Iar a venit ziua în care, pișându-mă în chiuvetă, după o bețivăneală, m-a săgetat adevărul absolut prin sfeclă și simt nevoia să vorbesc în truisme despre rasa feminină. Toți știm că regulat le curge sânge dintre picioare, fix ca să ne enerveze pe noi, dar, la o scară mai mare, care sunt perioadele din viața ei? Mai exact, care este ciclul de împerechere în cursul anului ? La fel ca toate animalele, femeile au un traseu biologic regulat care se repetă an de an. Fiind centaur omniscient, mi se pare datoria mea să-l împărtășesc cu voi.

20 sept – 20 nov :Anul biologic al femeii începe la sfîrșitul lui septembrie. Atunci pornește marea perioadă de împerechere de aproape două luni. Este perioada clasică din vremuri preistorice. Muncile anului s-au terminat, femeia pune murăturile la borcan și o mănâncă uterul să facă boraci. Boraci numa’ bine programați să crească în burtă cînd e mai puțin de muncă și oricum stă degeaba la căldură și să-i fete vara, când e bine afară și au șanse mai mari de supraviețuire. De-aia acu’ femeia are un chef de futai mult mai ridicat decât în restul anului. Dacă n-are mascul e depresivă și caută. Își și scade standardele doar să găsească ceva. O perioadă perfectă să fuți ceva peste valoarea ta. De cei cuplați e nasol. E perioada când femeia vrea stabilitate. O să facă aluzii gen “pisi, ce fain ar fi să avem un copil cu ochii tai” sau “mi-a venit în cap o nebunie: hai să ne logodim”. Va uita să-și ia pastila și/sau va dori inconștient să se rupă prezervativul.

20 nov – 15 dec : Cele cuplate deja bulbucă ochii atent spre partener, să-l țină bine. Urmează sărbătorile și vor cadouri, șampanie și porno timid pe sub plăpumi la lumina artificiilor. Poți să te mânjești si cu căcat pe meclă ca niciuna nu îți dă papucii în perioada asta. Devin doar extrem de paranoice și posesive. Cele necuplate intră în faza de disperare, că vor și ele și mai au 3-4 săptămâni să pună mîna pe unu’. Așa că poți să te mânjești și cu căcat pe față că tot agăți. Perioadă bună să te desparți de prietenă dacă vrei liniște la sfârșit de an și economie în buzunar. Preferabil devreme. Apuci să mai prostești una și să o lași până pe 15 dec.

15 dec – 31 dec: se liniștesc. Ai femeie, poți să respiri. Partea grea a trecut. N-ai, poți să faci labă. Ălea necuplate s-au resemnat că o să fie singure de sărbători și încearcă să vadă partea pozitivă în asta. Oricum nu mai caută nimic. Perioadă moartă pentru vânători.

Ianuarie: Relațistele hibernează. Puneți biciul pe ele că acum e momentul în care pun celulită dacă-s lăsate în pace. Ălea singure se îngrașă și ele, dar din altă cauză. E luna depresiei. Stau în casă și mănâncă pandișpan, se uită la Grey’s Anatomy, plâng și își sună prietenele să behăie : “PE MINE DE CE NU MĂ IUBEȘTE NIMEEENI!”. Vânători, sezon mort. Labă iar.

1 feb – 15 feb: La fel ca și în perioada de dinainte de sărbători, pe femei le taie disperarea. Cele cuplate se țin cu dinții de masculii lor, cele fără caută să fie îndrăgostite până de sf Valentin. Perioada e mai scurtă, disperarea e mai mare. De data asta poți să FII un căcat cu față și tot te cuplezi. Atât de oarbă e disperarea lor proastă. Dacă nici acuma nu fuți nimic, ești cretin. Altă explicație nu e. Iar perioadă bună să îți părăsești prietena, dacă ai. Urmează greul. 15 feb – 8 martie: SFINTE CĂCAT, AI FEMEIE = AI BELIT PULA. Mai bine faci labă. Io v-am zis să le părăsiți înainte, nu m-ați ascultat. Aveți siropeală și cadouri de valentin/dragobete, iar siropeală și un mărțișor valoros că dacă-i dai d-ăla la 10 mii te scuipă pe 1 și uber cadoul de 8 martie. Sapă de lemn. Ascultați-mă: fugiți. Nu vreți să le lăsați de tot că știu să gătească fain și să facă oral ? Cuvintele magice :”am nevoie de o pauză să îmi pun gândurile în ordine”. Pauza se termină pe 8. Labă pe linie. Ălea fără iar nu mai caută. Sunt depresive, catatonice și labile psihic. Stau în casă și plâng singure. Spun la prieteni că-s răcite. Proastă perioadă. Parcă nici bere nu e destulă.

8 martie – 1 mai: Femeile devin aproape normale. Chit că la alte animale e sezonul de împerechere, la muieri e doar ceva între. E chiar perioada perfectă. Nu sunt prea disperate, dar nici nu fug de pulă. Și mai e un bonus natura în renaștere le face vulnerabile la vrăjeală de prost gust, vrăjeală de popă de țară și vrăjeală de doi bani. Să vă explic diferențele:
Vrăjeală de prost gust: “Ce frumoasă e iarba aia proaspăt crescută, hai să ne tăvălim prin ea! Ups am nimerit cu mâna între bucile tale, pot să o frec în sus și în jos dacă tot e acolo?”
Vrăjeală de popă de țară: “Mamă ce faină ești. Știi, nu zic asta prea des. Ești în primele 7 cele mai faine gagici pe care le-am văzut în viața mea anul ăsta!”
Vrăjeală de doi bani: “Ti-e frig? Vrei să te țin în brațe?”

E sezon. Nu e sezonul de disperare. E sezonul de rafinament. Acum nu fut toți fraierii. Acum te simți bine când o vrăjești pe una. Te antrenezi, prezintă dificultate. Te bucuri când ajungi la premiu, nu ca în cele 3 sezoane de semidisperare/disperare/hiperdisperare de dinainte. E fain și în relație stabilă. Femeia e atentă la natură, curățenia de primăvară, pisici cum se fut. Poți să ieși la beri, ba chiar să coclești și o proastă bonus când nu se uită cerberul cu două labii. Bucurie.

1 mai – 20 septembrie: Sezonul sextival continuă. Deja îi dai blană. Femeiele sunt în faza experimentală acum. O ard cu băieți care nu-s “pe gustul lor” ca să “vadă cum e”, îi schimbă des și nu prea pun mare bază pe relațiile de acum. E și vremea când le prinzi că-și dau limbi în pizdă una la alta doar ca să “vadă cum e”. Depravare, veselie. De fapt e perioada lor cea mai isteață. Au mult timp și studiază bărbații pe îndelete. Îi selectează. Cu cât se apropie data limită, cu atât se fac mai serioase și vor să pună mâna pe unul stabil pentru perioada următoare (prima și cea mai importantă, vezi începutul textului). Să rămînă la sfârșit cu unul da’ bun. La relații serioase e nasol. E prea cald să rezolvi problemele prin futai și ajungi să discuți cu ea și să îți dai seama că nu prea îți place cum gândește. Și e și perioada când se uită peste gard, să vadă dacă nu cumva găsește un mascul mai bun pentru sezonul de împerechere care o să vină. Ăla serios. Deci e o perioadă bună să te îmbeți și să-i dai cu pumnul în ovare ca să-i arăți că o iubești.

Hai că v-am lămurit destul, pupa-mi-ați ghiulurile!

Dacă sunteţi la fel de perspicaci ca mine aţi opservat deja în direcţia

asta un rahat cu votat la roblog fest, şi deja vă întrebaţi “Ce pula ambidextră a lu’ Peneş Curcanul vrea şi ăsta de la noi, şi ce-i ăla roblog fest?”

Sincer, habar n-am. E cică o competiţie de chestii gen bloguri, gen. Şi eu am aici ceva care nu e blog, dar aparent e gen blog. Gen. Şi gen mă gândesc io aşa, pentru mărimea e-penisului meu că ar fi fain să câştig. Sau gen. Nu ţin neaparat. Da’ ar fi hazliu.

No’ acuma să vă spun de ce ar fi hazliu. Nu ştiu clar ce implică aceasta mândră competiţie. Aveau acolo pe sait reguli şi iordane din categoria “tehnicalităţi” şi “cuvinte care nu mă distrează când le citesc” aşa că nu le-am citit. Dar pot să dau cu presupusul.

În primul rând sigur presupun că la festivitate, presupun că există o festivitate, o să mă duc pulit. Fiţi fără frică! Nu destul de pulit încât să nu pot să articulez două cuvinte sau trei fraieri, dar destul cât să fiu extrem de amuzat.

Dacă îmi dau o diplomă, nu ştiu dacă dau diplome dar e posibil să dea diplome, o să mi-o agăţ în baie să mă uit la ea când mă cac, şi când mă plictisesc de ea i-o dau lu un aurolac şi-l filmez zicând “Sunt Radu şi şi eu pot să fiu blogăr”. Şi dup-aia îi dau o sută de mii să o mănânce, sau să muşte din ea. Ceea ce m-ar distra.

S-ar putea să existe premii. Nu sunt sigur, dar e o posibilitate. Dacă există şi câştig ceva, am să-l valorific complet pentru a adăpa însetaţii. Mai exact mă duc în veşnicul Control şi iau bere de tot câştigul la toţi care se oferă să be. Sau iau cutii şi le duc la nişte amici să facem cea mai depravată băută cum nu s-a mai văzut de două săptămâni. Şi din cutiile goale fac un robot imens şi angajez un aurolac să facă sex cu robotul de cutii şi să spună “Sunt Radu şi şi eu pot să fiu blogăr” la camera de filmat.

Există posibilitatea să ţin un discurs. Dacă se pune de un discurs o să înceapă cu “Dragi şomeri urâţi… “ şi o să se termine cu “… pentru că mama voastră mă are la blogroll”. Ceea ce o să mă distreze.

Aşa că gata. V-am amuzat destul, e rândul să mă amuzaţi şi voi pe mine. Click de zor acolo şi voi, şi familia, prietenii, duşmanii, vecinii şi chiar şi aurolacii de pe stradă. Votaţi cu snopul să râdă şi mustaţa mea, că merită.

Atât. Vă las cu pulifriciul de mai jos. Vedeţi că din motive ce nu ţin de mine au zburat filmuleţele aşa că am fost nevoit să scot de la naftalină ARMA SECRETĂ. SCURT METRAJUL PULIFRICIAN!

Acu’ votaţi cu zel, daţi massuri, spamaţi, înjuraţi, ameninţaţi, sechestraţi, ce vreţi voi. Voturi să fie. Macetele şi rasul în cap în curând. (când am scris eu asta nu mergea votatu’, plm, insistaţi. )

(cica m-am lamurit. pe 25 incepe. gen. ok. gen votati atunci)

(Breaking News! Pulifriciul a dat jos de pe net orice urmă a existenţei sale mizere. De aceea mare parte din ce scrie mai jos e deja expirat. Mereu cînd pun un cretin pe net se sperie de popularitate şi şterge. Aşa că de obicei sunt pregătit.  Nu-i nimic. Nu mai am TOT, dar am scurt metrajul lui, pe care nu l-am arătat încă şi care se termină cu clipul ce tocmai l-a şters. Ăla cu tăvălitul în zăpadă e pierdut pe vecie, din păcate. )

Acu’ vreo doi ani am scris despre un fabulos personaj: Pulifriciul. Omul care a reuşit să definească penibilul prin sine şi să-l ridice la noi culmi. Un perfecţionist suprem care munceşte de zor să se autodepăşească în a fi jenant.

Totuşi a trecut ceva timp. Crezusem şi eu că a evoluat, ca pokemonii. S-a făcut om la casa lui, nu se mai ţine de făcut poze în oglindă din diferite unghiuri şi scris poezii despre cât e el de întunecat şi neînţeles. Sau măcar să fie într-o zi atât de absorbit de sine încât să uite să mai respire. Ei bine, nu. Am dat accidental peste un nou site de-al lui pe care l-a dat jos .(mare ţi-e grădina ta, internetule!), şi pot să vă spun că băiatul s-a reinventat.

Deci fiţi antenă, că o să vă pierdeţi. puletele ăsta, Ciprian, care se prezintă la lume Syp, cu y, că e cul, s-a transformat la nume mai ceva ca Prince. Întâi numele lui de artist (că de om e Syp, aţi înţeles, da?) era D’Ark.ened.Syprian . I s-a părut probabil prea complicat, că nu ştia cum să îşi citească punctuleţele. Aşa că acuma îşi spune “Le Penalitation De Black Anarcho Siopenschtein”. Sau Siopenschtein pe scurt. Pe bune, nu inventez nimic! N-am imaginaţia aşa de bogată. Pe saitu’ lui scrie că tot ce se ştie despre el e că s-a născut în România. Mă hazardez să mai dau o informaţie empirică despre om. E savuros de prost.

Dar hai să îi studiem cariera muzicală. Băiatu’ a mai scos 4 albume. Ştiu, sunt artişti consacraţi care n-au 4 albume, dar el e super special. 4 pe an. Ia ascultaţi aici ce titluri coi de albume are: “The War Inside”(omg free download, luaţi-l repede să nu se termine! s-a terminat ) “War For Decay”(coperta mai jos)  “Wake of The Sirens” şi titlul meu preferat al tuturor timpurilor : “SADNESS MEETS MADNESS”. (au fugeat linkurile)

Câta skill şi fineţe în MSPaint. Mă fute instant o invidie şi o ciudă de mă zgârâi pe pept acuma. Fix în momentul ăsta.

Exemplu de versuri din melodia de suflet “The bless of madness” (deci the bless, nu the blessing, clar?)

On the throne of madness
I prepare for the bless
In the temple of doom
In the temple of doom.
My spirit goes insane
My heart burns as a flame
The heat inside is killing me
The heat inside is killing me.

E aşa de grim că se cacă lilieci omu’. Deci. Tot nu v-aţi convis cât de artist e el ? Bineeee. Ulima proba.

Un videoclip, (scurt metraj cu videoclipul la sfârşit)  că deja o arde profi. Aici observăm ocupaţiile lui principale: jelitul în întuneric şi plimbatul lent prin pădurice. Băieţii aruncă cu pietre în el probabil din cauză că insistă să vorbească în engleză cu un accent de căcat. Sau din cauză că e ultimul terminat. Nu ştiu clar. Oricum, uitaţi-vă la el cum se fasoleşte ca o dameză pe lângă perete şi cum filmează dunga de la stradă şi i se pare artistic. Nu se găseşte nimeni să-l scutească pe fraieru’ ăsta de chinuri ?

Fredonati cu mine!

People are afraid of me
I don’t care! I don’t care!
Isolated I am
Isolated I shall be.

Pulifriciul
Vezi mai multe video din Divertisment »

Uite şi cum se tăvăleşte în zăpadă, în alt clip! (nu mai e.. aww)  Clar suferă. N-are nimeni un suflet bun, acolo, să-i taie elanu? Măcar un pumn în gât să-i daţi. Aşa, să aiba un motiv real de a boci.

Am avut o revelație muzicală. Cum era rima mare/soare acu’ 10 ani, așa e acuma, în epoca romgleziană, rima fly/high/sky. Toate chestiile vor sa fly, neaparat foarte high, preferabil pe undeva prin sky. Nu, nu sunt fumați. E doar cea mai facilă rimă din engleză. 

A da. Vroiam să mă laud. Interviu cu mine aici.

În rest nu mai scriu nimica că mă diluez.

Vine un timp în viaţa fiecărui bărbat în care se întreabă “cum ar fi să mă fut singur în cur?”. Un neofit în această latură a gândirii va spune: “Păi e simplu! Trebuie să o ai destul de mare!”. Nu. Proporţiile peniene generoase nu te ajută cu nimic. Este fizic imposibil să dirijezi o erecţie circular, ca Ouroboros. Just, ai putea cu ea flască, dar dacă e flască nu te mai fuţi în cur. Maxim poţi să te pişi în cur, ceea ce este interesant într-un fel dar complet irelevant pentru acest ghid.

Metoda 1. Găurile de vierme

Se teoretizează că spaţiul şi timpul sunt ca o coală de hârtie ce poate fi îndoită în aşa fel încât o “punte” între două puncte diferite în spaţiu şi timp să existe, prin care poate trece materia. Aşa numitele “găuri de vierme”. Bun. Cu ce ne ajută pe noi? Simplu. Se deschide o gaură de vierme mică în faţa pulii, cu ieşirea undeva în dreptul propriului cur, şi se bagă scula pulată prin ea. Magie, iese pe partea ailaltă. De aici intervine problema. Nu e ca atunci când îţi dai singur muie, să fie uşor (complet irelevant pentru acest ghid). Pula şi curul fac parte dintr-un sistem care nu se mişcă separat. Deci când vei băga pula, curul se va deplasa în faţă, implicit departe de pula ieşită în spatele lui. Când vei trage curul spre pulă, ea va ieşi din gaură. Deci singura soluţie viabilă este ca gaura de vierme să aibă o întărziere temporală de aproximativ o secundă şi să reuşeşti să te coordonezi bine.

Există şi alte probleme. Găurile de vierme sunt teoretizate dar nu s-a demonstrat existenţa lor, posibilă doar in cazul existenţei materiei exotice. O altă problemă este că crearea unei asemenea găuri. Nu se ştie dacă aceste găuri sunt cu dublu sens. S-ar putea să o bagi şi să nu mai poţi să o scoţi. Nici nu se ştie cât timp ar putea fi menţinută deschisă o asemnea gaură sau ce cantitate de energie este necesară.

Metoda 2. Călătoria în timp

E simpu. Călătoreşti în timp, te găseşti şi te fuţi în cur. Probabil o să fii de acord, pentru că eşti tu.

Problemele sunt însă mai serioase. Există două moduri de gândire referitor la călătoria în timp: Unii oameni de ştiinţă consideră că te întorci în timp în propriul univers. Aici poţi crea paradoxuri temporare bizare. Cum ar fi sâ-ţi fuţi bunica şi să devii propriul tău bunic. O altă teorie stipulează că aceeaşi materie nu poate exista în acelaşi loc, universul fiind distrus instantaneu. Influenţarea propriei vieţi iarăşi crează paradoxuri, deci dacă dublul tău devine conştient de existenţa ta, tot universul poate fi distrus. De aceea este recomandat să te violezi pe tine cu o cagulă pe faţă. Alţi oameni de ştiinţă cred în teoria pantalonilor. Tehnic, cînd călătoreşti în timp, se formează un univers paralel cu cel din care ai plecat, complet diferit, pornind din cel vechi, ca un al doilea crac la pantaloni. În acest caz nu mai există paradoxuri temporare, poţi să te fuţi în cur liniştit, însă întoarcerea în universul din care ai plecat e aproape imposibilă.

O altă problemă este “înainte sau înapoi” ? Da, corect, ai vrea să fuţi o versiune mai tânără a ta, dar o versiune mai tânără a ta ar vrea să te fută pe tine? Preferabil e să călătoreşti puţin în timp. Câteva ore maxim. Înainte sau înapoi e irelevant.

Metoda 3: Clonare şi criogenie

Creezi un embrion cu acelaşi ADN cu al tău, îl implantezi într-o mamă surogat, apoi te îngheţi criogenic până când clona ta va avea aceiaşi vârstă ca şi tine. Este cea mai uşoară metodă. Clonarea este posibilă în zilele noastre, criogenia… aproape, adică cu puţină răbdare chiar este o metodă practică.

Există totuşi probleme. Cât vei fi îngheţat, toţi cei pe care-i cunoşti probabil vor muri sau te vor uita, deci te vei trezi singur pe lume. A doua problemă este că o mare parte a personalităţii este dobândită din experienţa cu lumea. La fel şi aspectul. S-ar putea clona să nu arăte ca tine, să nu gândească ca tine sau, şi mai rău, să nu vrea să se fută în cur cu tine. Sau să fi murit într-un accident şi tu să fi pierdut timpul degeaba. Clonarea e o variantă de compromis. Nu este chiar tu. E altcineva cu aceleaşi gene. E ca şi cum ţi-ai fute geamănul monozigot.

Sper că v-am luminat în această problemă veche de când lumea a masculilor. Dacă aveţi alte teorii, nu vă sfiiţi să le împărtăşiţi. E o problemă serioasă care necesită un brainstorming adecvat şi multe minţi luminate pentru a fi rezolvată.