Add
Am idul de messenger pus pe blog. Ce inseamna asta? Cam 3-4 oameni pe zi care-mi dau add. Numai ei stiu de ce. Ce spera, ce incearca ei sa realizeze prin conversatul cu mine pe net? Care este deficitul social pe care cred ei ca ar putea sa-l rezolve umplandu-mi mie fereastra de yahoo cu smileyuri si litere colorate?
Esti singura si plictisita. Ai citit pe aici si te-ai amuzat. Si te gandesti tu asa, ca poate sunt la fel si in viata reala. Poate ne intalnim intr-un bar aerisit, zambesc sarmant si sunt spontan si atent, fac glume fine si tu te simti extrem de distrata de felul meu de a fi, vulgar dar tandru in acelasi timp. Iti spun tot ce vrei sa auzi si simti brusc cum golul ala din sufletul tau, care te apasa de ani de zile pentru moment nu se mai simte. Si poate de la ras si uitat unul in ochii altuia ajungem la un orgasm multiplu din partea ta, si dormim unul in bratele celuilalt. Si pentru prima oara, de la tipul ala cu care ai ars-o cativa ani si te-a dezamagit si te-a facut sa crezi ca n-o sa mai poti iubi niciodata, o sa simti caldura aia sufleteasca iar. Aia de te face sa uiti de toate ranile din trecut. Si o sa ma prezinti si parintilor tai, care o sa ma placa, ca zambesc frumos si respectuos, si fac multe glume bune, si la intalnirile de familie o sa ma integrez perfect. Toti verii si unchii o sa asculte ce tip glumet si sufletul petrecerii sunt eu, si o sa iti creasca inima cat o mamaliga ca o sa admire ce exemplar capabil ai adus in sanul familiei. Si o sa facem 2,5 copii frumosi, care o sa semene cu tine la ten, cu mine la buze si cu tine la privire. Pentru ca nu e bine sa semene cu mine la privire, ca o am de psihopat. Si o sa povestim nepotilor cum m-ai agatat tu de pe un blog, si cum e bine ca ei n-au mostenit privirea mea de psihopat.
Coaie, ai ras pe burta cand ai citit, si ti-ai dat seama ca is de caterinca. Ar fi fain sa ma chemi o data la o bere, cand iesi cu prietenii, sa va distrez pe toti. Poate stiu sa si jonglez, si na, cine stie poate dupa ce ne imbatam crunt incepem sa ne destainuim unul la altu si ajungem prieteni la catarama. Ca na, tu stii sa te distrezi, da nu prea ai prieteni hazlii. E exact ce-ti trebuie, unu cu care sa te caci pe tine de ras prin baruri, si par genul cu care te caci pe tine de ras. Si par si genul care bea de sparge. Si sa ajungem sa ne pisam pe caini, sa ne fumam si sa futem o posta. Poate ne-om maturiza si ajungem sa ne ducem copii la scoala unu la altu. Si punem burta si chelie si o sa fie fain cand ne mai gasim la o tabla, tu sa bei bere si sa razi ca prostu, si io sa povestesc ce idiotenii mi-au mai trecut prin cap. Si la batranete, complet lipsiti de inhibitii, ne-om face si o laba unu la altu, sa vedem cum e.
Pseudointelectuala fiind, trebuie sa gasesti o explicatie pentru care eu nu gandesc ca tine. Tu gandesti perfect, normal, logic si inteligent. Eu nu, din ce scriu. Nu are cum. Trebuie sa existe o explicatie pentru asa ceva, si ca fina psiholoaga empirica, imi dai add, sa forezi in mintea mea, sa vezi ce ticaie. Ca na, trebuie sa existe o explicatie. Nu are cum cineva doar sa gandeasca diferit de tine, e absurd! Toti prietenii tai gandesc ca tine. Si trebuie sa vezi de ce sunt asa. Poate m-a atins la rusine un vecin cand eram mic. Sunt ala care lua bataie la scoala de la toti, si acuma ma ascund dupa tastatura sa ma dau smecher, ca-s frustrat ca imi furau copii pachetul. Sigur sufar dupa o tipa care a murit, ba nu, mi-a frant inima cand m-a parasit pentru altul. Am prins-o cum si-o tragea cu frate-miu si au ras amandoi de mine, si de atunci urasc femeile. Sau nu, frate-miu a murit intr-un accident de masina, provocat de o femeie. Trebuie sa existe ceva. N-am cum sa fiu defect degeaba. Trebuie sa gasesti motivul, ca sa poata sa-ti fie mila de mine. Sa te convingi ca-s frustrat, trist, inadaptat, labar si un om de nimic, care urla din spatele tastaturii un strigat de ajutor. Sa poti sa ma compatimesti cu superioritate si sa te simti bine cu tine, ca nu esti asa ca mine. Esti o persoana valoroasa si inteligenta, si cum trebuie sa fie toti. E mai bine sa fii tu, decat eu. Sigur trebuie sa te convingi ca eu nu duc o viata vesela, sanatoasa si multumita. Ca, la cum gandesc, ar fi incorect fata de tine ca eu sa fiu asa.
Esti trist, si plictisit. Nu poti relationa cu oamenii reali. Simti ca poate sunt ca tine si am putea sa devenim e-prieteni. Sa vorbim despre ce gandim, sa ne trimitem muzica unul la altul ca probabil nici mie nu-mi place sa ies din casa. Sa ai cu cine sa stai vineri seara, sa dezbati un film, sau un serial. Sa mai trimiti niste poze gasite pe hi5 si sa zici ca e fosta/fostul. Sa povestesti fanteziile sexuale ca si cum chiar s-ar fi intamplat, si sa te simti bine ca iti validez personajul, te cred cel ce ai vrea tu sa fii. Si daca eu te cred, poate incepi si tu sa te crezi, si uite asa te ajut eu sa-ti construiesti increderea in sine. Sunt gras si singur, la fel ca tine. Poate putem fi grasi si singuri impreuna!
Si acum vine partea la care tu apesi pe comment, bagi literele alea anti spam din capcha, si iti dai parerea despre textul asta. Parerea aia pe care evident eu o astept cu refreshul la gura, pentru ca tin la tine, cititorule. Vreau sa stiu ce parere ai despre ce gandesc eu. Daca tie nu iti place, eu ma simt prost cu mine. Daca iti place, imediat ma umflu in pene si fac un dans al bucuriei. Parerea ta conteaza. O citesc. Daca imi zici ca-s idiot am sa ma umplu de rusine. Si, in plus, daca comentezi, intr-un fel suntem egali. Nu mai e un monolog, e un dialog, la care tu esti la fel de important ca si mine.
Si da, stiu ca acest post nu a fost plin de umor. Imi pare rau. Nu te supara pe mine, data viitoare promit sa te satisfac.





