Doar așa, ca să nu uitați

Pentru oamenii care stau prea mult pe Facebook, în bula lor de autosuficiență și oameni aproape coerenți, și uită în ce țară trăiesc și de cine e populată.

Un studiu mai recent, privind educația în statele membre, publicat de Comisia Europeană, arată că în România, în 2006 față de 2000, procentul de elevi în vârstă de 15 ani care sunt analfabeți funcțional a crescut de la 41,3% la 53,5%. Prin comparație, în Finlanda doar 4,8% dintre elevii în vârstă de 15 ani au dificultăți în a înțelege ce citesc.[6] După Finlanda urmează Irlanda, cu 12,1% și Estonia, cu 13,6%.[7]

Procentul plasează România pe ultimul loc din țările europene la știința de carte.[8] Înaintea României se află Bulgaria, cu o proporție de 51,1% de tineri care nu înțeleg ceea ce citesc.

Și asta era în 2006. Pariu că acum a sărit de 60% lejer?

***

O mărturisire dureroasă: sunt agent acoperit

În lumina ultimelor întâmplări din campania electorală, am început să am niște remușcări legate de deciziile mele profesionale. Am o piatră pe suflet și trebuie să mă descarc, ca să mă simt din nou om. Și vreau să o fac pe barba mea, ca Robert Turcescu, nu să mă dea Băsescu în gât, ca pe Ponta.

Sunt agent acoperit.

Acum, la fel ca și în cazul lui Ponta și a lui Turcescu, SIE și Meleșcanu nu pot nici confirma, nici nega că am fost recrutat in 2007 ca agent acoperit.

Chiar de însuși Meleșcanu, care, legal, nu poate nici nega nici confirma că a apărut la mine la ușă cu o sacoșă de bani în 2007 ca să mă recruteze ca agent acoperit. Prima dată am crezut că a vrut să scriu materiale de diversiune pe interneți, dar nu. Deși nu poate nici confirma nici nega, Meleșcanu m-a recrutat pentru că am pula de un metru și să fac misiuni ca James Bond și Vin Diesel în xXx, dar mai fain că ăla a fost un film prost.

Acum despre misiuni nu pot vorbi, că sunt secret de stat. Tot ce pot să zic e că am futut fotomodele pe continente care voi nici măcar nu știți că există.

În schimb vreau să vă spun că am fost la petrecerile SIE și acolo l-am văzut pe Ponta. Îl mângâia Iliescu pe frunte în timp ce era futut în cur de Adrian Năstase. Așa sunt petrecerile SIE pe care ei nu le pot nici confirma, nici nega.

Și acolo mi-am dat seama de ce m-a recrutat Meleșcanu. M-a tras deoparte și mi-a dat o sticlă. Mi-a spus că nu poate nici să confirme, nici să nege că vrea să mă piș în sticlă. Am înțeles aluzia lui fină și m-am pișat. A luat sticla, s-a dus după un paravan cu ea și, după ce a scos niște zgomote de ”gâl gâl gâl” a ieșit de acolo cu sticla goală, spunându-mi că nu poate nici să confirme, nici să nege că a băut-o pe toată.

Și că nu poate nici să confirme nici să nege că iubește pișatul de bărbat tânăr și cum se simte el când susură pe gât.

Eu i-am zis că mai mult mă consider un băiat bătrân decât un bărbat tânăr. S-a uitat ciudat la mine. Cu o sprânceană confirma că e de acord cu mine, cu cealaltă nega. Avea o față de zici că tocmai i se întâmpla un accident vascular cerebral. E super greu să fii în așa hal de ambiguu.

Acum o să spuneți că toată povestea asta a mea e delirantă. Și o să vină cineva din SIE sau chiar Meleșcanu însuși să nege că toate cele de mai sus s-au întâmplat, deși eu jur cu mâna pe biblie că s-au întâmplat.

Dar să fim serioși. Ponta a fost acuzat că era agent SIE în timp ce era procuror. Încălcând constituția. Dacă SIE l-ar fi recrutat în timp ce era procuror, și ei au încălcat constituția. Și Meleșcanu nu poate să confirme sau să nege ceva atât de grav ca încălcarea Constituției de către un organ al statului.

Vă dați seama că nu o să stea să nege că a făcut gargară cu urina mea și i-a plăcut. Pur și simplu nu are cum să nege o chestie așa nesemnificativă când nici măcar atunci când e vorba de Constituție nu poate spune ceva clar, muistul.

***

Optimismul strică societatea

În urma ultimului articol, în care am spus, fără să explic prea tare, de ce votul cu Monica Macovei e o labă tristă de băgare în seamă. Mulți naivi au fost supărați.

CĂ DOM’LE, MĂCAR EI FAC CEVA!

Fix asta e marea țeapă a democrației corupte/prost implementate. Că îți lasă impresia că, la fel ca într-o democrație normală, să fii împotriva curentului în interiorul sistemului schimbă ceva. Că dacă votezi împotriva răului cel mare, chit că răul cel mare câștigă, tu faci ceva.

Că transmiți un mesaj. Că pui niște lucruri pe un drum spre bine. Chit că ce ai votat tu nu a câștigat. Chit că cauza pentru care ai ieșit tu cu pancarta în mână să țipi la Universitate a fost ignorată, tu ai făcut niște oameni să o conștientizeze.

Nimic mai fals. E doar sistemul cutia cu plângeri.

Știți voi. Ai un restaurant de căcat. Nimănui nu-i place mâncarea. Dar ca să nu să intre lumea peste tine în bucătărie și să țipe la tine, pui o cutie mare în care lumea își poate scrie nemulțumirile. Și ei scriu acolo zeloși și pleacă convinși că au făcut ceva ca să se schimbe situația. Au scris acolo că sunt nemulțumiți! Încet-încet lucrurile o să se schimbe, că ei sunt mulți și nemulțumiți.

Un căcat. Tu le bagi în continuare pula prin farfurie și din când în când golești cutia cu plângeri direct în ghenă.

Ei, proștii, au impresia că cutia aia e acolo ca să-i ajute pe ei. Că tu vrei să le rezolvi într-un fel nemulțumirile și că ai pus-o acolo ca să le dai oportunitatea să se facă auziți.

De fapt cutia e acolo să te ajute pe tine. Să le dai impresia proștilor că pot schimba ceva respectând regulile impuse de tine. Până la urmă naivii proști mai mult vor să se simtă bine cu ei înșiși că sunt oameni buni care vor să schimbe lumea în bine. Aparența că au făcut ceva, au pus plângerea în cutie e de ajuns să nu intre peste tine în bucătărie și să-ți rupă oasele.

Exact așa e votul cu monica macovei sau oricine altcineva reușește să îmbrace haina asta, de bine fără șanse care trebuie promovat ca idee, chit că nu câștigă.

Asta e protestatul în stradă, votatul cu un candidat care nu are șanse, depusul de petiții și alte labe triste demonstrative care nu fac nimic. E cutia aia cu plângeri pe care democrația coruptă o mai golește la ghenă din când în când, după care se întoarce la a face treaba prost, cum vrea ea.

Și dacă pleci de la restaurant fără să depui o plângere la cutie, proștii încep să țipe la tine. CUM ADICĂ SĂ NU DEPUI O PLÂNGERE, PĂI EȘTI MULȚUMIT CU MÂNCAREA?

Nu. Nu sunt. Sunt doar convins că de cutia aia nu-i pasă nimănui din bucătărie și e o pierdere de timp.

Vrei să faci ceva bine pentru țară? Vrei realmente să faci ceva, nu doar să te păcălești că faci ceva? Mergi la cel mai apropiat politician corupt și bagă-i un cuțit în glandă. Prea hardcore pentru tine? Atunci stai în pula mea în banca ta, nu încerca să-mi scoți mie ochii că ești un cetățean mai responsabil decât mine.

Doar pentru că depui plângeri în cutia în care nu se uită nimeni.

***

Monica Macovei e un nonsubiect

Văd în ultimele zile oameni care scriu articole stufoase la modul serios despre candidatura Monicăi Macovei. Îi analizează trecutul, prezentul, campania, platforma. Stau să explice unde greșește și unde o zice corect.

E ca și cum aș anunța eu că vreau să mă propulsez până pe Lună, dând din mâini și trăgând bășini, ca să construiesc acolo o statuie de aur a lui Mihai Eminescu și oamenii ar începe să ridice următoarele probleme:

De ce Lună și nu Marte? Nu e Marte un corp spațial mai important?
Totuși, Eminescu? Adică na, e poetul nepereche, dar mai e el relevant în secolul 21?
Am motive sincere să zbor bășindu-mă până pe Lună ca să construiesc o statuie a lui Eminescu sau o fac doar așa, pentru imagine?
Nu mai bine aș face o statuie a lui Nicolae Labiș? Că Eminescu are destule. Chiar mai e nevoie de o statuie a lui Eminescu?

Sunteți tâmpiți. Nu contează ce planuri am după ce ajung pe Lună, nu așa funcționează gravitația.

80% dintre oamenii care o să se prezinte la vot habar nu au că Macovei există. Am eu mai multe șanse să câștig  la LOTO decât are ea să ajungă în turul 2. Și nici măcar nu joc la LOTO. E complet irelevant dacă Monica Macovei vrea să dea unicorni gratis la toată lumea sau să îl angajeze pe căpitanul Burcea să dea cu pula peste față la copii orfani.

Platforma ei e irelevantă.

Promisiunile ei sunt irelevante

Pozele ei cu pisici sunt irelevante.

Șitu că dacă ești hipster rupt de realitate și vezi pe facebook-ul tău că alți hipsteri rupți de realitate sunt super excitați de Monica, ai așa, impresia că are o șansă. Că un procent semnificativ din oamenii pe care îi cunoști se duc să voteze cu Monica. Așa funcționează naivitatea. Ai impresia că lumea e exact ca cercul tău social, doar că mai mare.

Nu  e așa. Tu și cu ăia 200 de prieteni care dau share la statusurile Monicăi Macovei sunteți toți oamenii care au auzit de ea. Nu există o masă de oameni la fel ca tine în afara cercului tău social care a auzit de Monica dar nu știe sigur care-i faza, și e datoria ta să îi convingi. Ăia sunteți toți.

Monica Macovei e doar o activitate pentru oameni rupți de realitate. Hipsteri heirupiști cu intenții bune dar lipsiți de înțelegerea lumii înconjurătoare.

Ca un copchil tâmpit care desenează o oligofrenie și vine cu ea mândru la tine, să o lipești de frigider. Ce drăguț. Se crede artist. Și te doare inima să-i zici că a desenat o oligofrenie. Că are ochii mari și e bucuros. Și oricum nu deranjează pe nimeni. Așa că il mângâi pe cap și îi lipești porcăria pe frigider.

Așa și votanții lui Macovei. Îi vezi cum se bucură la ea, cu ochii lor mari și tot ce poți să zici e “awww, ce drăgu’. Bebe se joacă de-a politica” Și îi mângâi pe creștet și să îi lași să se joace cu ștampila.  Că până la urmă ei vor să fie bine ca să nu fie rău. Nu știu destule să înțeleagă că au ales un candidat pe motive superficiale, și că alegerea lor e irelevantă. De ce să le strici plăcerea? Lasă-i să se bucure și ei că au încercat să salveze lumea.

Că au făcut tot ce le stă în putință și nu necesită prea mare efort de înțelegere.

Dar să iei în serios candidatura ei și să o analizezi pe bune e ca și cum  un critic de artă ar sta să analizeze desenul oligofren al copilului pe care l-ai lipit de frigider.

 

Monica Macovei e un nonsubiect.

Monica Macovei e soluția unei minorități extraordinar de mici de oameni naivi dar cu intenții bune, care până la urmă, la sfârșitul zilei vor doar să simtă că au încercat să facă un bine. Nu au pretenția ca efortul lor să aibă realmente vreo utilitate.

Și subiect de analiză pentru oamenii atât de plictisiți încât se prefac că iau în serios o absurditate doar ca să aibă despre ce să discute.

Și prilej pentru mine, Metaomul, să mă pogorăsc printre muritori și să sesizez inutilitatea discuțiilor despre ea. Pentru că sunt mai presus de analiști amatori. Sunt analistul de analiști amatori.

***

Niște revoltă electorală

Am ieșit adineaori până afară să îmi iau un baton de unt și, în intersecție, am găsit un băiat cu glugă care tocmai vopsea niște obscenități peste un cort electoral. Băiat curios fiind, îl întreb ce face acolo. Rânjește la mine și îmi zice:

”Sunt doar un cetățean simplu, care s-a săturat de politicieni și nu vrea să le vadă meclele la el pe stradă. După ce că își bat joc de banii noștri, și-au făcut și postere cu ei. Să ne oblige să-i vedem cum rânjesc. Veseli.

Le stric pe toate pe care le prind. Indiferent de partid. Tot sistemul ăsta în care ei se prefac că e democrație, că părerea noastră contează, în timp ce mituiesc analfabeți cu o sticlă de ulei să-i voteze și deturnează fonduri spre primăriile locale, ca să numere niște băieți cum trebuie voturile, e un circ jenant. Nu ai cum să îl schimbi, da’ măcar poți să le pui bețe în roate. Să îi deranjezi puțin.”

Și nu e ilegal? îl întreb eu.

”Normal că e ilegal. Penal chiar. Ți se pare că poți să te bați cu ei legal? Păi ei fac legile, bă. Le fac să se protejeze de noi. Ca să faci treburile legal îți trebuie o masă mare de oameni conștienți. Știi ce s-a întâmplat ultimele dăți când s-a adunat o masă mare de oameni conștienți? Au chemat minerii. Și votanții lor care se bucură la o sticlă de ulei i-au aplaudat.”

Pai mare chestie. Strici niște afișe. O să pună altele, tot din banii noștri. Că doar de la buget au luat bani de campanie, nu din buzunarul lor, zic eu.

”Care banii noștri, bă? Ești prost? O dată ce au ieșit din buzunarul tău prin taxe și impozite, deja banii tăi au fost furați. Ce, crezi că dacă nu o să îi dea pe afișe, o să-i cheltuiască pe ceva util? Măcar îi fac să depună un efort în plus.”

Și ce crezi tu că rezolvi, un om răzvrătit care strică afișe? îl întreb.

”Și ce rezolvi tu, un om răzvrătit care nu strică afișe? Ia dracu un cuțit, un spray cu vopsea și treci la treabă. Nu suntem mulți, dar suntem mai mulți decât ei. Dacă am ieși toți să facem asta, cât e campania, s-ar sesiza. Ar fi un semnal, că chit că nu putem schimba rahatul ăsta, măcar îl vedem. Ar ști și alți oameni că nu sunt singuri. Că mai sunt și oameni nervoși și sătui de faptul că nu pot face nimic productiv în legătură cu asta.

Sigur. Nu rezolvă nimic să le desenezi un penis pe față. Dar te simți bine. Ți-a furat banul să-și pună fața pe stâlp, dar măcar i-ai stricat-o. Până la urmă e din banii tăi. Dacă ei nu pot face ceva util ție din banii tăi, de ce să îi lași să facă ceva util lor?

Sunt super serios. Dacă ai niște sânge în instalație, ieși afară și strică afișe. O să te simți bine. O să îi incurci și dacă o să fim destui, o să fie chiar vizibil. Mult mai vizibil decât ce faci acum, adică să discuți supărat despre politică cu prietenii tăi care sunt de acord cu tine. Suntem peste tot. Suntem mulți. Fă ceva.

Ceva la fel de inutil ca votul, pentru binele țării, dar ceva mai distractiv. Și deranjant pentru dușmanii de pe afișe.

Ia un spray și ieși afară. Curăță-ți strada de fețele lor mârșave.

Și dacă ai ghinionul să te salte pentru chestia asta, stai liniștit. Ești doar un cetățean simplu, care s-a săturat de fețele lor. E un sentiment comun tuturor românilor. Dacă intri la belele pentru asta, o țară întreagă o să țină cu tine.

Nu mai fi un cârnat care se plânge pe internet. Ieși afară și opune-te. Simte bucuria de a desena peniși pe fețele lor. Suntem mulți. Avem mai mult spray decât au ei fețe.”

M-a uimit ce mi-a zis omul ăla cu glugă. Acum nu pot fi de acord cu el. Nu aș putea să vă instig la așa ceva, pentru că e ilegal.  Așa că în caz că decideți să faceți niște ură și anarhie pe afișele oamenilor pe care îi disprețuim cu toții, să știți că eu nu sunt de acord. În nici un caz să faceți așa ceva.

La plecare l-am întrebat pe cetățeanul iresponsabil cum îl cheamă. Mi-a zis atât:

”Mă cheamă căpitanul Burcea. Am o pulă de un metru și am să-i cam fut pe toți”.

***