Am fost aseară la concert In Flames, la arene. Cam naspa. Se auzea ca din butoi, precauţii au făcut toată treaba intr-un cort, ca nunţile la ţară şi îmi vreau 160 de mii înapoi din 800 cât a costat biletul pentru că le lipseau un chitarist şi erau doar 80% din formaţie pe scenă. Şi n-au făcut nici bis. Cine dracu’ nu face bis în ziua de azi ? Sunteţi ţigani ?

Cică chitaristul n-a venit ca avea o problemă cu alcoolul. Cum dracu’ să ai o problemă cu alcoolul? Pentru mine alcoolul e o soluţie!

Nu îi înţeleg pe ăia care vin la un concert al formaţiei X cu tricou cu formaţia X. Băi, ştim deja că îţi place formaţia, că de-aia ai venit. Ne-ai convins deja. Faci exces de evident. Stai jos.

Dar am observat ceva mişto. Tipologiile de oameni la un concert de metale, de la cel mai puţin enervanţi la foarte enervanţi.

Fane: Fane nu este pluralul de la fană. Fane e un om. Fane e la toate concertele, de aia merită o categorie specială. Fane are 1.60 m, 40j de kile cu hainele plouate şi dioptriile atât de imense că dacă se uită în jos şi e soare îşi dă foc la bocanci. Fane are formaţie. Nu ţin minte cum se cheamă formaţia lui Fane, dar Fane e solist. Când Fane e pe scenă îşi despleteşte părul, îşi scoate ochelarii şi merge ca şi cum are pepeni la sub-braţ. Tot a depanator de calculatoare arată dar în mintea lui arată ca cel mai orc dintre orci. GO FANE. FANE ERA ÎN FORMĂ ASEARĂ! Un concert fără muia odioasă a lu’ Fane nu e concert. (mana sus cine-l stie pe Fane!)

Ofiliţii: Peste 45 de ani, cu părul alb, probabil ascultau formaţia când solistul era încă la pubertate şi au venit de nostalgie. Sunt rupţi între două idei care se bat cap în cap: “O da, sunt aici la vârsta mea! Sunt încă tânăr printre tineri!!” şi “O, da… sunt aici.. la vârsta mea. Sunt un terminat…”

Luzării: Luzării n-au mai fost la concerte în viaţa lor. Sunt rockări de torrente. Şi-au luat şi ei bilete ca să vadă o trupă live. Acum sunt bucuroşi, arată cu degetul la chestiile din jur şi se minunează. Habar n-au că cineva poate să interpreteze asta greşit şi să le spargă muia. 4% din luzări îşi iau o înjurătură sau o flegmă degeaba la concerte şi sunt nevoiţi să plece mai devreme.

Inefabil sictiriţii: Ăştia sunt deasupra tuturor. Au atitudinea că au venit acolo complet accidental. Că nu le place formaţia. Că au lucruri mai bune de făcut dar au făcut un sacrificiu să ajungă. Ne fac un favor nouă că au venit la concert. Stau în picioare, comentează, nu se agită, îşi văd de berea şi de ţigara lor. Se mai uită cu scârbă şi superioritate la cei din jur. Recunosc, fac şi eu parte din categoria asta de câcat, până beau două beri.

Frecăcioşii: Frecăcioşii nu sunt niciodată unde ar trebui să fie. Tot timpul se duc şi vin. Ai crede că se tot foiesc că n-au loc bun sau caută ceva/pe cineva. Nu. Frecăcioşii se freacă de străini pentru că au un fetiş bizar. Vor să te simtă prin haine.

Beţivanii veseli si violenti: Oameni gospodari, s-au făcut pulă de acasă. Când începe concertul abia se mai ţin pe picioare. La un moment dat o să se dezbrace la bustul gol şi o să se agite aiurea pe loc, lovind trei gagici cu cotul în gură şi luându-şi omor de la prietenii lor lor.  Nu bea bere lângă el! Fix când o duci la gură o să cadă peste tine prostu’ şi strici alcoolu’

Moşitorii dosnici: Tipică oriunde în afară de Galaţi( singurul loc din univers unde moşala se lasă cu spitalizare, aşa cum a menit-o Dumnezău să se lase) moşala dosnică e organizată. Băieţii nu se rănesc. Se împing ca fetiţele, acolo în primul rând şi se bucură: “HIHI NE ATINGEM ŞI NU ARATĂ GAY!”. Uneori mai ridică unul şi-l plimbă pe mâini, ca sa aibă o scuză să-i atingă funduleţul.

Târfa exhibiţionistă de concert: Târfa exhibiţionistă de concert e de fapt o simbioză între două entităţi: un vlăjgan cretin cât malu’ căruia îi place să simtă un lindic pe ceafă şi o curvă uscată căreia îi place să se agite de la înălţime. Partea bună a acestei movile de doi oameni e că jumătatea de sus uneori îşi scoate ţâţele.

Documentatorii: Ăştia sunt agasanţi rău. Cu telefonul în aer sau cu un aparat foto de căcat sau orice foarte neprofi vor să filmeze. Evident o să iasă un rahat pe băţ la care nu o să se uite nimeni şi o să se audă ca pula. Cu toate acestea insistă să blocheze câmpul vizual cu gadgetu’ lor de 3 milioane din Cora. Să vă fut în inimă, bă! La’ că filmează alţii mai bine. Luaţi de la ei. Mue.

Stegarii: Ăştia sunt cei mai enervanţi. Dar cei mai enervanţi din istorie. Au un steag. Cu formaţia, cu România, cu orice. E IRELEVANT! Blochează tot câmpul vizual a oamenilor din spate. Pot avea şi un steag al unei cauze cu care rezonezi foarte foarte tare, TOT NU LA CONCERT, COAIE! Să vedem ce-i pe scenă, arată-ne cârpa după! Dacă mai prind unu’ cu steag în faţa mea îi rup capu’ şi îl piş pe traheee.

Azi nu  scriu nimic, dar m-am gandit sa va fac un post nou, sa aveti unde sa comentati si sa va spargeti in istetime unu’ pe altu.

De fapt cred ca o sa desfiintez tot site-ul si o sa fac un fel de arena virtuala unde intre 5-7 pulifrici o sa se certe ca chiorii in speranta de a impresiona ipoteticele gagici care citesc ce comenteaza ei.

Luati pula. In special primul comentator. Bonus 5 cm daca zice si “PRIMUL!”

Ps, o să aibă cu 25% mai mult sens dacă vedeţi Teniile, episodul unu, doi si trei

Data: 20 Martie
Mood: Speriat
Muzica: James Bunt – You’re Beautiful

Draga jurnalule.

Nu am ore la ce s-a întâmplat aici, ca n-am avut ceas. Sincer mi s-a părut că totul a durat vreo saptamana deşi când am scapat şi m-am uitat la ceas, aparent totul a durat doar vreo 6 ore. Aici am transcris ce am scris cu fecale pe pereţi, ca marchizul de Sade pentru că am crezut că o să mor şi că ar trebui cineva să ştie ce şi cum s-a întâmplat. Si ca nu am un fetish bizar, cum zic vecinii. Bineînţeles, am mai modificat puţin. Doar puţin, acuma, cu lamuriri, ca la un moment dat am ramas fara fecale si am scris numai esentialul.

Merita sa explic de ce am fost gasit la mine in baie, delirand, dezbracat si murdar de caca si de sange.

Totul a inceput luni dimineaţa. Era timpul ăla a lunii când părul de pe faţa mea a crescut destul cât să fie evident si trebuie barbierit ca imi creste mai mult pe partea dreapta si tata zice ca arat ca femeia cu jumatate de barba numa ca aia are mai multe coaie decat mine (nu inteleg de ce insista sa ma faca sa ma simt prost). Si cum ma barbieream eu m-am taiat pe gat din greseala. Si cand am vazut sange m-am panicat ca eu ma sperii de sange si am zis ca sa fac cum am vazut la emisiunea aia cu paramedici de pe discovery si sa fac staza, asa ca am luat un prosop si mi l-am legat strans in jurul gatului, cu gandul sa il tin asa pana ajung la spital. Cred ca a fost prea tarziu si am pierdut prea mult sange ca am simtit ca ma sufoc si am lesinat inainte de a putea sa ies pe usa de la baie.

Nu stiu cat timp am fost lesinat, dar cred ca mult timp. Cand m-am trezit m-am ridicat greu in picioare. Eram ud pe cap, dadusem cu capul de cada si imi sparsesem capul. Situatia era grava. Era sange. Cu ultimele puteri m-am miscat spre usa si am alunecat pe sangele care se scursese si am cazut cu capul iar de cada.

(de aici transcriu ce am scris cu caca pe pereti ad-literam)

Cred ca sunt pe moarte. M-am accidentat. Mi-am spart capul de doua ori in acelasi loc. Nu mai am vlaga sa merg sau sa tip. O sa mor aici, in baia asta curata si cu bun gust decorata a mea. Simt asta. Cu ultimele puteri am bagat mana in veceu si am scos un rahat, sa pot sa scriu cu el, pentru posterioritate. Bine ca mai am prezenta de sprit. Slava domnului ca nu am tras apa.

Cred ca am lesinat iar. Nu tin minte cat timp a trecut, dar sangerarea s-a oprit. Mi s-a intarit instrumentul de scris. Scuip pe el sa-l inmoi. Oricum nu mai am mult din el. Ar trebui sa scriu numai esentialul ca sa nu-l cons..

.. am gasit altul. E grav. Am nevoie de prim ajutor. Nu stiu cat timp a trecut. Poate luni, poate saptamani. Trebuie sa nu mor de foame. E bine ca sunt in baie si am apa sa beau. Am mancat pasta de dinti. Mi-e rau. Imi vine sa vomit, dar imi vine mentolat.

Simt ca aici mi-e sfarsitul. Imi dau seama ca daca va veni noaptea pot sa mor de hipotermita. Trebuie sa fac focul. Mi-am scos toate hainele, le-am udat cu spirt si le-am dat foc cu puterea mintii, ca sa imi tina de cald. O sa incerc sa dorm, la foc.

Tata, daca e sa mor, sa stii ca te-am iubit.

Hainele au ars cam 20 de minute. Acum e fum in camera si tusesc in draci. Nu pot sa deschid geamul. Nu mai pot sa respir. O sa mor intoxicat cu fum.

Am lesinat iar. Cred. Fumul s-a dus. Cred ca l-am inhalat pe tot. Mi-e foarte foarte frig. Sa-mi dau foc la haine a fost o idee proasta. M-am infasurat cu hartie igienica. Nu prea tine de frig. Cred ca o sa mor.

Am batut in calorifer un SOS. Poate ma ajuta cineva.. poate ma aude…
–

Si aici am lesinat iar. M-a trezit seful de scara, care sta sub mine. Racnea cand a spart usa
– Ce futu-te-n gura de ciudat faci aici? Bati in calorifer cand o fut pe nevasta-mea sa imi strici concentrarea si sa-mi moara pula. Sa-mi dai bani de viagra acuma, ai auzit? Futu-te-n gura de prost!

A fost cea mai dulce voce pe care am auzit-o in viata mea.

Dupa care a intrat, m-a vazut, a ramas blocat vreoi 3 secunde, s-a intors si a plecat. Dupa aia mi-am revenit. Aparent nu erau ranile asa serioase.

Vorbea o colegă acu’ câteva zile de Elisabeta Lipă, la care întreb eu, candid “Cine pula mea e Elisabeta Lipă?” “Cum, nu ştii? Campioana mondială la canotaj!”

Ar trebui să ştiu pentru că sunt patriot.  Trebuie să ştim toate căcaturile la care românii au ieşit undeva pe podium, oricât de neimportante ar fi, ca să ne simţim bine cu noi. Că de, la ălea importante n-avem campioni. Îmi şi imaginez milioane de români uitându-se la tembelizor şi urlând “HAIDE FĂĂĂĂĂ CANOTEAZĂ ACOLOO!! BINE FĂĂĂ!!”. Canotaj ? Zău ? Cine pula mea se uită la canotaj? E un sport imbecil şi lipsit de orice spectacol. Se uită românu doar din cauză că are acolo campioana. Că la altceva n-are.

Aş vrea să avem un campion mondial la şah. La cât de patrioţi suntem, sunt sigur că toţi ghiorţanii ar sta lipiţi de televizor, cu seminţele într-o mână şi berea în alta, vopsiţi pe muie în roş, galben şi albastru şi urlând “GAMBITU’ BĂĂĂ! Vezi gambitu’! Nu îl lua tura!!! E capcană! Futu-te-n gură de prost! I-ai luat tura!”. Nu, nu ar urla nimic, că-s idioţi şi nu ar înţelege sportul dar tot s-ar uita. Din patriotism.

Patrioţii sunt mândri de unde şi ce s-au născut. De nişte lucruri pe care nu le-au ales ei.

Din start asta e o idioţenie. Înţeleg să fii mândru de ceva ce ai făcut cu mâna ta, fie şi o bilă de muci, dar să fii mândru de ceva la care nu ai avut nici o contribuţie? Clar trebuie să fii un ratat care nu a făcut nimic remarcabil toată viaţa.

Hai să vă explic mai clar, că sunteţi proşti. Eu am pula mare. Mă bucur că am pula mare. Dar nu sunt mândru că am pula mare. Nu am tras de ea să fie aşa. N-am adus nici o contribuţie măririi ei.

Dar să fii român patriot e ca şi cum ai fi mândru că ai pula de 11 cm. Pe lângă faptul că nu ai făcut-o tu, chiar dacă ai fi făcut-o, e jenant de mică şi nu e de mândrit. Atitudinea corectă ar fi să eviţi discuţia despre şi să încerci să îţi trăieşti viaţa cu pula ta penibil de mică.

Hai, pe scurt aşa, istorie naţională:
Suntem cuceritori: N-au futut în cur romanii, migratorii, ungurii, turcii, ruşii şi cine a mai fost prin zonă şi avea chef de futai.
Suntem curajoşi: N-am mai început un război şi să îl terminăm în aceeaşi tabără în care am început de sute de ani.
Suntem artişti: Da’ cu 50 de ani în urmă. Cam atât ia să facă şi românu’ ce au făcut alţii. Orice idee au avut ai noştri, au avut-o alţii mai devreme şi mai bine. De la, romantismul nostru la Edgar Alan Bacovia, Cioran – primul emo al ţării  şi alţi artişti naţionali care dacă nu au fost plagiatori sau cu juma de secol mai retarzi, şi-au schimbat cetăţenia şi noi îi omagiem deşi au murit francezi şi ce au mai vrut ei. (Zic că Cioran e artist că a scris ficţiune. Dacă credea ce zicea s-ar fi strâns de gât cu cordonul ombilical. Dacă trăia acuma era fan Tokyo Hotel)

Şi tocmai asta e chestia, chiar dacă ar fi semizei ai universului. De ce am fi noi mândri de ei ? Că ne-am născut în acelaşi spaţiu cultural-geografic cu ei ? E şi mai penibil. E ca şi cum v-aţi lăuda voi că am EU pula mare.

E bine că avem Bulgaria lângă noi, care e cam ca noi, mai bună sau mai rea la anumite chestii şi Moldova, care e râsu curului, să avem şi noi cu cine să ne comparăm să ne simţim bine.  E ca şi cum ai fi în penultima bancă în clasă, toţi din faţa ta îs mai deştepţi, tu ai 4 pe linie, repeţi iar anul, pentru a nuştiucâta oară dar te uiţi în stânga, la colegul tău de bancă care e la fel de prost ca tine şi zâmbeşti. Te uiţi în spate, unde şade prostul clasei, puţin oligofren, bălind pe bancă şi uitându-se tâmp spre tine cu ochi goi şi te bucuri. Între ăştia trei de aici sigur eşti peste medie de deştept!

Şi avem un steag de câcat.
Cred că a venit unul mai cu bun gust şi i-a zis lu’ un preşedinte sau ceva:
-Uite, dragă, ăstea sunt cele trei culori primare, zic să facem ceva frumos acolo, cu două, le combinăm, bun gust, să iasă artistic aşa.
– Cum bă două? Pune-le acolo să fie toate!
-Da’ iese la ţigani că îs culori primare şi nu merg una cu alta că cam contrastează!
– Să vezi ce o contrastez io pe mă-ta. Pune acolo tot, să fie ţipător, ca noi aşa, că răcnim mult da’ nu facem nimic!

Da’ cel mai tare îi urăsc pe ăia care se cară în altă ţară şi o fac pe deştepţii de acolo. Bă, dacă eraţi deştepţi vă descurcaţi şi aici. Aici e hard mode, voi sunteţi pe easy, pune ţinta computerul pentru voi. Io dansez cu un picior legat la spate şi dansez mai bine decât voi.

Luaţi pula. Şi voi şi patrioţii.

Ultima descoperire: Pe eRepublik, Romania virtuala e al treilea stat virtual ca importanta virtuala. HAI AI NOSTRI MUIE AI LOR!