Te întrebai dacă Olivia Steer a convins mămici să nu-și vaccineze copiii? Îți răspunde epidemia de rujeolă!

Aștept cu extrem interes părerea Oliviei Steer legată de epidemia de rujeolă care a omorat deja 3 copii. Nu imi place sa bag omului carne-n frigider inainte sa o comită, mai ales ca e vegană, da’ mi-e frică că o sa o comită în așa hal încât n-o să mai am loc la înjurat, că o să fie subiectul preferat de înjurat al „infulensărilor” de pretutindeni.

Prezic ca baba Vanga că mâine, (adică azi probabil la tine), Olivia Steer o să spună ce crede ea despre această AȘA ZISĂ epidemie, și va fi cea mai retardată serie de cuvinte de la apariția corzilor vocale încoace. Deja a fost la Gâdea să-și spună inepțiile nederanjată de vreun doctor sau om informat de domeniile despre care duduia delirează.

E greu să zici ceva nou de Olivia Steer. E așa, un subiect care te uimește la început. Îți vine să îi dai palme peste meclă și să urli:
„Marș, fă! Cum să zici așa ceva? Tu nici măcar nu știi pe ce lume trăiești. Oare vreuna dintre mamelor acelor copii nevaccinați, era fană de-a ta? Cum plm dormi noaptea?”

42345423

Genul de rahat pe care il mananca zilnic Olivia Steer

Da’ asta e problema. Că deja știi cum doarme. Doarme liniștită ca o vacă. Capul nu o doare. Își rumegă relaxată ideile prăjite. Că așa e semidoctul. Convins dacă ceva e prea complicat pentru el să înțeleagă, gen medicina, înseamnă că e acolo multă minciună și de fapt există o variantă mai simplă. Prostul are impresia că universul e construit fix, dar fix la nivelul lui de înțelegere. Pe deasupra, e și fanatică și trăiește din păcate într-o lume cu atât de multe dezinformații încât dacă crezi tare în ceva, de la unicorni la pământ plat, și cauți dovezi, să îți justifice delirul, o să le găsești.

Nu numai că doarme liniștită, dar ea în capul ei se crede eroină. În lumea ei ea e deținătoarea Adevărului și încearcă să protejeze bunii oameni de Big Pharma care vor să îi țină bolnavi și dependenți de pastile, pe când leacul nemuririi veșnice e în sucul de ștevie. Ăsta e filmul ei din care nu ai cum să o scoți nici dacă tai bucăți din ea. Ba mai mult, cu cât răcnești la ea mai tare, cu atât o să se simtă mai martiră. Cum încearcă ea să ducă lumea pe calea cea bună, și oamenii sunt răi și nu înțeleg care le este binele. Ce să mai, în capul ei ea suferă pentru păcatele noastre.

14440985_1296255590385775_1281306893318215635_n

Pe mine nu mă enervează Olivia Steer. Îmi provoacă scârbă și milă. Nu trage lumea în jos intenționat. O trage pentru că e un om profund defect. A murit soră-sa de cancer și în fanatismul ei totul trebuie să aibă sens și cauză pe înțelesul ei. Cancerul nu se întâmplă aleator și oamenii nu mor aiurea. De la această afirmație complet falsă a pornit tot sistemul ei de valori. Și nimic nu stă în picioare când construiești pe căcat.

 

Iar copiii morți, epidemiile, asta e, de ce să te mai superi? Tot timpul o să fie niște idioți care o să creadă că ei au înțeles cu adevărat despre ce e vorba și o să omoare alți idioți ceva mai nevinovați. E valabil și la terorism, și la curentul antivaccinare, și la ce mai vrei tu. E în natura umană. Cum să te superi pe natura umană?

***

Timișoara a primit bursa de handicap „Capitală Culturală Europeană”. Bravo ei!

Probabil vedeți pe internet timișoreni chiuind și aruncând cu papucii în sus de bucurie că cătunul lor a fost desemnat capitală culturală europeană. Și probabil vă gândiți. MAMĂ CE MIȘTO, CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ DECI E CEL MAI BENGOS CENTRU CULTURAL DIN EUROPA.

Păi nu.

Trebuie întâi să înțelegem ce e chestia asta cu „capitală culturală europeană” întâi. A început ca un proiect de recompensare a orașelor cu foarte multă cultură. Bravo bă, ați fost super culți. Luați niște bani să mai faceți chestii culte. Asta era prin anii 80 și câștigătorii erau gen Atena, Paris, Amsterdam, Berlin. Acum 15 ani însă, și-au dat seama că programul, în forma lui, e o prostie. Orașele cu super cultură nu au nevoie de injecție de fonduri în cultură. Că deja au. Mai bine bagă bani în orașe cu foame de cultură. Care au potențial, au populație, dar cultură canci. Au început chiar să bage câte două pe an, ca să meargă proiectul mai bine, lol. Deci capitala e două. Și, ca să fie socialistă treaba, fiecare țară are rândul ei. Nu mai e pe merit, e pe nevoie.

Așa a ajuns și Sibiul pe listă. Că doar nu puțea el de cultură și i-a dat pe spate pe străinezi. În schimb programul a fost excelent. În anul ăla s-a construit în Sibiu cât în 10. L-au pus pe hartă cu teatru, festivaluri și alte chestii care merg bine și acum. Deci e foarte bine pentru Timișoara că au șansa asta.

Însă să nu aveți impresia că Timișoara a câștigat concursul de dosare pentru că era cel mai merituos oraș. Ci pentru că s-a stabilit că are cea mai mare NEVOIE dintre alea de pe listă. Bucureștiul a fost pe listă trecut din prostie și aroganță. N-avea cum să câștige concursul și nu o să îl câștige niciodată. La standardele de nevoie de azi, e prea mare și prea dezvoltat. A fost doar un moft al hipsterițelor aeriene de la ARCUB, asociație de-asta culturală finanțată de primărie.

Timișoara, sau Brăila de Vest cum e cunoscută, chiar avea nevoie gravă de o resuscitare culturală. Mai ales că oltenii sunt cei mai inculți dintre români. Să le mai crească și lor capitala.

Eu am fost în Timișoara de trei ori în viața mea.

PRIMA OARĂ

Eram rocker pletos, s-a întâmplat un concert acolo. Au trecut mai mult de 10 ani.  N-a fost ușor, pentru că din orice alt oraș din România, faci minim 14 ore până la Timișoara. În gară am vrut să iau un taxi, dar nu existau. Erau doar șchiopi cu tărăbuțe, care cum m-au văzut, au început să se bată cu cârjele. Cel mai vânjos dintre ei m-a poftit la el în tărăbuț, și l-a legat de gât și a început să șontâcăie spre centru. Pe drum mi-a povestit că ei sunt primul oraș care a avut electricitate și fruncea țării. După care mi-a spus că dacă localnicii fac spre mine, să nu zic nimic, doar să le arăt dinții. Și o să se retragă schelălăind, văzând cât de curați și neafectați de retragerea gingiilor de la scorbut sunt. Mi-a spus că visul lui de-o viață e să-și ia o Dacia 1310 verde, ca toți timișorenii înstăriți. M-a lăsat lângă o mlaștină căreia îi zicea parc. Am vrut să îi dau 10 lei dar nu știa ce să facă cu ei, în schimb s-a uitat cu jind la ghemotocul de scame care mi se adunaseră în buzunar și pe care le-am scos o dată cu banii. I le-am dat pe toate și a fugit chiuind, de parcă m-a făcut. Și-a uitat și tărăbuțul acolo, pe care l-am folosit ca barcă să traversez mlaștina. Pe partea cealaltă am dat de o sobă de teracotă măricică, pe care localnicii insistatu să o numească catedrală. O ocoleau în genunchi și incantau „ugabuga cacapișu”.

soba_baroc

Catedrala din Timișoara

 

A DOUA OARĂ

Eram în trecere, m-am oprit să mănânc. Să fi trecut ceva ani de atunci. Toate femeile aveau curul extrem de mare și rotund și foarte apropiat de pământ. Cam cât are o femeie normală femurul, ele aveau tot piciorul. Și lipăiau de colo până colo, bălăngănindu-se ca pinguinii. Una s-a oprit sa îmi spună că Timișoara e fruncea țării și că de acolo a pornit revoluția. Am întrebat-o de ce dracu nu lipește cineva țeava aia spartă, că e urât să se scurgă așa  o spârcâială pe lângă bordură tot timpul, fix prin mijlocul satului. Mi-a zis că e falnicul râu Bega.

fullsizerender-2

Râul Bega

 

 

A TREIA OARĂ

M-am întâlnit cu un amic de pe net. M-a dus în centrul orașului. Aveau un petec de iarbă sau ceva acolo, echivalent cu orice spațiu verde din fața oricărui bloc ordinar din Titan. M-am prefăcut impresionat ca să nu ofensez. Era miercuri seara, pe la 10. Centrul era complet pustiu. Ne-am dus în singurul bar deschis din tot satul. Chelnerița hiberna. Se uita ca prin vis la mine. Nu îi venea să creadă că niște oameni întră într-un bar la 10 noaptea într-o zi de miercuri în timișoara. Se vedea că mintea ei nu e pregătită pentru asemenea rupere a normelor. A doua zi am mers în faimosul complex studențesc. Un norocos strânsese bani de o șaormă și o mânca victorios. Tot campusul se strânsese să admire reușita.  I-am salutat. S-au întors spre mine, cu nasul pe sus și mi-au spus că Banatul, dar mai ales Timișoara e fruncea, că civilizația s-a născut și s-a păstrat acolo, și în general toate ideile bune care au plecat în țară, de acolo au pornit. Apoi ăluia cu șaorma i-a căzut o picătură de sos pe jos și s-au aruncat toți să o lipăie.

manila_philippines

complexul studențesc din Timișoara

 

 

Deci vă dați seama că mă bucur foarte tare pentru ei. Data viitoare când mai trec pe acolo accidental mă aștept să văd oameni care au învățat cum se ține în mână o furculiță. O să îmi crească inima cât o mămăligă.

***

7 seriale noi de comedie la care poți să te uiți dacă ai chef. dacă nu, poți să faci și altceva, e ok, nu încerc să pun presiune pe tine sau ceva

Nu prea am mai scris aici în ultimul timp. Am fost ocupat cu munca. Și cu o senzație de-aia că se întâmplă numai căcaturi minore care s-au mai întâmplat deja într-o formă sau alta și nu prea schimbă nimic, nu aduc nici o variație, doar fac oamenii să vorbească mult despre. Dar o să treacă și asta, și mă întorc la programul normal. Până atunci, cred că l-am înțeles pe CTP. Nu ca jurnalist sau ceva. Mi-a fost lene să-l citesc. Dar înțeleg de ce și-a pus o pălărie ciudată și se crede critic de film. Că la un moment dat te saturi să vezi societatea ca mici variații pe același căcat și te retragi în ficțiune. Că e mai variată.

Așa că niște recomandări de seriale noi de comedie. Că mă uit mult. Doar chestii noi, 2016.

Atlanta (FX)

Îl știu pe băiatul Donald Glover de când era la derrick comedy. A fost fain și în Community. Omu e multilateral dezvoltat, chiar si muzica lui e tolerabila (Childish Gambino). acum are și un serial. La fel de ciudățel ca și el. Tată tânăr, probleme de negrișori. Comedie neagră HEHEHEHE.  Da’ nu serios, mai moare câte unu, deci e neagră.

Braindead (CBS)

E o comedie romantică/thriller politic/they live/ ce mai vreți voi cât să iasă o rețetă care pierde 9 din 10 oameni și îl distrează pe ultimul, adică eu. Pe scurt, gândaci spațiali vin pe un meteorit și mănâncă creierul oamenilor și îi controlează și e tipa aia din Scott Pillgrim și la un moment dat există o scenă de sex cu Michael Moore. Dar în general e o parodie fină a sistemului politic american. Tony Shalhoub (Monk din serialu’ monk) e absolut demențial ca senator republican care deturnează absolut orice cu discursuri populiste, denaturări ale informației, formulări ambigue și cum reușește să transforme orice dezbatere politică într-o ceartă despre o chichiță, o tehnicalitate, ceva, orice, cât să nu se facă nimic niciodată. Ca poveste e vag inegal și incoerent și puțin ilogic, dar na, e greu să faci ceva super logic cu gândaci care mănâncă creiere de senatori. Mă îndoiesc că va prinde sezonul 2, dar sezonul 1 tocmai s-a terminat și povestea e completă, ca atare, deci nu te lasă în aer.

 

Animals (HBO)

Da, ați mai văzut animale care vorbesc și au probleme de oameni. Dar ăștia nu-s cu probleme practice. Mai mult cu probleme existențiale. Indiferent de specia pe care se concentrează episodul, personajele principale de obicei sunt un inadaptat și fratele lui/prietenul cel mai bun, care încearcă să-l ajute să ajungă în rând cu lumea. De cai, de pisici, câini, molii, veverițe, porumbei sau muște de-o zi. La final ei înțeleg ceva despre natura lor și noi despre natura umană. Ce mă enervează la serialul ăsta e că are un buget ridicol de mic. Animațiile sunt minimale. Îl faci cu un animator și un scenarist. Ieftin ca braga. Aș putea chiar și eu. Doar că nu scriu atât de bine, în pizda mă-sii de treabă.

Letterkenny ( CraveTV)

Ați mai văzut comedii canadiene? Nici eu. E un serial foarte inegal. Are personaje bune, dialoguri bune, dar și personaje care umplu ecranul degeaba și povești scoase din cur și făcute la repezeală. Miroase bine a amatoriceală, și asta nu e neaparat rău. Pentru că nimerește și niște faze amuzante, ca asta de mai sus.

 

Fleabag (BBC)

Sunt foarte puține femei în comedie. Și dintre astea, foarte puține care n-o ard pe clișee despre cum gândesc femeile care par a fi scrise de-un bărbat. Amy Schumer o bine adeseori. Umorul funcționează cel mai bine când omul care-l produce vine cu niște perspective noi asupra chestiilor, pe care spectatorul, adică eu, nu le-ar gândi. Și de-aia îmi place umorul autentic făcut de femei. Pentru că atunci când e făcut bine, nu clișeu, chiar îmi arată niște puncte de vedere pe care nu le-aș fi putut gândi niciodată cu mintea mea de mascul. E proaspăt. Ăsta m-a prins de la prima scenă. Și modul în care protagonista sparge al patrulea zid e proaspăt. Sunt multe seriale în care protagonistul vorbește cu spectatorul (House of Cards, house of lies, bla bla). Dar aici, mai mult îi aruncă priviri. Nu simți că îți explică lucruri, prin faptul că ți se adresează. Te simți doar complice la tâmpeniile din viața ei.

Better Things (FX)

Regizat de Louis C.K. Cu Pamela Adlon din Louie, Californication și altele. Scris de Pamela Adlon si Louis C.K. E foarte similar cu Louie. Ca abordare. Și la fel ca ăla, e genul de serial care mă sperie. Îmi arată fricile, dramele, responsabilitățile dar și bucuriile omului de 40-50 de ani, cu copii, și mă sperie oribil. Pare o viață complicată. Dar serialul e bun. Te lovește fix în sentiment. Ca și Louie.

Son of Zorn (FOX)

Îmi place că e genul de concept cu care, în mod normal, te duci la o televiziune și îți zice ăla „marș, bă”. Din păcate primul episod e slăbuț. Are și momente amuzante, dar în general toate glumele sunt evidente și bazate pe absurdul situației că el e desen animat gen He Man în lumea reală. La prima mână așa. Dar a apărut doar un episod, multe seriale bune o sug la primul episod. Cel mai greu e să faci un pilot și să nu sugă. Poate mai încolo devine mai bun. Poate își scot glumele la prima mână din sistem și trec la chestii mai fine. Pilotul n-a fost rău, doar n-a fost bun.

 

***

Cum reacționează un prost atunci când îi spui că i-a rămas leuștean între dinți

De fiecare dată, dar de fiecare dată când încerci să atragi atenția unui prost că ceva e greșit la el, gen că a mâncat șaorma și i-a rămas leuștean la incisivi, vei primi un răspuns de genul:

 

– Asta e doar punctul tau de vedere, da? E doar parerea ta.

– Ce, ești vreun expert în rădăcinoase sau condimente să îți dai cu părerea? Vezi-ți de treaba ta!

– Să te văd pe tine că umbli cu ceva mai de soi între dinți, da? E ușor să critici, e mai greu să construiești! M-am săturat de atitudine de-asta negativă!

– De fapt tu ești invidios că ești un sărac care n-are bani de șaorma. Ai vrea tu să ai leuștean între dinți și să râgâi a îndestulare, ca mine, săracule!

– Du-te și fă niște sex, că de-aia stai să observi leușteanul dintre dinții altora, de nefutut, frustratule!

– Hai, las-o moartă, că ai avut și tu destule frunze între dinți la viața ta, și acuma ai venit aici să o faci pe deșteptul.

– Modul in care te-ai exprimat dovedește clar că ești prost crescut și nepoliticos, căci numai un om fără bun simț ar observa leuștean între dinții altora. Nu am ce discuta cu tine. Du-te la școală, învață niște respect, și mai vorbim.

– Bă, da te-a întrebat pe tine cineva dacă am sau nu leuștean între dinți?

– De fapt e pătrunjel! Păi vezi că ești prost?

– Hai ma, pui botul asa usor la propaganda lui Soros? Păi ăsta vrea să ne aducă musulmani să ne fută în cur pe toți. Te credeam mai deștept!

– Oameni mor în Siria și ție îți pasă de leuștean între dinți? Ce fugă de realitate! Există probleme mai importante în lume!

– Hai lasă vrăjeala că știm cu toții că de fapt tu ai leuștean între dinți.

– (cheamă alt prieten cu leuștean între dinți) Ia uite, coaie, ce prost e asta! Crede că am leuștean între dinți!
– (prietenul cu leuștean între dinți) Dă-l mă, dracu, că vrea atenție.

– Pretenash, ai grije cui ii zici tu ca are leushtean antre dinti k poate ti-e cald cu dintii in gura k?

– Te plictisesti grav, prietene, daca stai sa observi ca alti oameni au leuștean între dinți. Du-te și fă ceva cu viața ta, și lasă-ne.

– Dacă nu îți place că am leuștean între dinți, nu te uita la mine. Care-i faza?

– În primul rând, se scrie leujtean. Mai învață limba română și du-paia mai vorbim.

 

 

 

***

Porno patriotic cu Cumințenia Pământului

Întâi să definim termenul de porno patriotic, că nu are nici o legătură cu sexul, ci cu modul de prezentare.

Caracteristica principală a pornografiei e că se petrece într-o lume paralelă, în care totul e mai sexual. Toți băieții care livrează pizza au penis de 25 de cm, pe marginea drumului sunt doar autostopiste cu țâțe mari care ți-o sug drept mulțumire că le-ai dus 50 de metri, toate bibliotecarele se masturbează pe sub birou și vecina umbla dezbracată prin casă special ca să bați tu la ușă. Sora și mama vitregă au ambele fantezii cu tine, polițista te arestează doar ca să-și smulgă hainele în fața ta.

E o lume paralelă distractivă, în care îți place să-ți imaginezi că trăiești, atunci când ai chef de sex. Seamănă oarecum cu lumea reală, dar totul e trecut printr-un filtru sexual, care simplifică orice interacțiune umană.

Să facem abstracție de partea cu sexul. Se ia un filtru cu ce te interesează și se modifică totul în funcție de filtrul ăla. În definiția mea, asta înseamnă pornografie. Aplicarea unui filtru extrem lumii reale. Da, știu că e pleonasm, dar ca să facem distincția în definiția mea a pornografiei, vom numi pornografia clasică a fi pornografie sexuală.

Dar ce s-ar întâmpla dacă am înlocui filtrul „sex” cu filtrul „patriotism”?

Păi ar ieși exact această reclamă de porno patriotic.

 

Observați că lumea în care se întâmplă acțiunea e bazată pe lumea reală, dar trecută printr-un filtru de patriotism la fel de ridicol ca și ăla sexual din pornografia clasică. Românul e curat, cuminte, vrednic și inocent. Istoria a fost crudă cu el. Oameni răi l-au furat, l-au înrobit, l-au chinuit. I-au furat destinul și istoria acestui popor nobil și luminos. N-a fost vina noastră. N-am fost nici proști, nici leneși, nici dezorganizați, nici mișei. Nu ne-am vândut țara și unul pe altul de la începutul timpurilor până acum. Noi am fost niște oameni buni, semeți, cu origini sănătoase. Ne-am născut din eroi și vizionari, însă istoria asta, în gâtul măsii de istorie, n-a fost cinstită cu noi. Au venit turcii, rușii, americanii, nemții, ungurii, polonezi și restul să ne strice nouă echilibrul. Fără ei, am fi fost atâât de bine. DAR NU AM AVUT ȘANSA SĂ NE ORGANIZĂM SINGURI, LA POTENȚIALUL NOSTRU. Din cauza altora.

Imaginea e frumoasă. La fel de ruptă de realitate însă ca și cea din pornografia sexuală. Ai vrea să trăiești puțin în lumea asta a pornografiei patriotice în care  niciodată nu ești idiot, ci doar victimă fără vină.

Diferența tristă dintre consumatorii de pornografie sexuală și cei de pornografie patriotică e că cei din urmă chiar cred pe bune că lumea aia pornopatriotică a existat și ar putea să mai existe. Noi, labagiii, știm că e o fantezie și că vecina cu piscină n-o să ne invite niciodată să o dăm cu cremă de plajă între buci. Labagiii patriotici cred că e real. Că dacii aveau imperiu avansat. Că Vlad Țepeș era un om de o moralitate fără reproș si că Ștefan cel Mare s-a bătut necontenit pentru binele și destinul poporului.

Și așa se nasc acțiuni cretine heirupiste, ca asta de a cumpăra Cumințenia Pământului din donații. Îi vezi pe fanii pornopatriotism cum își pun diplomele de donator pe Facebook, făloși că au ajutat lumea fictivă în care cred. Ce le mai place pseudointelectualilor pornopatriotarzi să de cace pe ei și să se bată cu cărămida în piept cu cumpăratul statuii. OH, AȘA VOM DOVEDI CĂ AVEM SPIRIT NOBIL!

Cumințenia pământului nu pleacă nicăieri.  E trecută la patrimoniu. Nu are cum să iasă din țară. Nu are cum să o cumpere un chinez și o să fugă pe ea. Și dacă nu o cumpără nimeni, și dacă o ia un colecționar privat, STAI LINIȘTIT, TOT O SĂ POȚI SĂ O VEZI. Pentru că proprietarii actuali sunt niște săraci care ar expune-o pentru bilete. Iar colecționarii de artă nu sunt Scrooge McDuck. Nu vrea nimeni să o ascundă într-un seif. Toți vor să o expună, să scrie sub ea, la muzeu, „face parte din colecția lu georgel. poți să te uiți la ea, dar e a lui, pentru că un domn fin și select”. Ceea ce nu o să te deranjeze cu absolut nimic la privit lucrarea și bucurat de ea.

Ce e cu obsesia asta cocălărească cu proprietatea? Nu poți să te bucuri de artă decât dacă o deții? E important acolo, pe act, cine e proprietarul? Ce treabă are arta cu deținutul de obiecte? Cât de cocalar gherțoi pseudointelectual trebuie să fii, să vrei să deții artă și să te freci pe burtă că e a ta? NU DESPRE ASTA E ARTA, MEDIOCRULE.

E scârbos. E scârbos că a apărut o tagmă de gherțoi pseudointelectuali pornopatriotarzi care insistă că donatul îi face intelectuali fini, degustători de artă și români verzi și mândri, nu cocalari simpli care n-au înțeles nimic de la nimic și vor să se fălească cu achiziții. Lor chiar li se pare demers cultural, nu mârlăneală de animal simplu, blocat pe cine și ce deține.

Din fericire, donația merge ca pla, și nu s-au strâns bani nici de soclu pe care să pui statuia. Dar se fac filmulețe de-astea pornopatriotice, să se frece idioții pe sfârcuri și să se piardă în lumea lor imaginară, complet rupți de realitate. Până la urmă, despre asta e vorba în pornopatriotism. Despre întreținut fantezia și atât. Iar din punctul ăsta de vedere, și-a atins scopul. Banii  nu se vor strânge și pornopatriotarzii vor avea o dovadă nouă că i-a furat istoria și nu e vina lor. Ei au încercat. Ca Ștefan cel Mare și Burebista. Dar a dracu’ istorie nu ține cu noi.

45R21525235

 

 

***