De ce se propagă ideile proaste în lume

Orice om de bun simț poate observa că aproximativ 98% dintre afirmațiile pe care le fac oamenii sunt foarte proaste și greșite, fără nici o bază reală în afară de faptul că mai mulți oameni sunt convinși de o chestie.

Motivul este simplu. Adaptare. Oamenii sunt predispuși genetic să accepte de bune ideile proaste.

Unul din tribul A se trezește într-o zi și spune că are o viziune, că zeul Bugabuga vrea ca ăștia să meargă în miez de noapte și să facă o piramidă din craniile celor din tribul B. Tot tribul A e de acord cu ideea asta proastă.

Unul din tribul B se trezește într-o zi și spune același lucru. Altul de la el din trib observă că ăla a mâncat ciuperci colorate și probabil tripa de se căca pe el. Tribul B e liniștit și renunță la ideea asta proastă, pentru că nu au nici un motiv logic de a face asta.

Peste noapte tribul A vine și omoară tribul B. Gena care face omul să fie predispus la idei proaste dăinuie. Ăia susceptibili la idei proaste dăinuie. Și asta s-a întâmplat în toată istoria: oameni uniți de idei proaste au făcut chestii pentru că erau convinși că chestiile alea contează, deși nu au contat. Dintr-o idee proastă au ajuns și eschimoșii eschimoși. Ce, „coaie, hai să ne mutăm și mai la nord, sigur o să fie mai cald decât aici!” nu a fost o idee proastă? Ideile proaste unesc mase de oameni și le pun în mișcare.

Dar la fel ca și măseaua de minte, care își avea rolul ei acum multe mii de ani și ar cam trebui să dispară, și predispoziția omului la a accepta idei proaste e o rămășiță inutilă, ba chiar dăunătoare. Din cauza ei avem un procent din ce în ce mai mare de oameni care nu cred în vaccinuri și încălzire globală dar cred în conspirații și reîncarnare. Din cauza ei avem un număr în creștere de mame nebune care-și hrănesc copiii raw-vegan.

Și tot sistemul ăsta de idei greșite care se propagă printre oameni mai repede și mai ușor decât informațiile concrete se bazează pe niște predispoziții spre a crede anumite lucruri, adînc întipărite în programarea de bază a omului prost.

Sunt așa, ca poruncile lui Moise, dar puțin mai multe:

1. Există o soluție simplă pentru a rezolvarea problemelor, dar nu e pentru toată lumea

Prostul e convins că toate problemele au o rezolvare mult mai simplă decât rezolvarea clasică. De-aia prostul când are o boală evită medicii ăștia de la sistemul de medicină științific și se duc la chestii alternative. Prostul tot timpul are impresia că în viață există niște scurtături și cumva el o să le găsească. Sau doar pentru el o să funcționeze. Vezi 9, 10, 13

2. Lucrurile pe care nu le înțeleg, de fapt nici experții nu le înțeleg, doar cred că le înțeleg.

Prostul e convins că se știu mult mai puține lucruri despre lumea asta decât se știu. Are o nebuloasă în cap legată de un subiect și deduce de aici două lucruri complet greșite. Că nebuloasa aia se află în capul tuturor oamenilor, că dacă el nu înțelege cum funcționează o chestie, nimeni nu înțelege, și că explicația, oricare ar fi, nu are cum să îi depășească lui puterea de înțelegere. Vezi 4.

3. Există niște secrete despre viață, sănătate și fericire, pe care o știau oamenii din antichitate sau grupuri mistice

10584062_825745387460014_530827830218348574_n

Prostul nu știe absolut nimic din istorie dar e convins că civilizațiile antice erau super avansate și zen. Aveau leacuri instant, din plante, pentru orice și înțelegeau sensul vieții. De aici se desprind doua idei proaste posibile. Aia că poporul tău e un popor ales și era super avansat pe vremuri (vezi dacopații). Și aia că există niște secrete antice pe care le poți cumpăra într-un fel sau altul și îți oferă o soluție simplă și secretă la problemele tale. (vezi 1)

 

4. Ce e mai ușor de înțeles e adevărat

Cancerul este o boală complexă. Din cauza unor factori externi, de mediu, substanțe toxice, radiații, structura ADN a celulelor se deteriorează, se multiplică, se deteriorează iar până se defectează și nu mai știe să se oprească din înmulțit. Și o parte din tine crește în tine până te omoară pentru că omul e o mașinărie și uneori de la uzură și/sau ghinion se mai strică o frână.

Cancerul se face de la toxine, care se află în E-urile din mâncare și poluare. Dacă te detoxifici nu mai faci cancer.

Una dintre explicațiile astea este mult mai simplă decât cealaltă. De aceea mult mai ușor de acceptat pentru idioți, pe care nu-i deranjează că nu există nici o dovadă științifică a existenței acestor „toxine” și acumularea lor în organism.

Asta e diferența mare între un om deștept și unul prost. Ăla deștept înțelege când nu înțelege ceva. Eu cu fizica m-am oprit pe la electricitate pe acolo, pe la bobine și rahaturi. N-am înțeles nimic, nici nu mi-am dat interesul și am zis: Lasă, dacă o să am vreo problemă, întreb un inginer. O să îmi dea el soluția. Că nu trebuie să știu eu cum funcționează becul cum nu trebuie să știe el să scrie texte amuzante. Diviziunea muncii. Dacă eram idiot spuneam: trebuie să existe o explicație naturistă pentru electricitatea asta.

5. Ce sună frumos e  adevărat

De-aia oamenii proști cred că dacă își doresc ceva cu adevărat, universul o să conspire ca ei să capete acel ceva.  Că au un destin. (v 10). Că după faptă și răsplată (v 11). Că la sfârșitul vieții te așteaptă un loc în care să fii liniștit și împăcat. Pentru că sună fain. Și dacă sună fain și select, și n-ai cum să dovedești clar că nu e, atunci e. Cam toate restul credințelor din listă se îmbină cu asta. Toate credințele omului prost sunt lucruri care ar fi frumos să fie așa, dar din păcate nu sunt.

6. Oamenii pe care îi respect, pentru că seamănă cu mine și cu cine aș vrea să fiu, au dreptate

Bunicul mi-a zis că e un om mare în cer care vede tot și eu cred asta pentru că el sigur deținea adevărul, că îl respectam și trăise mult. Nu contează că și el a auzit povestea de la bunicul lui și a crezut-o din aceleași motive, și ăla de la bunicul lui, și tot așa 100 000 de generații până la șamanul ăla din tribul A care a mâncat ciuperca colorată. Înțeleptul grupului de proști deține răspunsul la toate întrebările, chiar și când nu știe nimic. E forțat să dețină răspunsul, pentru că proștii se așteaptă la asta de la el.

De-aia o ascultă mămicile proaste pe Olivia Steer când spune că vaccinurile cauzează autism, deși femeia aia nu are nici o pregătire în chimie, să știe din ce e făcut un vaccin sau în biologie, să știe cum ar trebui să funcționeze. Are caracteristici care impun respect în proasta de rând. Arată bine, e înstărită și sigură pe ea. Deci ce zice trebuie să fie adevărat!

De-aia oricine îți vinde ceva vrea să-ți arate că e ca tine. Că-s români, că au familie pe care și-o iubesc și mândri și bla bla. Omul vrea să audă „sunt ca tine sau puțin mai bun decât tine dar atât de aproape încât ai putea fi și tu în locul meu. hai să-ți spun cum să ajungi ca mine. cumpără, votează, crede asta!”.

7. Există sensuri și tipare în lucrurile aleatoare

Prostul e convins că există o metodă să câștigi la loto. Să eviți ghinionul. Că dacă dai cu banul cap acum, e mai probabil data viitoare să pice pajură. Că anumite coincidențe ar putea fi coincidențe, dar voi chiar mai credeți în coincidențe? Treziți-vă, oameni buni! Dacă două lucruri s-au întâmplat în același timp sau în același loc, sunt clar legate!  În mintea idiotului orice lucru trebuie să aibă un sens. Planetele se învârt ca să îi spună Urania cum va sta cu banii mâine. Nimic nu face ceva care să nu fie cumva legat de viața lui. De-aia proștii au numere norocoase, culori norocoase, brățări norocoase.

Credința asta că există sensuri și tipare în lucrurile aleatoare e întâlnită nu doar la proști, ci și la cazuri patologice. Cam pe asta se bazează schizofrenia. A claxonat o mașină când bei tu cafeaua? Clar cineva a plănuit să se întâmple așa. Ei te urmăresc. Te agresează. Orice două lucruri care se întâmplă simultan sunt un semnal al lor, un plan al lor. Pasul de la genul ăsta de nebunie tragică la „ce zodie ești?” e mult mai mic pe hârtie decât pare. Pornesc din aceeași idee proastă.

9. Dacă ceva se simte ca și cum ar fi real, e real

Sunt foarte mulți oameni care au vorbit cu Dumnezeu. Și sunt sigur că experiența s-a simțit foarte real pentru ei. Dar asta nu înseamnă că e real. Și Oana Zăvoranu vorbea cu pisica ei din suflet și simțea că aia empatizează cu ea. Oamenii simt și chestii care nu fac nimic, dacă le spui că fac ceva. A auzit orice prost de placebo, ce naiba. Nu formația.

259881_571705379530684_787563565_n

10. Există un sens, un traseu, un destin spre care duce viața

Întărită de 7 și 5, credința asta îi dă prostului o senzație pozitivă de „tot răul spre bine” care-l face să își ignore problemele și să le creadă parte dintr-un plan. În același timp această credință îi întărește încrederea de a folosi 14.

11. Există un echilibru universal

Pornind de la 7, prostul crede că există un echilibru cosmic, o balanță karmică și că până la urmă dă cu zero. Că dacă ți-e foarte bine, o să-ți fie foarte rău și dacă ți-e foarte rău, o să-ți fie foarte bine (lucru valabil doar la droguri). În același timp prostul crede că dacă faci un lucru rău, ți se va întoarce acel rău. De-aia lasă vinovații să scape, relaxat că o să aibă grijă soarta de ei. Și că dacă faci un lucru bun, ți se va întoarce acel bine. De-aia dau bani la cerșetori care fac mai mulți bani pe lună decât ei.

12. Eu știu ce ar trebui să vrea orice om de la viață

Orice prost e convins că a înțeles orizontul aspirațional al omului. Cum ar trebui toată lumea să se comporte în societate. Cum ar trebui să vorbească. Ce să respecte și ce nu. Ce e bine să le placă și ce ar trebui să fie interzis. Cât de lungă poate să fie fusta și cine are voie să o poarte.

13. Eu și cei ca mine sunem mai buni decât restul oamenilor

Orice om prost se crede mai isteț decât restul oamenilor. E sigur că a înțeles mai multe decât majoritatea. Din credința asta a prostului vine atât siguranța pentru 12 și 14. Și logica curvei, care se fute cu alții dar e geloasă dacă bărbatul ei se uită după altele. Pentru că există un set de reguli pentru mine și cei ca mine, și altul pentru pulime. Noi suntem mai buni, avem alte reguli.

14. Îmi spune instinctul ce e adevărat și ce nu

Prostul crede într-o chestie numită instinct, care îi oferă răspunsul la întrebările pe care le are, fără să aibă nevoie de explicații logice sau dovezi. Instinctul nu greșește. Din păcate pentru prost, ce numește el instinct este setul ăsta de mai sus de prejudecăți după care cântărește valoarea de adevăr a unei afirmații fără a fi interesat de dovezi.

 

Desigur, nu le-am enumerat pe toate. Sunt ca pokemonii, trebuie să le prindem pe toate! Scrieți în comentarii mai jos altele pe care le-am omis și dați share pe Facebook! Glumesc. Așa zic maimuțele de la PR pe social media ca să crească engagement-ul. Dar, la fel ca și ele, nu o să citesc nici un comentariu.

***

Dezbaterea finală legată de MOBA ep. 1: DotA suge masiv

Nimic nu a iscat mai multe dezbateri aprinse între virgini coșuroși decât eterna problemă: care joc e absolut genial și fin și original la categoria MOBA și care suge căcat masiv: Defense of the Ancients sau League of Legends ? Două tabere care-s la cuțite de ani de zile și care nu pot cădea de acord decât la un singur aspect: că nou apărutul Heroes of the Storm suge căcat masiv.

Fiind centaur omniscient, am să lămuresc această dezbatere o dată pentru totdeauna, să nu mai existe discuții. Le luăm pe rând:

DOTA

6977831-dota-2-wallpapers

Cei mai elitiști și cu nasul pe sus dintre fanii genului MOBA sunt fanii DotA. Se cacă pe ei că jocul lor e cel mai complex și mai original dintre cele trei. Că e hardcore, nu vrăjeală ca ca celelalte două.

DotA a apărut ca hartă de warcraft 3 (cel mai fin rts al tuturor timpurilor), nu a vrut să fie și nici nu a fost niciodată ceva complex. Ba din contră. Când ți se uscau ochii de la jocuri intense pe ladder, unde controlai simultan o armată, o bază și până la trei eroi, te duceai să joci un custom game mai simplu, mai tâmpițel și mai relaxant, care să nu te solicite prea mult. Cel mai popular dintre ele era dota și-l jucam și eu pe atunci. 2004, 2005.

Original nu a fost niciodată. Jumătate din eroi erau luați direct din warcraft 3 și modificați extrem de puțin. Spre exemplu tipa din stânga din poza de mai sus, care arată ca verișoara de la țară a lu’ Jana din Warcraft pentru că era chiar Jana din Warcraft până când jocul a trecut la Valve și a trebuit să-i modifice puțin hainele ca să pară originali. N-au muncit mult, după cum se vede. Eroii tot arată ca varianta ieftină chinezească a celor din Warcraft.

Cealaltă jumătate erau luați din restul custom game-urilor. Nimic nu a fost original la el, în afară de hartă. Până și obiectele din joc erau luate ba din warcraft , ba din alte hărți. Nici măcar nu era singurul de gen. Erau zeci de alte hărți făcute de zeci de alți oameni care erau aproximativ la fel. Singurul avantaj al DotA era că era balansat cât de cât constant și bibilit mai atent decât restul. Atât. M-am plictisit de el in câțiva ani și nu l-am mai jucat de atunci.

Problema lui principală era că, fiind un fel de mod pe engine-ul de warcraft 3, trebuia să se muleze pe limitările unui engine făcut pe alt tip de joc. Cum ar fi inventarul ăla cretin, numărul limitat de butoane de abilități și sistemul complet fără sens care împărțea eroii în trei tipuri: strength, inteligence si agility, pentru că pitong. Fără nici un sens.

M-am bucurat când au anunțat că vor face DotA 2, pentru că îmi imaginam că vor păstra conceptul și o vor lua de la zero cu făcutul de eroi, cu reparatul chestiilor cârpite prost din cauza engine-ului vechi. Era șansa lor să se distanțeze de statutul de derivat vag original și să facă un joc care să stea pe picioarele lui.

N-a fost așa. Fanii sunt autiști. Nu vor ceva nou. Vor același căcat cu altă pălărie. Au avut șansa să schimbe lucrurile absolut stupide din joc și n-au făcut-o, să nu țipe autiștii. Așa că în 2015 jocul are aceleași limitări cretine și idei implementate peste mână ale engine-ului vechi, fără engine-ul vechi. E ca și cum i-ai lua unuia bolovanul din spate și el ar merge tot așa, cocoșat, că așa s-a obișnuit și nu vrea să-și schimbe viața.

N-are sens. Deci strength dă viață și attack damage la eroii de str. agility da attack speed si attack damage la eroii de ag. int dă mană și attack damage la eroii de int.

nu ar fi mai simplu și mai intuitiv să facă stat-uri separate, gen viață, mană, regen, attack speed, damage și spell power, și să facă eroii în funcție de asta? Să le regleze din iteme și din cum sunt făcuți eroii? Ar fi mai simplu și mai intuitiv. normal că ar fi. dar ar fi DIFERIT. și autiștii încep să se dea cu capul de perete și să plângă când văd ceva diferit.

Pe deasupra, jocul arată așa:

maxresdefault

Totul e pastelat și difuz, de zici că a luat cineva un căcat unsuros și mi-a uns monitorul cu el.  Nu  trebuie ca toate culorile și toți pixelii să se scurgă în cei de lângă. Nu arată mai bine. Arată parcă mi-ar trebui ochelari și atât. Arată chiar mai nasolo decât Dota 1.
Dota_allstars_game

Iar eroii, făcături copiate gen Adibas arată așa:

Earthshaker

Mai inexpresivi decât cea mai ieftină prostituată în timp ce suge pula. Generici. Nimic nu e artistic acolo. E ca și cum le-au dat pozele ălora de la Blizzard unor oameni cu talent vag la desen și zero viziune artistică și le-a zis: fă și tu ceva care să arate ca ăștia, dar destul de diferiți încât să zicem că-s alții.

Au și skinuri pe bani. Ceea ce e stupid că 1. nu sunt amuzante și 2. arată toate la fel. Spre exemplu această copie bastardă a lu’ Sylvanas Windrunner. Poți să dai bani pe atâtea skinuri care arată anost și exact la fel și nu aduc nimic nou personajului. Îți trebuie o lupă să-ți dai seama care-i care. Oau, una are ciorapi fuchsia, alta ciclam și alta roz. Dă bani, DACĂ EȘTI BĂTUT ÎN CAP.

drow

Și nu numai vizual sunt de mântuială. Și conceptual. Unii au nume, alții au doar descrieri vagi in loc de nume. Ăsta spre exemplu cică e earthshaker. Așa-l striga mă-sa? Sigur, în poveștile super plictisitoare ale eroilor, pe care le-au scris doar ca să fie, că sunt mai insipide decât mâncatul de nisip, au nume. Păi și atunci când îi selectezi de ce unu e Georgel, unu e earthshaker și unu e centaur warruner? Era greu să faci ceva care să nu fie de mântuială?

Deci întrebarea logică e: Dacă vizual Dota2 e mai nasol decât dota1 și ca gameplay a refuzat să taie burțile, stupizeniile și inutilităție, dacă nu a adus nimic nou decât marginal și doar a copiat pe alt engine chestiile din dota1, de ce mai există?

Să-mi bag pula dacă știu. Mai ales că deja exista un joc urât care copia tot din dota 1. Se chema HoN și e egal de nonvaloric.

heroes-of-newerth3

Arată la fel de banal și inexpresiv ca dota2. Pare și că am ecranul mânjit cu același căcat unsuros. Sunt aceeași eroi. Ce pula mea, internet? Chiar e nevoie de două copii aproape fidele ale aceluiași custom game de warcraft 3?

Dacă tăiem asta, argumentul suprem al jucătorilor de DotA e că e complex ca gameplay. Sigur. E mai complex, în sensul că sunt multe căcaturi nedistractive de făcut. Gen deny. Când mai are puțin un creep de-al tău din viață, dacă ești agil, îl omori tu, ca să nu-l omoare ăla și să ia banul pe el.

Nu are sens. Nu are logică. Deci tu vii cu o armată, băieții ăilalți îți rănesc un pulete și tu-i iei gâtu ca să nu apuce ăia să îi ia gâtul. Nu e un feature, e un căcat care era acolo de la început pentru că nu s-a gândit nimeni să-l scoată, a putut fi exploatat de toată lumea și ăia l-au lăsat acolo că na, dacă o face toată lumea e OK.

Complică jocul și-l face mai greu? Da. E distractiv? Total nu. Trebuie scos și omorât cu foc. Refuz să joc orice joc cu mecanica asta cretină. Exact la fel urlau fanii starcraft când a apărut stacraft 2. Pentru că în 1 nu puteai selecta două clădiri de același fel în același timp, să le pui să facă 10 puleți și ălea să înțeleagă că trebuie  câte 5 de căciulă. Trebuia să o selectezi pe prima , să dai să facă 5 puleți, apoi pe a doua, să o pui să faci alți 5 puleți. Erau mai multe clickuri. Era mai dificil. Nu era deloc mai distractiv. Cu toate astea au fost mulți autiști care au plâns că starcraft 2 e prea ușor fix de-asta. Că poți selecta două clădiri în același timp.

Știi cum ar fi mai greu? Să-l joci doar cu tastatura și să folosești un singur deget. Aia e hardcoreală, frate!

Știi cum ar fi șahul mai hardcore profi? Să fie pe întuneric și să ai voie să miști piesele doar cu rectul. Să vezi acolo jucători pro care știu să apuce calul cu mușchii sfincterului. Toți plebii casual fag n-ar putea în viața lor să fie în așa hal de profi. Ar fi un joc pentru gameri adevărați.

Ca și DotA.

Un joc jucat doar virgini coșuroși fără simțul umorului și fără ochi pentru frumos, care nu vor să se relaxeze în timp ce se joacă. Vor doar să demonstreze că sunt mai buni la task-uri mecanice lipsite de elemente distractive decât alți virgini coșuroși fără simțul umorului.

 

Da. E cel mai complex dintre toate MOBA-urile. Dar complex în sensul negativ al cuvântului.

Vorbim altă dată de LoL și HotS

***

Mare căcat, a murit un leu

Iar a fost un caz de-ăla în care am crezut că n-au cum oamenii să fie în așa hal de proști încât să se agite dar s-au agitat. Un dentist american a omorât un leu în Zimbabwe și tot globul a început să se isterizeze. Am crezut la început că e doar așa, senzaționalism de presă care, în lipsă de subiecte, le-a dat proștilor ceva despre care să simtă lucururi. Să hrănească nevoia omului prost de a se indigna pe chestii care nu-l afectează. Dar am pus un status la mișto pe Facebook despre asta și mi-au sărit în cap mulți proști indignați. HURR DURR SUNT PROST ȘI INDIGNAT. CUM POȚI SĂ ZICI CHESTII CARE SE OPUN SISTEMULUI MEU DE VALORI PE CARE L-AM PRELUAT DE LA ALȚI OAMENI LA FEL DE PROȘTI CA MINE?

Oh ceciliu, îmi spargi inima, îmi scuturi încrederea în mine, baby.

 

Oamenii ăștia chiar nu înțeleg nici măcar la nivel elementar cum funcționează viața. Au rămas la dezvoltarea emoțională la faza Gândăcelul:

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!…

Dacă ești atât de prost încât să personifici creaturi simple și să îți proiectezi frica de moarte pe ele, plângi de-ți sar mucii pe pereți la de-astea. Și exact la fel de prost trebuie să fii să plângi după leul Cecil pe care nu l-ai cunoscut și e la fel de real în lumea ta ca și gândăcelul ăsta manelist.

Să o luăm pe rând.

Vânătorii sunt ultimii oameni, dar e dreptul lor.

Da. Trebuie să ai pula extraordinar de mică să stai într-un boschet cu pușca și să omori animale. Da, e dovadă de micropenis, inadecvări sociale și frustrări de betălău care își canalizează latura violentă spre chestii care nu se pot apăra, pentru că într-o luptă cinstită s-ar căca pe ei. Da. Toți vânătorii merită scuipați în ochi și pișați în cur, pentru faptul că sunt niște bărbați neputincioși, care își compensează neputința într-un mod înapoiat și barbar.

Dar în același timp e dreptul lor. Despre asta e viața. Orice animal mai mare, mai deștept și mai organizat decât alt animal poate să facă orice vrea cu cel din urmă. Să-l mănânce, să-l fută, să-l omoare doar așa, că are chef. E o lege a vieții. Dacă ești mai bun decât altceva, ai drept de viață și de moarte asupra acelei ființe. Nimic sub tine nu are valoare intrinsecă și drepturi. Valoarea și drepturile sunt doar pentru semeni și atât. E o lege a vieții, pe care o știe și pisica care omoară o pasăre doar că are chef. Să te opui legilor vieții nu te face nici superior, nici elevat, nici transcedental ci doar un prost care nu înțelege cum funcționează viața. Un prost arogant care are impresia că poate, prin voința lui, să schimbe și să se opună unor lucruri infinit mai mari decât el.

Nu există dreptul animalelor. Nu există vreo datorie morală a omului să scutească animalele de suferință. E dreptul oricărui animal superior să omoare, să chinuie și să mănânce orice e sub el, dacă are chef. Da. Trebuie să fii un căcat de om să ai chef de așa ceva. Dar e dreptul tău, ca ființă superioară. Cum ar fi și dreptul unor extratereștri nemuritori și pentadimensionali să facă exact la fel cu noi, dacă au chef. Știi filmul ăla Predator? Știu că dacă ești prost îl vezi ca o alegorie la „nu face altor specii mai mici ce nu vrei să îți facă alte specii mai mari”. Dar biologic, predatorii ăia au tot dreptul să colecționeze capete de om la fel cum am eu dreptul să colecționez capete de câine. Nu e nici o problemă morală în asta, decât dacă ești foarte prost. Nu e frumos dar e extraordinar de cinstit.

Pentru că viața e suferință și moarte și trebuie să fii bătut în cap să crezi că poți să schimbi asta sau să te opui.

De la cel mai simplu virus până la cel mai complex om, toate lucrurile vii suferă și mor, în funcție de capacitatea lor de suferință și moarte. Până și iarba țipă și suferă în felul ei când e tăiată. Nu poți schimba asta, oricât de vegetarian ai fi. Și vegetalele suferă, în modul lor simplu. Și insectele. Și popândăii sfârtecați de treierătoare, când adună grâul ăla de care se bucură veganii că nu a provocat suferință. Asta e viața. Moarte și suferință.

Iar oamenii sunt extraordinar de neseminificativi în scara mare a lucrurilor. Și dacă toți oamenii din lume ar găsi o metodă de a se hrăni cu aer și substanțe neorganice. Dacă toți oamenii și-ar dedica viața să salveze alte animale, să le prelungească viața și să le oprească suferința. Dacă idealul ăsta vegano-retard s-ar materializa, tot aportul speciei noastre ar fi extraordinar de nesemnificativ. E ca și cum ai încerca să te bășești în direcța opusă unui uragan. Suntem foarte, foarte mici și nesemnificativi. Știu. Dacă ești prost îți place să crezi că umanitatea e super interesantă și mare și contează. Nu e așa. Dacă toți oamenii ar lucra împotriva acestei legi esențiale a vieții, tot 99,999999999999999% din viață ar rămâne suferință și moarte. Pentru că e o chestie mult mai mare decât noi.

Sigur, un prost o să ridice acum mână să spună: dar trebuie să protejăm viața și planeta, că-s fragile. Și biodiversitatea e importantă! O pulă.

Viața nu e fragilă și nici planeta. Biodiversitatea e irelevantă mai departe de amuzament și trebuie să fii extrem de prost să crezi că omul poate strica natura sau influența semnificativ viața de pe planetă.

Cea mai proastă idee pe care o întâlnim des e aia că viața e fragilă. Da, e la nivel de individ. Dar ca forță, viața e a dracu’ de rezistentă. Dacă nu mă crezi, scoate frigiderul din priză și lasă-l așa câțiva ani. Să vezi ce biodiversitate. Ce ecosistem. Cum reușește viața să umple orice spațiu are la dispoziție și să devină din ce în ce mai complexă acolo. Pentru că asta e viața. Asta e tot face. Ocupă orice spațiu disponibil și devine din ce în ce mai complexă. Trebuie să fii foarte prost și arogant să ai impresia că specia noastră poate strica chestia asta.

Au fost vreo 5 perioade de extincție în masă în istoria pământului. Într-una din ele au murit 96% dintre specii!.  Și ce a făcut viața după? A reumplut tot spațiul disponibil și a continuat să devină din ce în ce mai complexă, complet nestingherită. Au făcut comete chestia asta. Ce, cometele au mai multe drepturi decât oamenii? Dacă o cometă fute planeta e cinstit, dar dacă o futem noi nu e?

Chiar crezi că putem să futem mai tare planeta decât o cometă? Șmecher te mai crezi, ca individ și specie, prostule. Și dacă ne-am chinui cu toții, ca specie, să omorâm tot ce e viu pe planetă, rezultatul ar fi destul de previzibil: am muri noi, ar muri multe chestii, după care viața și-ar reveni și s-ar îndrepta în altă direcție, exact cum a făcut după dispariția dinozaurilor. Poate e timpul insectelor. Poate mamiferele și-au trăit traiul.

Biodiversitatea nu e o chestie super fragilă pe care trebuie să o protejăm. E o chestie care se întâmplă de la sine și spre care tinde viața. Sigur, omul a ajutat multe specii să dispară. Dar a creat alte mii de specii. Câini, șobolani, pisici, paianjeni de casă și jdespecii care au evoluat și s-au adaptat să trăiască în interiorul societății umane. Biodiversitatea e o chestie care se întâmplă inevitabil.

Și are două utilități:

1. Amuzament. Să crapi semințe și să te uiți la muistul ăsta urât și să zici „oau, ce muist urât! Dă-te-n plm ce cârtiță nasoală!”

și

2. Descoperiri științifice. Se găsesc tot soiul de antibiotice și căcaturi în specii noi și selecte. Dar asta de obicei se întâmplă cu specii de succes, nu de-astea pe cale de dispariție.

Pentru că dispariția speciilor inadaptate la mediu e o condiție a vieții. Nu contează că mediul a fost schimbat de om sau de o cometă. O specie nu se pupă cu el, out. Viața o să aibă grijă să umple locul lipsă cu altceva, că asta face ea.

Viața e irelevantă la nivel de individ. Știu că îți place să crezi că ești important și ai impresia că dacă te prefaci că alte chestii sunt importante, în naivitatea ta, ai impresia că și alte chestii o să te considere important. Nu e așa. Poți să te dai cu curul de pământ cât vrei și să plângi după suferința și moartea oricărei creaturi, asta nu o să schimbe cu nimic faptul că e nesemnificativă. Că ești nesemnificativ.

Viața e irelevantă și la nivel de specie. O să dispară leii. O să dispară hipopotamii și rinocerii. O să dispară pasărea Colibri și o să dispară și omul. Dar pământul nu o să devină un deșert lipsit de viață. O să apară alte specii fabuloase care o să umple tot ce poate fi umplut, exact cum am făcut și noi, și care n-o să dea un căcat zburător pe faptul că aici au existat pe vremuri oameni, lei, hipopotami și rinoceri, cum nici noi nu dăm un căcat zburător pe faptul că pe aici au existat pe vremuri dinozauri.

Nici măcar dacă chestiile de mai sus n-ar fi adevărate, deși sunt, tot n-ar fi mare căcat.

A murit un leu. Așa, și? Ți se pare esențial să existe lei? K. Atunci o să existe. Nu-s așa de greu de crescut. Și Nuțu Cămătaru avea PATRU.  Vrei să existe în sălbăticie? De ce, pentru că ești autist, ai OCD și ai impresia că fiecare chestie are locul ei și că ar trebui să ne luptăm ca chestiile să nu se schimbe și planeta să rămănă în aceeași stare? Boss, tocmai ți-am explicat că e împotriva naturii și a vieții ce vrei tu. Lucrurile se schimbă, se transformă și se modifică. Oamenii domină planeta și nu mai este loc pentru specii inutile traiului uman decât la zoo și în rezervații. Și nu există nici un motiv rațional pentru care să nu fie ok așa. Sigur e ăla cu „HURR DURR CINE SUNTEM NOI SĂ MODIFICĂM CUM E PLANETA CĂ ERA OK CUM ERA AR TREBUI SĂ MERGEM TIPTIL ȘI SĂ NU O DERANJĂM”. O pulă. Suntem boșii boșilor și facem ce vrea pula noastră.

Nu suntem aici să protejăm viața și natura. Au ele grijă să facă asta prin natura lor. Suntem aici să le modificăm și să le pliem pe nevoile noastre după cum avem chef, în timpul scurt pe care specia noastră îl are în existență. Da, o să fie scurt, în schema mare. Nu o să fim eterni. Știu că ți-ar plăcea să fie așa, dar dacă ai impresia că omenirea e o chestie fabuloasă care o să dăinuiască milioane de ani, ești foarte prost. Trebuie să abuzăm de tot ce e în jurul nostru cât suntem aici. Pentru că după o să-și revină ele.

A, ești prost și vrei să empatizezi cu specii inferioare pentru că ți-e frică de suferință și de moarte și ai impresia, în creierul tău de maimuțoi, că dacă oprești suferința și moartea la o scară nesemnificativ de mică, universul o să funcționeze la nivelul ăla imbecil de echitabilitate în care tu crezi deși nu există nici o dovadă că ar exista, și o să te scutească și el, la rândul lui, de suferință și de moarte. Ce prost ești. Nu scapi de suferință și de moarte oricât de plin de compasiune și de bunătate ai fi. E în natura vieții și vieții nu îi pasă de valorile tale morale.

Dar, dacă chiar vrei să empatizezi cu o specie inferioară, lasă leii și alege ceva mai aproape de om. Gen negrii ăia din Zimbabwe. Sigur, nu sunt oameni. Nu au descoperit roata, agricultura și nu au construit o clădire cu un etaj în toată existența lor ca specie. Dar vorbesc. Simt aproape cum simte omul. Și suferă. N-au apă. N-au electricitate.  Fii indignat de asta. Donează niște bani pentru civilizarea lor. Că plânsul după un leu care oricum era prea bătrân să fie relevant pentru specia lui chiar nu ajută pe nimeni, prostule.

 

***

Haiduci Daci Vârcolaci: episodul 6 – bătălia finală

Colțurile pietroase ale Carpaților râcâiau cerul. Luna roșiatică arunca umbre printre ele, cum aruncă un șmecher cu șervețele în club când se pune melodia lui. Bujor, bravul haiduc dac vârcolac blond ședea pe o piatră mare, cu capul în mâini, scrutând pădurea cu privirea. Vârfurile brazilor deja începuseră să se veștejească. Era la bustul gol și, cu toate că stătea așezat într-o poziție care nu-i avantaja expunerea pătrățelelor, tot se vedeau aproape perfect. În așa hal de ridicol de bine sculptat era.

- Arăți mult mai bine, frate! exclamă bărbosul haiduc dac vârcolac Gelu, vag uimit de cât de relaxat stă neamul lui cu curul pe o piatră, ținând cont de faptul că luase foarte multe săgeți romane în fese într-o altercație anterioară, cât timp era inconștient.

Bujor sări nervos de pe piatră și-l apucă pe fratele lui mai rebel, care nu juca după reguli, de gulerul iei.

- Da, dar cu ce preț? Ați consumat tot lerul pădurii! Uite-o cum moare! răcni el, scuturându-și fratele în sictir, ca pe o rufă de-a gagică-tii, pe care te-a rugat să o pui la uscat.

- Pădurea își va reveni în câteva zeci de ani. Dar ce e pădurea fără gardienii ei, frate? răspunse plin de vână Gelu, puțin amețit de scuturătură dar totuși bucuros că fratele lui și-a recăpătat forța.

- Și pacea pe care o avea familia noastră cu Aghiuță? El e gardianul lerului și o să vină după noi! Ți-a zis tata să nu te atingi de lerul pădurii! Tu pur și simplu nu poți să joci după reguli, frate!

- Cine, mă? Uscatul ăla? Ia mai dă-l în morții lui!

Bobi se uită la cei doi frați ai lui cum se ceartă. Îi distrăgeau atenția. Ceva era în neregulă în pădure. Era absurd de tăcută. Mirosi un zvâcnet prin aer și sări după el. Bujor întoarse capul și privi vârful suliței romane de mai aproape decât privește un miop instrucțiunile de pe o cutie de prezervative. Bobi o agățase în aer cu milisecunde înainte ca aceasta să-i treacă prin țeastă. Cu siguranță mezinul nu era atât de inteligent, strateg și plin de compasiune ca fratele cel mare și blond. Cu siguranță nu era atât de vânjos și rebel ca fratele cel mijlociu și brunet, dar era de departe cel mai agil dintre ei trei.

Pe o creastă de munte super apropiată dar pe care, ca să ajungi, trebuia să ocolești aiurea, Bobi îl recunoscu pe centurionul Victor Alupigus, fiul cel mare al dușmanului lor de moarte, generalul Alupigus și, complet alambicat, fratele singurei femei pe care el o iubea: Cecilia. Poate într-o zi animozitatea asta dintre daci și romani o să treacă,  se gândi el. Poate într-o zi o să fie cumnați, o să bea vin și o să-și pună penisul pe masă ca să vadă care o are mai mare. Bobi putea doar spera. Dar acum, Victor era un dușman de moarte. Romanul mai luă o suliță de la un legionar de-ai lui și o aruncă și mai plin de ciudă, spre capul lui Gelu. Bobi o prinse și pe asta, râzând.

- Credeați că ați scăpat de mine, haiduci daci? O să vă urmăresc până în Tartar dacă e nevoie!

- Sosul? întrebă Gelu. Nu era cel mai deștept dintre daci, dar compensa prin spiritul rebel.

- Victor! Cum de ne-ai găsit, canalie? Eram sigur că ți-am pierdut urma pe poteca ielelor! se uimi Bujor la el, strângând din pumn în aer.

- Ați uitat de scurtătura prin minele de cristal! răcni Victor, ridicând un cristal imens deasupra capului, drept dovadă că a trecut prin mina de cristal. E timpul pentru bătălia finală!

- O așteptam de mult timp, băiete, răcni înapoi Gelu, în timp ce ochii i se îngălbeneau și dinții i se alungeau. Își apucă topoarele de jos și urlă la lună gata să se transforme de tot. Dar fratele lui Bujor îl opri. Nu era încă momentul pentru transformat. Dar era momentul pentru luptă. Bujor ridică și el ghioaga lui imensă și o îndreptă spre Victor. În mâinile lui abile părea că nu are nici o greutate. Victor începu să râdă.

- Ce o să faci cu aia? Poate reușești să omori un legionar. Poate doi. Poate chiar pe ăștia din primul rând, rânji Victor, uitându-se la cei doi legionari din primul rând care se uitau înapoi cam nesiguri pe ei. Dar am doisprezece legionari!

Gelu începu să-și ascută topoarele unul de altul. Scântei săreau în toate direcțiile.

- Ești al meu, romanule! Topoarele ăstea sunt atât de ascuțite încât poți să bărbierești cai cu ele!

- Da, dar sabia mea e mult mai lungă! punctă Victor. Cum o să ajungi tu cu topoarele ălea destul de aproape încât să dai în mine?

Gelu se încruntă și se scărpină puțin în barbă.

- Just. Dar eu am două topoare. Pot să și arunc cu unul în tine și tot rămân cu un topor. Tu cu sabia aia nu poți să arunci și e doar una!

Deodată Bobi, care era neașteptat de tăcut, probabil din cauză că nu voia să se certe prea tare cu viitorul lui cumnat, că cine știe cum se ajunge să se arunce cu vorbe și mulți ani mai târziu să existe probleme în familie din cauza asta, aruncă cele două sulițe romane în direcția complet opusă. Sulițele deviară două săgeți care zburau fix spre grumazurile celor doi frați ai lui. În spate, pe o altă creastă muntoasă super apropiată dar incomod de atins fără să ocolești, era o siluetă năsoasă, cu cârlionți și cu câte un arc în fiecare mână.

- În sfârșit v-am găsit, vârcolacilor! urlă silueta.

- Ăsta cine mai e? Se miră Bujor, complet depășit de numărul de personaje pe care trebuia să-l țină minte.

- Sunt Goldberg, cel mai temut vânător de vârcolaci din toată Iordania și am jurat să omor toți vârcolacii, de când unul a dărâmat un zid peste fiica mea și a omorât-o!

- Asta nu prea sună a o chestie pe care ar face-o vârcolacii! cugetă Gelu cu voce tare.

- Exact asta a zis și unchiul vostru Gruia, înainte de a muri! se bucură Goldberg spre ei, ca prostul, din amintiri.

Gelu se miră spre Bujor. Bujor ridică din umeri. Aveau mulți unchi, că bunicul lor fusese golan mare. Se întâmpla destul de des ca un dușman să le omoare un unchi, ca și cum asta însemna ceva și trebuia să-i afecteze. Dar niciunul dintre ei nu putea să spună că e prea apropiat cu zecile de rude de gradul II pe care le aveau. Bobi își scoase mlădios arcul și luă cătare spre iudeu.

- Poate ai tu câte un arc în fiecare mână, scrâșni Bobi, dar eu am trei săgeți într-un singur arc. Una ți-e îndreptată spre ochi, una spre inimă și una spre coiul stâng! Te simți norocos, cârlionțatule?

Goldberg începu să râdă.
- Bă, eu mă feresc de săgeți de când eram mic. Tu crezi că trei săgeți mă face pe mine? Am doar două, dar sunt înmuiate în mătrăgună!

Bobi era relaxat. Mătrăguna era cea mai ieftină armă împotriva vârcolacilor. Doar îi amețea puțin și îi lua cu greață. Trebuia să fii super zgârcit să nu îți faci, vânător de vârcolaci fiind, săgeți cu vârf de argint și să te bazezi pe mătrăgună. Pe deasupra, de două săgeți în același timp se putea feri mai ușor decât se putea scobi în ambele nări în același timp.

- Cine-i ăla? Se miră Victor de pe creasta lui muntoasă care era destul de departe de cea a lui Goldberg.

- Vânător de vârcolaci evreu. Credeam că e cu tine! îi răspunse Bujor.

- Cum să fie cu mine? Eu urăsc evreii la fel de tare cum urăsc haiducii și dacii! țipă Victor.

- Eu n-am o problemă cu faptul că sunt haiduci și daci, dar urăsc vârcolacii! Și urăsc romanii la fel de tare ca și vârcolacii! țipă Goldberg, amintindu-și de perioada de după moartea fiicei lui, când a încercat să își refacă viața, s-a însurat din nou, a făcut un băiat și l-a găsit strivit sub un zid dărâmat peste el de, cu siguranță, romani.

Gelu ridică din umeri a sictir și începu să își învârtă securile cu viteză inumană.

- Eu urăsc la fel de tare și evreii și romanii. Deci, care dintre voi vine primul la tocat?

- Presupunând că nu aș vrea prima oară să mă bat cu evreul! pufni Victor.

- Da, chiar așa, confirmă Goldberg. Ce bășini pe voi, vârcolacilor! Aveți impresia că totul e despre voi!

- Deci, cum facem? încercă Bujor să organizeze situația. Ne batem grămadă?

- Ar fi super confuz și gay, pufni Victor, scuipând pe jos a ciudă.

- Atunci ne batem două tabere, și a treia stă pe tușă și se bate cu câștigătorul! țipă Bobi, bucuros că a găsit o soluție.

Bujor îi dădu o palmă peste ceafă. Varianta propusă de fratele lui cel mai mic era și mai gay.

- Adică cum, mă, să vină partea care stă pe tușă odihnită și să se bată o dată, la final, cu unii care au fost nevoiți să se bată de două ori? Ar fi super gay. Plus. Cum hotărâm cine stă pe tușă și așteaptă?

- Eu nu vreau să așteptăm noi pe tușă și să se bată ăștia. Cine stă pe tușă e clar cel mai gay! îi șopti Gelu.

- Nici noi nu vrem să stăm pe tușă ca niște gay! răcni Victor, deși romanii lui parcă ar fi vrut să stea pe tușă. Trebuia să dea un exemplu.

- E total gay să stai pe tușă și să te uiți la alții cum se bat, confirmă și Goldberg. Nu vreau să fiu eu ăla. Dar putem, spre exemplu, să facem o tombolă și să decidem cine așteaptă!

- Serios? Asta e cea mai gay idee dintre toate! E mai gay decât să-i spui maică-tii că o iubești, pufni Bobi.

- Mai gay decât să dai flori unei femei! țipă Victor. Eu refuz să transform o bătălie cinstită într-o gheială cu tombolă!

Căzură brusc toți pe gânduri. După câteva minute, un roman începu să-și dreagă vocea, ca să distragă atenția de la liniștea stingheră care se lăsase. Bobi tuși și el scurt. Goldberg își trase nasul. Victor începu să-și sugă o măsea. Gelu horcăi puțin. Alt roman își drese vocea. Luna intră în nori și ieși iar.

- Deci? întrebă Victor spre Bujor, că părea mai isteț.

- Mă gândesc! Bujor se uită înapoi cu reproș în priviri. Era sătul de oameni care voiau ca el să găsească tot timpul soluții, doar pentru că avea fruntea anormal de mare și părea intelectual.

- Nu mai trageți de timp, vârcolacilor! Și romanilor! țipă Goldberg, încercând să distragă atenția de la faptul că nici el nu aveao soluție.

- De parcă tu ai vreo idee! țipă Victor spre evreu.

Bobi se uita concentrat, spre pământ, sperând că ăilalți o să creadă că se gândește și-l lasă în pace. Adevărul era că n-avea nici cea mai vagă idee. Era spirit mlădios, nu organizatoric.

- Pula mea! Exclamă Gelu, nervos.

- Bag pula! Confirmă Victor.

- Futu-i pizda mă-sii de treabă! Întări Golberg.

- Am o idee… de fapt lasă.. se trezi Bobi vorbind.

- Ce idee? chestionă Victor, brusc interesat.

- Nu, lasă. Era proastă.

- Mamă cum e ăsta, se oțărî Goldberg. Zi, bă!

- Nu vreau, bă, să zic, că mi-am dat seama că e proastă.

- Zi, bă! se enervă Gelu.

- Nu că faceți mișto de mine dup-aia.

- Nu face nimeni mișto. O ținem pe critică constructivă, țipă un roman care nu avea nici un plan în cap dar prinse brusc curaj, cu toate că era sigur că daca e să se lase cu scandal, o să moară primul.

Bobiță își drese glasul.

- Cum ar fi, gen, să plecăm fiecare în altă direcție. Romanii într-o direcție, noi în alta și evreul în complet alta. Și na, ne omorâm când ne găsim data viitoare, în două tabere, nu trei. Adică care-i șansa să ne mai întâlnim în același timp?

- E o idee extrem de imbecilă, țipă Goldberg spre toată lumea. Încuviințară toți.

- Dar măcar nu e gay, oftă Victor.

Așa că se uitară din nou amenițător unii la alții și plecară în trei direcții diferite.

***

Există cazuri în care un viol este absolut OK

Un presupus viol s-a întâmplat în Vaslui acum ceva luni și toată țara a început să vorbească despre el. Ca și cum ce s-a întâmplat acolo e cumva de interes național și că ar trebui să știe toată lumea de cazul ăla și să ne indignăm. Zic presupus viol pentru că momentan justiția nu a dat un verdict. 99% verdictul o să fie „viol” și ăia o să intre la pușcărie ca orice violator, fără ca opinia publică să se agite. Sigur, dacă justiția dă greș, e datoria opiniei publice să se agite. Dar asta nu s-a întâmplat încă. Păi atunci, de ce ne agităm? Pentru că

Omul e fascinat de viol

Să începem cu o afirmație controversată, cum îmi place mie: Violul a avut rolul lui în dezvoltarea omenirii și din cauza asta ne-a rămas în sânge.

Violul este prezent la majoritatea animalelor sociale. Pentru că animalele sociale se organizează ierarhic și dreptul la reproducere îl au doar masculii din vârful piramidei. Este… să zicem normal ( dacă normalitatea înseamnă a face orice pentru a-ți duce genele mai departe, așa cum e în regnul animal) ca masculii care nu au șansa să se acupleze după regulile grupului, să le încalce. Rațele violează. Delfinii violează. Cimpanzeii violează. Hei, și vidrele beta, care nu au șansa la parteneri, omoară și violează pui de focă. Știu. E oribil. Dar așa funcționează natura.

Iar, cum ar zice Luță Agresorul, omul face parte din natură. Violul a fost la ordine de zi în preistorie. De la huni și alți migratori înainte de Evul Mediu până la glorioasa armată rusă în al doilea război mondial, toate armatele invadatoare au violat tot ce au prins. Nu spun asta ca să justific violul. Din contră. E ceva oribil. Spun doar că ne este în sânge. Gena e acolo. E parte din sexualitatea umană. Poate în câteva mii de ani de evoluție nu o să mai fie. Dar există acolo, recesiv, cum există și măselele de minte și apendicele.

De-aia violul nu e alb-negru, așa cum zic feministele.

E complicat să tragi clar o linie și să spui ce e viol și ce nu e. Mii de ani în multe societăți femeia nu și-a ales partenerul. Familia l-a ales pentru ea. Oare și partea aia, în care tatăl își convinge fiica că Cutărică față de care nu simte nimic e viitorul ei soț și că trebuie să stea capră pentru ăla, nu e tot un fel de viol?

Știm cu toții că în niște forme acceptate social, semi-violul e chiar o fantezie sexuală comună. Bunică-miu era un moldovean libidinos care citea cu un zâmbet bolnav ziarul „Infractorul” număr de număr. Ziar e mult zis, că ciorna aia avea în ea doar povești cu violuri, prezentate ca și cum ar fi cazuri reale, pentru a excita țăranul cititor.

Și nu, nu e o fantezie doar masculină. O mare parte dintre femei visează la un mascul feroce și superb care le ia cu forța când ele nu prea vor. Adică vor, dar nu-s pregătite.

chiloții jos, fă”

dar vai am bigudiurile în cap și mâncarea pe foc! nu pot acum”

taci, fă”

Jeap cracii în sus, pula peste față.

Cam așa-s toate cărțile erotice pentru femei. Să aduc aminte de „50 shades of grey”? E despre dominație. Dorința aia feminină de a găsi un Adonis care face ce vrea el cu ea și ea n-are un cuvânt de zis. Sigur, nu e viol. Dar e un derivat safe pornit din aceeași dorință. O zicea și Petre Țuțea:

10252109_678724658910409_3778615874635021782_n

Am auzit cu toții feministe cum țipă „nu înseamnă nu”. Dar eu am făcut ceva antropologie cu penisul și vă spun sincer că nu e mereu așa. Am întâlnit tipe care au învățat că sexualitatea e rușine și, fiind extraordinar de proaste, așa a rămas ritualul sexual la ele, cu refuz, rupt chilotii de pe ele si lăsat să se întâmple. Am întâlnit fete care fac din asta un joc. Ăsta e preludiul. Refuzul insistent până la o predare. Să vadă ele cum se adună frustrarea în mascul înainte de sex, ca să le-o tragă sănătos, cum vor ele. Hei, am întâlnit și o tipă căreia i-am respectat „nu”-ul și mi-a spus, dezamăgită, că nu mi-am făcut datoria de bărbat. Știu, căcaturile astea par bolnave, dar sunt frecvente. E parte din normalitate.

Și nu, nu încerc să scuz violul spunând astea. În continuare e ceva absolut oribil. Vreau doar să punctez că omul e fascinat de viol pentru că e în gena noastră și pentru că, atât timp cât nu ai fost acolo, nu ai cum să știi dacă a fost viol sau nu. E loc mereu de speculație. Iar speculația dă în fantezie sexuală.

De-aia mereu când vei prezenta un viol plebei, se va transforma în circ. Maimuțele simple iubesc subiectul. Și asta nu ajută pe nimeni. Nici pe victimă, nici pe agresori și cu siguranță nu procesul legal. De aceea am să vă prezint mai jos niște cazuri în care violul e ceva absolut normal. Ba chiar ar fi util societății.

Dan Marinescu, redactorul șef Adevărul

Dan-Marinescu-Adevarul

De ce merită violat: Dacă justiția ar fi dat greș și ar fi dat o sentință greșită în acest caz, sigur, era datoria presei să informeze opinia publică despre el. Dar nu s-a întâmplat asta. Băiatul ăsta a decis că e ok să ia un caz traumatizant pentru un om și să-l prezinte tuturor necunoscuților din țară fără nici un alt scop decât de a le da maimuțelor niște circ pe care să discute. Nu ajută victima cu nimic să știe toată țara ce a pățit. Ba din contra. Nu ajută cu nimic ca opinia publică să pună presiune pe justiție înainte de a vedea dacă asta nu cumva funcționează și singură. E foarte probabil ca băieții ăia să fi luat aceiași ani de închisoare și dacă tu nu ai fi aflat despre caz. Și atunci de ce a trebuit să afli? Pentru trafic. Pentru că băiatul ăsta a decis că niște trafic e mai important decât protejarea unei victime și a procesului justiției. Prezinți un caz publicului doar dacă acel caz îl afectează sau dacă are cum să ajute. Alfel de doar pentru spart semințe. Aici e doar pentru spart semințe. Și tot rahatul ăsta a pornit din tărtăcuța semicheală a acestui bastard sinistru.

Cum merită violat: Cu un brad de Crăciun împodobit.

 

Ramona Ursu, de la Adevărul

11124704_826706047396905_9092031737216711042_n

De ce merită violată: După ce șeful ei a decis să bage opinia publică într-o dramă privată și să se pișe pe intimitatea unui om, vaca asta a scris acest articol, în care nu prezintă nici o informație nouă. Doar prezintă iar enormitatea cazului, pentru a afecta emoțional cititorul și a-l învrăjbi împotriva unui dușman imaginar: satul din care provin tipii ăia. Sat de căcat, ca orice sat românesc, dar care, per total, nu are nici o vină. Dar în condeiul vacii e sat de violatori și de incestuoși. Pe deasupra, vaca prezintă și identitatea acuzaților opiniei publice, încurajând astfel în prostime acte de justiție de tip medieval. Hai să ieșim, să-i prindem și să-i omorâm cu pietre.

Că a prezentat identitatea acuzaților e grav. De câte ori a ieșit ceva bun din dat proștilor torțe și arătat spre o casă? Dacă unul dintre sutele de mii de cititori indignați e atât de groaznic de prost încât o să aibă impresia că e echitabil și justiție să o calce pe cap pe mama unuia dintre ei? Sau să o violeze pe soră-sa, să vadă și el cum e? E grav că a luat un caz și a încercat să-l generalizeze la o zonă. E grav că a pornit gloata împotriva unui dușman nedefinit pe care gloata, în prostia ei, îl poate defini foarte dăunător. E grav că în 2015 încă se mai poate face așa ceva în presă: instigare la justiția plebei, pe care ea o justifică prin decizia judecătorilor de a-i judeca în libertate. Păi e normal, idioato. Cam toți oamenii care nu prezintă un pericol public sau de a fugi din țară trebuie judecați în libertate. Au fost 5 luni in arest, n-au cum sa-i tina mai mult. Sunt arestați la domiciliu până la proces. Așa funcționează justiția civilizată: îl bagi la răcoare după ce a fost condamnat, nu înainte.

Cum merită violată: Pentru fiecare bărbat din satul ăla care nu s-a gândit în viața lui că ar putea viola pe cineva, care nu a avut nici un gând incestuos și nu a abuzat niciodată o femeie, se ia un pușcăriaș nespălat la pulă și i se aduce cucoanei. Cât ies în total, fac un trenuleț la curul ei. Dacă e cum zice ea și ăla vine dintr-o societate depravată, Sodoma României, nu o să fie niciunul. Dar eu bănuiesc că o să fie foarte, foarte mulți.

Cătălin Măruță

1013298_661140890564625_269839809_n

De ce merită violat: Muistul ăsta sinistru a băgat-o pe victimă în direct la emisiune. I-a dezvăluit identitatea. I-a arătat fața. A profitat de faptul că aia e proastă și e dintr-o familie de proști și i-a adus circul la televizor. Pentru că fix de asta are nevoie. Să o recunoască oricine, din Oradea până în Babadag ca fiind fata violată. Nu. Nu ajută pe nimeni cu nimic. Ba din contra, încurcă procesul justiției când oamenii apar să facă declarații la televizor înainte de proces. E pur pentru rating. A luat violul și s-a hrănit cu el. L-a stors în audiența ProTV. L-a întors pe toate părțile și s-a înfruptat din dulcele trafic al violului. Din milioanele de maimuțe care se uită la televizor și exclamă „hai că i-a plăcut și ei, uite ce față de curvă are!”. Scursură umană mai mare ca Măruță nu există.

Cum merită violat: Cu o drujbă plină de SIDA.

Virgil Ianțu, Vladimir Drăghia, Radu Vâlcan

viol

De ce merită violați: Ratații ăștia s-au gândit să smulgă niște like-uri și personal branding pozitiv pornind această campanie cretină. Împotriva cui? Împotriva oamenilor pro-viol? Există oameni pro-viol? Pe facebook? Sigur, mai sunt troli care fac miștouri, dar în 2015 ăștia au impresia că există un curent de opinie pro viol care merită combătut? Cum pula mea să împarți lumea în două tabere, una în care e toată lumea și una în care nu e nimeni, după care să spui că ești bărbat că te afli în tabăra în care e toată lumea?

Nu e nimeni pro viol, bă, ești prost? Poate în epoca feudală mai găseai, dar suntem în 2015. Deja am stabilit, ca societate, că omorul și violul sunt rele. Nu mai trebuie să stabilim asta iar, ce pula mea. Trebuie doar să îi identificăm pe infractori și să îi pedepsim conform legii. Ceea ce se întâmplă deja, fără să fie nevoie de Viril Șanțu care se pozează în oglindă. Sau de opinie publică revoltată într-o situație în care ABSOLUT TOATĂ LUMEA E ÎN ACEEAȘI TABĂRĂ. CU TOȚII SUNTEM ANTI-VIOL, DE CE PULA MEA NE MAI REVOLTĂM. ÎMPOTRIVA CUI? ÎMPOTRIVA INCULPAȚILOR? HAI SĂ FACEM ASTA DUPĂ SENTINȚĂ, DACĂ E CAZUL. Până atunci, torțele jos  și jos și pozițiile astea moral superioare artificiale.

Evident că proștii ăștia au primit sute de mii de like-uri și share-uri. Pentru că oamenii sunt atât de proști încât simt nevoia să fie de acord cu ceva cu care e toată lumea de acord.  Cât de muist să fii să ieși în față și să spui ceva cu care e toată lumea de acord și să o faci ca și cum e o poziție morală, pentru a-ți crește imaginea publică? Cât de jeg uman trebuie să fii ca să parazitezi o dramă pentru like-uri pe Facebook?

Cum merită violați: Așa, tandru, cu două degete. Dar cu ceva unghie.

 

Apropo, am pornit o campanie. Vă rog să-mi dați like-uri.

11745611_1026094917425059_7924475910014932095_n

***