“-Te lepezi de plastic?
– Mă lepăd!
– Aleluia!”

Ecologia este o religie. Orice aţi spune e o religie. Se bazează pe mituri şi încearcă să îndoaie ştiinţa în jurul ei pentru a-şi justifica miturile. Că dacă spui prostului că se termină petrolul, că ozonul se găureşte şi că o să moară de la încălzirea globală, te crede. Arunci nişte cifre, amesteci ştiinţa cu speculaţiile şi îţi iese un discurs care să sperie orice necredincios.

Apocalipsa ecologică vine! Închinaţi-vă singurului vostru mântuitor, reciclarea! Capul în pământ şi mătănii până vă iartă natura, căci aţi păcătuit în faţa ei! Pocăiţi-vă, pentru generaţiile următoare! Donaţi toţi banii pentru rahaturi vesele şi verzi! Ziua judecăţii vine! Plasticristul vă vrea sufletele!

Sunteţi proşti ca vacile, şi de-aia vă tratează ca pe vaci. Apropo, ştiaţi că vacile produc o cantitate obscenă de gaz metan? Care duce la încălzire globală! Da! Just! O să murim de la băşinile vacilor. Direct de la amicul Remus, care e mai bun la matematică decât mine, şi care îşi bate şi capul să demonstreze ce deja îţi spune bunul simţ: că e o mâncare de căcare chestia cu vacile.

remus: e fapt ca o vaca da cam 142 de kg de metan doar din ragaituri
remus: asta intr-un an
remus: si sunt cam 2 miliarde de vaci pe planeta asta
remus: intr-un an dau afara cam 284 kg metan
remus: ori 10 la  a 9-a
remus: ma rog, masa molara la metan e cam de 16 grame pe mol si un mol de metan ocupa 22.4 litri de spatiu
remus: deci vine ca intr-un an, vacile de pe pamant produc cam 396.5 ori 10 la  a 9-a metri cubi de gaz
remus: care practic vine cam cat un cub de 1 kilometru care e plin de metan
remus: na, ca sa umpli pamantul de metan ai nevoie de cateva trilioane de vaci si cateva mii de ani

Totuşi, punem la îndoială Cuvântul sacru al ecologiei aici. E deja blasfemie. Crede şi nu cerceta. Că dacă cercetezi îţi cam dă cu virgulă.

Aşa că în acest material amplu vom diseca puţin problema ecologiei la noi în ţară: O să începem cu o /discuţie despre patriarhul ecologiei de la noi, Dragoş Bucurenci,// vom continua cu o /mică analiză a faptului că reciclarea e un consum inutil de bani şi de resurse umane care mai mult poluează şi care are ca singur scop să te facă să te simţi bine cu tine, împlinit şi vesel că ai salvat lumea, vom trece puţin pe la prietenul nostru bun, plasticul, să arătăm că el e mai mult o problemă estetică decât una ecologică,// vom continua cu o /analiză a acţiunilor fundaţiei “Mai mult Verde”, condusă de Bucurenci, concretizate mai mult sub formă de “frecţie la piciorul de lemn” şi ne vom opri la soluţia finală în problema ecologiei, dată evident, de mine şi de organizaţia nou creată “Mai puţină Slobozia”//.

Deci avem  4 episoade. unu pe zi. Incepînd de azi.

In general io nu prea bag chestii facute de altii pe blog decat daca ma mituiesc bine sau chiar imi plac. Din pacate acuma nu m-a mituit nimeni. Asteptam provincia.

Noaptea năvăli ca o căcare. Pentru că nici căcarea nu poare fi oprită când vine. Exact ca noaptea. Era o metaoforă bună. Întunericul era greu, omniprezent, apăsător şi imposibil de ignorat. Ca prostia într-o secţie de votare de la ţară la 9 dimineaţa. Un fior fioros trecu peste chestii, umplându-le de spaimă.

- Te iubesc, fă! Susură Manole către Eugena, fomfăind cuvintele printre caninii lui lungi. Ştiu că am aproape o mie de ani, şi am cunoscut jdemii de gagici până acum. Ştiu că tu ai doar 18 ani, o meclă comună şi o un mod de a gândi jenant de simplist comparativ cu al meu. E normal. Am avut sute de ani la dispoziţie să cuget asupra sensului vieţii pe când tu ai abia patru ani de când ţi-ai dat seama unde ţi-e poziţionată pizda, dar te iubesc, fă!

Fomfăi el în continuare. Ea fâlfâi din pleoape, dând vag ochii peste cap a afect. El continuă să fomfăie.

- Chiar te iubesc, fă! Ştiu. Pare absurd. Tu eşti mediocră din toate privinţele şi am văzut jdemii de pizde în viaţa mea mai frumoase decât tine. Jdemii de pizde mai deştepte. Dacă faci o diagramă Venn-Euler a mulţimilor, acolo unde se întâlnesc se alfă mai multe pizde decât fire de păr ai tu în cap, şi totuşi brusc şi inexplicabil io te iubesc pe tine, fă! Fomfăi el în continuare. Recunosc. E absurd. Eu am mii de ani. Teoretic ar fi trebuit să mă plictisesc de mult de dramele repetitive umane şi stereotipiile naturii tale, date de sex şi vârstă. Ar fi trebuit să le văd de atâtea ori încât sa-mi fie greaţă de ele. Plus, faptul că-s mort ar fi trebuit să estompeze instinctul animalic sexual din mine că de, nu am cum să mă înmulţesc prin procedeul pulă-n pizdă şi mintea mea teoretic ar fi trebuit să se adapteze la acest deficit pâna acuma, da’ te iubesc fă!

Eugena oftă grav, a profunzime, belind fasolea spre el şi mai băgă un fâlfâit de ochi. Manole se şterse de bale cu dosul mâinii şi respiră puţin. Modul cum i se împleteau dinţii cu buzele mereu îl lăsa cu muci în barbă. Caninii lungi erau cam de căcat.  Se apucă să fomfăie iar.

- La dracu’, ştiu că noi vampirii suntem simboluri sexuale pentru voi femeile. Că nimic nu pare mai erotic, cu toate că e aberant, ca combinaţia dintre atracţia iraţională a femeilor faţă de ucigaşi, care chit că sunt periculoşi, doar gândul că i-aţi îmblânzi vă udă şi .. stai să fac o pauză că e ideea lungă. Deci fascinaţia femeilor pentru unu’ care ar putea să vă pocnească ca pe o scobitoare şi totuşi faptul că nu o face vă umple de importanţă şi fascinaţia pentru fiinţe superioare. Că faptul că ceva mult peste condiţia umană, mult peste natura noastră efemeră, meschină şi animalică s-ar coborî la pizda voastră de fapt în mintea voastră mică şi proastă vă face să credeţi că v-aţi ridicat voi spre condiţia lui.. stai să mai fac o pauză de gândire. Aşa. Ziceam că sunteţi proaste cu spume şi că în vampiri  combinaţi fascinaţia faţă de omul bătrân şi rafinat care vă ridică la rangul lui prin faptul că vă iubeşte cu atracţia faţă de un corp tânăr şi supraomenesc de puternic… ce încercam să zic e că…. te iubesc, fă! TE FAC SĂ TE SIMŢI SPECIALĂ!

VA URMA

Dacă nu era de ajuns că absolut orice chestie de pe lume a ajuns să aibă avertismente imbecile, au apărut şi la bancomate. De, aparent nu toată lumea vede faptul că un copchil îşi pune o pungă de plastic în cap şi moare e selecţie naturală. Mai sunt şi unii idioţi care spun că e tragedie. Dar să ne întoarcem la bancomate. În ultimul timp a apărut la toate, după ce bagi cardul, un mesaj de genul „apăsaţi ok dacă puteţi face tranzacţia în siguranţă”. Oau. Deja mă imaginez, cu o lacrimă în ochi, spunându-i tipului care e cu cuţitul la gîtul meu: „coae, după ce că mă jefuieşti, mă mai obligi să şi mint!”. Încerc să mă gândesc la o situaţie la care mesajul ăla imbecil ar ajuta pe cineva. Cred că dacă nu aş fi în siguranţă, şi cu toate acestea aş risca să scot bani din bancomat, aş vrea să o fac cît mai repede, şi să o tai din situaţia nesigură.

Dacă aş avea bancă aş pune mesajul cam aşa „Dacă vă simţiţi în siguranţă să efectuaţi tranzacţia, apăsaţi OK, dacă nu… mamă… naşpa să fii tu. După ce că o arzi beligerant pe acolo, mai trag şi eu de timp ca muistu’. Nu. Chiar nasol de tine. Dacă erai pasibil să o beleşti  la lorgean, probabil ai belit-o deja. Fraiere. De ce pula mea ai tu nevoie de bani acuma cînd nu eşti în siguranţă? Prost te-a mai făcut mă-ta bă, de ai ajuns în situaţia asta. Şi în loc să fii cu ochii în patru, stai şi citeşti texte pe un ecran. Păi meriţi, bă, să fii în nesiguranţă, te-n gură de imbecil! Te caci pe tine şi face mişto de mecla ta un bancomat.”

Mă enervează crunt badigarzii de mîna a paişpea. Nu ăia cu ceafa cât bazinul meu din faţă de la Bellagio, de vorbesc în ruseşte. Ăia sunt nene fioroşi, cu pama plină de deces. Nu. Pe ăia ii respect şi îi stimez că dacă îmi fut un bobârnac, scutură tot căcatul din mine. Zic de pensionarii fără dinţi de 45 de kile, 78 de ani, înarmaţi doar cu colăcelul de hemoroizi care păzesc locuri de mare angajament, cum ar fi KFC sau alte mizerii de genul. Păzesc că aşa e legea. Tre să fie un om acolo, nu contează cum arată. Nu contează că dacă tragi o băşină în direcţia lui generală l-ai ofilit. Legea spune că trebuie să fie un paznic acolo, şi e. Bine bine, da’ dacă se întîmplă ceva, ce dracu poate să facă, înarmat doar cu proteza şi cu fizicul lui secular? Nici măcar baston n-au săracii, că dacă le-ar da, s-ar sprijini în el. Boşorogi care se descompun pe salariu minim pe economie, cu condiţia fizică a unei găleţi de căcat. Mă simt super în siguranţă. Şi mai şi patrulează din cînd în cînd, şi se uită la mine adânc, că parcă am alură de element nociv al societăţii. Just. N-am nici eu fizic impozant, da’ cît să zic la prieteni „coae, m-am îmbătat şi am băgat doi badigarzi in spital” tot am.

Şi am auzit de un concept „super cool” care o să fie la concertele ălea de la tuborg de săptămâna viitoare. Se cheamă „silent disco” şi cică se dă căşti la toată lumea şi NE DISTRĂM ÎN LINIŞTE. Şi e cool. Să moară mă-ta. Îmi aduc aminte de dialogurile ălea clasice din copilărie, cînd era cîte unu cu căştile pe urechiŞ

1 – Ete ce fredonează prostu’, ce voce de pizdă are.
2 – Aşa miorlăia şi sor-sa-n pulă aseară.
3 (dînd căştile jos) – CE ZICEŢI MĂ?
1 – Nimic mă, îi ziceam să-mi împrumute o carte, bagă căştile la loc.
3 ( le pune iar) – BINE!
2 – Ete ce ţipă prostu. Ţăran cu căşti.
1- SURDULEEE S-O URC PE MĂ-TA-N ŞTANGĂ BĂĂ
3 (dînd căştile jos) – Bă, io cred că vorbiţi despre mine!
2 – Oai, perspicacule!

Şi cam aşa, doar că în loc de un prost penibil, o să fie toţi. Foarte fain când cineva încearcă să facă din ceva vag jenant ceva super cool. Aştept cu nerăbdare petrecerile cu leuştean între dinţi şi ălea la care e cool sa te caci pe tine. Da’ fără glume şi miştouri. E cea mai mare poponărie şi hipstereală pe care am auzit-o în ultimul timp. Scopul unei petreceri e să faci zgomot, să faci scandal, să urli şi să deranjezi. Linişte? Pula mea, e petrecere sau bibliotecă? Sunte oameni sau sunem dansator?

În primul rând aş vrea să dedic acest ghid tuturor celor care comentează că tot încep ghiduri şi nu le mai termin. Vă iubesc la mamă dulce! Pentru voi toţi! Fără număr!

Agăţatul este un lucru frumos. Cum am mai subliniat şi în alte părţi, dacă citiţi asta, probabil sunteţi masculi şi cam luzări pentru că 99% din oamenii care se dau pe net sunt eşecuri în viaţă. Aşa că e datoria mea, ca om care fute absurd de mult să vă învăţ şi pe voi. Nu din altruism. Pur şi simplu sunt prea multe pizde pe lume să fiu egoist. Oricum n-am cum să ajung la toate. Vă las şi vouă.

În primul episod tratăm ceva foarte uman. Ai rude la ţară, treci pe acolo vreo câteva zile, vrei să fuţi şi tu ceva, ca tot omu’. Ei bine, sunt lucruri pe care trebuie să le ştii despre agăţatul la ţară. Nu e ca în alte părţi. Are reguli clare. Să începem.

Identificarea prăzii: 80% dintre femeile de la ţară nu folosesc periuţa de dinţi şi 40% nici nu ştiu ce e aia. E de preferat, după ce bangheşti una decentă să dai o tură pe uliţă, să-i vezi casa. Dacă are veceu de lemn în fundu’ grădinii cel mai probabil se spală la lighean şi numa’ sâmbăta. No, dacă nu sunteţi fandosiţi, merg şi ăstea, da’ trebuiesc scoase la o ţuică înainte, să le dezinfectezi bucalul. Preferabil le verşi din greşeală o cană de ţuică şi în poală, sa moară microbii şi de la fofo. Încă o chestie clară la ţară e că de obicei singurele gagici valabile, asta dacă nu eşti babofil fetişist, au între 13 şi 15 ani. La 16 toate care nu-s desfigurate oribil pleacă în Italia şi Spania să se fută pe mucho dinero. Şi chiar dacă, în caz senzaţional nu pleacă, dezvoltă o musculatură odioasă de la muncă, denumită în popor “spinare de urs”. O ultimă observaţie ar fi că fiecare sat are o curva satului, care are de obicei boli venerice ce au fost stârpite în lumea civilizată încă din evul mediu. Ocoliţi-o! Ştiu că se fute pe 50 de mii, dar nu vrei ciumă neagră pe mădular!

Rezumat: La ţară o ardem pedofil, cu dezinfectant şi nu cu curva satului!

Skilluri necesare de impresionare: Sapă de fiţe, cunoştinţe de lifestyle local, bicicletă cu viteze, beciu’ cu vin a lu’ bunicu’

Ia de la Praktiker sau de unde dracu’ o sapă de-aia europeană, cu mâner uşor, lamă de inox, du-o acasă şi apucă-te de pimp my sapă. Leduri, abţipilduri, decaluri şi airbrushuri cu tribale o să o o facă ţâţă de mâţă. Tot ce trebuie acuma e să te plimbi pe uliţă de la deal la vale cu sapa pe umăr şi toate cumetrele o să fie fleaşcă.

Ştiu că e complet absurd şi inutil în rest, da’ gagicile de acolo apreciază dacă ştii diferenţa dintre o capră şi o oaie, ce-i ăla un ar şi un hectar, cam când se coace grâul şi cum să bărbiereşti cloşca pe burtă ca să poată să sugă puii. Dacă nu ştii câteva chestii de genu’ o să zică că eşti fiţos de oraş şi că o faci pe dichisitu’.

Toată lumea o arde la ţară cu bicicleta. Dacă nu e rusească, şi e de-aia cu viteze e ca şi cum ai avea decapotabilă la oraş. Preferabil să ai destulă vână-n craci şi mâini încât să plimbi mândra pe uliţă. Dacă reuşeşti să urci dealul cu ea pe ghidon probabil o să fie destul de impresionată încât să te lase să-i urci şi spânul în pridvor.

Dacă nu funcţionează nimic, scoţi bidoane de vin din beci şi bei până se îmbată. Atenţie, nu da pe gât ca viţelu’ că nu-s pizdulici de la oraş care să se îmbete dintr-un cosmopolitan. Pupă sticla până bagă minim 2 litri de vin mai mult decât tine, altfel rişti să adormi în şanţ ca prostu’ şi să se cace vacile pe tine dimineaţă când se duc la păscut.

Replici de agăţat:

“Pisi, prăşim şi noi ceva în seara asta?”
“Ştiu că suntem verişori de gradu’ unu, da’ nu-i nimica. Nici părinţii tăi n-au avut vreo problemă!”
“Pot să scot o găleată de apă din fântână cu limba şi să o car în fundu grădinii pe pulă.”
“Aseară cre-că m-am îmbătat în crâşmă şi l-am înjunghiat pe frac-tu.”
“Te duc la oraş, fă!”

Unde se desfăşoară actul:
Nu fiţi idioţi! Tot în casă. Ştiu, pare romantic pe căpiţa de fân, cum aţi văzut în filme da’ io vă întreb altceva: Aţi ars vreodată o căpuşă cu ţigara ca să îşi scoata trompa din coaie şi să cadă pe jos? Credeţi-mă. E naşpa.

in continuare mi-e frica de apa si nu stiu sa inot, dar se mai chinuie si omul cand trebuie sa iasa arta

Filmul Titanic in varianta bloggerilor
Vezi mai multe video din Evenimente

nu m-am mai distrat asa bine de cand am stat la coada la bilete

nici n-am chef sa mai dau copy paste la primu paragraf

aveti tot textul aici

pe marti, miercuri, daca mi-o veni vreo idee, oi scrie.

cum v-am obisnuit

Şi în a patra zi din festivalul Anonimul, delta a fost un lucru frumos. Fiind cam vînt şi valurile cam mari în piscină, m-am dus la pescuit cu nişte blogări. Eu mai mult cu ochiul. Cît ei au refăcut Operaţiunea Monstru, eu m-am ocupat de operaţiunea sticla. Pe la fundul ei mi-am dat seama că şi pescuitul e un lucru frumos. Blogărul Zoso a prins o dihanie vajnică şi l-am imortalizat alături de pradă.

Cum şefu’ mi-a zis să fac poze pe aici (salut şefu’), m-am încumetat cu telefonul din dotare să imortalizez afişul oficial al „Rezistenţei Împotriva Conspiraţiei Vacilor”, de care o să vorbim mai tîrziu şi cel mai urît cîine din toată Delta.

continuarea aici

Da. Tot la anonimul. Tot depravat.  Ziua 3 , adica alaltăieri,

Cum mahmureala adîncă s-a depus pe mine, dîndu-mi o senzaţie de borhot în stomac, m-am decis de cum m-am trezit să nu mai beau nimic toată ziua. Decizie proastă şi nesăbuită, am hotărît, tot eu, două ore mai tîrziu, cînd am observat că Delta Dunării e un lucru frumos şi că se merită să bei pentru a o onora. Nimic memorabil nu s-a întîmplat în rest pînă seara. Am văzut doar lucruri frumoase.

Cum toată ziua de marţi am ars-o în aşa hal de burghez încît duhneam deja a burghezie, organizatorii au decis să trecem la nivelul următor şi să o ardem aristocrat. Aşa că miercuri seara ne-am dus să halim un berbecuţ pe malul mării, la lumina torţelor. Se întîmpla ceva foarte Hawaii acolo, doar că era ceva mai frig. Ca să fie senzaţia atît de covîrşitor de aristocratică încît să îmi fie jenă că mi-am uitat peruca acasă, am ascultat şi nişte muzică pe malul mării, live, cîntată de un cvartet. Cvartetul era de patru oameni. Fiind criză, m-aş fi aşteptat la trei.

Normal, continuarea aici, pe Caţavencu