Maceta aia, s-au întrebat mult dacă e folclor sau realitate. Deci nu. Chiar am macetă. E mare, inoxidabilă şi cu teacă de agăţat la curea. Are damage 2d6, 10% şansă de critical hit şi 1% şansă de automutilare.

Mă duc la mare. Dacă vedeţi basca aia imbecilă, aia de oligofren de lângă macetă pe undeva pe la mare, daţi omului de sub ea o bere. Salut.

Din când în cînd mai găsesc o curvă proastă care e atît de curvă proastă încât simt nevoia să menţionez în public că este o curvă proastă. E un fenomen destul de des. Probabil vă întrebaţi cine e Cătălina asta, şi de ce e dânsa o curvă proastă. Vă spun eu mai încolo, să menţin tensiunea.

Libertatea este un ziar prost. E şaorma ziarelor, care este maneaua mâncărurilor. Dar, cum zicea şi Shakespeare: „What is love, baby don’t hurt me, don’t hurt me, no more”. Adică, chit că te răneşte prin imbecilitate, nu ai cum să nu iubeşti articole ca acesta, care te învaţă cum să fii un târlan prost pe messenger şi că wby înseamnă iubi sau acesta care te învaţă foarte serios că cea mai simplă metodă de a nu te îmbăta este SĂ NU BEI ALCOOL! Nu are autor, dar probabil este vorba de Căpitanul Evident. Nimeni altcineva decât bravul Căpitan nu s-ar fi prins de asemenea fapt.

Buun, să sărim la Cătălina. Cătălina e din Alexandria şi scrie la Libertatea. Ea şi-a început cariera în presă cu curul, pozând la pagina 5. Apoi, bănuiesc că şi-a continuat-o cu pizda, pentru că nu pot să-mi imaginez cum a trecut de la categoria decor la cea de scriitor atât de repede. O fi învăţat jurnalism de la pula unui redactor? Putem doar bănui.

Deci am stabilit că e curvă, probabil. Să vedem ce scrie, să ne hotărâm şi că e proastă. Sărim peste articolele superbe despre cum ca femeie e normal să „ţi se scurgă sânge din sex” (Deci nu din pizdă, Din SEX), ce ceaiuri să bei ca să te caci bine, ajungem la un articol fabulos despre cum să nu rămâi gravidă folosind printre altele şi metoda calendarului, sau ruleta rusească cum îi zic io, care e la fel de sigură ca Pumnul Dacic. Acest articol mă bucură sincer. Vreau să văd selecţie naturală. Vreau să văd cititoare proaste de Libertatea cum iau în serios inepţiile ăstea, rămân gravide şi fac avort cu umeraşul de sârmă, râmânând sterile, pentru binele omenirii. WOOOOO.

Însă trei articole m-au impresionat profund, şi o să le comentez, pentru că e mai uşor să îţi baţi pula de ceva decât să creezi ceva nou.

1.Învaţă să fii cool. Un articol de o cretinătate savuroasă. E primul pe care l-am citit de la duduie, şi cum l-am citit, cum mi-a venit să-i dau cu pula peste meclă. Chiar merită sănătos nişte scatoalce cu pula. Cităm:

“Dacă vrei să fii cool, trebuie să ai mare grijă şi la limbaj. Asta nu înseamnă că trebuie să vorbeşti urât, ci, pur şi simplu, să-ţi adaptezi vocabularul la gaşca din care vrei să faci parte. Iată câteva cuvinte şi replici care-i pot da gata pe amicii tăi: “e beton”, “naşpa”, “hai, frate”, “come on brother”, “belea”, “eşti penal” etc.”. Adaug şi eu câteva: “m-ai dat jos de pe căcat!” “sfinte căcat!” “ei căcat!” “ce proastă-i mă-ta!” “te fut în inimă!” şi clasicul “te-n gură de hipstăr!”. Deci belea. Come on brother, ce penal. Hai frate, gen!

“Iannis (16 ani – dreapta) şi Vlad (15 ani) se salută de fiecare dată când se întâlnesc într-un mod aparte: “Ne strângem mâna cu putere, apoi ne apropiem, piept la piept, şi ne batem pe spate, de două ori, cu celălalt braţ”. Apoi ne aplecăm, ne dăm pantalonii jos, ne scuipăm în anus şi ne futem până facem cârcel la gambă. E cool să te saluţi ca un pârţar!

Totuşi cel mai tare din tot articolul este un cretin care şi-a tatuat mecla prietenei pe mână. “Suntem împreună de multă vreme şi am vrut să-i arăt cât ţin la ea. Tatuajul a fost foarte apreciat şi de amici”, spune Marius. Clar. Şi eu m-aş fi căcat pe mine de râs să văd o meclă stilizată de proastă mediocră din punct de vedere a aspectului tatuată pe mâna unui guşter.

2. Zece idei pentru un party de neuitat. Observăm iarăşi că căcaţii din ziua de azi nu se mai duc pe la petreceri. O ard pe la party-uri. Unde musai trebuie să ai coif, ca să ai în ce borî, baloane colorate, că nu eşti mascul până nu fuţi una cu balonul de 10 mii pe pulă. Observăm regula 9. Să ştiţi că regula 9 e de referinţă. De acuma o să folosesc expresia “hai să o ardem regula 9!”. Pe bune. Regula nouă e genială. Am râs de m-am scăpat doi stropi în chiloţi.

“9. Ca să vă distraţi mai bine, propune-le prietenilor să faceţi schimb de haine, fetele cu băieţii”

Terminaţi, bă cu poponăria! Dacă tot vă dezbrăcaţi, secs în grup! Dacă nu e gagici, nu e nimic, labă-n cerc!

Şi ultimul articol
3. Ţie ce-ţi place la tine? unde sunt întrebate nişte proaste ce le place la ele. Urmează umor porno previzibil.

Alexandra (17 ani): “Ochii mei sunt superbi. Îmi place foarte mult atât culoarea, cât şi forma. Şi n-o spun numai eu, ci şi cei din jur”. Să mă slobod în ei!

Ina (20 de ani): “Dantura mea e superbă. În mare sunt mulţumită de felul în care arăt, nu am de ce să mă plâng”. Să mă slobod pe dinţii tăi!

Tania (20 de ani): “Din punct de vedere fizic, doar faţa îmi place la mine. În rest, mă chinuiesc să slăbesc, pentru că mi se pare că sunt grasă” Să mă slobod pe mecla ta. După ce slăbeşti 12 kile, batoză!

Oana (16 ani): “Ce-i al meu e pus deoparte. Buzele sunt senzuale, iar felul în care mă îmbrac îi dă pe spate pe băieţi”. Aici merită ceva mai complicat. Să mă dai pe spate cu hainele tale, şi dacă tot sunt pe spate, să te sui cu buzele ălea pe pula mea verticală. Bagaboantă minoră! Auzi la ea, dă pe spate băieţii. CURVO!

Şi na, Cătălina, dacă citeşti asta, nu vrei să înveţi să scrii şi de la pula mea? Pizda aia a ta durdulie mă face să mi se scoale didactic.

O ardeam arogant sâmbătă noaptea pe Dorobanţi, complet atipic la faza cu Dorobanţiul dar extrem de tipic cu aroganţa când o cineva a supus această idee în aer: “hai la mare, ne întoarcem mâine”.

Din punctul meu de vedere, problema nu s-a pus dacă vreau sau nu la mare. Problema, din câte am simţit-o eu, cel mai bine se exprimă în filozofia de mare talent a hipsterilor de mare aglutinare intelectuală britpop-indie, “The Killers”. Întrebarea de fapt era.

Suntem Oameni, sau suntem Dansator?

Aşa că hotărârea m-a podidit galopant. Mergem la mare. Şi am mers la mare. Ce dracu, doar suntem Oameni, sau suntem Dansator!

La Eforie Nord, Sud sau Gen, soarele se scula din apă. Se scula lent şi sigur. Se scula ca o pulă. În sfârşit aveam şi io o justificare pentru ochelarii de soare de pe muie, cu care pe întuneric nu vedeam nimic da’ făceau parte din look. Din look făcea pate şi cea mai oribilă, odioasă, sinistră, stupidă, penibilă, omnijignitoare, jenantă şi glorios de hidoasă bască cunoscută de univers. Da’ mi-am pus-o mai târziu. Nu că nu era soare. da nu avea cine să se uite spre mine şi să deducă că-s idiot.

Două cupluri se frecau prin haine la 100 de metri unii de alţii. Dânsele pe ei, îngrămădindu-şi fofoloanca bine protejată de budigăi şi blugi peste probabil erecţiile lor nervoase. Când s-au sculat mergeau cam crăcănato-dureros târlanii. Off, unde-i Cătălin Crişan când ai nevoie să îţi cânte ceva de inimă verde şi de coaie albastre? De ce să te freci în zori când poţi să te fuţi în noapte? Până la urmă, suntem Oameni, sau suntem Futător? Am vrut să strig didactic spre ei “bă fraierii! ori le futeţi, ori o lăsaţi moartă! O să vă usture coaiele legendar!” . Da’ cine-s io să o ard didactic, am cugetat eu umil în gând.  

Nişte raţe fâlfâiau razant cu apa. Un amic cu înclinaţii ornitologice, care e o ramură a zoofiliei orientată spre păsăret m-a lămurit că erau cormorani. M-am uitat spre el cu privirea de “mă doare-n pulă dacă-s raţe sau cormorani” şi, fiind puţin cam tălâmb omul i-am şi zis:

-Mă doare-n pulă dacă-s raţe sau cormorani!

Sau ornitorinci. Nişte raţe zburau razant cu apa. Păi ce pula mea!

Se întorceau terminaţii de la Liberty Parade când noi de îndreptam spre ce pizda măsii direcţie e aia. Aş fi vrut să am o mitralieră. Şi să fac o selecţie naturală. Să îi întreb pe fiecare în parte: Eşti odios de beat? Nu? Timbre? Nu? K? Nu? MDMA? NU? X? CUM, NICI X? Heroină măcar? NU?? Nici măcar lac de uşi la pungă???? PĂI CE RASA MĂTII DE REDUS MINTAL CAUŢI BĂ LA 10 ORE DE MUZICA ROŢII PĂTRATE, OLIGOFRENIE ,FĂRĂ SĂ FII CĂCAT PE TINE DE ALTERAT PSIHIC? CUM POATE CREIERUL TĂU ÎN STADIUL LUI NORMAL SĂ SUPORTE ASEMENEA SMEGMĂ MUZICALĂ? Şi poc un glonte. În aparatul reproductiv.

Chiar trebuie să fii retardat să asculţi hause lucid. E cel mai de căcat gen de sunet. Hause şi minimale şi alte pişaturi. Pai aduni un autocar de de-ăştia şi incepi campania “salivaţi Vama Veche”, că au bale-n barbă de handicapaţi ce sunt.

Când am intrat în Voma Veche, problema s-a pus: Suntem Oameni, sau suntem Mâncător? Aşa că ne-am dus la Bibi. Am aşteptat să se deschidă Bibi. Are o mâncare în aşa hal de mediocră Bibi ăsta, că să mi se usuce la intrare dacă pot să zic ceva de rău sau de bine de mâncare aia. E mâncarea care te răpeşte de părere.

Şi ne-am dus la apă+nisip+bere+ fussball în pantă. Mi-am dat seama că-s la fel de varză la fussball pe cât sunt şi la fotbal normal. Îmi dădea gol panta. Şi am intrat în apă. Io am o problemă cu apa. Adicătelea mă distrez în apă stând pe loc în apă până la sfârcuri. Atât. Urăsc să-mi intre apa în găurile craniene. Unii zic că mi-e frică de apă. Ţin să îi contrazic şi să spun că simt faţă de bălăcit cam ce simt faţă de futut în cur. Nu cred aş păţi ceva sau că ar fi extrem de insuportabil. Doar că nu vreau, nu-s curios, n-am nevoie, mi-e bine fără. Şi mai erau şi nişte gângănii prin apă care înotau rapid, pişcau şi arătau ca nişte goa’ulzi. Pula mea, nu vroiam să aibă acces goa’ulzii la urechile mele. Mi-a trebuit juma de oră să îmi conving amicii că nu am nevoie să mă ajute ei să mă distrez şi că daca ei vor să scoată pietre de pe fundul mării cu fruntea, asta nu înseamnă că automat sunt şi eu la fel de încântat de activitate. Până la urmă, suntem Oameni, sau suntem Înotător? Cred ca si basca mea penibila ma facea sa par mai putin serios cand spuneam ca nu vreau sa calc apa cu mecla.

Urâţi la vamă ca de obicei. Se dădeau cu smârdan până şi-n lorgean ca să nu se frigă. Eu nu cred în cancer. Sau în soare. Sau în molecule şi partea întunecată a lunii. Aşa că nu m-am dat cu smârdan nici în lorgean, nici în altă parte. Şi m-am bronzat frumos, de un azuriu de rac fiert care luceşte arătos şi sănătos chiar şi după ce sting lumina.

Pe drumul de întoarcere, aglomeraţia era ca la duşuri în taberele unde îi învăţau nemţii pe evrei să se concentreze. Aerul condiţionat alterna de mă gândeam: Suntem Oameni, sau suntem Congelator? Sau Cuptor? Si se mai şi răsturnase unu, a făcut flick-flackuri cu maşina pe autostradă şi acuma hoitul lui o făcea pe mortul decesat în timp ce paramedicii se făceau că-l resusciteaza, deşi era evident că individul crăpase. Un gând trist mi s-a strecurat în gândire: Suntem Oameni, sau suntem Muritor?

Acuma probabil vă întrebaţi de ce dracu’ povestesc eu chestiile ăstea fără sens, utilitate, logică, povaţă sau coerenţă. Problema nu se pune dacă e hazliu sau nu, dacă e important, interesant, relevant sau citibil.

Problema este mai simplă, cum ar spune marii artişti de la The Killers: Suntem Oameni, sau suntem Narator?

Întâi să comentăm acest filmuleţ scurt. Ca de obicei, Happy Fish sunt exact ca o gagică mişto care fute bine dar fix când ţi-e lumea mai dragă îţi bagă un deget în cur neanunţat de strică complet toată experienţa. În acest caz, degetul în cur este acel “nah nah nah” care pe lângă că e atât de jenant încât mi-e ruşine cu mine uitându-mă la clip din cauza lui, mai e şi repetat de două ori.

Dar să trecem la subiect

Există păreri împărţite referitor la Vama Veche. Există unii care spun că e “super tare, gen, frate!” şi unii care spun că “s-a dus dracu’ şi Vama Veche în ultimul timp”

Dar mai e şi părerea mea care e puuuuuuu ţiiiiiiiiiiiinnn mai diferită, ceva mai controversată. Ok, sunteţi gata? Staţi bine jos?
VAMA VECHE A FOST TOT TIMPUL UN CĂCAT DE LOC

Întâi au fost boşorogii hipioţi care se plimbau în pula goală pe acolo admirându-şi coaiele lăsate unu’ la altu. Băbăciuni cu floaca cât freza lu’ Don King babăbănindu-şi pungile venoase ce au fost odată ţâţe prin briza mării, bucuroase că mirosul de peşte acoperă damful de smegmă mustindă de la ele din fofoloancă.

Atraşi de cei de mai sus au venit neohipioţii. Pizde proaste cu haine pământii, şterse şi insipide care tocmai au descoperit-o pe Janis Joplin şi beau votca ca pe apă, dansând cu flori în păr şi sperând că de la beţie o să uite măcar ele cât de urâte sunt. Târlani nebărbieriţi, cu părul slinos, zăngănind afon “unde-s pistoalele, unde-s pumnalele” la chitările lor acustice. Cu toţii veseli că au ajuns să înveţe lifestyle de la pula lu’ Mircea Toma.

Apoi au venit rockerii şi punkiştii, că doar na, la noi nu se disting prea tare de neohipioţi, mai ales în oraşele de sub 300 000 de locuitori unde în total toate cele trei comunităţi au sub 100 de membri şi un singur bar pe care-l împart. E normal să fie prieteni şi au auzit că e mişto acolo de la ăia, au venit şi ei.

Un mare procent din rockeri şi punkişti sunt fakerii. Ăia cu tricouri proaspete cu formaţii, să vadă lumea ce ascultă ei, cu pierce-ul încă umflat de nou ce e şi cu pletuţa încă în faza de formare. Au auzit că e rost de petrecere acolo şi au venit să o ardă vesel. Să poştească o bere la zece oameni şi să urle a doua zi “COAEE CE TARE M-AM SPART”.

Apoi au venit cocalarii. Au auzit că s-a deschis grădină zoologică la Vama Veche şi au venit sa se uite şi ei la speciile ăstea străine lor, mâncati-aş.

Şi a devenit populară brusc! Vama Veche super la modă! Au venit hipsterii să o ardă dezinhibat. Să poată să îşi aşeze eşarfa într-un mod nonşalant în dialog cu amicii acasă şi să spună: “bă… la mine Vama Veche e acasă!” “oau super tare! cum e acolo?” “nu e de tine bă… n-ai cum să înţelegi locul ăla!”

Hai că vă explic eu cum e Vama Veche. E o zumzăială sinistră de hipioţi, neohipioţi, hipsteri, rockeri, punkeraşi, pokemoni, manelari, cocalari, houseri, pastilaţi, nudişti sticlişti şi orice. E prea pestriţă să fie pe gustul oricui şi e un fel de petrecere care nu se mai termină. E un bar imens în care da, poţi să te distrezi dar în care mai trebuie să şi dormi. E aglomerată cu toate categoriile ăstea de ciudaţi. Nu ai loc să respiri. E un bar imens şi plin.

Atmosfera de vamă atmosfera de vamă atmosfera de vamă… wooo ce tare e. E aceiaşi ca în Expirat. Ca în B52. Ca în Control. Ca în extrem de multe locuri. EXACT ACELAŞI LUCRU. Diferenţa e că din barurile ăstea îmi ia 15 minute cu taxiul până în patul meu confortabil şi liniştit. Plec oricând. Nu sunt înglodat în aglomeraţia aia de oameni care nu-mi plac.

Şi de ce e mai mişto Sfântu Gheorghe? Sunt şi acolo hipioţi ofiliţi. Dar sunt puţini. Sunt şi rockeri cu tricou scos din cutie şi punkişti proaspeţi. Dar sunt puţini. Sunt şi hipsteri. Dar SUNT PUŢINI. E un loc la mama dracu’ unde se ajunge greu. Hipserul prin definiţie e superficial. El pune în balans accesibilitatea cu popularitatea. Din păcate cam de anul ăsta, locul ăla e mai popular decât inaccesibil. Deci o să vină hipsteraşii şi acolo în masă.

Dar poate o să fie mişto şi anul ăsta. Poate n-o să vină atât de obscen de mulţi cum îmi spune instinctul că o să vină. Poate o să fie destul de puţini odioşi încât să nu mă calce pe nervi. Să pot să-i ignor şi să-mi văd liniştit de berea mea. Poate rămân târlanii la vama veche şi anul ăsta şi pot în continuare să mă relaxez la Sf. Gheorghe fără să aud “FRATEE, E BELEAA AICI, M-AM SPART FRATEE, COAEE WOOO, CE-AI COAIE, SUPERTARE”

Sau vin cu maceta la mine.

De 3 săptămâni sunt stresat. Vreau să-l omor pe colegu’ Andrei Manţog da’ mă abţin că mi-e prieten.

Omul e maniac cu fotbalul. Psihopat. Mie mi se fâlfâie complet de acest sport. Da’ de 3 săptămâni s-a anunţat că noi (redacţia) o să jucam un meci cu naţionala artiştilor. O echipă de-asta de Oţil, ăla alb şi ăla negru de la alb şi negru, şi dracu mai ştie cine, Adrian Enache sau Aurel Temişan sau amândoi. Plua mea, aveţi informaţiile aici.

Ei bine, şi de când cu anuţu, omu’ a ieşit din letargia lui tipică şi ÎN FIECARE ZI mă fute la cap cu ceva legat de acel meci. “bă da să vii că avem antrenament” “bă ai citit al paişpelea meil pe ţi l-am trimis azi legat de meci ?” “bă tre să facem un filmuleţ legat de meci!”.E ultima zi. Sper că scăp fără să pocnească ceva în mine şi să îi bag maceta pe gât.

Da’ de trei zile mă fute la cap să dau de meci pe blog să vină păsăret în public. Aparent îs pimpul redacţiei şi trebuie neaparat să fac rost de fane urlânde care să vină la meci. Aşa că dacă sunteţi fane urlânde aveţi aici informaţiile ce şi cum, să puteţi să veniţi să urlaţi. Io nu o să joc că-s accidentat. Mă doare-n pulă. Da’ o să fiu pe acolo fără nici un scop anume. Puteţi veni şi dacă sunteţi tipi, da’ să aduceţi păsăret cu voi că cică ăsta e scopu’. Măcar aşa, că e şansă să i-l suflaţi pe Oţil Răduleascăi.

E bine Manţoage? Acu pot să mă întorc în pula mea la ale mele? Nici măcar nu m-ai filmat cu fac 44 de duble cu pla pentru teaseru’ ăla.

Deci da. Esteţi fani caţavencu, sau bruma aia de artişti dubioşi şi n-aveţi ce face azi, joi, pe la 16 prin Bucureşti, mişcaţi-vă hoitu’ să vedeţi incompetenţi cum se impedică de minge. Sau nu. Nu ma intereseaza, nu vreau, nu cumpar, nu-s curios. Da’ ma fute asta la cap.

A da, şi am scris şi ceva, că de fapt asta vreţi voi, sudoarea peniţei coaielor mele. Doar că o să apară după meci, să nu-l eclipseze.

Atât.