Dacă ai peste 25 de ani și ești metalist, înseamnă că ești foarte prost

Când zic metalist nu mă refer la om care mai ascultă din când în când un Morbid Angel, că asta e normal, face tot omu’. Zic de ăia care ascultă numai metale. Au plete, tricouri cu formații, pantaloni de piele și brățări cu ținte (oricare două din elementele din astea te fac metalist). S-au mai luat și alții de metaliști la vremea lor. Dar în principal țărani analfabeți fără argumente. Eu o dau cu argumente. Și cu experiență. Pentru că eram metalist supărat și pletos în adolescență și metalist sictirit și pletos până pe la 22 de ani. Să o luăm pe puncte.

Pletele

Aici toate fetele o să fie de acord cu mine. Părul lung e greu de întreținut, am avut, știu. Femeile prin natura lor se distrează când se aranjează și nu le deranjează să stea să-și spele părul îndelung și să și-l usuce cu foehnu, balsamuri și alte rahaturi. Pur și simplu nu e în natura masculină să petreci atât timp având grijă de tine. Noi suntem eficienți. Am părul scurt, mă spăl pe cap, dau cu prosopul, în 5 minute ies din casă și în toiul iernii. Un bărbat cu părul lung, ori de dandy ca o dameză și cochet și pierde mult timp îngrijindu-l, ori e un nespălat care-l udă numai sâmbăta ( mai sunt și ăia cu 2 spălături pe cap pe săptămână, care au impresia că e super igienă și dacă te speli mai des îți moare părul, legende urbane antiigienă românești). Dacă te uiți în freza pletoșilor o să vezi că majoritate sunt mai degrabă nespălați decât dandy, deși nici ăla nu e un compliment.

Și să fim serioși, unui procent foarte foarte mic de bărbați le stă bine cu părul lung. Și tu nu ești Johnny Depp, dă-te-n pula mea. Știu că așa te vezi în oglindă, dar e doar capul tău care vede ce vrea.

Look-ul

E fain, când ești pulete de 14 ani, să te super extaziezi la formații de căcat cu care o să-ți fie rușine în câțiva ani (KoRn în cazul meu). Să porți tricouri și după să ți se pară că nu arăți destul de metalist și să-ți lași plete ca ăia bătrâni de 20j de ani pe care-i admiri. Dar ajungi la o vârstă la care îți dai seama că, dacă nu ești într-o formație, nu e muzica atât de mare parte din viața ta și din personalitatea ta încât să fie ștampila cu care vrei să te identifice lumea de la 20 de metri. Trebuie să fii tâmpit ca adult să consideri că trebuie să le arăți oamenilor ce muzică asculți, mândru. Cui pula mea îi pasă de ce asculți tu? Și de ce pula mea îți pasă ție de ce cred alții despre ce asculți tu?

Și de-aia adulții se îmbracă în haine normale, nu uniforme muzicale. Ca puradel e ok, că nu ai altceva. Vreo două pasiuni și școala care suge. Dar o dată ce ajungi adult, ai atâtea căcaturi pe care le faci, atâtea căcaturi care te definesc, care fac parte din viața ta încât muzica pur și simplu nu mai are cum să ți se pară atât de edificatoare despre tine ca om încât să porți uniforme muzicale.

Muzica

Metaliștii sunt cei mai elitiști oameni la muzică. Toți sunt perfect convinși că ce ascultă ei e muzică, iar restul genurilor sunt complet rahat. Că nimic nu se compară, ca complexitate, cu metalele. Complet rahat. Există metale complicate și faine, ca Meshuggah, cum există și căcaturi pe trei note și grohăieli monotone ca Six Feet Under. Asta există în orice gen. Manowar e Adrian Enache cu chitări.

Valoric nu este nici o diferență între Six Feet Under și Alex Velea. Aceeași simplitate muzicală. Versuri retardate. Singura diferență e că Six Feet Under sunt grrr supărați și nu cântă chestii oligofrene despre iubire, cântă chestii oligofrene despre vrăjitori.

Când treci de vârsta descoperirii muzicale și ajungi la aia a aprofundării, îți dai seama că nu mai asculți un gen. Că genurile au și bune și rele. Asculți ce e bun din mai multe genuri. Da, coaie, incredibil, dar să mor dacă te mint! Poți, ca om, să asculți mai multe genuri de muzică! Poți să asculți și Black Sabbath și Elvis Presley și nu îți explodează mintea!

Mie mi s-a rupt cu asta cu ”un singur gen de muzică” pe la 17 ani. Am nimerit un CD mp3 cu Morphine și Primus. Toate albumele. Sunau super ciudat pentru mine. Primii aveau un gen de tristețe mult mai calmă și înțeleaptă decât grohul supărat pe care îl ascultam. Iar Primus era distracție pură. Versuri tâmpit-amuzante, un sound atât de clar al lor și mai complex decât orice ascultasem în metal, în doar trei instrumente și fără să fie atât de zgomotos.

Apoi am început să ascult albumele mai noi ale lui Devin Townsend, de la Strapping Young Lad. Care o dădea din ce în ce mai calm pe an ce trece, ceea ce era bine, pentru că nu mai am atenție să ascult doar muzică, și zgomotul grav mă obosește când fac alte lucruri. După care am dat de alt-country și alt-folk, și deja intru în detalii.

Ce încerc să zic e că doar copiii și idioții se pot defini PRINTR-UN SINGUR GEN DE MUZICĂ

Supărarea

Metalul este un gen muzical pentru adolescenți. E muzică de ură și violență fără direcție sau motiv clar. Metalele nu vorbesc despre de ce urăsc. Doar urăsc. Sentiment perfect mulat pe creierul de adolescent, care nu înțelege nimic din ce se întămplă în jurul lui și care îi e rostul și transformă neînțelegerea asta în ură neclară și generală.

Dar, o dată ce ajungi adult, dacă nu ești complet idiot, începi să înțelegi, să-ți găsești rostul, locul. Să nu te mai sperie viitorul. Eu sunt un om fericit și împăcat. Știu că nu pare pe net, dar chiar sunt. Relaxat și cu masiv miserupism față de multe. Am tot ce am nevoie. De-aia nu mai pot să ascult muzică de ură vagă. Ok, e faină muzica de ură, dacă e o ură descrisă bine, să empatizez cu personajul, să intru în pielea lui. Dar așa, să urăsc și eu cu el nu pot, că nu am ce. De-aia de obicei ascult muzică care ori construiește atât de bine o trăire încât să o simți, chiar dacă nu e și în tine, ori muzică veselă.

Adulții care nu sunt idioți nu ar mai trebui să fie supărați pe viață. Ar trebui să se îmbrace ca oamenii.Să nu mai simtă nevoia să se definească în fața străinilor. Să înțeleagă că muzica nu se rezumă la un singur gen. Și să fie împăcați cu ei înșiși.

Am zis așa, un termen maxim, 25 de ani, că unii se maturizează mai greu. Repet, nu e nimic greșit în a fi metalist când ești puțoi. Dar să ai peste 25 de ani și încă să mai fii metalist, trebuie să fii foarte, foarte, foarte prost. Dacă vedeți unul pe stradă arătați-l cu degetul și spuneți-i că e foarte prost.

Și niște muzică veselă

***

Nu sunt leneș, luațipula

Se plânge lumea că nu prea mai scriu. Lumea suge. Scriu încontinuu ca robotul. scenarii, publicitate, niște chestii la radio, mult la vice că de, așa e jobu fulltime ( e doar o fază, nu vă bucurați prea tare)  mai bibilesc cu viteza melcului la cartea aia care momentan are vreo 30 de pagini, și prin multe alte locuri.  N-am avut timp sa trantesc nimic aici. Și nici azi n-am. Dar luați o sacoșă cu linkuri cu ce articole au mai apărut prin alte părți  de la mine în ultimele zile.

Aici supăr cocalarii care se uită la filme pentru cocalari

 

Becali are 4 cărți publicate și iese din pârnaie datorită lor.

 

Un trolaj evident cu fumatul, in care dau argumente amuzante ușor de demontat, ca prostul care nu înțelege diferența dintre opinie și umor să se umfle și să simtă nevoia să contraargumenteze. A funcționat. Clickbait.

 

Mazăre în diferite costume

chestii la care deja dau link pe facebook-ul de la pitici. adica daca esti genu care da refresh pe aici și crede că m-am oprit din scris, dă dracu follow pe facebook, că acolo dau link la tot ce fac si apare pe internet

***

Sfaturi gratis: oameni mici, probleme mici

bă,
ce e preferabil? ca toată lumea să fie convinsă că ești activ sexual în cel mai impresionant mod posibil, în timp ce în realitate ești un virgin în cel mai pur și distilat sens al cuvântului,

sau…
să ai o viață sexuală  mai densă, fructuoasă și intensă de ai probleme cu calcemia, dar toți pe care îi știi și te știu îs ferm convinși că ești așa virgin și te tratează ca atare?

bă, ce e preferabil, să fii rupt de foame dar să arăți sătul, sau să râgâi de îndestulare da să ai o față de om flămând?  Ce alegi, să te simți bine sau să creadă alții că te simți bine? Eu zic că alegerea e simplă, dacă nu ești un căcat superficial. Ești un căcat superficial?

––––––––––––––––––––
Problema mea existentiala e de fapt o cascada de probleme existentiale care decurg una din cealalta. Problema nr. 1: Sunt indragostita pana peste urechi de un barbat insurat. Avem o relatie discontinua pentru ca am pus punct povestii de vreo 30 de ori in total. El a pus punct povestii o singura data, cand a aflat nevasta-sa. Am luat-o de la capat de fiecare data. Sexul merge absolut senzational. Ne urcam pe pereti amandoi, si la propriu, si la figurat. De undeproblema numarul 2: Nu stiu daca ce cred ca simt e real. Sau pur si simplu mi se pune un val pe creier la fiecare orgasm. Totodata, tipul e foarte interesant din toate punctele de vedere, deci sansele sa fie real sunt foarte mari. De unde si problema numarul 3: Nimeni nu imi trezeste interesul, toti barbatii care ma abordeaza mi se par retardati. Desi unii dintre ei par chiar ok, nu trec de o iesire la or prima intalnire cu niciunul. Ma plictisesc. Nu se poate continua asa. De unde problema numarul 4 si ultima din lista: Vreau exit, indiferent cum. Varianta a: Cum il fac sa divorteze? Varianta b (daca varianta a nu da rezultate): Cum ies din povestea asta, cum pot sa stau departe de el indiferent cat de mult se da peste cap si ma da peste cap?

Problema ta existențială de fapt nu e nici o cascadă. Nici măcar o bulboacă. E o singură mică problemă din care decurge o altă mică problemă generală. Problema ta este că ești proastă. Proastă fiind, îți complici viața singură. Pentru că în străfundul tău știi că ești proastă. Și de-aia încerci să te validezi prin răzbătut printre probleme, drame și dificultăți. Că așa e omul prost. Sapă o groapă, cade în ea, după care se simte șmecher că reușește să se cațere afară. Ia uitați-vă la mine, cu gura plină de pământ, cum am răzbătut un obstacol pe care mi l-am făcut singur. Oameni mici probleme mici.

Mă îndoiesc că bărbații pe care îi cunoști sunt retardați. Dat fiind faptul că ești proastă, nici cel mai prost om din lume nu e atât de prost, comparativ, încât să fie o diferență sesizabilă între el și tine. Restul bărbaților te plictisesc că nu-ți oferă dramă nondramă de-asta pe care să te macini ca proasta pentru că ești prea proastă să vezi lucruri reale. Așa că ai tu drama ta mică și irelevantă. Vai, il iubești, e cel mai tare, și e însurat. Exact de-aia îți place de el, proasto, pentru că e complicat, și ai tu impresia că lucrurile complicate te fac cumva deșteaptă și nu doar o proastă care-și complică viața pentru că atât o duce capul. Ca câinele ăla care-și aleargă coada pentru că e prea prost să-și dea seama că viața e despre alte lucruri. Așa ești tu, doar că alergi pula unui domn.

Iar problema ta devine și mai neproblemă când sugerezi că vrei să-l faci să divorțeze. În primul rând, dacă ar face asta, nu ți-ar mai plăcea de el, pentru că fără drame ar fi doar un tip normal, și în al doilea rând, nici nu se pune problema. Deja primește pizdă de la tine, fără să fie într-o relație exclusivă cu tine. De ce ar intra în una când deja primește pizdă? Bărbații sunt pragmatici. E ca și cum te-ar plăti șeful fără să te duci la birou și tu ai vrea să te duci, totuși, la birou. Niciodată. Apropo, am uitat să zic, cred, în text, și era o observație importantă: Ești proastă.

––––––––––––––––––––––-
salut problema mea e ca sunt intr-o relatie la distanta eu din targoviste
si ea din bucuresti,e o persoana geloasa si nu reusesc sa o fac sa ma
creada ca nu o insel, ca doar pe ea o iubesc si ca nu vreau sa ne despartim
niciodata… poti sa ma ajuti?

Ce prost ești. Dacă există pe lume femei care merită înșelate, sunt fix ălea care o ard gelos și au impresia că le înșeli. De ce să vrei tu să fii făt frumos, să îi arăți că bărbații nu-s așa câini cum crede ea, și să fii fidel? E o proastă care e nesigură pe ea și proiectează complexele personale pe relație, prin gelozie. Merită să te fuți cu altele. Și să te ștergi la pulă cu prosopul ei de față. După care, când vine la tine, să îi juri dragoste eternă și să-i spui cu mâna pe inimă că nici măcar nu te uiți spre alte femei. Dă-o în pula mea de vacă proastă. Gelozia e cel mai de căcat lucru din lume. E dovada omului slab și nesigur pe el, care are impresia că dacă controlează pe cineva capătă siguranță. E o iluzie și merită spulberată.  Pișă-te pe toate speranțele și idealurile ei.

–––––––––––––––––––––-

Salut.

Ca să nu-mi dai cu pula în periuță în miez de noapte și nici să te sui la mama în pat, am ales să respect regulile.
 Așadar, mă frământă ceva și mi-e jenă să întreb tembelii în cauză. De ce vin grași la sala de fitness doar să-și facă „brandul mare”? Adică, de ce ar vrea cineva să aibă un fel de mușchi la brațe, dar să-și păstreze și burtoaca și cele două rânduri de gușă?
 Oare ar trebui să schimb sala sau să le scap „din greșeală” câte o ganteră pe picioare, să nu-i mai văd pe acolo?.

Dar de ce vrea lumea pătrățele, când nu e nici o activitate reală/sport la care pătrățelele definite să fie un bonus? Nici măcar nu se fac natural. Nu există activitate care să creeze pătrățele în afară de lucratul la pătrățele. Ce zici tu e pentru lookul de interlop. E nasol să fii gras. Dar cel mai nasol e să fii skinnyfat. Cu burtoacă și mâini ca stixurile. E cel mai ușor pentru un grăsan să facă niște brand, după care să arate vag mai fioros. Efortul anaerob merge mai bine la leneși și chiar mușchii de la brațe ajută la cărat chestii și căcaturi. Scapă-le din greșeală o ganteră doar dacă ești masiv. Eu le-aș scăpa rataților care-și promit că se fac fit de revelion și vin la sală numai ianuarie și februarie. Oricum se lasă și nu rezolvă nimic, mă mai încurcă și pe mine, transpirând aiurea pe aparate.

––––––––––––––

Am stat 6 ani in Bucuresti. 2 cu una in casa. Am fugit. Eu voiam sa fac lucruri, ea imi sugera sa-mi iau un job. Am inteles felul in care functioneaza ideea de cuplu si ce concept parazit pentru dezvoltare personala e, mai ales daca e format din doi handicapati emotional care in loc sa se dezvolte pe ei insisi mai intai, au nevoie de un umar cald pe care sa planga pentru ca realitatea e grea. Dupa ce am fugit, am inceput sa fac lucruri misto (care au treaba cu atitudinea si performanta si dezvlotarea personala), am cunoscut oameni misto si profesionisti. Am strans o suma importanta de bani si am deschis o afacere de succes intr-un oras din provincie, pentru ca e locul potrivit pentru tipul asta de afacere. Si acum stau acolo. Sunt nevoit.

Problema mea e: desi lucrurile profesionale sunt OK, ma trezesc in tot felul de interactiuni cu femei mediocre de la care am asteptari, desi daca ma pun sa analizez ar fi trebuit sa le fut de cel mult 2 ori. Problema e ca sunt simultane interactiunile (adica sunt mai multe femei cu care am acelasi tip de interactiune) si nu-mi dau seama inca de ce nu reusesc sa ma opresc si sa redevin omul autosuficient care am fost. Care suna simplu la escorte cand voia sa futa. Acum sunt emotional. Capacitatea mea de analiza asupra femeilor astora nu s-a simplificat mult, dar capacitatea de a lua o decizie e cam la acelasi nivel cu al unui sudor cu vechime de 13 ani. Cand imi dau seama ce oameni de cacat sunt, le explic de ce sunt de cacat, dar in loc sa-mi scot pula si sa le-o flutur in fata, ma trezesc afectat de plansete sau scuze si tot nu reusesc sa ma opresc. Si continui. Mai mult, daca au vrut ele sa termine interactiunea, am inceput sa rationalizez si pana la urma, am gasit eu motive pentru care ar trebui sa nu se intample asta!!! Parca-s o pizda. Si, mai mult accept actiuni si atitudini din partea lor (desi mai intai le critic dur) care m-ar fi facut sa sar la bataie acum ceva timp. Simt ca mi se duce dracului toata atitudinea pe care am construit-o. Imi ocupa capul. Involuez. Simt ca-s condus de ceas biologic. Simt ca-s animal.

Ai niste xanax?

E absolut normal. Te plictisești. Dacă ai timp să fii animal și nu-ți ia din alte lucruri, de ce să nu fii? Să fuți proaste e ceva absolut masculin. O dată, de două ori, le tratezi ca pe animăluțe de casă în cel mai bun caz, ca cârpe de șters la pulă în cel mai rău, în funcție de câte bășini au în cap. Nu e nimic rău în a-ți bate joc de o proastă care se crede șmecheră și nimic rău în a fi drăguț cu o proastă care stă în banca ei.  Nu poți să-ți satisfaci instinctul de futador cu escorte cum nici nu poți să-l satisfaci pe ăla de vânător cu mâncarea din frigider. Aia doar ține de foame. Trebuie să alergi prada să te simți validat. Chit că prada e o proastă pe care o fuți maxim de două ori. Pe scurt, te plictisești într-un oraș mic. Ai nevoie de hobby-uri mai variate, nu doar ăsta, de coclit maimuțe. E un hobby și ăsta. Dar e bine să fie printre altele. Xanax? Iarbă boss.
–––––––––––––––––––––––-

Eu am facut politehnica,dar fiindca tara asta e de cacat,trebuie sa lucrez intr-un domeniu in care majoritatea sunt umanisti,cu facultati care produc „artistii” aia care baga capul in acvarii sau stau 3 saptamani in fata unei statui a lui brancusi pentru a ejacula spiritual in alta dimensiune.Nu asta e problema,ca sunt la prelucrare web,pe calc,ci faptul ca toti frezatii astia se simt superiori,chiar mi-a zis odata o emoista:”a,deci nu esti pe facultate” cu un aer de ala pe care il are un presedinte de consiliu judetean cand trece pe langa un cersetor.
Stiu ca si tu ai facut o facultate de astea de labarie,in care ai fost inconjurat de talentati,si totusi ai supravietuit.Cum ai reusit?Cum pot sa le dau cu pula-n gingii la astia?  

 

Băi, eu le ziceam în față ”marș în pula mea”, după care le explicam, pe un ton beligerant, de ce sunt căcați inutili. Iar ei tăceau din gură ca să nu-i pocnesc. Nu ai cum să dărâmi prostul care e convins că e moțul căcatului, convingându-l că nu e. Nu ai cum să faci asta. Dar poți să-l faci să se simtă prost altfel. Dominare, intimidare, violență. Un șut în cur e limbaj universal. Și atât de simplu de spus.
–––––––––––––––––––––––––

sunt moldovean, dar cu vreo 400 km mai in nord ca tine, iar singura mea satisfactie e ca nu m-am nascut in sierra leone, insa nu de asta ma simt neaparat complexat. motivul real e faptul ca se intampla sa nu fut nimic de prin imprejurimi, si asta nu pentru ca sunt ciudat, arat ca ribery, sau ca as mirosi intr-un anumit fel. Nu, arat ok, ma comport normal, insa fetele care se fut de pe-aici, ori sunt taranci, ori prea ciudate ca sa le poti fute (as putea detalia, insa n-ai chef sa citesti asa ceva).

Ideea e ca, fiind in ultimul an de liceu, sunt in cautare de oras in care sa ajung la un nivel multumitor al fututului, si as vrea sa-mi zici tu, din cunostintele tale de geopolitica si de-ale patului, care ar fi acel oras. Nu dau bani, dar sunt perfect capabil sa filtrez cu o gagica de nota 7/8.

 

Coițe, ești în ultimul an de liceu. Încă nu știi nimic despre nimic. În ordine, orașe de dus la futai e cam așa: București (cantitativ, nu se compară cu nimic, peste un milion de femei aici, n-ai cum să nu găsești bunăciuni), Cluj (mai puține dar mai bune) Brașov, Sibiu, Iași ( la fel) . Și , în ultimul caz Timișoara. E un oraș de căcat, dar e mai fain decât restul orașelor din țară, în afară de astea menționate înaintea lui.

***

Sfaturi gratis: despre lene, mâncat muci, feminism și comuniunea om-natură

Centaure am si eu o problema,

Ma uit in jur si ma intreb cum se face ca vad doar idioti: idioti la TV, idioti in parc, idioti in club… peste tot (nu ca sunt eu rasa pura cu minte de aur.. doar ca imi e teama ca avand atatia prosti in preajma e doar natural sa devin ca ei, ca un fel de adaptare…) Idiot in sensul pe care il descrii tu, oameni cu principii nule, care simt nevoia sa imi frece de fata ce cred ei despre nimic.
Problema mea este ca fac 20 de ani si am 3 persoane cu care pot vorbi fara sa simt ca trebuie sa le dau o pedala peste fata. Nu pot sa umblu cu 3 persoane non stop, pula mea doar au si ei viata lor.
Ce crezi tu ca ar trebuii sa fac ca sa dau si eu peste niste oameni cu care sa pot iesi la o bere, cu care nu trebuie sa vorbesc 2 ore despre ce cred ei ca inseamna viata sau ce zice Capatos in emisiunea lui?
Stau la oras, deci oameni sunt..
Dragă analfabetule, vezi tu, idioțenia e pe straturi. Fiecare idiot se află într-un strat și îi vede pe toți de sub el ca find idioți și pe toți ceilalți ca fiind aproximativ egali cu el. E în natura umană să ai impresia că cel mai deștept om din lume e maxim cu 10% mai dumirit decât tine.Problema ta nu e că ești super mega isteț și înconjurat de proști. Problema ta e că ai 20 de ani și ești încă la vârsta cercului social din întâmplare.
Mai exact, prietenii tăi sunt colegi de clasă și colegi de scară. E normal să îi vezi ca fiind idioți, pentru că nu sunt niște oameni pe care i-ai ales. Pur și simplu te-ai asociat cu ei că se aflau prin preajmă și acum ai ajuns și tu la vârsta la care te diferențiezi de oameni și îți dai seama că nu ai nimic în comun cu oamenii cu care jucai fotbal când erai borac.
E absolut normal. La vârsta ta, să ai 3 oameni cu care poți vorbi ca cu oameni, nu ca cu animale, e chiar OK. Cât pula mea vrei să vorbești cu oameni? 6 ore pe zi? Umblă și cu cu ăia 3 de 2-3 ori pe săptămână și în rest găsește-ți hobby-uri și ocupații care să nu necesite input intelectual din partea altor oameni. Că nu ești pizdă să ai nevoie să stai la gargară toată ziua cu cineva. Caută ce-ți lipsește la tine, nu la alții. Iar numărul de oameni cu care poți vorbi, stai liniștit, o să crească cu vârsta. Pentru că o să cunoști mai mulți oameni cu anii și, dacă faci cum ți-am zis eu și o să lucrezi la propria persoană, o să te bage și pe tine în seamă oameni care acum nu te bagă în seamă pentru că, spoilere, din punctul lor de vedere, tu ești idiot. Și de-aia nici măcar nu-i vezi. Pentru că le e silă să vorbească cu tine la fel cum ți-e ție să vorbești cu ăia care discută despre Capatos.

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Draga Radu,

Sunt un adult (30 de ani) frustrat si nefericit. Fac parte dintr-un sistem bugetar unde sunt zilnic calcat in picioare si umilit de analfabeti ajunsi pe pile in functii cheie. Acum invat pentru un interviu la o firma de programare unde, daca voi intra (voi intra), voi ajunge un robot care lucreaza pe banda rulanta. Prins, zi de zi, in acelasi program gri, aceleasi optiuni, aceeasi viata comuna ca a celorlalte bovine din turma. Blocat intre rata la apartament/masina si salariu, nevasta si copii. Nu se pune problema reusitei in societate, cred ca am reusit ok. Dar nu mai vreau sa traiesc in ea.

Asa ca am o idee geniala: cu putinii bani care ii am sa imi iau pamant, cat mai mult. Cel mai ieftin este extravilan si pe dealuri, gen langa cimitire. Sa imi durez o casa ecologica din materiale reciclabile, sa fac o miniferma si sa ma imprejmuiesc cu gladita (cauta pe google) sa nu poata sa treaca nici tractorul. Sa fac o biosfera inchisa, autosustenabila, cu ciclul propriu. Fara sa mai lucrez vreodata pentru altul, doar pentru mancarea anului viitor. Sa nu mai vad oameni ipocriti cat traiesc eu. Sa nu mai platesc nicio taxa statului sau utilitati. Sa fumez iarba si sa citesc carti in fiecare seara. Sa beau vin. Sa fac sauna in sauna mea din pamant si materiale reciclabile. Hippie mode.

Problema e cu prietena-mea. Nu vrea sa ma urmeze. Zice ca ea nu se duce sa faca caca in veceu de lemn si ca ea niciodata nu o sa se retraga din societate pentru ca are nevoie de oameni. Ca sa aleg intre ea si casa pe deal langa cimitir. Dar eu o iubesc si as vrea sa ne luam si sa avem copii (si sa-i crestem in casa noastra de pamant de langa cimitir) si nu pot sa renunt la ea. Ce sa fac?

Prietene, sună a plan solid, doar că, vezi tu, să reușești să-ți faci un cuib care să-ți aducă absolut toate necesare vieții e cam complicat. Că dacă era așa ușor, o făcea toată lumea. De-aia se specializează și la sat oamenii. Unu are numai livezi, altul numai oi, și tot așa. Să-ți faci o fermă mică cu toate necesare vieții e cam imposibil. E mai simplu să alegi câteva chestii pe care să le produci, și să produci destul cât să vinzi și să le cumperi pe restul. Sigur suporți societatea cât să faci troc și să te întorci în bârlogul tău select.

În rest, da. E un plan solid. Scapă de muiere și găsește una care să vrea același lucru de la viitor ca și tine. Da, o iubești și căcaturi. Asta e, îi dai flit, o să fie trist, o să doară dar după un timp o să-ți treacă și o să te poți concentra pe ce vrei tu de la viață. Suntem miliarde. N-are rost să faci compromisuri pentru un om care vrea altceva decât vrei tu când cu siguranță sunt tipe cărora planul tău li s-ar părea minunat. Plus, e un test de tărie testiculară. Dacă ai coaie să o lași pe asta pentru a-ți urma visul, înseamnă că chiar îl vrei și nu e doar gargară de om supărat pe viață, de spus la o bere după muncă. Ea e parte din problemă, nu parte din soluție. Iar soluția ta e una drastică. Să-i dai papucii e un prim pas serios spre soluție, dacă chiar vrei o soluție și nu e doar o discuție frumoasă. 

–––––––––––––––––––––––––

Centaure,
O intrebare scurta si la obiect:
Care e rostul feministelor din ziua de astazi? Pentru ce „lupta/ se revolta” ele?

Feminismul în societatea modernă e un grup de suport pentru inadaptate. E un răspuns foarte simplu care se poate aplica la orice critică. Îți spune unul că ești proastă? E misogin. Îți spune că ești nespălată? E misogin. Incompetentă? Misogin.Urâtă? Misogin. Când tot ce ai e un ciocan, tot ce vezi în jur sunt cuie. Iar feminismul la proaste e fix ciocanul ăla care transformă orice problemă în cuie.
Eu, dacă mi-ar spune cineva că sunt prost, nespălat, incompetent și urât, n-aș putea răspunde atât de simplu și ușor la toate, cu un singur cuvânt. Ar trebui să analizez punctul de vedere al omului și să răspund punctual la fiecare acuzație. Feminismul în schimb e o armură ideală pentru proastă. O scutește de orice dubiu ar putea să aibă despre propria persoană. Misogini!
Le învață să combată fără să aibă nevoie de logică. Bășini standard gen ”vai, femeile câștigă cu 17% mai puțin decât bărbații”. Nici nu stau să o judece, că asta e din cauză că femeile au alte priorități și în medie lucrează mai puțin decât bărbații. Și că pe același post, femeile sunt plătite la fel, sau adeseori mai bine. E de-ajuns să confirme ce vor să audă. Că viața nu e corectă cu femeile, sunt discriminate și niște victime.
Își are rost în multe societăți în care femeia e discriminată pe bune, ca la musulmani. Își are rost și la țară, unde femeia crede că e normal să-și ia bătaie de la bărbat. Dar în lumea vestică, și chiar și la noi, la oraș, feminismul e doar o armură împotriva criticii pe care toate strâmbele și proastele o folosesc ca să-și justifice inadecvarea socială. E vina porcilor de bărbați. Atât de simplu! Nu am cunoscut în viața mea femeie care să se declare feministă și să nu fie urâtă și proastă. Și fix de-aia se fac feministe. Ca să aibă un răspuns când le acuză cineva că-s urâte și proaste.

 

––––––––––––––––––––––––

Draga Centaure,
Am un necaz, am nevoie de un sfat, nu am la cine altcineva sa apelez.
PROBLEMA: un tic nervos rau si puternic, . de cand eram copil mic, imi mananc tot timpul diverse: pielite de la degete, unghii, coji de pe rani, buze, urdori, muci din nas, si puroiul scos din cosuri (reusesc mereu sa nu ma vada nimeni).
Exista niste cauze tipice ? E vreo manifestare tipica pentru vreo boala psihica ? Ajung la Balaceanca ?
Iti multumesc.

PS. am avut mereu o viata obisnuita, fara traume, abuzuri, probleme grave, nasoale de gen… ; sunt integrat in societate, am job bun, salariu peste medie, traiesc bine, ma plimb, … sunt sunt om absolut normal si banal.

Omule, nu e de bălăceanca, dar e super scârbos. Mulți oameni au compulsii de-astea mecanice la stres și când fac ceva. Cu toții aveam colegi în clasă care-și rodeau cotorul de la pix la modul barbar. Mai îmi rod și eu o pieliță de la deget când nu-s atent și mă concentrez la ceva. Vine de la fixația orală de copil, molfăitul de ceva are efect calmant. Dar ce faci tu e mega super scârbos. În afară de faptul că e super merga scârbos, nu e dăunător. Dar e super mega scârbos. Și ca orice comportament compulsiv/tic, se poate repara prin conștientizarea problemei și autopedepsire mereu când o faci. Gen să îți dai un pumn în coaie mereu după ce-ți mănânci mucii. La un moment dat, pavlovian, ar trebui organismul să asocieze pumnii în coaie cu mâncatul de muci și să hotărască că mai bine nu. Fă asta, pentru că e super scârbos. De scobit în nas, ne scobim cu toții. Dar tu ești super scârbos.

––––––––––––––––––––––––––––––––

Salut mărite centaur. Problema stă în felul următor. Nici nu știu dacă-i o problemă în sine sau dacă o fac eu să fie așa.
Anul ăsta, după revelion mai exact, am venit din provincie la București, ca orice moldovean care vrea mai mult de la viață. Mi-am strâns niște bani cât să pot supraviețui aici o perioadă. Pentru chirie+mâncare+alcool îmi mai ajung cel mult o lună, 2. Am venit aici cu scopul de a lucra ceva, dar a intervenit lenea. Pur și simplu mă trezesc în fiecare zi la 3-4 dupamiaza cu un sictir glorios în vene, îmi fac o cafea și până mă dezmeticesc observ că-i deja seară și n-are rost să-mi mai caut azi de muncă, poate mâine. Fac asta de mai bine de-o lună și cu toate că știu că nu-i tocmai ok, continui. Mi-a luat mai bine de-o săptămână până m-am convins să-mi downloadez un șablon de CV și să il completetez. CV care n-a ieșit niciodatădi partiția D a laptopului meu.
Știu că dacă nu găsesc ceva de muncă, cel mai probabil o să mă întorc înapoi în micul oraș din nordul Moldovei, cu orgoliul rănit și-o mare gaură în buget.
Habar nu aveam la ce să mă aștept de la capitală. N-am crezut că-i ușor să faci bani aici. Da știu că nu-i nici greu, că banii se scot ușor din cauză că majoritatea se află la idioți care-i dau pe tot felul de nimicuri. Problema mea e că nu mă pot convinge pe mine să fac ceva util și constructiv care să-mi aducă venit. Știu că probabil te-ai confruntat și tu cu asta. Cum ai scăpat de lene, cum ai reușit să te întreții cu minimul de efort posibil?

–––––––––––––––––––––––––

Draga Radu,
Fiecare om are propriile boli de care nu prea reuseste sa scape. De exemplu, tu ai recunoscut ca suferi de deficit de interes fat de lucruri care nu te privesc.
Eu sufar de ceva care cred ca e mult mai grav. Se numeste lene. Este dorinta de a nu face ceva productiv si de a continua existenta intr-o auto-complacere fara a dori a evolua.
Incerc in prezent ceva. Incerc sa invat invat intr-un domeniu anume. Problema consta in faptul ca timpul in care ma simt cel mai bine este cand nu fac nimic.
Am ales un domeniu care imi place, dar nu imi place precum imi place sa nu fac nimic productiv.
Cred ca asta e de fapt problema in mentalitatea romanilor. Nu doresc sa construiasca ceva.
Cum ar trebui sa actioneze o persoana lenesa in viata? Incerc sa fiu ne-lenes?
––––––––––––––––––––––-

Băi, lenea e cel mai mare viciu. Eu mă lupt constant cu lenea. Sincer, muncesc și produc cam 10-20% din cât aș putea să muncesc și să produc dacă nu aș fi mega leneș. E o bătălie constantă. Lenea o înfrângi doar prin ură față de propria persoană. Spre exemplu, eu nu am scris nimic la mine pe site de vreo săptămână. Și s-a adunat încet încet o scârbă în mine față de propria persoană, dezamăgit de faptul că trebuia să fi scris deja ceva. Astăzi m-am urât destul încât să ma pun pe citit mailuri ca ăstea două.
E un proces simplu.
Pasul 1. Faci niște planuri. Gen mâine fac x.
Pasul 2. Nu te ții de planuri că ești leneș.
Pasul 3. Observi că nu te-ai ținut de planuri și începi să te urăști pe tine.
Pasul 4. Ajungi să te urăști destul încât să faci o parte din lucrurile pe care ți le-ai propus, ca să te urăști mai puțin.

Atât. Voi nu vă urâți destul. Învață să te urăști mai tare și o să începi să faci și treabă. Asta îți spun sigur. La leneșii cronici singura activare e ura față de propria persoană. Pentru că niciodată altceva nu te poate motiva atât de tare cum te motivează lenea să nu faci nimic. Pentru că e așa fain să nu faci nimic.

***

NU orei de religie

Cum uneori se mai aliniază și planetele, uneori se mai întâmplă și lucruri normale pe la noi. La fel de accidental. Spre exemplu, ora de religie a devenit opțională și trebuie ca fiecare părinte să dea în scris că-și vrea copilul îndoctrinat religios. Îndoctrinarea religioasă nu mai vine la pachet cu îndoctrinarea patriotă, exersarea memoriei și dresajul, pentru a alcătui pachetul complet de borât drone incompetente ce reprezintă sistemul educațional românesc.

Dar hei, deviez, lecția despre inutilitatea școlii e în altă zi. Astăzi vorbim despre corporația BOR care s-a alertat, sesizabil deranjată de scăparea asta absurdă a sistemului. Cum, n-o să mai învețe toți elevii rugăciuni ca roboțeii? Te pomenești că dup-aia o să înceapă să gândească singuri și să nu mai dea bani să li se sfințească mașina! Nu se poate așa ceva! BOR e un organism parazitar și îndoctrinarea timpurie înlesnește parazitarea pe tot parcursul vieții. Așa că și-au scos din mânecă păcălicii, să convingă oamenii să-și trimită copiii la auzit idei absurde la o vârstă la care nu le pot contrazice, de la un om aflat într-o poziție autoritară.

Păcălici ca Connect-R, care dă ochii peste cap, ca vaca, la cameră, complet fascinat de propria persoană . Salvatorul creștinismului, uitați-vă la el.

Sau Dan Puric, care face ce face Dan Puric. Behăie platitudini și truisme derivate din argumentele lui circulare bazate doar pe faptul că atunci când se încruntă pare că seamănă cu un om inteligent.

 

Și aici zace cea mai mare păcăleală a BOR. Că băieții ăștia prezintă ora de religie ca o experiență spirituală. Cum să interzici copilului tău o experiență spirituală? Spiritualitatea e în spiritul omului, ce pula mea!

Just, just. Spritualitatea e ceva esențial omului inteligent și nu trebuie negată în dezvoltarea unui copil. Dar. DAR.

1. Spiritualitatea nu înseamnă fix religie creștină de rit ortodox. E ceva mai complicat. Să consumi doar creștinism ortodox pentru că conține spiritualitate e ca și cum ai mânca caiete pentru că conțin fibră. E și fibră pe acolo, dar nu destul cât să justifice o dietă bazată pe caiete.

2. Ora de religie nu este despre spiritualitate. Este despre îndoctrinare. Asta se predă. Ritual religios lipsit de substanță. Poezii de spus spre cer. Și doctrină. Opinii ale religiei bazate doar pe tautologia tot ce spune religia e adevarat pentru ca religia e adevarată. Gheii nu-s ok, trebuie să ții post, femeile poartă batic în biserică, dacă nu îți dă popa voie să te fuți cu ăla și nu își face ritualul înainte, ești o curvă.

3. Orice formă de religie organizată pentru mase, oricât de bune ar fi ideile de la bază, degenerează spre șamanism înapoiat: pupat obiecte magice pentru bunăstare. Asta e creștinismul în masă la noi. Nu e despre valori în sacrificiu, umilință și alte chestii de care zicea Iisus.

La noi creștinismul e despre babe care se bat pentru nuielușe magice.

Oameni care se roagă la Iisus din Grătar
gratar

Idioți care pupă piftie crezând că o să fie vindecați de boli.

Astea sunt activitățile încurajate de BOR. Activitățile din care fac profit. Activități care nu au nici o legătură cu chestiile spirituale pe care le cugeta Puric acolo cu mintea lui creață de mim și la care se gudura Connect-R. Iar ora de religie e o activitate a BOR. De acolo își formează ei viitorii pupători de moaște. Pentru asta e acolo. Pentru a te obișnui de mic că niște ritualuri fără sens sunt absolut normale și că trebuie să le faci. Ba chiar să și dai bani pentru ele.

Sigur, există și preoți care sunt oameni, nu paraziți. Care încearcă să învețe omul să se înțeleagă și să-și înțeleagă rolul. Există și profesori de religie, probabil, care fac asta. Dar câți dintre ei? Unu din cinci? Unu din zece? Sigur nu destui cât să justifice existența unei ore care, tot ce face, în esență, e să obișnuiască mințile fragede cu ideea că e ceva absolut normal să dai bani ca să pupi un os de porc.

 

Treaba cu ora de religie nu ar trebui să nască nici o dezbatere despre credință. Întrebarea e mult mai simplă: E în stare BOR, ca parazit social cu singur scop făcutul oamenilor să dea bani pe ritualuri, ca să construiască foarte multe biserici și să susțină luxul unei camarile de bărboși, să ofere o educație spirituală de încredere unor copii?

Iar răspunsul e și mai simplu. Evident că nu.

***