S-a făcut deja Transformers I, un film despre roboţi care se tranformă în maşini. Artistic e lipsit de orice conţinut. Intelectual nu provoacă cu nimic. E un pişat. Chiar are nevoie lumea de încă un film idiot, inspirat din nimic? Un Tranformers II?

Aparent da.

De ce să faci un film inteligent când ai o reţetă mai simplă? Povestea complexă îl face pe om să gândească şi când gândeşte, oboseşte. Vrei să obosească lumea? Ei vin la film să se recreeze, băă! Deci. Se înlocuieşte coerenţa cu elemente cool: lasere, roboţi, ninja, piraţi, vârcolaci, vampiri. Cretinul vrea muulte efecte speciale şi poate o juma de ţâţă, două în cadru pe oră. E tot ce îţi trebuie. Apoi îl angajezi pe oligofrenul psihopat de Michael Bay să bage 100 000 000 $ în explozii, măcar un sfert de  film să fie numa’ maşini zburând prin clădiri în flăcări şi gata! Succes răsunător.

Totuşi eu cred că acest subiect nu este destul de dobitoc. Ca să prindă, să fie cel mai mare hit al tuturor timpurilor, are nevoie de un scenariu şi mai şi. Al lor nu e destul de “cool”. Aşa că m-am gândit eu să scriu cel mai bun film din univers. Deci urmează un fragment din scenariul celui mai bun film din univers. Sunteţi gata? Staţi jos? S-ar putea să vă devasteze cât de cool este conceptul.

Filmul se cheamă BLOCKBUSTER, ca să ştie lumea că e blockbuster, să fie clar şi să vină direct, fără să-şi mai pună probleme. Sub titlu o să scrie şi “Dacă nu vezi acest film nu vei mai fi social acceptat în grupul social în care îţi place ţie să fii acceptat. Cu toate acestea, faptul că îl vezi şi îţi place, la fel ca majorităţii oamenilor, nu îţi va tăia din gradul tău de unicitate şi originalitate”. Să fie absolut convingător.

BLOCKBUSTER
(scena 47)

Piramidele explodează în slow motion, cărămizi zburând peste tot. Sfinxul explodează şi el. Closeup pe cap cum se descompune în bucăţele mici.

Lestatimir
Cum aş putea eu, un vampir nemuritor, să iubesc o fată de liceu? Tu n-o să fii niciodată mai mult decât o biată fiinţă umană!

Geta
Lestatimir! Trebuie să-ţi mărturisesc ceva…

Deodată o explozie explodează lângă el şi din fum iese o figură întunecată.

Lestatimir:
Padişahul Vârcolacilor! Cum m-ai găsit aici? Era imposibil să mă găseşti aici, în Paris, lângă turnul Eiffel!

Padişahul Vârcolacilor (râzând malefic)
Care turn Eiffel? (se uită urât spre turn şi ridică o mână. Turnul explodează în slow motion căzând peste oameni care urlă în slow motion).

Padişahul Vârcolacilor (râzând şi mai malefic)
În sfârşit eşti al meu, prinţ al vampirilor! Şi mă refer la un mod nonsexual, pentru că nu imi place de tine în modul ăsta. Vreau să zic că te-am prins! Profeţia scrisă acum biliarde de ani va fi îndeplintă şi chestia aia pe care o vreau eu tare din motive neclar specificate va fi a mea! Tot nonsexual! Nimeni nu mă poate opri!

Geta (transformându-se într-un robot imens)
Chiar nimeni?

Padişahul Vârcolacilor
SFINTE CĂCAT! Un robot ninja de pe planeta roboţilor ninja! Crezi că mă poţi opri pe mine? Eu am văzut sisteme solare explodând! (flashback cu padişahul vârcolacilor uitându-se la sisteme solare cum explodează în slow motion din nava lui spaţiala în formă de laser şi mâncând pandişpan)

Lestatimir
Sfinte câcat într-adevăr! De ce nu mi-ai zis că eşti de fapt un robot ninja din spaţiu ?

Geta
Am vrut să-ţi spun dar..

Lestatimir
Nici un dar! Am făcut dragoste cu tine! Puteai menţiona…

Geta
Pisi, dar…

Lestatimir
Tu nu eşti pisi cu mine, curvă intergalactică ce eşti!

Padişahul Vârcolacilor
Probleme de cuplu? Pot să vă.. întrerup!? (pocneşte din deget şi tot soiul de rahaturi explodează în slow motion în jurul lui) (râde extrem de malefic). Aţi uitat un detaliu! Stolul meu de SCORPIONI MUTANŢI ZBURĂTORI! Care explodează!

Cerul se întunecă în zare, bâzâind infernal se apropie stolul de scorpioni mutanţi cu aripi. Geta, roboata ninja scoate laserele din umeri şi…

Câcat. Deja aberez. Mă complic aiurea să scriu aici, când aş putea doar să bag MAI MULTE EXPLOZII!

Uneori femeile mă manipulează. Alteori doar mă guripulează. Prefer varianta a doua. E mult mai faină.

Vorbeam pe net cu un personaj odios aseară şi el tot folosea smileyuri din juma în juma de metru. Probabil să îmi dea un fals sentiment de confortabilitate. Să îmi încleieze creierul cu impresia că suntem mai prieteni decât mi se pare mie la prima vedere. Că de, dacă zâmbeşte mult la mine clar s-a făcut o conexiune între noi.

Hai că-mi place de tine, amice, m-ai cucerit cu gălbejiţii veseli. Deja te simt aproape de mine. Nu vrei să vii la mine acasă şi să o fuţi pe soră-mea? (gen full metal jacket )

Nu ştiu, la voi funcţionează asta cu zâmbitu’ ? Adică în lumea reală sigur n-ar trebui să funcţioneze. Dacă beleşte unu’ fasolea insistent la mine pe stradă, io mă enervez. Îi zic direct “Ce-i cu erecţia aia pe gingiile tale? Vrei să-ţi fut una?”. Şi pe net la fel. Dacă e un tip, există două posibile motive pentru zâmbitul excesiv: ori vrea să te fută în cur, ori vrea să te fută în cur, dacă înţelegeţi cele două sensuri, propriu şi figurat, ale fututului în cur. Bine, dacă o tipă zâmbeşte excesiv, atât în realitate cât şi pe net, mai ales când nu fac glume, povestea e alta. Ooo da. Vrea futută în cur. Sau să mă guripuleze.

Şi la 5 dimineaţa a venit şi timpul ăla din lună când dau drumul la televizor, că tot îl am si mă simt prost dacă nu-l folosesc. Şi am văzut o ştire despre satul Belotinţ unde nu mai exista doctor sau dispensar şi în hoitul vechei clădiri cu caracter medical  s-a făcut bar.

Aşa, şi? Nu e normal ? De medic ai nevoie numa’ când eşti bolnav, pe când de bar ai şi când eşti sănătos. Nu e logic să fie mai important barul ?

Prin martie 2007, un pulete vehement, adică io, s-a gândit să-şi facă blog de distracţie amuzament şi încordat venele de pe plă spre oameni. De atunci s-au schimbat multe. Spre exemplu am schimbat vreo 15 freze şi mi-am aruncat unele tricouri găurite să-mi iau altele. Cisterne de bere mi-au trecut prin maţ şi mii de ţâţe prin gând, da’ în esenţă am rămas tot acelaşi pulete vehement.

În schimb blogul ăsta m-a schimbat pe mine. Am cunoscut oameni noi prin intermediul lui, oameni pe care acum cu mândrie pot să-i numesc prieteni, şi am învăţat să mă exprim liber şi să apreciez ideile altora şi…. hoo bă, făceam mişto de voi. Socializatul pe net e pentru lătrăi. Nu m-am ales cu nimic de pe urma rahatului ăsta pentru că nu asta a fost intenţia.

Eu m-am distrat şi atât. şi în continuare mă distrez. Mă simt bine când mă văd înconjurat de cretini care iau umorul în serios şi îmi dau contraargumente la aberaţii de cretini ce sunt. Da, am aparent cititori şi fani şi bla bla, care tot cresc ca număr (şi fie vorba între noi, din comentarii majoritatea mi se par cretini şi faptul că asemenea retarzi mă apreciază mă face să mă îndoiesc de calitatea ideilor mele). Cum sunt băiat de gaşcă, m-am gândit să fac o retrospectivă a 2 ani de texte. Nu de alta, dar majoritatea dintre voi nu vă uitaţi prin arhivă, şi se află pe acolo unele texte pe care memoria mea şvaiţăr deja le-a uitat şi la care acum râd cu spume.

Deci. Culmea egocentrismului. Recomandările mele din mine:

Martie 2007: Am început vehement, înjurând în stânga şi-n dreapta oamenii care cred că au ceva de zis şi nu au, apoi m-am luat de nişte artişti idioţi, vânători, urşi panda şi am povestit cum aş mânca culturişti şi vegetarieni

Aprilie 2007: L-am luat la mişto pe cel mai mare papagal pe care l-am întâlnit în viaţa mea, Pulifriciul. Ca fapt divers, un an mai târziu am vrut să-l caftesc într-un bar şi am fost dat afară de barmani în timp ce el se ascundea de mine în spatele a 2 grase . Politica ca o curvă şi scrierea textul meu preferat de pe tot site-ul, superprogramul TV

Mai 2007: Urăsc graşii din tot sufletul şi Vama Veche e cel mai de căcat loc din lume

Iunie pas, Iulie 2007: Am aberat aleator. Iarăşi cu ciudă despre horoscop şi cât de idioţi sunt oamenii care-l citesc.

August 2007: Supărări la plajă. Ca să vedeţi magie, acelaşi lucru şi cu un an mai târziu. Sigur o să fie şi anul ăsta. Menţionez şi lansatul cuvăntului ţâţe cu sensul de “lucru eminamente pozitiv”  tot în august 2007.

Septembrie 2007: Ofticat de ziua mea, vehement ca de obicei.

Decembrie 2007: Prevăd că o să-mi crească perciuni în 2008. Nu mi-au crescut. E 2009 deja şi tot n-am. Câcat. Apare Primul episod din Jurnalul Anticristului. Episoadele 2(feb 2008) si 3(septembrie 2008) mai tarziu. 4 în 2009. Trăiască Anticristul!

Şi ăsta a fost primul an.  Retrospectiva celui de-al doilea înainte de sfârşitul lunii.

Şi Iris nu e o trupă de căcat. Şi marmota învelea ciocolata în staniol. De când aşteptam io să îl lovească pe gălbejitul ăsta o boală de să ne scutească de muzica lui proastă.

A, da! Începem cu ştirea. E bolnav de ceva la ficat care nu e ciroză. Grav bolnav  de ceva care ARATĂ ca ciroza, dar nu e. Aţi observat că toţi oamenii ăştia mai faimoşi fac ceva care la prima vedere PARE a fi ceva, dar, de fapt e complet altceva? Ion Ion Ţiriac doar PARE să fi vândut cocaină la prieteni, lucru dezminţit în instanţă, Becali doar PARE că trimite oamenii cu valiza să cumpere meciurile, Ana Birchall doar pare că suge pula într-o maşină, Iliescu doar pare să fi chemat minerii, Geoană doar pare să fie idiot şi Voiculescu doar pare a fi un comunist arogant şi antipatic.

În lumea asta a personajelor cunoscute, dacă merge ca o raţă, arată ca o raţă şi măcăne ca o raţă, SIGUR E ALTCEVA!. Bine, măcăne ca un cirotic în cazul ăsta. Bea şi arată ca unul, dar poate nu e ciroză. Poate a murit încet ficatul în el de la muzica aia proastă pe care o debita omul. Poate ficatul nu voia să rămână blocat în anii ’80 cu stăpânul şi s-a spânzurat cu apendicele în semn de protest, lăsând un bilet în urmă pe care scria “Mi-ar fi plăcut să evoluăm împreună”. Şi la ce m-am gândit eu când am aflat că s-a oprit ăsta din piuit? “Pula mea, era şi timpul”. Şi mi-am desfăcut o bere.

Îi urăsc profund pe Iris şi muzica lor de căcat. Băi, vezi că a apărut Cătălin Radu Tănase la televizor! Ce zice? Zice că cica anii 80 sunt morţi! De 20 de ani chiar! Ce pula mea mai căutaţi voi  cu schelălăiala aia piţigăiată şi slăgăricioasă în 2000 +  ? Nu vă e jenă? Muzicienii evoluează. Nu şi la noi. Ai apucat să răcneşti ca un mameluc fără coaie acu 30 de ani, aşa rămâi. Chit că sună penibil. Suna penbil şi atunci. Anii 80 au fost cei mai proşti ani din istoria muzicii. Măcar lăsaţi-i să se descompună în pace. Haideţi să uităm Hair Metalu, Glamul, Synthpopul, Dance-ul, Gothul şi Modern Talking. Să le uităm şi să reprimăm orice amintire, ca pe aia cu vecinul ăla gras care ne-a dat o ciocolată să îl lăsăm să ne atingă la ruşine.

Dar nu. Iris nu ne lasă să uităm trauma muzicală ce au fost anii 80. Ne behăie subţire aceleaşi şlagăre penale de atunci, cu aceiaşi freză şi aceleaşi replici. Şi mai sunt şi muişti plagiatori. Dacă ţineţi minte “De vei pleca” ăla cu Felicia Pilif, naşpeta aia dinţoasă; trageţi şi voi “We wish you well” a lu’ Whitesnake. Cunoscut ? Hmm?

“Iar când noi nu vom mai fii… vă veţi amintiii… că a fost o daaatăăă IIII RIIIS”

Să vă fut. Sunteţi morţi ca anii 8. Deja v-am uitat. Să-mi amintesc de cine? Ceva cu  ochiu ? Bine. Recunosc. Îs invidios. Proiectul meu muzical cu nume de ceva din corpul omenesc, “Scrot” nu a prins. De-aia am boală pe ăştia pe care deja i-am uitat.

Şi cei mai enervanţi îs “metaliştii” care ascultă Iris. “Mamăăă. Frateee! Gen, cumnatee! Iris e rock!” Nu. Nu e. E pârţăreală. Pârţăreală de tras la pârţ cu pula flască. Pârţăreală de patinat la mizerie cu cardanul nesculat. De afundat unghiile în flocii de pe curul unui tip şi prizat transpiraţia cristalizată dintre bucile lui. De gârâit sloboz. De coit mustaţa.

Şi mai sunt şi fraierii ăilaţi, “Celelalte Cuvinte”. La fel de piţigăiaţi şi gay, de şi Rob Halford pare Hulk pe lângă ei.

“Aşa e viaţa meaaaaa……
Şi-a ta-i la fel de reaaaaa…”

Nu. A mea e faină. Ştii de ce? Că peste douăzeci de ani NU O SĂ FAC EXACT ACELAŞI RAHAT, cum faceţi voi. O să spun alte chestii, altor oameni. Chiar nu vă e jenă? Experimentaţi băi!Şi Picasso a avut perioade. Nimeni, absolut nimeni nu a făcut acelaşi lucru în acelaşi mod toată viaţa. E dureros. Cum poţi mă, ca artist, să cânţi ani şi ani aceleaşi căcaturi, cu o voce de castrato gen Trăistariu şi să nu îţi vină să mănânci vârful unui pistol?

Am fost vineri la o prezentare J*lidon (nu fac reclamă). Şi vorbeau muierile ălea aşa de serios despre colecţia nouă de chiloţi, de parcă brusc am picat într-un univers paralel în care chiloţii au vreo relevanţă. S-a uitat cineva, în istorie, la chiloţii unei tipe? Da realmente să se uite la ei. Să se uite la ei şi să-i vadă. Să admire broderia, nu să încerce să ghicească pizda pe sub ea. Femeile tot încearcă, uneori, să te facă să admiri chiloţii. Nu merge. Chiar nu îi pasă nici unui bărbat de ei. Dialogul clasic, prin care SIGUR aţi trecut şi voi e:
Ea, ţopăind prin cameră, în chiloţi:
-Îţi plac chiloţii mei ?
El, cu pula măciucă:
-Da. Dă-i jos mai repede.

Nu e un articol de îmbrăcăminte care să se expună ochiului prea mult timp. Dacă i-ai dat pantalonii jos, deja e clar că e de acord, şi chiloţii zboară în următoarele 6.2 secunde. Sau dacă nu zboară, că vrei să o impresionezi cu preludiul, oricum nu te uiţi la ei că eşti ocupat să-i sugi mămăliga dintre dinţi şi să o mângâi pe ţâţe.

Pe seară am ajuns la lansarea unei cărţi de versuri scrise pe femei dezbrăcate, în A. Clar făcută ca elogiu femeii, de oameni care admiră femeia. Ceea ce îmi aduce aminte de următoarea veche concluzie a mea:
Există două tipuri de bărbaţi: Ăia care venerează femeia, şi ăia care o fut.

Just, oricărei femei îi place să aibă un lingău care o ridică pe un piedestal, îi scrie poezii, şi se uită la ea ca la o zeiţă, aşa moale şi tălâmb. Dar ăla nu o fute. Niciodată nu o să o fută. O fute mârlanul pe care-l doare în cur.

Pentru că femeia nu vrea un mascul sensibil, care să îşi dedice existenţa spirituală fiinţei ei. Vrea un nesimţit leneş, care se scarpină la coaie în public, nu-i ia nici un rahat, decât bani din portofel ca să iasă la bere cu prietenii, nu-i face nici o declaraţie, o tratează ca pe o bucată de carne, şi de ziua ei îi spune că se duce să se vadă cu “o amică”, pentru că n-are chef de vrajeli tipice.

De ce vrea femeia un asemenea mascul ? Simplu! Ca să-l transforme într-un lingău dedicat fiinţei ei care-i scrie poezii şi se uită la ea ca la o zeiţă. Dacă vine unul direct aşa la ea, n-are nici un farmec. Vrea satisfacţia aia că pizda ei a transformat tractoristul în boem. Că l-a făcut pe ăla pe care-l doare în pulă să înveţe constelaţiile ca să aibă ce să-i arate ei pe cer când se ţin în braţe noaptea în parc.

Corect, e mai satisfăcător să iei ceva de căcat şi să il faci exact cum vrei tu, decât să îţi vină la nas direct cum vrei. Dar, mica problemă e că de obicei nu iţi iese. Nu poţi să faci din căcat bici mereu. Şi de-aia femeia are un ciclu foarte interesant de existenţă. Stă cu un nesimţit indiferent o perioadă, încearcă să-l schimbe, vede că nu-i iese, renunţă la el şi se duce la fraierul care o venerează (toate femeile au unul), DAR NU SE FUTE CU EL! Doar se plânge că bărbaţii sunt porci şi că ce fain e el, ca nu e aşa, şi că o să facă o femeie fericită într-o bună zi, dar nu pe ea, că sunt doar prieteni. Îşi şterge lacrimile şi caută alt porc pe care crede ea că îl poate metamorfoza în făt-frumos.

Nu, acuma o să ziceţi, după filozofeala asta, că io aş fi fraierul frustrat care e “doar prieten”. Nah. N-am fost niciodată. Io-s porcul perfect. Ăla care pare că poate fi schimbat.

Da, pisi, uite-te la mine. Ştiu că-s porc şi nu-mi pasă de nimeni şi nimic. Fac totul doar ca să mă distrez, dar uite-te mai atent. E un licăr de speranţă în ochii mei. Se vede clar că în esenţă sunt un tip sensibil, care probabil a fost rănit mai de mult şi acum se închide în sine de teamă să nu fie rănit din nou. De fapt nu-s porc deloc, e doar o mască. Îmi trebuie de fapt o femeie puternică, adevărată, tu, ca sa mă deschid ca o floare şi să îmi descopăr iar latura sensibilă şi romantică. Cum? Ţi-ai dat seama după ceva timp că de fapt tot licărul ăla de speranţă e teatru şi că-s porc misogin şi egoist până-n măduva oaselor? Hai, nu pleca plângând. Pleacă şi atât.

Cu cât de străduieşti mai mult să cucereşti o femeie, cu atât e mai mică şansa să reuşeşti. Dă-i o floare şi o să te ia de fraier. Dă-i un flit. Fă-o să te aştepte în ploaie. Scoate-o la întâlnire şi adu-ţi un prieten. Vorbeşte numa cu ăla şi n-o băga în seamă decât când vrei să îi tragi o palma la cur. Pune-o să-ţi plătească alcoolul. N-o conduce niciodată acasă. Trimite-o acasă fix după ce o fuţi. Sun-o cu juma de oră înainte de a te întâlni cu ea (când deja e machiată şi îmbrăcată) şi spune-i că nu mai ai nici un chef şi stai în casă să te joci la calculator. Spune-i că prietenele ei îs urâte şi proaste. De faţă cu ele. Bate-i un amic, preferabil puletele care o venerează. Menţionează uneori că fostele arătau mai bine. Las-o mereu în dubiul că te fuţi cu altele. Când te întreabă răspunde doar “Da’ ce eşti aşa curioasă?”. Şi cel mai important, pune absolut totul înaintea ei pe lista priorităţilor. Muncă, amici, bere, somn, calculator, bere, “amice”.

Aşa cucereşti o femeie. Nu cu chestii romantice.