Karaoke, pinguini si alarme
Io ma intorc in orasu’ natal de pe malu’ Dunarii, de doua ori pe an. Cand se naste pletosu’ ala, si cand e crucificat. Mi se pare ca ajunge. Si tot fac datorii. Prieteni de pe aici pe care nu i-am mai vazut de la ultima sarbatoare Iisusoasa, si cu care tre sa recuperez. Unu’ dintre ei s-a facut digei de karaoke. Si mereu ma cheama in barurile unde se karaocheste el, sa ma distrez chipurile. Si uneori ma duc dintr-un masochism amuzant. Da ultima data, cum sorbeam io din bere, cu patos, m-am gandit sa fac profilu’ psihologic al consumatorului de karaoke. Cine is oamenii astia? Ce au in comun ? Ce ii impinge sa fie penibili in public? Nu au rusine? Nu au jena? Nu li se pare o mare cretinatate sa lalai pe muzica altora? Habar n-am. Singurul lucru pe care l-am observat era ca erau foarte urati. Da’ extrem urati.
Mai ales muierile care-si borau vocea pe acolo. Ba, erau asa de urate. Nu le-as fi futat nici de dupa un zid de plumb. Nu le-as futa nici daca pula mea ar depinde de asta. Nu le-as futa nici daca gaurile lor ar fi singurele gauri din univers de marimea pulii mele si as avea mainile prea scurte sa pot sa fac laba. In asa hal de urate erau. As putea scrie o epopee despre cat de tare nu le-as fi futut pe niciuna din ele. Nu am inteles clar de ce uratii simt nevoia sa cante prost in baruri, dar sigur, intr-un fel ciudat, faptul ca sunt urati determina behaitul. Ramane de studiat.
Si cand am ajuns acasa era Happy Feet pe HBO. Urasc animatia aia jenanta. Primii oameni de pe planeta care au pus tzatze pe un pinguin. Ce cauta tzatze pe un pinguin ? Am vazut tzatze cat un pinguin, tzatze cu pene, da’ tzatze DE pinguin niciodata. Cred ca a fost ideea animatorilor geniali: “Baa, da’ pinguinii arata cam toti la fel. Cum dracu’ facem sa fie diferenta intre masculi si femele, sa inteleaga copii ? “ “Stiu io! Le punem tzatze!”. Baa.. eminentilor! Da’ de ce nu le-ati pus pizda la pinguinitze si coaie la pinguinoi? Sa fie clar pentru toti copii! Cel mai mult urasc filmu asta ca e tipic tot ce e animat. Un membru al unei societati de pinguini/pantofi/soareci/masini/orice rahat antropomorf ori a) este diferit de cei din jur si neinteles din cauza asta ori b) ingamfat, egoist si superficial. El va pleca din comunitate si cu ajutorul altor prieteni proaspat gasiti, la fel de antropomorfi si a unor intamplari amuzante dar pline de povete se va descoperi pe sine. La sfarsit se va intoarce in comunitatea lui, unde va fi in final acceptat si apreciat, si va ramane cu gagica. Si va invata ca e OK sa fii diferit. Ce am descris ? Shreck ? Cars? Finding Nemo ? Ants? Toy Story? Wall-E ? RASPUNSUL CORECT E TOATE.
Deja prevad urmatorul scenariu PIXAR. Un pantof masculin ROZ nu este acceptat de comunitatea lui de pantofi pentru ca e ROZ. Pantoafa cu toc il iubeste dar nu-l considera destul de matur. El fuge de acasa, se imprieteneste cu un bocanc de armata si cu o sabie ninja care spune glume. Ajunge la Paris, pe podiumuri de moda, este apreciat, devine faimos. Intre timp comunitatea lui de pantofi de acasa il vad la televizor si sunt mandri. Lui i se urca celebritatea la cap, dar cu ajutorul prietenilor lui fideli, bocancul de armata si sabia ninja care spune glume, isi da seama ca ii este dor de casa, si doar acolo va fi fericit. Se intoarce acasa, se bucura toata lumea si se fute cu pantoafa cu toc. Sau gen. Fara futat ca e de copii.
Sa-i fut in inima pe PIXAR. Astia vor sa-ti invete copii ca e OK sa fii diferit. Nu e ba. Iti iei bataie la scoala daca esti. E ok sa fii diferit doar daca esti deja destul de mare. Si chiar si atunci, diferit da’ asa, mai moderat, sa nu exagerezi, ca tot iti iei bataie. Si dansatul de step, nu e niciodata acceptabil. Stepul e pentru cretini. Intr-o situatie realista, ceilalti pinguini l-ar fi omorat pe pinguinul care danseaza step. Asa cum am facut noi, oamenii, cu toti dansatorii de step la sfarsitul anilor 50. I-am trimis in lagare de concentrare si am facut sapun din ei. Meritau. Traiasca Stepolocaustul!
Si cand sa ma culc, aud vag de afara, regulat, chiuchiuchiuchiu. Un cretin isi setase alarma pe ultra sensibil, de zici ca era la ma-sa in garaj, si cum trecea o masina pe langa ea, incepea sa chiuie. Asa a facut toata noaptea. Pe mine nu ma deranja, ca era destul de peste strada, la mama dracu in diagonala si se auzea vag. Si mi-am si dezvoltat cu timpul o toleranta ridicata fata de sunete repetitive. Si fata de gustul de carne umana, dar asta e alta poveste. Oricum. Era fix sub un bloc. Un bloc plin de pizde. Pana la 6 dimineata nu a iesit niciunu cu un picior de scaun in mana sa o arda medieval pe toata masina aia, cum as fi facut io daca imi piuia la ureche. Nici macar n-au sunat la politie, ca un om vag inteligent. Pizde ba, pizde. Merita sa le piuie alarma la ureche si sa doarma cu perna-n cap daca sunt pizde.
Nu va mai lasati copiii sa se uite la desene animate cu pinguini care danseaza step, ca asa o sa ajunga. Viermi fleoscaiti, fara destula coloana vertebrala sa rezolve masina unui marlan care piuie aiurea si nu ii lasa sa doarma.
