1. Revoluţionarii de Facebook
Foarte mulţi oameni au protestat extrem de vehement şi plin de sentimente pe facebook. Stând la căldurică şi sorbind ceiuţ ca să-şi păstreze spiritul revoluţionar înfierbântat. M-a uimit foarte tare cum pot nişte oameni să fie în aşa hal de înflăcăraţi şi, cu toate acestea, să nu-şi mişte curul în stradă. Cred destul de tare într-o chestie încât să fac spume la gură şi să mă cert ore în şir pe net cu oamenii nepăsători din cauza cărora nu merge bine ţara asta, dar mi-e silă să mă duc până la Universitate, că e frig şi întuneric.

Românul are principii puternice, în care crede cu tărie şi pe care şi le apără cu sălbăticie, atât timp cât apărarea asta nu necesită depunerea de vreun efort real. Dar revoluţia a strâns sute de mii de like-uri pe Facebook. Şi toată lumea ştie că like-urile sunt extrem de importante.

2. Fiecare protestarar urlă în treaba lui
Şi foarte mulţi care s-au dus acolo, au confundat protestul cu duhul lămpii. Fiecare cerea în treaba lui ce-l durea pe el. Era chiar unu’ cu „Legalise Marijuana”

Şi na, clasicii terminaţi cu Roşia Montană de care s-a săturat tot universul.

Unii s-au uitat la prea mult la Lord of the Rings şi vor Monarhie Constituţională. Că na, asta ar rezolva problemele ţării: să-i spun eu maiestate lui Radu „the dude” Duda.

Mă mir că n-a fost unu’ care să protesteze că vrea o sacoşă de bani şi un penis de 20 de cm.

Unii voiau „muie steaua”. Habar n-aveam că şomerul de peluză, care crapă seminţe la derby are păreri politice. Giboni care au venit să-l susţină pe „Calafat” aruncând cu pietre în chestii.

Iar unii vor doar telefoane. NE-AM SĂTURAT DE TÂLHARII DE LA GUVERARE! JOS HOŢII! Apropo, nu-s jandarmii pe felie, hai să furăm şi noi nişte telefoane.

3. Hipsterii şomeri au găsit cum să se simtă social relevaţi
Am văzut şi hipsteri care se jucau pe acolo de-a revoluţia, ca să fie „implicaţi politic, gen”. Îşi luaseră fulăraşele de hipsteri şi-şi făceau poze unii la alţii, să pună pe Facebook dovada că ei trăiesc periculos. În mintea lor netedă se simţeau aproape ca la 1989.

Diferenţa principală e că în ăia de la 1989 se trăgea cu gloanţe adevărate, şi în caz că nu le ieşea treaba cu revoluţia ar fi fost împuşcaţi toţi cu tot cu familiile lor până la rude de gradul 3. Dar na, în rest, a fost fix acelaşi lucru ca în 2012. Şi eu trăgeam cu cornete şi aveam impresia că-s în război. Dar eu făceam asta la 7 ani. Hipsterii doar o ardeau retardat. Revoluţionarii lu’ peşte. Bine că era Controlul aproape, să poată bea un Grolsh din când în când.

Şi evident, hipsterul s-a născut copywriter. Foarte mulţi au venit să-şi arate pancartele lor isteţe, cu rimă şi desene de pe 9gag. Poate îi observă Naumovici pe acolo, e impresionat până se cacă pe el şi îi pune să scrie următoarea reclamă cu barbă-de-cur şi faţă-pătrată la Maximia.

4. Politicieni care cred că dacă ţipăm în aceeaşi direcţie suntem prieteni
Mi-a plăcut cum, pe sistemul „poate duşmanul duşmanului meu vrea să-mi sugă pula”, o grămadă de papagali gen Orban, Lis sau Irinel Columbeanu s-au dus şi ei în mulţime, să se dea bine pe lângă popor. „Daa, şi noi îl urâm pe Băsescu ca şi voi! Ce prieteni buni suntem cu toţii, apropo, nu mă votaţi?”. Mă bucur că şi-au luat muile pe care le meritau pentru tentativa asta jenantă de a o face pe simpaticii.

5. Boierii formatori de opinie
M-a uimit cum boieri ca Dinescu şi Mihaiu, care o ard greţos de aristocrat în viaţa lor de zi cu zi, lipsită de griji şi probleme, au avut tupeul să vină la televizor şi să ne explice cât de grea e viaţa în România şi care sunt problemele cetăţeanului de rând. Cetăţeanul de rând nu are probleme de genul „Furnizorul meu obişnuit de icre de sturion a fost răcit şi a trebuit să cumpăr de la altcineva icre de sturion. Evident au fost mai scumpe şi mai proaste.”. Să se mute într-o garsonieră în Vitan şi să trăiască din 14 milioane pe lună un an. Dup-aia să-mi explice mie la televizor cum se simte românul, de ce se simte aşa, şi ce îi lipseşte lui.

Eu cred că câştig de 10 ori mai puţin decât fiecare dintre ei şi m-aş simţi ultimul ipocrit să spun că viaţa mea în ţara asta e de căcat. E ok. Nu răcnesc de fericire dar mă descurc. Şi să vorbesc în numele altora, şi nu doar al meu, n-aş putea absolut deloc. M-aş simţi un cârnat cu ifose de formator de opinie dacă aş face asta.

6. Răscoala răzgândiţilor
M-a mirat şi că, după faţă, protestatarii vehemenţi de zilele trecute semănau extrem de tare cu protestatarii vehemenţi de la referendum de acum 2 ani care au ieşit să ţipe că Băsescu e om bun care ţine ţara în spate şi e strigător la cer să fie suspendat. Exact aceiaşi fraieri care l-au votat de două ori au ieşit acum să urle „jos Băsescu”. Acum, orice redus o să spună: „da, coaie, că io-s om pasional. Mi-a plăcut determinarea lui Băsescu. Cum vorbea el despre stârpit mafioţi şi moguli. L-am crezut. Asta e, m-am răzgândit de atunci.”.

Nu-mi place cuvântul „răzgândi”. Asta înseamnă că ai gândit-o o dată, ai gândit-o prost, şi ai fost nevoit să o gândeşti încă o dată. Că la prima tură te-ai aruncat în gândire ca proasta la pulă, fără să analizezi clar ce faci. Mai exact, răzgânditul e pentru reduşi mintal. Oamenii normali nu se răzgândesc. O gândesc bine din prima.

7. Nimeni nu ştie pasul următor
Şi pe final. Pentru că ştiu genul de comentatori care respiră pe gură şi abia aşteaptă să mă facă băsist, pdl-ist şi alte chestii. Nu am votat niciodată cu Băsescu. Consider că ar trebui să îşi plimbe hoitul de la Cotroceni şi să-şi ia şi tot guvernul PDL cu el.

În acelaşi timp, consider că răscoala asta din ultima săptămână a fost o poponărie jenantă şi inutilă, făcută de oameni care văd problema, n-au nici o idee cum ar arăta o soluţie şi s-au pus să ţipe că stau în căcat, dar n-au nici o idee cum să iasă sau cine ar trebui să îi scoată.

Bun, să presupunem că pleacă toată guverarea PDL, în frunte cu Băsescu pe o insulă pustie şi scăpăm definitiv de ei. Care-i pasul următor?

Pentru că pe mine o ţară condusă de ceata lui Crin Antonescu sau de gaşca glumeaţă a lui Ponta mă încântă la fel de mult ca şi dictatura lui Băsescu. Mai ţineţi minte alianţa portocalie? Şi cum 2 ani de zile n-au făcut nimic decât să-şi pună beţe în roate unii la alţii cum au ajuns la guvernare? Doar nu credeţi că USL-ul o să fie mai armonios.

Şi acuma corul oligofrenilor: „Herp derp, n-are cum să fie mai rău!”. Ba are cum să fie mai rău. Mereu are cum. Are cum să fie şi mai bine. Dar cel mai probabil o să fie exact la fel.

Şi iarăşi corul oligofrenilor: „Hurr, durr, măcar noi încercăm să facem ceva!”. Aici nu e serbarea de clasa a 7-a, în care şi prostul clasei ia menţiune. În viaţa reală se pune doar cînd ai făcut ceva, nu şi încercatul.

Şi chiar dacă pică guvernul şi/sau Băsescu, asta nu e „făcut ceva”. Făcut ceva e dacă, drept urmare a răscoalei dubioase din 2012, în 2014 situaţia în ţară o să fie mult mai bună. Că dacă pleacă ăştia şi în rest toate-s la fel, se cheamă labă-n cerc, nu „făcut ceva”.

Mi-am sunat femeia de serviciu (Jeni, pe toate femeile de serviciu le cheama Jeni) sa vina maine sa imi faca curat. Mi-a zis ca nu poate la nujce ora, si atunci i-am zis sa vina luni.

Şi mi-a zis că vine luni, dacă nu e prea târziu.

Dupa ce am închis telefonul am început să mă gândesc cum e mai exact “prea târziu” ăla. Mai exact, cum dracu’ ar trebui să arate casa mea luni astfel încât atunci când intră pe uşă, să dea Jeni cu basca de pământ şi să urle “sfinte căcat! am ajuns prea târziu!”

Să protestăm! Să ieşim în străzi!

Revoluţie! Vrem să fie bine şi să nu mai fie rău!

Calafat preşedinte! Jos Iliescu Băsescu!

Dragi prieteni. Dacă sunteţi ca mine, aveţi chef de revoluţie şi mişcări populare, dar nu aveţi timp şi chef să vă gândiţi la prostii de genul “noi pentru ce protestăm”, “ce vrem mai exact” şi alte vrăjeli de genul. Să luăm o pancartă în mână şi să ieşim în Piaţa (insert name here)!

Fix pentru oameni ca noi, cu sânge roşu, cu nevoie de schimbare în vine şi spirit revoluţionar, eu şi gaşca mea de spiriduşi pantofari am făcut site-ul de pancarte pentru orice ocazie.

Vrei să protestezi ceva, orice? Downloadezi o pancartă, o printezi, şi ieşi în stradă cu ea!

PANCARTE.ORG

Un deviant a înţepat femei în cur prin tramvaiul 41. A fost identificat şi prins de poliţie.

Toate bune şi frumoase, aproape ca într-o ţară civilizată.

Jurnalistul de mare angajament Grigore Cărtianu (Gregoir pentru apropiaţi, faţă de tractorist pentru oamenii care au lucruri mai bune de făcut decât să reţină numele tuturor proştilor) îndeamnă pe pagina de net a ziarului Adevărul toţi cititorii apţi de “jurnalism cetăţenesc” să pună umărul la treabă ca să afle “informaţii de larg interes, care nu răzbat din ancheta autorităţilor”.
Care sunt aceste informaţii de larg interes, complet relevante într-un demers jurnalistic demn de un ziar care se respectă vag, nu staţia locală OTV din Frecăţei?

• La ce liceu a studiat Cătălin Nistor?

• Dacă a absolvit o facultate, care e aceea?

• Cu ce se ocupă la UniCredit Ţiriac Bank?

• A mai avut ieşiri ciudate sau violente?

• Cine sunt şi unde locuiesc părinţii săi?

Pentru că e absolut normal, pentru o bălăceală scârboasă în presă de ultima speţă, pe care ar citi-o şi vânzătoarea de seminţe de la autogara Babadag  să frece Cărtianu la icre 4 foşti colegi de liceu şi două profesoare pensionate de română, dacă-şi mai aduc aminte de obiceiurile dubiosului din adolescenţă. Înţepa colege cu compasul în cur, sau doar făcea cercuri cu el?

Evident, trebuie stresaţi şi nişte colegi de muncă. Era datoria lor, în calitate de colegi de muncă, să vadă în ochii lui licărul de înţepător de cururi.

Dar cel mai mult trebuie deranjaţi nişte bătrâni de vreo 60-70 de ani, care şi aşa probabil merg cu capul în pământ de vreo 2 zile de ruşine că fiul lor e un deviat sexual care o să facă puşcărie. Să afle dom’le, opinia publică unde stau! E important să ştim noi adresa nesimţiţilor lui de părinţi! Că e vina lor că la 38 de ani ăla s-a apucat de înţepat dudui în tramvai! Să se ştie clar adresa, poate se găsesc vreo 2-3 mai tâmpiţi decât fiul lor să le spargă uşa să o facă pe justiţiarii.

Pentru că Cărtianu n-are cu ce să-şi umple ziarul decât cu acest Charles Manson mioritic. CăCărtianu vrea să scormonească în vieţie unor oameni care chiar n-au nici o vină sau legătură cu apucăturile bolnave ale arestatului, poate scoate un senzaţionalism, un antecedent, un orice, să cumpere lumea ziarul şi să crape seminţe.  Să vedem interviuri cu vecina părinţilor: “ia spune, maică, când era mic, arăta ca şi cum peste 30 de ani o să înţepe femei în cur în mijloace de transport în comun?” “total, maică, total”.

Ce relevanţă are?

O grămadă de oameni cu ceva mai mult bun simţ i-au comentat jurnalistului, bătându-i obrazul că e complet greţos ce sugerează el cititorilor că ar trebui să facă. Iar lacheii lui Cărtianu au şters repede comentariile. CăCărtianu nu e genul de om care să accepte criticile.

Aşa că simt nevoia să îndemn şi eu populaţia la nişte jurnalism cetăţenesc.

Ştie cineva cine sunt şi unde locuiesc părinţii lui Cărtianu?

Cred că cineva ar trebui să o informeze pe mama lui că fii-so e foarte prost. Şi nu avem cum să facem asta fără să aflăm adresa ei exactă.

Şi dacă tot suntem acolo, poate întrebăm şi o vecină pe câţi oameni i-a înţepat accidental Cărtianu în cur cu nasul lui ascuţit.

"După gust, cred că am scormonit căcatul cu degetul acesta"

Eram ieri pe la muncă şi, ca tot omul care se respectă, stăteam pe facebook şi dădeam comentarii la hoha la necunoscuţi nefericiţi care au avut proasta inspiraţie să-mi dea add. Ce dracu să fac la muncă.

O duduie bagă o serie de vreo 4 poze din categoria asta:

Şi dau un comentariu cretin. Nici hazliu, nici isteţ. Pur şi simplu mă plictiseam şi o întreb, complet inocent, pe duduie dacă tapetul se asortează cu carpeta, sau ceva de gen.

A doua zi mă trezesc cu comentariul şters şi cu prima frază din dialogul de mai jos în căsuţa de mesaje. Cum îmi place să discut ceva cretin înainte de a  mă spăla pe dinţi, am răspuns. De ieşit a ieşit cel mai absurd dialog pe care l-am avut anu’ ăsta.

Look at this fucking love connection