Mare căcat, a murit un leu

Iar a fost un caz de-ăla în care am crezut că n-au cum oamenii să fie în așa hal de proști încât să se agite dar s-au agitat. Un dentist american a omorât un leu în Zimbabwe și tot globul a început să se isterizeze. Am crezut la început că e doar așa, senzaționalism de presă care, în lipsă de subiecte, le-a dat proștilor ceva despre care să simtă lucururi. Să hrănească nevoia omului prost de a se indigna pe chestii care nu-l afectează. Dar am pus un status la mișto pe Facebook despre asta și mi-au sărit în cap mulți proști indignați. HURR DURR SUNT PROST ȘI INDIGNAT. CUM POȚI SĂ ZICI CHESTII CARE SE OPUN SISTEMULUI MEU DE VALORI PE CARE L-AM PRELUAT DE LA ALȚI OAMENI LA FEL DE PROȘTI CA MINE?

Oh ceciliu, îmi spargi inima, îmi scuturi încrederea în mine, baby.

 

Oamenii ăștia chiar nu înțeleg nici măcar la nivel elementar cum funcționează viața. Au rămas la dezvoltarea emoțională la faza Gândăcelul:

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!…

Dacă ești atât de prost încât să personifici creaturi simple și să îți proiectezi frica de moarte pe ele, plângi de-ți sar mucii pe pereți la de-astea. Și exact la fel de prost trebuie să fii să plângi după leul Cecil pe care nu l-ai cunoscut și e la fel de real în lumea ta ca și gândăcelul ăsta manelist.

Să o luăm pe rând.

Vânătorii sunt ultimii oameni, dar e dreptul lor.

Da. Trebuie să ai pula extraordinar de mică să stai într-un boschet cu pușca și să omori animale. Da, e dovadă de micropenis, inadecvări sociale și frustrări de betălău care își canalizează latura violentă spre chestii care nu se pot apăra, pentru că într-o luptă cinstită s-ar căca pe ei. Da. Toți vânătorii merită scuipați în ochi și pișați în cur, pentru faptul că sunt niște bărbați neputincioși, care își compensează neputința într-un mod înapoiat și barbar.

Dar în același timp e dreptul lor. Despre asta e viața. Orice animal mai mare, mai deștept și mai organizat decât alt animal poate să facă orice vrea cu cel din urmă. Să-l mănânce, să-l fută, să-l omoare doar așa, că are chef. E o lege a vieții. Dacă ești mai bun decât altceva, ai drept de viață și de moarte asupra acelei ființe. Nimic sub tine nu are valoare intrinsecă și drepturi. Valoarea și drepturile sunt doar pentru semeni și atât. E o lege a vieții, pe care o știe și pisica care omoară o pasăre doar că are chef. Să te opui legilor vieții nu te face nici superior, nici elevat, nici transcedental ci doar un prost care nu înțelege cum funcționează viața. Un prost arogant care are impresia că poate, prin voința lui, să schimbe și să se opună unor lucruri infinit mai mari decât el.

Nu există dreptul animalelor. Nu există vreo datorie morală a omului să scutească animalele de suferință. E dreptul oricărui animal superior să omoare, să chinuie și să mănânce orice e sub el, dacă are chef. Da. Trebuie să fii un căcat de om să ai chef de așa ceva. Dar e dreptul tău, ca ființă superioară. Cum ar fi și dreptul unor extratereștri nemuritori și pentadimensionali să facă exact la fel cu noi, dacă au chef. Știi filmul ăla Predator? Știu că dacă ești prost îl vezi ca o alegorie la „nu face altor specii mai mici ce nu vrei să îți facă alte specii mai mari”. Dar biologic, predatorii ăia au tot dreptul să colecționeze capete de om la fel cum am eu dreptul să colecționez capete de câine. Nu e nici o problemă morală în asta, decât dacă ești foarte prost. Nu e frumos dar e extraordinar de cinstit.

Pentru că viața e suferință și moarte și trebuie să fii bătut în cap să crezi că poți să schimbi asta sau să te opui.

De la cel mai simplu virus până la cel mai complex om, toate lucrurile vii suferă și mor, în funcție de capacitatea lor de suferință și moarte. Până și iarba țipă și suferă în felul ei când e tăiată. Nu poți schimba asta, oricât de vegetarian ai fi. Și vegetalele suferă, în modul lor simplu. Și insectele. Și popândăii sfârtecați de treierătoare, când adună grâul ăla de care se bucură veganii că nu a provocat suferință. Asta e viața. Moarte și suferință.

Iar oamenii sunt extraordinar de neseminificativi în scara mare a lucrurilor. Și dacă toți oamenii din lume ar găsi o metodă de a se hrăni cu aer și substanțe neorganice. Dacă toți oamenii și-ar dedica viața să salveze alte animale, să le prelungească viața și să le oprească suferința. Dacă idealul ăsta vegano-retard s-ar materializa, tot aportul speciei noastre ar fi extraordinar de nesemnificativ. E ca și cum ai încerca să te bășești în direcța opusă unui uragan. Suntem foarte, foarte mici și nesemnificativi. Știu. Dacă ești prost îți place să crezi că umanitatea e super interesantă și mare și contează. Nu e așa. Dacă toți oamenii ar lucra împotriva acestei legi esențiale a vieții, tot 99,999999999999999% din viață ar rămâne suferință și moarte. Pentru că e o chestie mult mai mare decât noi.

Sigur, un prost o să ridice acum mână să spună: dar trebuie să protejăm viața și planeta, că-s fragile. Și biodiversitatea e importantă! O pulă.

Viața nu e fragilă și nici planeta. Biodiversitatea e irelevantă mai departe de amuzament și trebuie să fii extrem de prost să crezi că omul poate strica natura sau influența semnificativ viața de pe planetă.

Cea mai proastă idee pe care o întâlnim des e aia că viața e fragilă. Da, e la nivel de individ. Dar ca forță, viața e a dracu’ de rezistentă. Dacă nu mă crezi, scoate frigiderul din priză și lasă-l așa câțiva ani. Să vezi ce biodiversitate. Ce ecosistem. Cum reușește viața să umple orice spațiu are la dispoziție și să devină din ce în ce mai complexă acolo. Pentru că asta e viața. Asta e tot face. Ocupă orice spațiu disponibil și devine din ce în ce mai complexă. Trebuie să fii foarte prost și arogant să ai impresia că specia noastră poate strica chestia asta.

Au fost vreo 5 perioade de extincție în masă în istoria pământului. Într-una din ele au murit 96% dintre specii!.  Și ce a făcut viața după? A reumplut tot spațiul disponibil și a continuat să devină din ce în ce mai complexă, complet nestingherită. Au făcut comete chestia asta. Ce, cometele au mai multe drepturi decât oamenii? Dacă o cometă fute planeta e cinstit, dar dacă o futem noi nu e?

Chiar crezi că putem să futem mai tare planeta decât o cometă? Șmecher te mai crezi, ca individ și specie, prostule. Și dacă ne-am chinui cu toții, ca specie, să omorâm tot ce e viu pe planetă, rezultatul ar fi destul de previzibil: am muri noi, ar muri multe chestii, după care viața și-ar reveni și s-ar îndrepta în altă direcție, exact cum a făcut după dispariția dinozaurilor. Poate e timpul insectelor. Poate mamiferele și-au trăit traiul.

Biodiversitatea nu e o chestie super fragilă pe care trebuie să o protejăm. E o chestie care se întâmplă de la sine și spre care tinde viața. Sigur, omul a ajutat multe specii să dispară. Dar a creat alte mii de specii. Câini, șobolani, pisici, paianjeni de casă și jdespecii care au evoluat și s-au adaptat să trăiască în interiorul societății umane. Biodiversitatea e o chestie care se întâmplă inevitabil.

Și are două utilități:

1. Amuzament. Să crapi semințe și să te uiți la muistul ăsta urât și să zici „oau, ce muist urât! Dă-te-n plm ce cârtiță nasoală!”

și

2. Descoperiri științifice. Se găsesc tot soiul de antibiotice și căcaturi în specii noi și selecte. Dar asta de obicei se întâmplă cu specii de succes, nu de-astea pe cale de dispariție.

Pentru că dispariția speciilor inadaptate la mediu e o condiție a vieții. Nu contează că mediul a fost schimbat de om sau de o cometă. O specie nu se pupă cu el, out. Viața o să aibă grijă să umple locul lipsă cu altceva, că asta face ea.

Viața e irelevantă la nivel de individ. Știu că îți place să crezi că ești important și ai impresia că dacă te prefaci că alte chestii sunt importante, în naivitatea ta, ai impresia că și alte chestii o să te considere important. Nu e așa. Poți să te dai cu curul de pământ cât vrei și să plângi după suferința și moartea oricărei creaturi, asta nu o să schimbe cu nimic faptul că e nesemnificativă. Că ești nesemnificativ.

Viața e irelevantă și la nivel de specie. O să dispară leii. O să dispară hipopotamii și rinocerii. O să dispară pasărea Colibri și o să dispară și omul. Dar pământul nu o să devină un deșert lipsit de viață. O să apară alte specii fabuloase care o să umple tot ce poate fi umplut, exact cum am făcut și noi, și care n-o să dea un căcat zburător pe faptul că aici au existat pe vremuri oameni, lei, hipopotami și rinoceri, cum nici noi nu dăm un căcat zburător pe faptul că pe aici au existat pe vremuri dinozauri.

Nici măcar dacă chestiile de mai sus n-ar fi adevărate, deși sunt, tot n-ar fi mare căcat.

A murit un leu. Așa, și? Ți se pare esențial să existe lei? K. Atunci o să existe. Nu-s așa de greu de crescut. Și Nuțu Cămătaru avea PATRU.  Vrei să existe în sălbăticie? De ce, pentru că ești autist, ai OCD și ai impresia că fiecare chestie are locul ei și că ar trebui să ne luptăm ca chestiile să nu se schimbe și planeta să rămănă în aceeași stare? Boss, tocmai ți-am explicat că e împotriva naturii și a vieții ce vrei tu. Lucrurile se schimbă, se transformă și se modifică. Oamenii domină planeta și nu mai este loc pentru specii inutile traiului uman decât la zoo și în rezervații. Și nu există nici un motiv rațional pentru care să nu fie ok așa. Sigur e ăla cu „HURR DURR CINE SUNTEM NOI SĂ MODIFICĂM CUM E PLANETA CĂ ERA OK CUM ERA AR TREBUI SĂ MERGEM TIPTIL ȘI SĂ NU O DERANJĂM”. O pulă. Suntem boșii boșilor și facem ce vrea pula noastră.

Nu suntem aici să protejăm viața și natura. Au ele grijă să facă asta prin natura lor. Suntem aici să le modificăm și să le pliem pe nevoile noastre după cum avem chef, în timpul scurt pe care specia noastră îl are în existență. Da, o să fie scurt, în schema mare. Nu o să fim eterni. Știu că ți-ar plăcea să fie așa, dar dacă ai impresia că omenirea e o chestie fabuloasă care o să dăinuiască milioane de ani, ești foarte prost. Trebuie să abuzăm de tot ce e în jurul nostru cât suntem aici. Pentru că după o să-și revină ele.

A, ești prost și vrei să empatizezi cu specii inferioare pentru că ți-e frică de suferință și de moarte și ai impresia, în creierul tău de maimuțoi, că dacă oprești suferința și moartea la o scară nesemnificativ de mică, universul o să funcționeze la nivelul ăla imbecil de echitabilitate în care tu crezi deși nu există nici o dovadă că ar exista, și o să te scutească și el, la rândul lui, de suferință și de moarte. Ce prost ești. Nu scapi de suferință și de moarte oricât de plin de compasiune și de bunătate ai fi. E în natura vieții și vieții nu îi pasă de valorile tale morale.

Dar, dacă chiar vrei să empatizezi cu o specie inferioară, lasă leii și alege ceva mai aproape de om. Gen negrii ăia din Zimbabwe. Sigur, nu sunt oameni. Nu au descoperit roata, agricultura și nu au construit o clădire cu un etaj în toată existența lor ca specie. Dar vorbesc. Simt aproape cum simte omul. Și suferă. N-au apă. N-au electricitate.  Fii indignat de asta. Donează niște bani pentru civilizarea lor. Că plânsul după un leu care oricum era prea bătrân să fie relevant pentru specia lui chiar nu ajută pe nimeni, prostule.

 

***

Haiduci Daci Vârcolaci: episodul 6 – bătălia finală

Colțurile pietroase ale Carpaților râcâiau cerul. Luna roșiatică arunca umbre printre ele, cum aruncă un șmecher cu șervețele în club când se pune melodia lui. Bujor, bravul haiduc dac vârcolac blond ședea pe o piatră mare, cu capul în mâini, scrutând pădurea cu privirea. Vârfurile brazilor deja începuseră să se veștejească. Era la bustul gol și, cu toate că stătea așezat într-o poziție care nu-i avantaja expunerea pătrățelelor, tot se vedeau aproape perfect. În așa hal de ridicol de bine sculptat era.

- Arăți mult mai bine, frate! exclamă bărbosul haiduc dac vârcolac Gelu, vag uimit de cât de relaxat stă neamul lui cu curul pe o piatră, ținând cont de faptul că luase foarte multe săgeți romane în fese într-o altercație anterioară, cât timp era inconștient.

Bujor sări nervos de pe piatră și-l apucă pe fratele lui mai rebel, care nu juca după reguli, de gulerul iei.

- Da, dar cu ce preț? Ați consumat tot lerul pădurii! Uite-o cum moare! răcni el, scuturându-și fratele în sictir, ca pe o rufă de-a gagică-tii, pe care te-a rugat să o pui la uscat.

- Pădurea își va reveni în câteva zeci de ani. Dar ce e pădurea fără gardienii ei, frate? răspunse plin de vână Gelu, puțin amețit de scuturătură dar totuși bucuros că fratele lui și-a recăpătat forța.

- Și pacea pe care o avea familia noastră cu Aghiuță? El e gardianul lerului și o să vină după noi! Ți-a zis tata să nu te atingi de lerul pădurii! Tu pur și simplu nu poți să joci după reguli, frate!

- Cine, mă? Uscatul ăla? Ia mai dă-l în morții lui!

Bobi se uită la cei doi frați ai lui cum se ceartă. Îi distrăgeau atenția. Ceva era în neregulă în pădure. Era absurd de tăcută. Mirosi un zvâcnet prin aer și sări după el. Bujor întoarse capul și privi vârful suliței romane de mai aproape decât privește un miop instrucțiunile de pe o cutie de prezervative. Bobi o agățase în aer cu milisecunde înainte ca aceasta să-i treacă prin țeastă. Cu siguranță mezinul nu era atât de inteligent, strateg și plin de compasiune ca fratele cel mare și blond. Cu siguranță nu era atât de vânjos și rebel ca fratele cel mijlociu și brunet, dar era de departe cel mai agil dintre ei trei.

Pe o creastă de munte super apropiată dar pe care, ca să ajungi, trebuia să ocolești aiurea, Bobi îl recunoscu pe centurionul Victor Alupigus, fiul cel mare al dușmanului lor de moarte, generalul Alupigus și, complet alambicat, fratele singurei femei pe care el o iubea: Cecilia. Poate într-o zi animozitatea asta dintre daci și romani o să treacă,  se gândi el. Poate într-o zi o să fie cumnați, o să bea vin și o să-și pună penisul pe masă ca să vadă care o are mai mare. Bobi putea doar spera. Dar acum, Victor era un dușman de moarte. Romanul mai luă o suliță de la un legionar de-ai lui și o aruncă și mai plin de ciudă, spre capul lui Gelu. Bobi o prinse și pe asta, râzând.

- Credeați că ați scăpat de mine, haiduci daci? O să vă urmăresc până în Tartar dacă e nevoie!

- Sosul? întrebă Gelu. Nu era cel mai deștept dintre daci, dar compensa prin spiritul rebel.

- Victor! Cum de ne-ai găsit, canalie? Eram sigur că ți-am pierdut urma pe poteca ielelor! se uimi Bujor la el, strângând din pumn în aer.

- Ați uitat de scurtătura prin minele de cristal! răcni Victor, ridicând un cristal imens deasupra capului, drept dovadă că a trecut prin mina de cristal. E timpul pentru bătălia finală!

- O așteptam de mult timp, băiete, răcni înapoi Gelu, în timp ce ochii i se îngălbeneau și dinții i se alungeau. Își apucă topoarele de jos și urlă la lună gata să se transforme de tot. Dar fratele lui Bujor îl opri. Nu era încă momentul pentru transformat. Dar era momentul pentru luptă. Bujor ridică și el ghioaga lui imensă și o îndreptă spre Victor. În mâinile lui abile părea că nu are nici o greutate. Victor începu să râdă.

- Ce o să faci cu aia? Poate reușești să omori un legionar. Poate doi. Poate chiar pe ăștia din primul rând, rânji Victor, uitându-se la cei doi legionari din primul rând care se uitau înapoi cam nesiguri pe ei. Dar am doisprezece legionari!

Gelu începu să-și ascută topoarele unul de altul. Scântei săreau în toate direcțiile.

- Ești al meu, romanule! Topoarele ăstea sunt atât de ascuțite încât poți să bărbierești cai cu ele!

- Da, dar sabia mea e mult mai lungă! punctă Victor. Cum o să ajungi tu cu topoarele ălea destul de aproape încât să dai în mine?

Gelu se încruntă și se scărpină puțin în barbă.

- Just. Dar eu am două topoare. Pot să și arunc cu unul în tine și tot rămân cu un topor. Tu cu sabia aia nu poți să arunci și e doar una!

Deodată Bobi, care era neașteptat de tăcut, probabil din cauză că nu voia să se certe prea tare cu viitorul lui cumnat, că cine știe cum se ajunge să se arunce cu vorbe și mulți ani mai târziu să existe probleme în familie din cauza asta, aruncă cele două sulițe romane în direcția complet opusă. Sulițele deviară două săgeți care zburau fix spre grumazurile celor doi frați ai lui. În spate, pe o altă creastă muntoasă super apropiată dar incomod de atins fără să ocolești, era o siluetă năsoasă, cu cârlionți și cu câte un arc în fiecare mână.

- În sfârșit v-am găsit, vârcolacilor! urlă silueta.

- Ăsta cine mai e? Se miră Bujor, complet depășit de numărul de personaje pe care trebuia să-l țină minte.

- Sunt Goldberg, cel mai temut vânător de vârcolaci din toată Iordania și am jurat să omor toți vârcolacii, de când unul a dărâmat un zid peste fiica mea și a omorât-o!

- Asta nu prea sună a o chestie pe care ar face-o vârcolacii! cugetă Gelu cu voce tare.

- Exact asta a zis și unchiul vostru Gruia, înainte de a muri! se bucură Goldberg spre ei, ca prostul, din amintiri.

Gelu se miră spre Bujor. Bujor ridică din umeri. Aveau mulți unchi, că bunicul lor fusese golan mare. Se întâmpla destul de des ca un dușman să le omoare un unchi, ca și cum asta însemna ceva și trebuia să-i afecteze. Dar niciunul dintre ei nu putea să spună că e prea apropiat cu zecile de rude de gradul II pe care le aveau. Bobi își scoase mlădios arcul și luă cătare spre iudeu.

- Poate ai tu câte un arc în fiecare mână, scrâșni Bobi, dar eu am trei săgeți într-un singur arc. Una ți-e îndreptată spre ochi, una spre inimă și una spre coiul stâng! Te simți norocos, cârlionțatule?

Goldberg începu să râdă.
- Bă, eu mă feresc de săgeți de când eram mic. Tu crezi că trei săgeți mă face pe mine? Am doar două, dar sunt înmuiate în mătrăgună!

Bobi era relaxat. Mătrăguna era cea mai ieftină armă împotriva vârcolacilor. Doar îi amețea puțin și îi lua cu greață. Trebuia să fii super zgârcit să nu îți faci, vânător de vârcolaci fiind, săgeți cu vârf de argint și să te bazezi pe mătrăgună. Pe deasupra, de două săgeți în același timp se putea feri mai ușor decât se putea scobi în ambele nări în același timp.

- Cine-i ăla? Se miră Victor de pe creasta lui muntoasă care era destul de departe de cea a lui Goldberg.

- Vânător de vârcolaci evreu. Credeam că e cu tine! îi răspunse Bujor.

- Cum să fie cu mine? Eu urăsc evreii la fel de tare cum urăsc haiducii și dacii! țipă Victor.

- Eu n-am o problemă cu faptul că sunt haiduci și daci, dar urăsc vârcolacii! Și urăsc romanii la fel de tare ca și vârcolacii! țipă Goldberg, amintindu-și de perioada de după moartea fiicei lui, când a încercat să își refacă viața, s-a însurat din nou, a făcut un băiat și l-a găsit strivit sub un zid dărâmat peste el de, cu siguranță, romani.

Gelu ridică din umeri a sictir și începu să își învârtă securile cu viteză inumană.

- Eu urăsc la fel de tare și evreii și romanii. Deci, care dintre voi vine primul la tocat?

- Presupunând că nu aș vrea prima oară să mă bat cu evreul! pufni Victor.

- Da, chiar așa, confirmă Goldberg. Ce bășini pe voi, vârcolacilor! Aveți impresia că totul e despre voi!

- Deci, cum facem? încercă Bujor să organizeze situația. Ne batem grămadă?

- Ar fi super confuz și gay, pufni Victor, scuipând pe jos a ciudă.

- Atunci ne batem două tabere, și a treia stă pe tușă și se bate cu câștigătorul! țipă Bobi, bucuros că a găsit o soluție.

Bujor îi dădu o palmă peste ceafă. Varianta propusă de fratele lui cel mai mic era și mai gay.

- Adică cum, mă, să vină partea care stă pe tușă odihnită și să se bată o dată, la final, cu unii care au fost nevoiți să se bată de două ori? Ar fi super gay. Plus. Cum hotărâm cine stă pe tușă și așteaptă?

- Eu nu vreau să așteptăm noi pe tușă și să se bată ăștia. Cine stă pe tușă e clar cel mai gay! îi șopti Gelu.

- Nici noi nu vrem să stăm pe tușă ca niște gay! răcni Victor, deși romanii lui parcă ar fi vrut să stea pe tușă. Trebuia să dea un exemplu.

- E total gay să stai pe tușă și să te uiți la alții cum se bat, confirmă și Goldberg. Nu vreau să fiu eu ăla. Dar putem, spre exemplu, să facem o tombolă și să decidem cine așteaptă!

- Serios? Asta e cea mai gay idee dintre toate! E mai gay decât să-i spui maică-tii că o iubești, pufni Bobi.

- Mai gay decât să dai flori unei femei! țipă Victor. Eu refuz să transform o bătălie cinstită într-o gheială cu tombolă!

Căzură brusc toți pe gânduri. După câteva minute, un roman începu să-și dreagă vocea, ca să distragă atenția de la liniștea stingheră care se lăsase. Bobi tuși și el scurt. Goldberg își trase nasul. Victor începu să-și sugă o măsea. Gelu horcăi puțin. Alt roman își drese vocea. Luna intră în nori și ieși iar.

- Deci? întrebă Victor spre Bujor, că părea mai isteț.

- Mă gândesc! Bujor se uită înapoi cu reproș în priviri. Era sătul de oameni care voiau ca el să găsească tot timpul soluții, doar pentru că avea fruntea anormal de mare și părea intelectual.

- Nu mai trageți de timp, vârcolacilor! Și romanilor! țipă Goldberg, încercând să distragă atenția de la faptul că nici el nu aveao soluție.

- De parcă tu ai vreo idee! țipă Victor spre evreu.

Bobi se uita concentrat, spre pământ, sperând că ăilalți o să creadă că se gândește și-l lasă în pace. Adevărul era că n-avea nici cea mai vagă idee. Era spirit mlădios, nu organizatoric.

- Pula mea! Exclamă Gelu, nervos.

- Bag pula! Confirmă Victor.

- Futu-i pizda mă-sii de treabă! Întări Golberg.

- Am o idee… de fapt lasă.. se trezi Bobi vorbind.

- Ce idee? chestionă Victor, brusc interesat.

- Nu, lasă. Era proastă.

- Mamă cum e ăsta, se oțărî Goldberg. Zi, bă!

- Nu vreau, bă, să zic, că mi-am dat seama că e proastă.

- Zi, bă! se enervă Gelu.

- Nu că faceți mișto de mine dup-aia.

- Nu face nimeni mișto. O ținem pe critică constructivă, țipă un roman care nu avea nici un plan în cap dar prinse brusc curaj, cu toate că era sigur că daca e să se lase cu scandal, o să moară primul.

Bobiță își drese glasul.

- Cum ar fi, gen, să plecăm fiecare în altă direcție. Romanii într-o direcție, noi în alta și evreul în complet alta. Și na, ne omorâm când ne găsim data viitoare, în două tabere, nu trei. Adică care-i șansa să ne mai întâlnim în același timp?

- E o idee extrem de imbecilă, țipă Goldberg spre toată lumea. Încuviințară toți.

- Dar măcar nu e gay, oftă Victor.

Așa că se uitară din nou amenițător unii la alții și plecară în trei direcții diferite.

***

Există cazuri în care un viol este absolut OK

Un presupus viol s-a întâmplat în Vaslui acum ceva luni și toată țara a început să vorbească despre el. Ca și cum ce s-a întâmplat acolo e cumva de interes național și că ar trebui să știe toată lumea de cazul ăla și să ne indignăm. Zic presupus viol pentru că momentan justiția nu a dat un verdict. 99% verdictul o să fie „viol” și ăia o să intre la pușcărie ca orice violator, fără ca opinia publică să se agite. Sigur, dacă justiția dă greș, e datoria opiniei publice să se agite. Dar asta nu s-a întâmplat încă. Păi atunci, de ce ne agităm? Pentru că

Omul e fascinat de viol

Să începem cu o afirmație controversată, cum îmi place mie: Violul a avut rolul lui în dezvoltarea omenirii și din cauza asta ne-a rămas în sânge.

Violul este prezent la majoritatea animalelor sociale. Pentru că animalele sociale se organizează ierarhic și dreptul la reproducere îl au doar masculii din vârful piramidei. Este… să zicem normal ( dacă normalitatea înseamnă a face orice pentru a-ți duce genele mai departe, așa cum e în regnul animal) ca masculii care nu au șansa să se acupleze după regulile grupului, să le încalce. Rațele violează. Delfinii violează. Cimpanzeii violează. Hei, și vidrele beta, care nu au șansa la parteneri, omoară și violează pui de focă. Știu. E oribil. Dar așa funcționează natura.

Iar, cum ar zice Luță Agresorul, omul face parte din natură. Violul a fost la ordine de zi în preistorie. De la huni și alți migratori înainte de Evul Mediu până la glorioasa armată rusă în al doilea război mondial, toate armatele invadatoare au violat tot ce au prins. Nu spun asta ca să justific violul. Din contră. E ceva oribil. Spun doar că ne este în sânge. Gena e acolo. E parte din sexualitatea umană. Poate în câteva mii de ani de evoluție nu o să mai fie. Dar există acolo, recesiv, cum există și măselele de minte și apendicele.

De-aia violul nu e alb-negru, așa cum zic feministele.

E complicat să tragi clar o linie și să spui ce e viol și ce nu e. Mii de ani în multe societăți femeia nu și-a ales partenerul. Familia l-a ales pentru ea. Oare și partea aia, în care tatăl își convinge fiica că Cutărică față de care nu simte nimic e viitorul ei soț și că trebuie să stea capră pentru ăla, nu e tot un fel de viol?

Știm cu toții că în niște forme acceptate social, semi-violul e chiar o fantezie sexuală comună. Bunică-miu era un moldovean libidinos care citea cu un zâmbet bolnav ziarul „Infractorul” număr de număr. Ziar e mult zis, că ciorna aia avea în ea doar povești cu violuri, prezentate ca și cum ar fi cazuri reale, pentru a excita țăranul cititor.

Și nu, nu e o fantezie doar masculină. O mare parte dintre femei visează la un mascul feroce și superb care le ia cu forța când ele nu prea vor. Adică vor, dar nu-s pregătite.

chiloții jos, fă”

dar vai am bigudiurile în cap și mâncarea pe foc! nu pot acum”

taci, fă”

Jeap cracii în sus, pula peste față.

Cam așa-s toate cărțile erotice pentru femei. Să aduc aminte de „50 shades of grey”? E despre dominație. Dorința aia feminină de a găsi un Adonis care face ce vrea el cu ea și ea n-are un cuvânt de zis. Sigur, nu e viol. Dar e un derivat safe pornit din aceeași dorință. O zicea și Petre Țuțea:

10252109_678724658910409_3778615874635021782_n

Am auzit cu toții feministe cum țipă „nu înseamnă nu”. Dar eu am făcut ceva antropologie cu penisul și vă spun sincer că nu e mereu așa. Am întâlnit tipe care au învățat că sexualitatea e rușine și, fiind extraordinar de proaste, așa a rămas ritualul sexual la ele, cu refuz, rupt chilotii de pe ele si lăsat să se întâmple. Am întâlnit fete care fac din asta un joc. Ăsta e preludiul. Refuzul insistent până la o predare. Să vadă ele cum se adună frustrarea în mascul înainte de sex, ca să le-o tragă sănătos, cum vor ele. Hei, am întâlnit și o tipă căreia i-am respectat „nu”-ul și mi-a spus, dezamăgită, că nu mi-am făcut datoria de bărbat. Știu, căcaturile astea par bolnave, dar sunt frecvente. E parte din normalitate.

Și nu, nu încerc să scuz violul spunând astea. În continuare e ceva absolut oribil. Vreau doar să punctez că omul e fascinat de viol pentru că e în gena noastră și pentru că, atât timp cât nu ai fost acolo, nu ai cum să știi dacă a fost viol sau nu. E loc mereu de speculație. Iar speculația dă în fantezie sexuală.

De-aia mereu când vei prezenta un viol plebei, se va transforma în circ. Maimuțele simple iubesc subiectul. Și asta nu ajută pe nimeni. Nici pe victimă, nici pe agresori și cu siguranță nu procesul legal. De aceea am să vă prezint mai jos niște cazuri în care violul e ceva absolut normal. Ba chiar ar fi util societății.

Dan Marinescu, redactorul șef Adevărul

Dan-Marinescu-Adevarul

De ce merită violat: Dacă justiția ar fi dat greș și ar fi dat o sentință greșită în acest caz, sigur, era datoria presei să informeze opinia publică despre el. Dar nu s-a întâmplat asta. Băiatul ăsta a decis că e ok să ia un caz traumatizant pentru un om și să-l prezinte tuturor necunoscuților din țară fără nici un alt scop decât de a le da maimuțelor niște circ pe care să discute. Nu ajută victima cu nimic să știe toată țara ce a pățit. Ba din contra. Nu ajută cu nimic ca opinia publică să pună presiune pe justiție înainte de a vedea dacă asta nu cumva funcționează și singură. E foarte probabil ca băieții ăia să fi luat aceiași ani de închisoare și dacă tu nu ai fi aflat despre caz. Și atunci de ce a trebuit să afli? Pentru trafic. Pentru că băiatul ăsta a decis că niște trafic e mai important decât protejarea unei victime și a procesului justiției. Prezinți un caz publicului doar dacă acel caz îl afectează sau dacă are cum să ajute. Alfel de doar pentru spart semințe. Aici e doar pentru spart semințe. Și tot rahatul ăsta a pornit din tărtăcuța semicheală a acestui bastard sinistru.

Cum merită violat: Cu un brad de Crăciun împodobit.

 

Ramona Ursu, de la Adevărul

11124704_826706047396905_9092031737216711042_n

De ce merită violată: După ce șeful ei a decis să bage opinia publică într-o dramă privată și să se pișe pe intimitatea unui om, vaca asta a scris acest articol, în care nu prezintă nici o informație nouă. Doar prezintă iar enormitatea cazului, pentru a afecta emoțional cititorul și a-l învrăjbi împotriva unui dușman imaginar: satul din care provin tipii ăia. Sat de căcat, ca orice sat românesc, dar care, per total, nu are nici o vină. Dar în condeiul vacii e sat de violatori și de incestuoși. Pe deasupra, vaca prezintă și identitatea acuzaților opiniei publice, încurajând astfel în prostime acte de justiție de tip medieval. Hai să ieșim, să-i prindem și să-i omorâm cu pietre.

Că a prezentat identitatea acuzaților e grav. De câte ori a ieșit ceva bun din dat proștilor torțe și arătat spre o casă? Dacă unul dintre sutele de mii de cititori indignați e atât de groaznic de prost încât o să aibă impresia că e echitabil și justiție să o calce pe cap pe mama unuia dintre ei? Sau să o violeze pe soră-sa, să vadă și el cum e? E grav că a luat un caz și a încercat să-l generalizeze la o zonă. E grav că a pornit gloata împotriva unui dușman nedefinit pe care gloata, în prostia ei, îl poate defini foarte dăunător. E grav că în 2015 încă se mai poate face așa ceva în presă: instigare la justiția plebei, pe care ea o justifică prin decizia judecătorilor de a-i judeca în libertate. Păi e normal, idioato. Cam toți oamenii care nu prezintă un pericol public sau de a fugi din țară trebuie judecați în libertate. Au fost 5 luni in arest, n-au cum sa-i tina mai mult. Sunt arestați la domiciliu până la proces. Așa funcționează justiția civilizată: îl bagi la răcoare după ce a fost condamnat, nu înainte.

Cum merită violată: Pentru fiecare bărbat din satul ăla care nu s-a gândit în viața lui că ar putea viola pe cineva, care nu a avut nici un gând incestuos și nu a abuzat niciodată o femeie, se ia un pușcăriaș nespălat la pulă și i se aduce cucoanei. Cât ies în total, fac un trenuleț la curul ei. Dacă e cum zice ea și ăla vine dintr-o societate depravată, Sodoma României, nu o să fie niciunul. Dar eu bănuiesc că o să fie foarte, foarte mulți.

Cătălin Măruță

1013298_661140890564625_269839809_n

De ce merită violat: Muistul ăsta sinistru a băgat-o pe victimă în direct la emisiune. I-a dezvăluit identitatea. I-a arătat fața. A profitat de faptul că aia e proastă și e dintr-o familie de proști și i-a adus circul la televizor. Pentru că fix de asta are nevoie. Să o recunoască oricine, din Oradea până în Babadag ca fiind fata violată. Nu. Nu ajută pe nimeni cu nimic. Ba din contra, încurcă procesul justiției când oamenii apar să facă declarații la televizor înainte de proces. E pur pentru rating. A luat violul și s-a hrănit cu el. L-a stors în audiența ProTV. L-a întors pe toate părțile și s-a înfruptat din dulcele trafic al violului. Din milioanele de maimuțe care se uită la televizor și exclamă „hai că i-a plăcut și ei, uite ce față de curvă are!”. Scursură umană mai mare ca Măruță nu există.

Cum merită violat: Cu o drujbă plină de SIDA.

Virgil Ianțu, Vladimir Drăghia, Radu Vâlcan

viol

De ce merită violați: Ratații ăștia s-au gândit să smulgă niște like-uri și personal branding pozitiv pornind această campanie cretină. Împotriva cui? Împotriva oamenilor pro-viol? Există oameni pro-viol? Pe facebook? Sigur, mai sunt troli care fac miștouri, dar în 2015 ăștia au impresia că există un curent de opinie pro viol care merită combătut? Cum pula mea să împarți lumea în două tabere, una în care e toată lumea și una în care nu e nimeni, după care să spui că ești bărbat că te afli în tabăra în care e toată lumea?

Nu e nimeni pro viol, bă, ești prost? Poate în epoca feudală mai găseai, dar suntem în 2015. Deja am stabilit, ca societate, că omorul și violul sunt rele. Nu mai trebuie să stabilim asta iar, ce pula mea. Trebuie doar să îi identificăm pe infractori și să îi pedepsim conform legii. Ceea ce se întâmplă deja, fără să fie nevoie de Viril Șanțu care se pozează în oglindă. Sau de opinie publică revoltată într-o situație în care ABSOLUT TOATĂ LUMEA E ÎN ACEEAȘI TABĂRĂ. CU TOȚII SUNTEM ANTI-VIOL, DE CE PULA MEA NE MAI REVOLTĂM. ÎMPOTRIVA CUI? ÎMPOTRIVA INCULPAȚILOR? HAI SĂ FACEM ASTA DUPĂ SENTINȚĂ, DACĂ E CAZUL. Până atunci, torțele jos  și jos și pozițiile astea moral superioare artificiale.

Evident că proștii ăștia au primit sute de mii de like-uri și share-uri. Pentru că oamenii sunt atât de proști încât simt nevoia să fie de acord cu ceva cu care e toată lumea de acord.  Cât de muist să fii să ieși în față și să spui ceva cu care e toată lumea de acord și să o faci ca și cum e o poziție morală, pentru a-ți crește imaginea publică? Cât de jeg uman trebuie să fii ca să parazitezi o dramă pentru like-uri pe Facebook?

Cum merită violați: Așa, tandru, cu două degete. Dar cu ceva unghie.

 

Apropo, am pornit o campanie. Vă rog să-mi dați like-uri.

11745611_1026094917425059_7924475910014932095_n

***

Care-i treaba cu minionii galbeni

Probabil ați văzut că internetul, magazinele de jucării, hainele și accesoriile s-au umplut de minioni galbeni în ultimul timp. Supozitoarele alea din seria aia de filme pentru copii la care n-am rezistat mai mult de jumătate din primul.

 

11707665_955011447883202_967211935574499377_n

 

De căcărezele astea mici zic. Știu. Le urâm cu toții pentru că prevestesc apocalipsa și sunt cancerul umorului și vomă a entertainmentului. S-a zis deja.

S-a discutat deja și de știința din spatele lucrurilor simpatice. Și naziștii cercetau ce și de ce consideră oamenii „simpatic”. Și cum poate fi folosit asta împotriva omului. Ei bine, minionii sunt perfecționarea visului nazist. Au toate caracteristicile necesare ca să fie simpatici. Culoare amuzanta. Antropomorfi. Androgini. Cu ochii mari și trăsături de bebeluș. Voce pițigăiată de crazy frog. Joviali. Poznași. Neîndemânatici. Toate chestiile alea nu sunt puse artistic acolo, ci voit. De niște băieți care înțeleg bine psihologia plebei care balotează popcorn și cum automat sunt atrași de caracteristici de bebeluș și găsesc orice lucru care simulează un bebeluș ca fiind adorabil. Și că chestia e folosită pentru că e un numitor comun la care răspunde la fel și chinezul și indianul și românul și americanul. Hei și un cimpanzeu ar râde la minioni.

donthotlink-crazy-frog-1280x1024-1

Acu 15 ani acest rahat era considerat adorabil. Dacă nu îl ții minte, ești norocos.

Așa. Unde eram. Tocmai de-aia nici un adult căruia nu-i curge scuipat din gura nu se poate super-amuza la minioni. Pentru că e un numitor comun atât de jos încât nu te stimulează deloc intelectual. E ca comediile alea în care se cade pe coajă de banană. Ok, poți să râzi, dar nu povestești la toată lumea cât de tare a fost că ăla a căzut pe o coajă de banană. Poți să nu fii hater, să îți stingi creierul și să te uiți la minioni cu maimuța din tine și să râzi pentru că instinctele tale îi identifică automat a fi simpatici că așa ai fost programat.

Poți să te duci cu copiii la un film cu minioni și să nu îți scoți ochii urlând, nu sunt așa nasoi. Dar clar nu sunt o chestie la care un adult să se gândească și să o admire.

ȘI ABIA AICI APARE DILEMA ȘI LUCRURILE PE CARE LE SPUN ȘI NU LE-AM MAI SPUS DEJA

Dacă tot am stabilit că minionii nu sunt pentru adulți normali mai mult de „heh, k”, cum de s-a umplut internetul adulților de ei?

Pentru asta, trebuie întâi să studiem personajul obișnuit care pune minioni pe facebook: tipă, 19-30 de ani, estetică de 7-8 dar cumva inexplicabil mai populară decât ar trebui să fie la aspectul de 7-8.

Silogismul e simplu.

Ce face o fată de 7-8, cu pretenții de 9 ca să atingă statutul social de 9? Se fute lejer.

Ce simte o fată care se fute lejer, deși nu spune? Că și-a pierdut inocența.

Ce face o fată extrovertită când simte că are un defect de caracter? Încearcă să împingă spre public ideea opusă, ca să contrabalanseze.

Deci, toate curvele, când se simt curve, vor să arate oamenilor că-s inocente. Așa că fac la fel ca și minionii. Imită un copil, pentru că copiii sunt simpatici și inocenți. Și copiiilor le plac minionii. Deci ele pun minioni peste tot ca să arate lumii că au suflet de copil, cu toate că au făcut gargară la viața lor cu ligheane de spermă.

E același fenomen ca și cu animalele de pluș. Ați observat că toate curviștinele au animale de pluș? Tot de-aia. Să lanseze privitorului sugestia „eu nu sunt curvă, sunt inocentă”.

Minionul înseamnă multe lucruri.

Pentru un copil sau pentru un redus mintal înseamnă amuzament.

Pentru un adult banal înseamnă ceva simpatic.

Pentru un hater edgy, e cancerul pe pământ.

Pentru mine e doar semn că o curvă a trecut pe acolo și are impresia că nu se prinde nimeni.

 

P. S. : Dacă citești din viitor, gen anul îndepărtat 2525, aplică același raționament pe orice altă specie de papițoi animați a ales societatea ta secată de creativitate să o bage pe gât plebei.

 

***

Părerea mea dramatică despre scrisoarea deschisă dramatică a elevei de 10 Bianca Lucaciu din Sălaj și despre replicile la ea.

Ok
Ok
Ok

Am evitat căcatul ăsta scrisoarea deschisă a elevei de nota paișpe cum evit să stau sub un copac plin de porumbei ca să nu mă umplu de căcat. Dar deja nu mai merge. Toată lumea e sub copac, plină de căcat și se uită la mine ca și cum m-aș crede prea bun să mă umplu de căcat. Nu băieți, doar nu văd rostul. Dar hai, na, presiune socială, mă bag și eu sub copac. Hai să ne umplem de căcat împreună.

Dar nu, încă n-am citit-o. Și să vă spun de ce.

Pentru că sunt sigur că e o vită de-aia proastă care n-a înșeles nimic de la viață și a luat pe bune ce ziceau profesorii că învățatul=succes și admirație, și-a investit tinerețea în asta pentru că oricum n-o plăcea nimeni deci n-avea nimic mai bun de făcut și acum, la finalul șărlătăniei a văzut că nu e rost nici de succes și nici de admirație și că ar fi putut să fie în același loc cu 10% din efort.

Fiind prea proastă să tragă o concluzie inteligentă în ultimul moment gen „mamă ce proastă am fost, mi-am irosit tinerețea pentru că am crezut ce mi-au vândut ăștia, trebuie să fiu mai atentă cu ce îmi vând ăștia că mă trezesc că am 40 de ani și am muncit degeaba toată viața”

concluzia ei a fost

„păi societatea e de vină pentru că nu e conform așteptărilor mele și minciunilor spuse de profesori în care am crezut pentru că universul trebuie să se alinieze la credințele mele!”

Pe deasupra, e o scrisoare deschisă. Știi genul ăla om muist care numai se plânge cunoscuților? Vaai, m-am certat cu Georgel si mi-a iesit herpes dupa si maine trebuie sa ma trezesc de dimineață. Exact genul ăsta de muism e scrisoare deschisă, dar în loc să te plângi cunoscuților, care au parte din vină, că te cunosc, încerci să te plângi lumii.

11108665_921806254527923_5143242547990377738_n

Nu înțeleg de ce i se spune eleva de 10. E de 6.50. Hai, 7 după două beri maxim.

Îmi pun să mănânc ceva, citesc și revin.

 

Gata. Dap. E exact cum credeam.

 

Ce proasta-i asta sa aibă impresia că înseamnă ceva să fii șef de promoție la liceu. De parcă a fost cineva angajat că avea realizarea asta pe CV. Sau ar putea să vină la mine la o petrecere și să zică „știi, am fost șefă de promotie la liceu” și eu să zic „a, da? nu voiam să te fut până acum dar brusc m-am răzgândit”.

În rest e exact ce căcat ziceam.

E de ajuns. Nu mai vreau să mi se spună că trebuie să accept mizerii şi nedreptăţi doar pentru că aşa vrea cineva. NIMENI nu poate să îmi impună absolut nimic. Nu am nevoie de lecţii de moralitate sau de demnitate. Sunt responsabilă şi spre deosebire de alţii, ÎMI ASUM toate alegerile pe care le-am făcut vreodată.

Asumă-ți decizia proastă de a lua școala în serios.

Și voi, internetu, muie că m-ați determinat să mă bag sub copac și să mă umplu de căcat. E exact cum credeam că o să fie. Am pierdut timp degeaba citind un căcat care e exact cum credeam că o să fie.

Hai, salut.

***