Boala cea mai mare a omului prost e futerea de grijă pentru lucruri tangenţiale cu ce consumă. Da, just, îi place ce scrie/desenează/cântă/găteşte/orice cineva. Dar nu poate să se oprească acolo. Trebuie să îl intereseze ce bagă ăla în gură. Ce trage pe pulă. Cum se îmbracă. La ce oră se culcă. Cu ce mână şi-o ţine când se pişă şi dacă se uită la hârtie după ce se şterge la cur.

De unde şi până unde curiozitatea asta bolnavă pentru detalii care nu au relevanţă? E ca şi cum ai mânca un hamburger şi ai fi curios ce culoare a avut vaca. Chiar contează?

Idiotul nu face diferenţa între personaj narator şi scriitor. E cumva diferit textul ăsta dacă e scris de unu’ de 100 de kile de muşchi sau de unul paralizat de la gât în jos? Îl schimbă cu ceva?

Mi-am plimbat mecla puţin vizibil şi iar am ajuns la concluzia că sunteţi nişte căcaţi. Şi nu din ce cauză credeţi voi. Io m-am dus acolo şi mi-am făcut treaba. Am vrut să văd în principal cât de tare mă bâlbâi cu o cameră de filmat în faţă. Destul de tare prima dată. Dup-aia mi-a trecut. Vă asigur pe voi, care o ardeţi aiurea cu “timidoşenia” că am stat destul în spatele unei camere de filmat să ştiu că 90% din oameni se pierd şi când îs doar eu, ei şi camera, darmite când sunt în direct, şi că toţi care vorbesc dezinhibat în faţa ei o fac din cauză că au experienţă şi repetiţie, nu că s-ar fi născut cu un coi în plus. Şi am vrut să văd şi câţi oameni îs curioşi să îmi vadă mecla.

Nu. Nu dintr-un acces de grandomanie. Voiam doar sa verific o teorie de-a mea, care din păcate s-a confirmat. Vă spun la sfârşit.

M-a durut la bască de comentariile negative, ca şi de cele pozitive. Nu mai pot io că zic 5 anonimi pe net că probabil aveam regim de labă şi bătaie în liceu. Mi se pare normal atâta timp cât io vă iau la pulă cu orice ocazie prind, sentimentul să fie reciproc. Ete fleoşc acuma. Ştiţi şi cum arăt, şi pe unde umblu. Dacă vreţi să faceţi miştouri care chiar să mă afecteze, veniţi să le faceţi în faţă. Să vedeţi live şi cum fac când sunt afectat. Deşi trebuie să recunosc că m-a întristat să îmi dau seama că existau nişte oameni care se aşteptau să fiu cine ştie ce psihopat cu un ochi de sticlă şi macetă care face spume la gură şi sare la bătaie în loc să fiu un om normal. Oau.

Dar în schimb ceva, recunosc, m-a afectat. M-a enervat şi m-a scârbit în aşa hal încât să zic iar că sunteţi nişte căcaţi.

Faptul că o porcărie de filmuleţ în care nu zic NIMIC, care doar are MECLA MEA ÎN EL e în medie de 3 ori mai interesant decât ce scriu, mă enervează crunt. Că PRODUSUL, munca, umorul, căcaturile de texte pe care am făcut site-ul ăsta şi pentru care ziceam eu că intră lumea sunt de 3 ori mai puţin interesante decât mecla mea, mă face să vreau să vă calc pe muie. Cum pula mea să am cu 50% mai mult trafic şi de 3 ori mai multe comentarii într-o zi când pun un filmuleţ IDIOT cu mine, decât când pun un text la care mi-am copt creierul 3 zile?

De ce pula mea vă pasă vouă mai mult de culoarea vacii decât de hamburgeru făcut din ea? Irelevant dacă vi se pare o culoare mişto sau una oribilă. Chiar contează culoarea vacii? Căcaţilor!

Oricum. M-am dus, am făcut ce voiam să fac şi gata. Mi-a ajuns. Na, un ultim montaj, pentru ăia cu culoarea vacii. Meh, a scos cam fazele în care nu ziceam nimic. Da na, până la urma nu va intereseaza ce zic.

Ma intorc la ale mele.

Eram la lansare de album E.M.I.L. , o formaţie de ska, la care toate bucăţile sună la fel. De fapt în ska cam toate bucăţile de la toate formaţiile sună la fel. Spre exemplu în deschidere au cântat Pistol cu Capse, care sună exact la fel. Au făcut şi nişte coveruri EMIL care sunau exact ca originalul. Cred că-s un fel de echipa B de la EMIL ăştia. Speră şi ei că se accidentează unu’ de la formaţia de bază să intre şi ei.

Fix lângă scenă era un dragon gonflabil care la un moment dat a început să zboare de colo până colo. Cineva îl ridicase de jos şi era aruncat aleator prin aer. Se întâmpla acolo o poponărie cruntă. Şi cum stăteam io la a treia bere caldă am decis că e datoria mea să opresc această poponărie şi să ucid dragonul. Şi mi-am scos briceagul din buzunar şi am m-am dus spre el.

Nu ştiu alţii cum sunt, da’ mie mi se pare că un om normal tre să aibă mereu un briceag la el. Nu se ştie când ai nevoie. Un poponar prost de obicei ar scoate cuţitul de la briceag când se lasă cu bătaie. E o prostie. În primul rând e evident cuţitul şi s-ar putea ca şi celălat să scoată ceva fioros, ca să îţi taie avantajul, şi trebuie să ştii şi să dai cu el. Unul care se pricepe dă la mâini, face crestături, să sară sânge FĂRĂ să îl omori pe idiotul în care dai. Scopul e maxim să-l bagi în spital. Nu să-l omori dracu’ să faci puşcărie şi să îţi lărgească băieţii rozeta pe acolo. Cu cuţitul se pot întâmpla accidente.  Băieţii deştepţi de la Victorinox au pus pe bricege nişte chestii ce ei zic că-s nujce ace de cusut piele, de belit blană, ceva, o prostie. De-aia îi iubesc io. Au găsit o justificare să pună acolo ceva perfect de cafteală. Faci un pumn în jurul briceagului şi printre degete îţi ies 2 cm de lamă. Perfect. Nu se vede decât dacă se uită cineva atent deci poţi să dai neveuri şi, cel mai important, e destul de mică încât să fie o şansă foarte scăzută să omori pe cineva dar destul de mare să-l faci pe unu să sângereze ca un porc şi să ajungă în perfuzii la spital de la un pumn în stomac.  Mi se scoală numa când mă gândesc. 

Am terminat educaţia, ne întoarcem la poveste. Cobor, urmăresc dragonul şi când trece razant pe deasupra mea îi fut o bastârcă din fundu grădinii care era să pălească în tâmplă un hipiot cu dreaduri de să-i amestece ideile. Prostu sărise să dea cu capul în dragon. Dragonul răcneşte în agonie şi pică răpus. Dragonslayeru’ de mine dă trei coate în gură, că se lăsase cu moşală şi pleacă pe plajă să îşi termine berea mulţumit. Aici intervine episodu cu grasa pişândă.

După concert văd pe unu’ cu cadavrul pe umăr ieşind de acolo. Mi se pune pata. Adică ce basca lu’ Odin face ăla? Se laudă cu ce am ucidat eu ? Mă duc după el să cer cadavrul. Să îl ard pe un rug ceva, să vadă Thor ce brav dragonslayer sunt. Să vină valkyrele să mă feleze până-n Valhalla şi înapoi. Şi aflu de la duduia de lângă tip că ei erau stăpânii de drept ai dragonului. Că era o ea. O chema Daisy. Am omorât-o pe Daisy! M-au tăiat remuşcările brusc.

Îmi pare rău, Daisy că te-am trimis în raiul dragonilor de plastic. Nu ştiam că eşti un dragon de-ăla prietenos, cu stăpâni şi aventuri drăguţe. Credeam că eşti un dragon boschetar care venise la concert să facă poponării pe acolo. N-aveam de unde să ştiu. Îmi pare rău că n-am apucat să te cunosc, să zburăm printre nori, să îmi povesteşti povestiri dragoneşti şi să îmi prăjesc mici la respiraţia ta de foc. N-am apucat să am parte de înţelepciunea ta draconică, şi nici să admir năstruşniciile tale de creatură magică.

Am făcut un desen cu Daisy, în memoria ei. Ţin minte că era galbenă. Probabil nu avea buline mov şi sigur nu scuipa foc, dar na, asta e viziunea artistului. Nu mai ţin minte clar, că eram cam beat, dar am desenat-o pe Daisy aşa cum vreau eu să mi-o amintesc. Fericită. În cinstea ta, Daisy, oriunde ai fi acum!

Marea e un veceu imens. Un pişat de loc. Ziua oamenii sunt mai ruşinoşi. Ba că au pula mică, ba că au impresia că pizda lor e un element interesant şi care nu trebuie văzut decât de oameni care merită. Dar cum dă întunericul peste ei, n-ai loc pe plajă să te pişi. Încercam să o ard şi eu liniştit la un sfârşit de bere, solo, pe plajă, să-mi adun gândurile când apare o grasă, se aşează la 5 metri în faţa mea. Nu în stânga, nu în dreapta, ci fix în faţă şi dă drumu la un jet ţărănesc de-ăla de vacă proastă. Se bălăbăne, trage budigăii peste ultimul strop şi vine clătinat spre mine. Probabil în mintea ei sticloasă credea că m-a dat jos de pe căcat de impresionat ce eram. Stă cam 6.5 secunde pe gânduri şi mă întreabă “ai o ţigară?”. Cred că fusese pişarea atât de bună încât merita o ţigară de după. Trag un “nu fumez” în sictir. Ea mai stă 6.5 secunde şi mă loveşte iremediabil cu o replică care duhnea a inteligenţă : “să te apuci!”. OAU.

O grasă la stuf unduia din osânză pe melodia aia a lu’ Banderas

ay, ay, ay, ay ay,
ay mi amor
ay mi balena,
de mi corazon

Multă pizdă în ţara asta, bă. Multă pizdă de proastă calitate, disperată, pe care n-o fute nici dracu. N-am văzut, da mi s-a zis de un beţivan care futea o grasă cu o zi înainte, fix la stuf. O coclea la secreţii la umbra unei umbreluţe, nocturn. Ăla e adevăratul spirit Vama Veche. Asta de fapt e tot ce reprezintă Voma Veche. Un loc unde terminaţi beţi se fut cu grase naşparlii în semipublic. Şi în care dârlăi între ultimele vârste îşi plimbă hernia testiculară la 12 pe plajă. Să-i piş în cur.

Mai târziu, eram cam înveselit şi mă taie pişarea. Banghesc eu o piatră pe marginea apei, mare şi albă şi decid să mă piş pe ea. Mă duc la piatră, mi-o scot, când văd că oamenii de lângă piatră se uită ciudat la mine. Contrariaţi aşa. Mă întreb io ce pula mea au ăia de se benoclează la mine de parcă nu mai sunt 14 oameni care se pişă în raza lor vizuală. Dau să vociferez când observ că şi piatra albă se uita ciudat la mine. Ciudat spre contrariat. Parcă ar fi vrut să zică “hai laso-n pula mea, ce e prost-gustul ăsta pe tine?”. Doar că n-a putut zice nimic, pentru că era un câine. Piatra era un câine. I-am zis scuzoaie câinelui, mi-am băgat-o înapoi şi am plecat. Era să mă piş pe un câine.

Aşa am descoperit eu circuitul apei în natură. Ăla adevărat, nu ce vor Illuminati să credeţi. Bullşitul ăla cu evaporare şi nori care-s făcuţi din apă. Încă un element şi am elucidat misterul.

Mâine dimineaţă mai vesel despre cum am ucidat un dragon.

Ăsta a fost de umplutură.

Salut. Acu mi-e lene.

Maceta aia, s-au întrebat mult dacă e folclor sau realitate. Deci nu. Chiar am macetă. E mare, inoxidabilă şi cu teacă de agăţat la curea. Are damage 2d6, 10% şansă de critical hit şi 1% şansă de automutilare.

Mă duc la mare. Dacă vedeţi basca aia imbecilă, aia de oligofren de lângă macetă pe undeva pe la mare, daţi omului de sub ea o bere. Salut.

Din când în cînd mai găsesc o curvă proastă care e atît de curvă proastă încât simt nevoia să menţionez în public că este o curvă proastă. E un fenomen destul de des. Probabil vă întrebaţi cine e Cătălina asta, şi de ce e dânsa o curvă proastă. Vă spun eu mai încolo, să menţin tensiunea.

Libertatea este un ziar prost. E şaorma ziarelor, care este maneaua mâncărurilor. Dar, cum zicea şi Shakespeare: „What is love, baby don’t hurt me, don’t hurt me, no more”. Adică, chit că te răneşte prin imbecilitate, nu ai cum să nu iubeşti articole ca acesta, care te învaţă cum să fii un târlan prost pe messenger şi că wby înseamnă iubi sau acesta care te învaţă foarte serios că cea mai simplă metodă de a nu te îmbăta este SĂ NU BEI ALCOOL! Nu are autor, dar probabil este vorba de Căpitanul Evident. Nimeni altcineva decât bravul Căpitan nu s-ar fi prins de asemenea fapt.

Buun, să sărim la Cătălina. Cătălina e din Alexandria şi scrie la Libertatea. Ea şi-a început cariera în presă cu curul, pozând la pagina 5. Apoi, bănuiesc că şi-a continuat-o cu pizda, pentru că nu pot să-mi imaginez cum a trecut de la categoria decor la cea de scriitor atât de repede. O fi învăţat jurnalism de la pula unui redactor? Putem doar bănui.

Deci am stabilit că e curvă, probabil. Să vedem ce scrie, să ne hotărâm şi că e proastă. Sărim peste articolele superbe despre cum ca femeie e normal să „ţi se scurgă sânge din sex” (Deci nu din pizdă, Din SEX), ce ceaiuri să bei ca să te caci bine, ajungem la un articol fabulos despre cum să nu rămâi gravidă folosind printre altele şi metoda calendarului, sau ruleta rusească cum îi zic io, care e la fel de sigură ca Pumnul Dacic. Acest articol mă bucură sincer. Vreau să văd selecţie naturală. Vreau să văd cititoare proaste de Libertatea cum iau în serios inepţiile ăstea, rămân gravide şi fac avort cu umeraşul de sârmă, râmânând sterile, pentru binele omenirii. WOOOOO.

Însă trei articole m-au impresionat profund, şi o să le comentez, pentru că e mai uşor să îţi baţi pula de ceva decât să creezi ceva nou.

1.Învaţă să fii cool. Un articol de o cretinătate savuroasă. E primul pe care l-am citit de la duduie, şi cum l-am citit, cum mi-a venit să-i dau cu pula peste meclă. Chiar merită sănătos nişte scatoalce cu pula. Cităm:

“Dacă vrei să fii cool, trebuie să ai mare grijă şi la limbaj. Asta nu înseamnă că trebuie să vorbeşti urât, ci, pur şi simplu, să-ţi adaptezi vocabularul la gaşca din care vrei să faci parte. Iată câteva cuvinte şi replici care-i pot da gata pe amicii tăi: “e beton”, “naşpa”, “hai, frate”, “come on brother”, “belea”, “eşti penal” etc.”. Adaug şi eu câteva: “m-ai dat jos de pe căcat!” “sfinte căcat!” “ei căcat!” “ce proastă-i mă-ta!” “te fut în inimă!” şi clasicul “te-n gură de hipstăr!”. Deci belea. Come on brother, ce penal. Hai frate, gen!

“Iannis (16 ani – dreapta) şi Vlad (15 ani) se salută de fiecare dată când se întâlnesc într-un mod aparte: “Ne strângem mâna cu putere, apoi ne apropiem, piept la piept, şi ne batem pe spate, de două ori, cu celălalt braţ”. Apoi ne aplecăm, ne dăm pantalonii jos, ne scuipăm în anus şi ne futem până facem cârcel la gambă. E cool să te saluţi ca un pârţar!

Totuşi cel mai tare din tot articolul este un cretin care şi-a tatuat mecla prietenei pe mână. “Suntem împreună de multă vreme şi am vrut să-i arăt cât ţin la ea. Tatuajul a fost foarte apreciat şi de amici”, spune Marius. Clar. Şi eu m-aş fi căcat pe mine de râs să văd o meclă stilizată de proastă mediocră din punct de vedere a aspectului tatuată pe mâna unui guşter.

2. Zece idei pentru un party de neuitat. Observăm iarăşi că căcaţii din ziua de azi nu se mai duc pe la petreceri. O ard pe la party-uri. Unde musai trebuie să ai coif, ca să ai în ce borî, baloane colorate, că nu eşti mascul până nu fuţi una cu balonul de 10 mii pe pulă. Observăm regula 9. Să ştiţi că regula 9 e de referinţă. De acuma o să folosesc expresia “hai să o ardem regula 9!”. Pe bune. Regula nouă e genială. Am râs de m-am scăpat doi stropi în chiloţi.

“9. Ca să vă distraţi mai bine, propune-le prietenilor să faceţi schimb de haine, fetele cu băieţii”

Terminaţi, bă cu poponăria! Dacă tot vă dezbrăcaţi, secs în grup! Dacă nu e gagici, nu e nimic, labă-n cerc!

Şi ultimul articol
3. Ţie ce-ţi place la tine? unde sunt întrebate nişte proaste ce le place la ele. Urmează umor porno previzibil.

Alexandra (17 ani): “Ochii mei sunt superbi. Îmi place foarte mult atât culoarea, cât şi forma. Şi n-o spun numai eu, ci şi cei din jur”. Să mă slobod în ei!

Ina (20 de ani): “Dantura mea e superbă. În mare sunt mulţumită de felul în care arăt, nu am de ce să mă plâng”. Să mă slobod pe dinţii tăi!

Tania (20 de ani): “Din punct de vedere fizic, doar faţa îmi place la mine. În rest, mă chinuiesc să slăbesc, pentru că mi se pare că sunt grasă” Să mă slobod pe mecla ta. După ce slăbeşti 12 kile, batoză!

Oana (16 ani): “Ce-i al meu e pus deoparte. Buzele sunt senzuale, iar felul în care mă îmbrac îi dă pe spate pe băieţi”. Aici merită ceva mai complicat. Să mă dai pe spate cu hainele tale, şi dacă tot sunt pe spate, să te sui cu buzele ălea pe pula mea verticală. Bagaboantă minoră! Auzi la ea, dă pe spate băieţii. CURVO!

Şi na, Cătălina, dacă citeşti asta, nu vrei să înveţi să scrii şi de la pula mea? Pizda aia a ta durdulie mă face să mi se scoale didactic.

O ardeam arogant sâmbătă noaptea pe Dorobanţi, complet atipic la faza cu Dorobanţiul dar extrem de tipic cu aroganţa când o cineva a supus această idee în aer: “hai la mare, ne întoarcem mâine”.

Din punctul meu de vedere, problema nu s-a pus dacă vreau sau nu la mare. Problema, din câte am simţit-o eu, cel mai bine se exprimă în filozofia de mare talent a hipsterilor de mare aglutinare intelectuală britpop-indie, “The Killers”. Întrebarea de fapt era.

Suntem Oameni, sau suntem Dansator?

Aşa că hotărârea m-a podidit galopant. Mergem la mare. Şi am mers la mare. Ce dracu, doar suntem Oameni, sau suntem Dansator!

La Eforie Nord, Sud sau Gen, soarele se scula din apă. Se scula lent şi sigur. Se scula ca o pulă. În sfârşit aveam şi io o justificare pentru ochelarii de soare de pe muie, cu care pe întuneric nu vedeam nimic da’ făceau parte din look. Din look făcea pate şi cea mai oribilă, odioasă, sinistră, stupidă, penibilă, omnijignitoare, jenantă şi glorios de hidoasă bască cunoscută de univers. Da’ mi-am pus-o mai târziu. Nu că nu era soare. da nu avea cine să se uite spre mine şi să deducă că-s idiot.

Două cupluri se frecau prin haine la 100 de metri unii de alţii. Dânsele pe ei, îngrămădindu-şi fofoloanca bine protejată de budigăi şi blugi peste probabil erecţiile lor nervoase. Când s-au sculat mergeau cam crăcănato-dureros târlanii. Off, unde-i Cătălin Crişan când ai nevoie să îţi cânte ceva de inimă verde şi de coaie albastre? De ce să te freci în zori când poţi să te fuţi în noapte? Până la urmă, suntem Oameni, sau suntem Futător? Am vrut să strig didactic spre ei “bă fraierii! ori le futeţi, ori o lăsaţi moartă! O să vă usture coaiele legendar!” . Da’ cine-s io să o ard didactic, am cugetat eu umil în gând.  

Nişte raţe fâlfâiau razant cu apa. Un amic cu înclinaţii ornitologice, care e o ramură a zoofiliei orientată spre păsăret m-a lămurit că erau cormorani. M-am uitat spre el cu privirea de “mă doare-n pulă dacă-s raţe sau cormorani” şi, fiind puţin cam tălâmb omul i-am şi zis:

-Mă doare-n pulă dacă-s raţe sau cormorani!

Sau ornitorinci. Nişte raţe zburau razant cu apa. Păi ce pula mea!

Se întorceau terminaţii de la Liberty Parade când noi de îndreptam spre ce pizda măsii direcţie e aia. Aş fi vrut să am o mitralieră. Şi să fac o selecţie naturală. Să îi întreb pe fiecare în parte: Eşti odios de beat? Nu? Timbre? Nu? K? Nu? MDMA? NU? X? CUM, NICI X? Heroină măcar? NU?? Nici măcar lac de uşi la pungă???? PĂI CE RASA MĂTII DE REDUS MINTAL CAUŢI BĂ LA 10 ORE DE MUZICA ROŢII PĂTRATE, OLIGOFRENIE ,FĂRĂ SĂ FII CĂCAT PE TINE DE ALTERAT PSIHIC? CUM POATE CREIERUL TĂU ÎN STADIUL LUI NORMAL SĂ SUPORTE ASEMENEA SMEGMĂ MUZICALĂ? Şi poc un glonte. În aparatul reproductiv.

Chiar trebuie să fii retardat să asculţi hause lucid. E cel mai de căcat gen de sunet. Hause şi minimale şi alte pişaturi. Pai aduni un autocar de de-ăştia şi incepi campania “salivaţi Vama Veche”, că au bale-n barbă de handicapaţi ce sunt.

Când am intrat în Voma Veche, problema s-a pus: Suntem Oameni, sau suntem Mâncător? Aşa că ne-am dus la Bibi. Am aşteptat să se deschidă Bibi. Are o mâncare în aşa hal de mediocră Bibi ăsta, că să mi se usuce la intrare dacă pot să zic ceva de rău sau de bine de mâncare aia. E mâncarea care te răpeşte de părere.

Şi ne-am dus la apă+nisip+bere+ fussball în pantă. Mi-am dat seama că-s la fel de varză la fussball pe cât sunt şi la fotbal normal. Îmi dădea gol panta. Şi am intrat în apă. Io am o problemă cu apa. Adicătelea mă distrez în apă stând pe loc în apă până la sfârcuri. Atât. Urăsc să-mi intre apa în găurile craniene. Unii zic că mi-e frică de apă. Ţin să îi contrazic şi să spun că simt faţă de bălăcit cam ce simt faţă de futut în cur. Nu cred aş păţi ceva sau că ar fi extrem de insuportabil. Doar că nu vreau, nu-s curios, n-am nevoie, mi-e bine fără. Şi mai erau şi nişte gângănii prin apă care înotau rapid, pişcau şi arătau ca nişte goa’ulzi. Pula mea, nu vroiam să aibă acces goa’ulzii la urechile mele. Mi-a trebuit juma de oră să îmi conving amicii că nu am nevoie să mă ajute ei să mă distrez şi că daca ei vor să scoată pietre de pe fundul mării cu fruntea, asta nu înseamnă că automat sunt şi eu la fel de încântat de activitate. Până la urmă, suntem Oameni, sau suntem Înotător? Cred ca si basca mea penibila ma facea sa par mai putin serios cand spuneam ca nu vreau sa calc apa cu mecla.

Urâţi la vamă ca de obicei. Se dădeau cu smârdan până şi-n lorgean ca să nu se frigă. Eu nu cred în cancer. Sau în soare. Sau în molecule şi partea întunecată a lunii. Aşa că nu m-am dat cu smârdan nici în lorgean, nici în altă parte. Şi m-am bronzat frumos, de un azuriu de rac fiert care luceşte arătos şi sănătos chiar şi după ce sting lumina.

Pe drumul de întoarcere, aglomeraţia era ca la duşuri în taberele unde îi învăţau nemţii pe evrei să se concentreze. Aerul condiţionat alterna de mă gândeam: Suntem Oameni, sau suntem Congelator? Sau Cuptor? Si se mai şi răsturnase unu, a făcut flick-flackuri cu maşina pe autostradă şi acuma hoitul lui o făcea pe mortul decesat în timp ce paramedicii se făceau că-l resusciteaza, deşi era evident că individul crăpase. Un gând trist mi s-a strecurat în gândire: Suntem Oameni, sau suntem Muritor?

Acuma probabil vă întrebaţi de ce dracu’ povestesc eu chestiile ăstea fără sens, utilitate, logică, povaţă sau coerenţă. Problema nu se pune dacă e hazliu sau nu, dacă e important, interesant, relevant sau citibil.

Problema este mai simplă, cum ar spune marii artişti de la The Killers: Suntem Oameni, sau suntem Narator?

Întâi să comentăm acest filmuleţ scurt. Ca de obicei, Happy Fish sunt exact ca o gagică mişto care fute bine dar fix când ţi-e lumea mai dragă îţi bagă un deget în cur neanunţat de strică complet toată experienţa. În acest caz, degetul în cur este acel “nah nah nah” care pe lângă că e atât de jenant încât mi-e ruşine cu mine uitându-mă la clip din cauza lui, mai e şi repetat de două ori.

Dar să trecem la subiect

Există păreri împărţite referitor la Vama Veche. Există unii care spun că e “super tare, gen, frate!” şi unii care spun că “s-a dus dracu’ şi Vama Veche în ultimul timp”

Dar mai e şi părerea mea care e puuuuuuu ţiiiiiiiiiiiinnn mai diferită, ceva mai controversată. Ok, sunteţi gata? Staţi bine jos?
VAMA VECHE A FOST TOT TIMPUL UN CĂCAT DE LOC

Întâi au fost boşorogii hipioţi care se plimbau în pula goală pe acolo admirându-şi coaiele lăsate unu’ la altu. Băbăciuni cu floaca cât freza lu’ Don King babăbănindu-şi pungile venoase ce au fost odată ţâţe prin briza mării, bucuroase că mirosul de peşte acoperă damful de smegmă mustindă de la ele din fofoloancă.

Atraşi de cei de mai sus au venit neohipioţii. Pizde proaste cu haine pământii, şterse şi insipide care tocmai au descoperit-o pe Janis Joplin şi beau votca ca pe apă, dansând cu flori în păr şi sperând că de la beţie o să uite măcar ele cât de urâte sunt. Târlani nebărbieriţi, cu părul slinos, zăngănind afon “unde-s pistoalele, unde-s pumnalele” la chitările lor acustice. Cu toţii veseli că au ajuns să înveţe lifestyle de la pula lu’ Mircea Toma.

Apoi au venit rockerii şi punkiştii, că doar na, la noi nu se disting prea tare de neohipioţi, mai ales în oraşele de sub 300 000 de locuitori unde în total toate cele trei comunităţi au sub 100 de membri şi un singur bar pe care-l împart. E normal să fie prieteni şi au auzit că e mişto acolo de la ăia, au venit şi ei.

Un mare procent din rockeri şi punkişti sunt fakerii. Ăia cu tricouri proaspete cu formaţii, să vadă lumea ce ascultă ei, cu pierce-ul încă umflat de nou ce e şi cu pletuţa încă în faza de formare. Au auzit că e rost de petrecere acolo şi au venit să o ardă vesel. Să poştească o bere la zece oameni şi să urle a doua zi “COAEE CE TARE M-AM SPART”.

Apoi au venit cocalarii. Au auzit că s-a deschis grădină zoologică la Vama Veche şi au venit sa se uite şi ei la speciile ăstea străine lor, mâncati-aş.

Şi a devenit populară brusc! Vama Veche super la modă! Au venit hipsterii să o ardă dezinhibat. Să poată să îşi aşeze eşarfa într-un mod nonşalant în dialog cu amicii acasă şi să spună: “bă… la mine Vama Veche e acasă!” “oau super tare! cum e acolo?” “nu e de tine bă… n-ai cum să înţelegi locul ăla!”

Hai că vă explic eu cum e Vama Veche. E o zumzăială sinistră de hipioţi, neohipioţi, hipsteri, rockeri, punkeraşi, pokemoni, manelari, cocalari, houseri, pastilaţi, nudişti sticlişti şi orice. E prea pestriţă să fie pe gustul oricui şi e un fel de petrecere care nu se mai termină. E un bar imens în care da, poţi să te distrezi dar în care mai trebuie să şi dormi. E aglomerată cu toate categoriile ăstea de ciudaţi. Nu ai loc să respiri. E un bar imens şi plin.

Atmosfera de vamă atmosfera de vamă atmosfera de vamă… wooo ce tare e. E aceiaşi ca în Expirat. Ca în B52. Ca în Control. Ca în extrem de multe locuri. EXACT ACELAŞI LUCRU. Diferenţa e că din barurile ăstea îmi ia 15 minute cu taxiul până în patul meu confortabil şi liniştit. Plec oricând. Nu sunt înglodat în aglomeraţia aia de oameni care nu-mi plac.

Şi de ce e mai mişto Sfântu Gheorghe? Sunt şi acolo hipioţi ofiliţi. Dar sunt puţini. Sunt şi rockeri cu tricou scos din cutie şi punkişti proaspeţi. Dar sunt puţini. Sunt şi hipsteri. Dar SUNT PUŢINI. E un loc la mama dracu’ unde se ajunge greu. Hipserul prin definiţie e superficial. El pune în balans accesibilitatea cu popularitatea. Din păcate cam de anul ăsta, locul ăla e mai popular decât inaccesibil. Deci o să vină hipsteraşii şi acolo în masă.

Dar poate o să fie mişto şi anul ăsta. Poate n-o să vină atât de obscen de mulţi cum îmi spune instinctul că o să vină. Poate o să fie destul de puţini odioşi încât să nu mă calce pe nervi. Să pot să-i ignor şi să-mi văd liniştit de berea mea. Poate rămân târlanii la vama veche şi anul ăsta şi pot în continuare să mă relaxez la Sf. Gheorghe fără să aud “FRATEE, E BELEAA AICI, M-AM SPART FRATEE, COAEE WOOO, CE-AI COAIE, SUPERTARE”

Sau vin cu maceta la mine.

De 3 săptămâni sunt stresat. Vreau să-l omor pe colegu’ Andrei Manţog da’ mă abţin că mi-e prieten.

Omul e maniac cu fotbalul. Psihopat. Mie mi se fâlfâie complet de acest sport. Da’ de 3 săptămâni s-a anunţat că noi (redacţia) o să jucam un meci cu naţionala artiştilor. O echipă de-asta de Oţil, ăla alb şi ăla negru de la alb şi negru, şi dracu mai ştie cine, Adrian Enache sau Aurel Temişan sau amândoi. Plua mea, aveţi informaţiile aici.

Ei bine, şi de când cu anuţu, omu’ a ieşit din letargia lui tipică şi ÎN FIECARE ZI mă fute la cap cu ceva legat de acel meci. “bă da să vii că avem antrenament” “bă ai citit al paişpelea meil pe ţi l-am trimis azi legat de meci ?” “bă tre să facem un filmuleţ legat de meci!”.E ultima zi. Sper că scăp fără să pocnească ceva în mine şi să îi bag maceta pe gât.

Da’ de trei zile mă fute la cap să dau de meci pe blog să vină păsăret în public. Aparent îs pimpul redacţiei şi trebuie neaparat să fac rost de fane urlânde care să vină la meci. Aşa că dacă sunteţi fane urlânde aveţi aici informaţiile ce şi cum, să puteţi să veniţi să urlaţi. Io nu o să joc că-s accidentat. Mă doare-n pulă. Da’ o să fiu pe acolo fără nici un scop anume. Puteţi veni şi dacă sunteţi tipi, da’ să aduceţi păsăret cu voi că cică ăsta e scopu’. Măcar aşa, că e şansă să i-l suflaţi pe Oţil Răduleascăi.

E bine Manţoage? Acu pot să mă întorc în pula mea la ale mele? Nici măcar nu m-ai filmat cu fac 44 de duble cu pla pentru teaseru’ ăla.

Deci da. Esteţi fani caţavencu, sau bruma aia de artişti dubioşi şi n-aveţi ce face azi, joi, pe la 16 prin Bucureşti, mişcaţi-vă hoitu’ să vedeţi incompetenţi cum se impedică de minge. Sau nu. Nu ma intereseaza, nu vreau, nu cumpar, nu-s curios. Da’ ma fute asta la cap.

A da, şi am scris şi ceva, că de fapt asta vreţi voi, sudoarea peniţei coaielor mele. Doar că o să apară după meci, să nu-l eclipseze.

Atât.