7 chestii pe care le-am văzut eu la răscoala veselă din ianuarie 2012
1. Revoluţionarii de Facebook
Foarte mulţi oameni au protestat extrem de vehement şi plin de sentimente pe facebook. Stând la căldurică şi sorbind ceiuţ ca să-şi păstreze spiritul revoluţionar înfierbântat. M-a uimit foarte tare cum pot nişte oameni să fie în aşa hal de înflăcăraţi şi, cu toate acestea, să nu-şi mişte curul în stradă. Cred destul de tare într-o chestie încât să fac spume la gură şi să mă cert ore în şir pe net cu oamenii nepăsători din cauza cărora nu merge bine ţara asta, dar mi-e silă să mă duc până la Universitate, că e frig şi întuneric.
Românul are principii puternice, în care crede cu tărie şi pe care şi le apără cu sălbăticie, atât timp cât apărarea asta nu necesită depunerea de vreun efort real. Dar revoluţia a strâns sute de mii de like-uri pe Facebook. Şi toată lumea ştie că like-urile sunt extrem de importante.
2. Fiecare protestarar urlă în treaba lui
Şi foarte mulţi care s-au dus acolo, au confundat protestul cu duhul lămpii. Fiecare cerea în treaba lui ce-l durea pe el. Era chiar unu’ cu „Legalise Marijuana”
Şi na, clasicii terminaţi cu Roşia Montană de care s-a săturat tot universul.
Unii s-au uitat la prea mult la Lord of the Rings şi vor Monarhie Constituţională. Că na, asta ar rezolva problemele ţării: să-i spun eu maiestate lui Radu „the dude” Duda.
Mă mir că n-a fost unu’ care să protesteze că vrea o sacoşă de bani şi un penis de 20 de cm.
Unii voiau „muie steaua”. Habar n-aveam că şomerul de peluză, care crapă seminţe la derby are păreri politice. Giboni care au venit să-l susţină pe „Calafat” aruncând cu pietre în chestii.
Iar unii vor doar telefoane. NE-AM SĂTURAT DE TÂLHARII DE LA GUVERARE! JOS HOŢII! Apropo, nu-s jandarmii pe felie, hai să furăm şi noi nişte telefoane.
3. Hipsterii şomeri au găsit cum să se simtă social relevaţi
Am văzut şi hipsteri care se jucau pe acolo de-a revoluţia, ca să fie „implicaţi politic, gen”. Îşi luaseră fulăraşele de hipsteri şi-şi făceau poze unii la alţii, să pună pe Facebook dovada că ei trăiesc periculos. În mintea lor netedă se simţeau aproape ca la 1989.
Diferenţa principală e că în ăia de la 1989 se trăgea cu gloanţe adevărate, şi în caz că nu le ieşea treaba cu revoluţia ar fi fost împuşcaţi toţi cu tot cu familiile lor până la rude de gradul 3. Dar na, în rest, a fost fix acelaşi lucru ca în 2012. Şi eu trăgeam cu cornete şi aveam impresia că-s în război. Dar eu făceam asta la 7 ani. Hipsterii doar o ardeau retardat. Revoluţionarii lu’ peşte. Bine că era Controlul aproape, să poată bea un Grolsh din când în când.
Şi evident, hipsterul s-a născut copywriter. Foarte mulţi au venit să-şi arate pancartele lor isteţe, cu rimă şi desene de pe 9gag. Poate îi observă Naumovici pe acolo, e impresionat până se cacă pe el şi îi pune să scrie următoarea reclamă cu barbă-de-cur şi faţă-pătrată la Maximia.
4. Politicieni care cred că dacă ţipăm în aceeaşi direcţie suntem prieteni
Mi-a plăcut cum, pe sistemul „poate duşmanul duşmanului meu vrea să-mi sugă pula”, o grămadă de papagali gen Orban, Lis sau Irinel Columbeanu s-au dus şi ei în mulţime, să se dea bine pe lângă popor. „Daa, şi noi îl urâm pe Băsescu ca şi voi! Ce prieteni buni suntem cu toţii, apropo, nu mă votaţi?”. Mă bucur că şi-au luat muile pe care le meritau pentru tentativa asta jenantă de a o face pe simpaticii.
5. Boierii formatori de opinie
M-a uimit cum boieri ca Dinescu şi Mihaiu, care o ard greţos de aristocrat în viaţa lor de zi cu zi, lipsită de griji şi probleme, au avut tupeul să vină la televizor şi să ne explice cât de grea e viaţa în România şi care sunt problemele cetăţeanului de rând. Cetăţeanul de rând nu are probleme de genul „Furnizorul meu obişnuit de icre de sturion a fost răcit şi a trebuit să cumpăr de la altcineva icre de sturion. Evident au fost mai scumpe şi mai proaste.”. Să se mute într-o garsonieră în Vitan şi să trăiască din 14 milioane pe lună un an. Dup-aia să-mi explice mie la televizor cum se simte românul, de ce se simte aşa, şi ce îi lipseşte lui.
Eu cred că câştig de 10 ori mai puţin decât fiecare dintre ei şi m-aş simţi ultimul ipocrit să spun că viaţa mea în ţara asta e de căcat. E ok. Nu răcnesc de fericire dar mă descurc. Şi să vorbesc în numele altora, şi nu doar al meu, n-aş putea absolut deloc. M-aş simţi un cârnat cu ifose de formator de opinie dacă aş face asta.
6. Răscoala răzgândiţilor
M-a mirat şi că, după faţă, protestatarii vehemenţi de zilele trecute semănau extrem de tare cu protestatarii vehemenţi de la referendum de acum 2 ani care au ieşit să ţipe că Băsescu e om bun care ţine ţara în spate şi e strigător la cer să fie suspendat. Exact aceiaşi fraieri care l-au votat de două ori au ieşit acum să urle „jos Băsescu”. Acum, orice redus o să spună: „da, coaie, că io-s om pasional. Mi-a plăcut determinarea lui Băsescu. Cum vorbea el despre stârpit mafioţi şi moguli. L-am crezut. Asta e, m-am răzgândit de atunci.”.
Nu-mi place cuvântul „răzgândi”. Asta înseamnă că ai gândit-o o dată, ai gândit-o prost, şi ai fost nevoit să o gândeşti încă o dată. Că la prima tură te-ai aruncat în gândire ca proasta la pulă, fără să analizezi clar ce faci. Mai exact, răzgânditul e pentru reduşi mintal. Oamenii normali nu se răzgândesc. O gândesc bine din prima.
7. Nimeni nu ştie pasul următor
Şi pe final. Pentru că ştiu genul de comentatori care respiră pe gură şi abia aşteaptă să mă facă băsist, pdl-ist şi alte chestii. Nu am votat niciodată cu Băsescu. Consider că ar trebui să îşi plimbe hoitul de la Cotroceni şi să-şi ia şi tot guvernul PDL cu el.
În acelaşi timp, consider că răscoala asta din ultima săptămână a fost o poponărie jenantă şi inutilă, făcută de oameni care văd problema, n-au nici o idee cum ar arăta o soluţie şi s-au pus să ţipe că stau în căcat, dar n-au nici o idee cum să iasă sau cine ar trebui să îi scoată.
Bun, să presupunem că pleacă toată guverarea PDL, în frunte cu Băsescu pe o insulă pustie şi scăpăm definitiv de ei. Care-i pasul următor?
Pentru că pe mine o ţară condusă de ceata lui Crin Antonescu sau de gaşca glumeaţă a lui Ponta mă încântă la fel de mult ca şi dictatura lui Băsescu. Mai ţineţi minte alianţa portocalie? Şi cum 2 ani de zile n-au făcut nimic decât să-şi pună beţe în roate unii la alţii cum au ajuns la guvernare? Doar nu credeţi că USL-ul o să fie mai armonios.
Şi acuma corul oligofrenilor: „Herp derp, n-are cum să fie mai rău!”. Ba are cum să fie mai rău. Mereu are cum. Are cum să fie şi mai bine. Dar cel mai probabil o să fie exact la fel.
Şi iarăşi corul oligofrenilor: „Hurr, durr, măcar noi încercăm să facem ceva!”. Aici nu e serbarea de clasa a 7-a, în care şi prostul clasei ia menţiune. În viaţa reală se pune doar cînd ai făcut ceva, nu şi încercatul.
Şi chiar dacă pică guvernul şi/sau Băsescu, asta nu e „făcut ceva”. Făcut ceva e dacă, drept urmare a răscoalei dubioase din 2012, în 2014 situaţia în ţară o să fie mult mai bună. Că dacă pleacă ăştia şi în rest toate-s la fel, se cheamă labă-n cerc, nu „făcut ceva”.









