Florin Bădiță, cel mai șomer om din lume

Unii șomeri sunt făcuți de circumstanțe. Adevărații șomeri însă se nasc, nu se formează. Au o sclipire nativă de șomerie care nu-i conduce niciodată pe drumul de a face ceva util sau productiv cu viața lor.

Acum o lună am auzit de un eveniment de-ăla, de facebook. Cum mai fac hipsterii șomeri. Flash mob-uri, petreceri pe treceri de pietoni, aplauze la metrou, căcaturi de-astea în care un grup de idioți se adună ca să facă ceva strident și să se uite lumea la ei. Ca să uite, o clipă, cât de șomeri inutili și detestabili sunt, care consumă resurse fără să producă măcar o idee, dacă nu o brazdă de fasole.

Evenimentul era ”ziua fără pantaloni la metrou”. Adică niște terminați s-au dus la metrou, au rămas în chiloți, s-au pozat, apoi au cotcodăcit ca și cum cine știe ce mare căcat au făcut. Ia uite ce patibular o ard acești viitori săpători la canalul Dunăre-București via Miercurea Ciuc pe care o să-l inițiez când o să fiu dictator.10898247_418680848288700_5916464704999989909_n

Observați fata aia urâtă, care stă jos? Nu urâta din stânga. Aia și mai nasoală, cu picioarele păroase. Da, țăranca aia afectată care fâlfâie din gene spre cameră. Să mai vedem niște poze.
10422552_888646184481741_9088644466877726525_n
10155894_523591091075684_8983182471320273353_n
10688155_10204629335069430_489660413568228323_o

Sfinte căcat, mongoloidul e mascul în acte! Ei bine, pizda asta cu meclan diform, de parcă la un moment dat în dezvoltarea capului, în loc să aloce resurse pentru creier, a decis să aloce resurse pentru os, e organizatorul evenimentului de căcat, Florin Bădiță.

Știu ce o să spuneți. ”Dar radu, e doar un lache flaușat, de ce l-aș urî? Sigur, îl disprețuiesc pentru muianul lui prețios și apucăturile de organizator de șomeri, dar parcă nu îmi vine să ridic pumnul în aer, să îl scutur violent și să înjur zeii care m-au pus pe aceeași planetă cu creatura, în bătaie de joc!”

Vă înțeleg perfect. Sunt un om bătrân. Disprețuiesc mulți oameni, dar rar îmi consum energia să urăsc pe cineva. Trebuie să fie special. Ei bine, Bădiță e special. După ce a organizat dezpantalonizarea șomerilor, a dat un interviu aici probabil unei pizde atît de urâte și proaste încât e fascinată de asemenea notoriu labagiu.

De acolo aflăm că e șomer dar plin de idei. Nu-l citiți, nu fiți tâmpiți. Vă dau eu citate din băiat.

”Vreau sa gasesc si sa adun in acelasi loc oameni faini din Bucuresti, care nu uita sa si traiasca. Care se pot bucura cand fac alti oameni sa se bucure. Oameni misto, pe care te bucuri ca i-ai cunoscut. Oameni pe care vrei sa ii mai vezi.”

”Nu inteleg de ce sa ramai doar un spectator pasiv care consuma evenimente, participa doar la ele cand ai posibilitatea de a le organiza. Imi place sa fiu parte din eveniment, sa il fac.”

Shine bright like a diamond, băiat superb! Lasă-ți șomeria să ardă intens!
carnat

 

”Cum ar fi sa te bati cu Biblia 6 ore pentru a aduce in discutie indoctrinarea religioasa din scoli, precum si lipsa in curricula scolara a materiei numita Istoria Religilor? Cum ar fi sa nu o faci? Poate mai simplu si mai necontroversat. Dar totusi sa faci ceva care poate fi fun si interesant?”

Da’ cum ar fi să te duci la muncă 6 ore? Sau cum ar fi să tratezi problemele cu răspunsuri la ele sau măcar discuții despre ele, și nu cu căcaturi care n-au nici o legătură și nu fac nimic? Sper să faci cancer și doctorii să te trateze bătându-se în fața spitalului cu țigări, pentru awareness.

Pe 5 ianuarie scriam la o lucrare de cercetare pe care o fac despre Invatamantul Preuniversitar din Romania pentru  Agenția Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Preuniversitar, cand,  pe la 10 seara fac o pauza si intru pe grupul de voluntari de la Incubator107 sa mai vad daca cineva mai postase ceva despre Nocturna. Pe grupul, cineva postase in gluma, ca urmeaza sa fie “No Pants Subway Ride” si intreba daca facem si noi?

I-am raspuns imediat si i-am spus ca de 2 ani de zile astept sa il organizez, doar ca anul trecut am fost in Alba Iulia, iar acum 2 ani am fost implicat in proteste si nu am apucat sa ma mai gandesc la idee.

Șomeria i-a ocupat prea mult timp și n-a putut organiza ceva inutil pînă acum. Era prea ocupat cu lucruri importante și evenimente. Și idei. Să știți că și eu eram ocupat când m-am decis să scriu de prostul ăsta. Eram la mine la țară, la Oxford, și hrăneam pui de vultur pleșuv din gură în timp ce scriam o lucrare de doctorat despre înțelesul tuturor lucrurilor când l-am văzut pe prostul ăsta și era să scap un pui de vultur pleșuv din poală. Dar l-am prins pentru că am reflexe de spiderman. Dar destul aberat tangențial despre cât de fabulos sunt. Ne întoarcem la aberatul lui tangențial despre cât de fabulos e.

Momentan ar trebui sa imi caut un job. Vreau sa imi gasesc ceva legat de automatizare de procese, imbunatatire procese. Sunt relevant in acest domeniu si pot fi util.

Pana prin Noiembrie m-am descurcat cu bani pe care i-am castigat ca si consultant pentru Banca Mondiala.

Momentan am o lucrare de cercetare la care lucrez pentru cei de la ARACIP, ne-remunerata dar care sper sa fie utila pentru cei interesati de invatamantul preuniversitar din Romania, iar pe viitor sa pot sa obtin finantare pentru a putea lansa o  cercetare in legatura cu evolutia sistemului judiciar din Romania, in perioada 2000-2014, analizand cele peste 100 de milioane de dosare care exista din 2000 pana in 2014, ca sa vedem daca exista diferente intre sentintele de acum cativa ani si azi, ca si termen de solutionare, diferente intre completele de judecata, etc.

Financiar, desfasor un proiect unde ma ocup de comasarea unei baze de date impreuna cu vreo 35 de fisiere excel, intr-o singura baza de date, care trebuie actualizata.

Varianta TL:DR – șomer, a prins muncă de secretară pe proiectele altora, îi mai face intrările în magazin lu tacsu în excel ca să nu-l dea afară din casă.

Ok, destul, eu deja dau din pumn spre cer și am spume la gură. Bonus, aici oligofrenului i-a venit o idee. Să înlocuiască hărțile de la cadastru cu unele open source, pe care să le poată edita oricine. De parcă asta n-are cum să iasă complet haotic. Evident, nimeni de la primărie nu ar lua în serios asemenea oligofrenie, dar mai păcălește câte o pizdă proastă să scrie despre el și cât de interesant e.

Omul e un megastar. Și dacă tot vrea să fie faimos, ia că l-am făcut. Am superputerea asta, de a face oameni să fie arătați cu degetul pe stradă.

Și în caz de nu sunteți 100% convinși că trebuie să-l scuipați în gură și să-i lipiți gumă în păr, încă două poze, cum suge creioane foarte intens. Sigur îi vin idei geniale în momentele astea de scremere intelectuală. Se vede pe fața lui că salvează planeta cu o idee nouă în fiecare zi. Declar cu mâna pe inimă că e hipsterul anului și șomerul deceniului. Știu că e abia ianuarie, dar e sigur. Deja are în plan să organizeze (a se citi, să cheme proști la) îmbrățișat străini cu pături și jucat statuile la universitate , în trafic, sper.

florin_badita_facebook_0 florin_badita_facebook2_0

 

la minutul 4.30 se bate peste mecla cu o carte pentru ca arta

***

Animalul de petrecere

Trebuie să recunosc

niciodată nu mi-au plăcut petrecerile. Întâi m-am dus la ele de curios. Apoi că hai, să încerc să fiu om și presiune socială că uite, trebuie să te duci la petreceri că lumea se distrează la petreceri, du-te și tu să fii în rând cu lumea. Apoi am descoperit alcoolul. Și alcoolul te face să vrei să vorbești tare la oameni și să te cerți cu ei, sau să fii libidinos aiurea cu maimuțe. Iar petrecerile sunt un loc bun pentru asta. Dar ăstea, dacă le gândești mai bine, observi că sunt doar chestii pe care oamenii le fac pe alcool. Nu chestii distractive. Așa e omul pilit. Nu se distrează mai tare, doar se distrează altfel și e mahmur a doua zi.

Apoi era doar un loc unde să mă plimb până mă recunoaște vreo gagică validă estetic, să o duc acasă la o bostăneală mediocră, după care să stau să-mi imaginez, în timp ce își cheamă taxi, că dacă aș avea un buton pe care dacă aș apăsa, toți oamenii de la mine din casă care nu sunt eu ar fi teleportați într-un colț aleator al universului, probabil fără atmosferă, aș da în el ca la păcănele.

După care mi-am dat seama că dacă te uiți atent la oamenii de la petreceri, doar ăia complet beți, sparți sau imbecili natural se distrează. Iar asta nu e meritul petrecerii. Ăștia s-ar distra oriunde. Și într-o dubă, dacă le pui muzică. Iar din restul, jumătate se prefac că se distrează ca să-și justifice efortul de a te duce la o petrecere și jumătate nici nu se obosesc să se prefacă.

Așa că de ce să mă mai chinui? Cu anii interesul față de oameni mi-a scăzut și nivelul de alcool necesar să îi tolerez mi-a crescut până am ajuns obiectiv la punctul la care ar trebui să fiu mult prea beat ca să mă distrez la o petrecere.

Urăsc muzica de la petreceri. Mănânc căcat. E ok. Dacă te duci la câteva petreceri pe afară, începe să-ți placă muzica de la noi. Europa de vest e blocată în epoca oldies but goldies și DJ Bobo. La noi e bine. E doar același rahat peste tot. Uneori chiar și mai mulți DJ la aceeași petrecere. DJ Unrahat care pune muzică de roboți într-o cameră și DJ Acelașirahat în alta. Am nevoie de 2 dj în același timp cum am nevoie de trei coaie.

În noaptea asta am stat jumătate de oră la o petrecere. Ceva la registru nuștiuce rahat clădire de la Universitate interbelică, petrecere firmă de țigări. În ultimul timp se tot dau petreceri în instituții inutile și magazine în care nu intră nimeni, ca Cocor. E dandy sau gen. Și pasul intermediar pentru o clădire,  între utilă și paragină plină de graffiti. Petreceri trendy.

Urăsc petrecerile și îmbătrânesc. Eram aici de când lumea se agăța pe mIRC și acuma ăștia mici nici de yahoo messenger n-au auzit. Am văzut la viața mea zeci de mode de căcat. Prea multe pentru orice om normal. Am prins și breton Ronaldo (ăla vechi nu Cristiano), și maieu cu găurele, și teneși cu pătrățele. Toate căcaturile de mode au trecut pe lângă mine și m-au lăsat cu o lehamite față de tot ce e trendinez.

În seara asta era plin locul de masculi rahitici cu barbă stufoasă, pălărie și eșarfă. Care nu avea pălărie, avea freză de-aia de samurai cum se poartă acuma la hipsteri. Mai erau și de-ăștia rași în părți și lung în vârf, cum se purta anul trecut. Hipsteri proști, v-ați demodat, ce proști sunteți e 2015 și voi în loc să aveți freza standard de căcat pe 2015 care e coadă de samurai, aveți ras în părți și pălămidă în vârf, freza standard de căcat 2014. Dacă tot ești un căcat, fii un căcat la modă măcar.

Știți personajele secundare din jocuri, cum sunt făcute aleator dintr-un set standard de 4 freze, 4 culori de îmbrăcăminte și 4 bărbi? Așa erau și ăia, combinații de aceleași maxim 4 opțiuni pentru fiecare trăsătură. Eram înconjurat de NPC-uri, în pula mea. Dacă se duceau la baie, era șansă să se pișe unul pe altul crezând că se uită în oglinda de pe perete.

Și accesorii. Peste tot dârlăi cu băscuțe, șăpcuțe, eșărfuțe, brățăruțe. Cel mai popular accesoriu la masculi însă era scolioza, purtată dandy-relaxat de majoritate. Duceți-vă în pula mea la sală, să ridicați lucruri și lăsați accesoriile. Singurul accesoriu de care un bărbat serios are nevoie sunt coaiele, și pe ălea clar nu le aveți.

Și bărbi, bărbi peste tot. Toți fătălăii, toți timizii, toți anemicii care se calcă singuri pe șiret au acum barbă. În căcat, serios, dacă și chestia asta cu bărbile la toți labagiii devine o chestie, io îmi bag pula și mă retrag din societate. Vă descurcați.

***

Două lucruri scârboase: grasa asta și mândria de a fi gras la modul general

Evit să vorbesc despre lucruri care mă scârbesc din același motiv pentru care evit să mănânc lucruri care mă scârbesc. Și pentru că dacă vorbești despre o chestie în public, orice ai zice, o faci mai mare.

În cazul grasei de Meghan Trainor și melodia ei sinistră, all about that bass, chiar n-are rost. Am crezut că dacă o ignor, dispare. Dar are jumătate de miliard de vizualizări pe youtube. Părerea mea e ca o flegmă într-un uragan. Nu contează în ce direcție o trag, nu schimbă nimic.

Uite și clipul, în caz că ai trăit într-o peșteră și nu îl știi.

 

Prima oară când l-am văzut am vrut să-l sun pe amicul Gabi Costin și să-i zic ”haha, super tare, te-ai travestit să faci un clip la mișto!”. Dar m-am uitat mai atent. Gabi machiat bine și bărbierit sănătos ar arăta mult mai feminin decât rumegătoarea asta fără frunte.

Însă nu are juma de miliard de viewuri pentru că are față de statuie din insula paștelui cu perucă. Nici pentru că ar fi melodia bună. E un căcat pop și dacă îți place să asculți căcaturi pop înseamnă că mă-ta te-a născut prost. Motivul pentru care e aplaudată e că e o melodie de grasmândrie, în care ne vorbește despre cum ar trebui grașii să se accepte așa cum sunt, grași, și să fie mândri de grăsimea lor pentru că sunt frumoși așa cum sunt.

Și toată lumea o aplaudă pentru că yaaaay, mesaje pozitive! Toți suntem speciali. E bine și frumos să ai stima de sine ridicată! Bravo fata, simte-te bine în pielea ta!

Nimic nu e mai scârbos decât genul ăsta de mesaj.

Să fii gras nu e o chestie pe care unii oameni o au și îi face diferiți de alți oameni. Nu e trăsătură a omului, ca culoarea ochilor sau a părului. ”Vai ce drăguț, Maricica are ochii albaștri, Geta e blondă și Veta e supraponderală, fiecare are trăsăturile ei.”. Să fii gras e o consecință a unei devieri comportamentale și a unui viciu. Nu te poți stăpâni din plăcerea de animal simplu de a arunca mâncare sub nas. Atât ai înțeles de la viață. Ce a înțeles și cel mai josnic vierme. Că trebuie să mănânci cât poți de mult și asta e principala plăcere a vieții.

Să fii gras e un obicei nesănătos și scârbos social, ca alcoolismul și pedofilia. Cum pula mea să fii mândru că ai o compulsie pe care nu o poți stăpâni și care te face grețos pentru restul oamenilor? Hai să auzim cântece de mândrie și de la ăilalți, dacă tot facem din slăbiciuni psihice motive de mândrie. Să auzim pedofili cântând despre cum sunt mândri că vor să fută copii și cui nu-i place să nu se uite. Bravo, Meghan Trainor, mă bucur pentru tine că ești mândră că o să mori de boli cardiovasculare mult mai devreme decât oamenii normali, pe la 55 de ani când arterele o să se sature de pompat maioneză. Fii mândră, fată!

Dar să trecem peste argumentele medicale și bunul simț care îți spune că dacă un comportament îți produce probleme de sănătate este, în cel mai bun caz viciu, în cel mai rău boală psihică. Să trecem la alea estetice. Grasele zic des că e o chestie de gusturi, că multor bărbați le plac grasele. Le place să își justifice diformitatea printr-un fetiș al unor oameni defecți. Hei, sunt unii bărbați care au un fetiș pentru femeile fără dinți. De ce te mai speli pe dinți? Sigur e cineva care te-ar vedea sexy și fără.

Dar vai, istoric grasele erau sexy, rubesnian bla bla. Asta într-o perioadă în care foametea era ceva obișnuit și o slabă nu trecea iarna grea. Grasa supraviețuia. Nu era sexy. Era sexy în comparație cu aia moartă. Și a rămas o genă recesivă de futut grase la bărbații înapoiați, deși în ziua de azi grăsimea nu mai e adaptare la mediu, doar nesimțire. Dar fetișuri găsești pentru orice. Și pentru cocoșate, și pentru chioare. Orice defect fizic e un fetiș.

Apoi clasicul argument că ”știi, unii au o problemă medicală, de-aia sunt grași”. Absolut. 1 din 100 de grași are o problemă medicală care-l face gras. 99 sunt doar leneși și ofensați aiurea. Alergați, mâncați jumate din cât mâncați și mai vedem peste un an dacă e medical, rataților.

Cel mai tare însă mă enervează la Meghan Trainor, pe lângă faptul că e grasă, urâtă, proastă și submediocră muzical, faptul că e ipocrită.” Vaai, fetelor, trebuie să fiți mândre de voi așa cum sunteți. Să nu vă ascundeți defectele fizice și grăsimea. Apropo, eu am 10 tone de machiaj pe muian, dar nu din cauză că aș vrea să ascund din imperfecțiuni. Doar din cauză că sub machiaj sunt de fapt o morsă cu perucă.”

Nu mă înțelegeți greșit. E dreptul oricui să fie gras. Atât timp cât îi e rușine cu asta, conștientizează că are o problemă și lucrează la rezolvarea ei. Sau alege să trăiască așa, dar cu capul plecat, ca orice om care știe că are o problemă și refuză să și-o rezolve. Să fii mândru că ești gras e o insultă adusă întregii specii umane.

Dar spre asta tindem. Nu mai e frumos să arăți defectele oamenilor cu degetul, ca să le fie rușine și să le rezolve. Trebuie să-i lauzi și să-i aplauzi pentru curajul de a înfrunta lumea cu tot cu ele. Așa o să ajungem o specie de leneși hidoși care nu fac nimic toată ziua, trag bășini și se scarpină în cur, după care se bat reciproc pe umăr.” Ești cel mai tare și special!”  „Ba nu, tu ești!” „Ba amândoi suntem! Suntem unici și perfecți și speciali așa cum suntem, cineva să-mi aducă o cană cu apă că mi-e lene să mă ridic.”

Marș la alergat și lasă jos borcanul cu maioneză, hipopotam nejustificat de mândru de sine.

***

Charlie Hebdo, Franța și umorul sunt în doliu pentru că prostul nu râde, prostul se supără

comentator eminentDoi teroriști extremiști musulmani au intrat în redacția ziarului de satiră francez Charlie Hebdo și au omorât 12 oameni. E absolut crunt. Crunt că există niște oameni atât de idioți încât să omoare alți oameni că nu au gustat o glumă.

Există multe glume pe care nu le gust nici eu. Și mulți oameni care nu gustă glumele mele de aici. Dar ăia normali ridică din umeri, apasă pe X în dreapta sus și în 5 secunde uită că exist. La fel cum fac și eu când apăs accidental pe un link de la Times New Roman. Nu m-am gândit niciodată că i-aș împușca pentru că fac ciorbă lungă dintr-o singură glumă pe care o lungesc la un articol. Poate maxim în picior, așa, educativ.

Mulți idioți au început să urle că huăăăă islamismul e problema. Musulmanii sunt tot ce e rău pe planetă. Nimic mai imbecil decât genul ăsta de părere nu există, băi Mîndruță și gașca. Sunt sute de milioane de musulmani care trăiesc în țări libere și liniștite, toleranți și relaxați. Indonezia, spre exemplu.

Iar criminalii ăia odioși care au omorât umoriști nu au făcut-o pentru că erau musulmani. Ci pentru că erau idioți musulmani. Iar idiotul e periculos când crede în ceva, indiferent de credință. Pentru că idiotul tot timpul e sigur că în ce crede el e adevărul absolut și restul oamenilor care nu cred în adevărul absolut sunt animale inferioare.

Prostul nu râde. Prostul se supără. Și își apără cu ferocitate credința.

Prostul e fundamentalist. Prostul nu-și adaptează credința la realitate. Încearcă să își mențină sistemul arhaic de valori care era valid doar acum 8000 de ani, când, ca adaptare, era util ca tribul tău care crede în ceva să omoare și să violeze tribul ălălalt, care crede în altceva. Credința până la moarte unește societățile primitive și le dă direcție.

Dar asta deja a devenit inutil de când omul nu mai are păr pe frunte și, la fel ca măseaua de minte, e o chestie care nu ajută la nimic, uneori doare și, cu puțin noroc va fi eliminată de evoluție.

Acum mulți umoriști de la noi o să-și dea importanță și o să simtă ca și cum meseria lor e importantă. Deschide minți. Poate, dar dacă erai șomer ieri, la fel de șomer ești și azi.

Dar e datoria oricărui om inteligent să ridiculizeze orice credință stupidă. Fie ea islamism fundamentalist sau creștinism fundamentalist. Avem și noi idioții noștri care urlă că cardul de sănătate e unealta satanei. Faptul că nu omoară oameni nu înseamnă că nu sunt nocivi societății. La fel și homeopatia, puterea cristalelor, horoscopul și colon-help.

Mai mult de jumătate din lucrurile în care oamenii cred, nu au nici o bază reală. Cred în ele că i-au convins alții, din poziții autoritare. Nimeni nu caută dovezi. Românii cred că-s frumoși și deștepți deși statistic și științific sunt urâți și proști. Protocroniștii cred că Dacia a fost leagănul civilizației deși istoric, nu există nici o dovadă.

E datoria oricărui om inteligent să ridiculizeze orice credință stupidă. Asta e tot ce poți face ca formă de respect pentru niște oameni care au murit pentru că au râs de niște maimuțe înapoiate. Într-o zi o să dispară toate maimuțele înapoiate. Până atunci, o să mai moară mulți oameni nevinovați.
Pentru că prostul nu râde, prostul se supără. Și maimuța își apără cu ferocitate credința irațională.

Dar să privim partea bună a lucrurilor. S-au deschis niște posturi de umoriști în Franța acum. Păcat că nu știu limba, pizda mă-sii de treabă.

***

Boboteaza în care s-a răsturnat situația

Neluțu fusese un copil mult mai fericit decât el.

Părinții lui Neluțu aveau o casă mai mare. Taică-su era inginer. Lucra la oraș. Îi lua LEGO de Crăciun, la începutul anilor 90, când o cutie de LEGO de-aia medie era cât jumătate de salariu. Aveau și Polaroid de-ăla de scotea pozele imediat. Se uscau și în 5 minute puteai să le arăți la oameni.

Dar cel mai tare era invidios pe câinii lui Neluțu. Avea doi dulăi dog german. Luați de taică-su printr-o combinație cu un căpitan de vapor. Tot timpul se juca cu câinii ăia. Erau atât de afectuoși. Și mârâiau la toți străinii. Neluțu explica tuturor, cu pieptul în față că asta e haita lui și că e masculul alfa. Erau hrăniți bine și lucioși. Neluțu îi spăla aproape zilnic. I-a dat și la dresat. Și uneori păreau mai inteligenți decât un om. Nu degeaba Neluțu îi lăsase pe restul copiilor din sat și se juca doar cu câinii. Iarna îi înhăma la sanie. Vara se ducea la vânat de iepuri, pe câmp, cu ei. Era așa de fericit.

El nu avea câini. Mă-sa era alergică. Mereu a obiectat. Uneori stătea seara și își imagina că are câinii lui Neluțu și se joacă cu ei. Și câinii îi vorbesc. Și îi spun că e cel mai tare băiat, după care îi ling mâna. Apoi le aruncă bățul și oriuunde s-ar fi dus, loiali, câinii îl aduceau înapoi. Asta i s-a părut tot timpul cea mai frumos lucru la câini: energia și devotamentul cu care își aprind toată ființa în misiunea de a-ți aduce un băț. Pentru că e bățul tău și tu ești cel mai important lucru din lume. Neluțu arunca bățul și în lac, când avea chef. Câinii înotau după el fericiți că își pot demonstra loialitatea. De-aia îl ura pe Neluțu. Că avea câini și el nu avea. Nu era deloc corect. De ce a făcut Dumnezeu o lume în care un copil de 12 ani are doi câini frumoși și altul nu are? Ce vină avea el?

––––––––––-

Nu se mai gândise de mult la noaptea aia de acum 20 de ani când a ridicat pumnii la cer și a plâns că nu are el câinii lui Neluțu. Aproape uitase. Dar în public, printre sutele de gură-cască adunați pe malul apei, să dârdâie în așteptare, îl zări chiar pe Neluțu. Nelu, cum îl știa lumea. Și un rânjet i se lungi peste barbă.

Părintele Eclerie apucă crucea de lemn și o aruncă cu forță, peste umăr, în apa înghețată a râului. Celor șapte pușcăriași cu mai multe tatuaje decât dinți le sclipiră ochii și zvâcniră în apa pe care pluteau bucăți murdare de gheață. După o încăierare scurtă, unul ieși, cu crucea într-o mână, ud și înghețat, repezindu-se în trei labe spre mâna lui sfântă care aștepta returnarea bățului.

Și atunci părintele Eclerie balansă din pelvis în față și își apucă boașele prin sutană cu mâna, ca pe niște gutui. Se uită lung peste oameni și-l pironi cu privirea pe fostul lui prieten din copilarie. Cu glasul lui bine antrenat în ani de cântat pe nas, țipă scurt spre Nelu, care încă nu-l recunoștea.

”Cine e masculul alfa acuma, Neluțule, mânca-mi-ai pula? Mă piș pe tine și pe câinii tăi, futu-ți rasa mă-tii de cotei!”

***