În primul rând aş vrea să dedic acest ghid tuturor celor care comentează că tot încep ghiduri şi nu le mai termin. Vă iubesc la mamă dulce! Pentru voi toţi! Fără număr!

Agăţatul este un lucru frumos. Cum am mai subliniat şi în alte părţi, dacă citiţi asta, probabil sunteţi masculi şi cam luzări pentru că 99% din oamenii care se dau pe net sunt eşecuri în viaţă. Aşa că e datoria mea, ca om care fute absurd de mult să vă învăţ şi pe voi. Nu din altruism. Pur şi simplu sunt prea multe pizde pe lume să fiu egoist. Oricum n-am cum să ajung la toate. Vă las şi vouă.

În primul episod tratăm ceva foarte uman. Ai rude la ţară, treci pe acolo vreo câteva zile, vrei să fuţi şi tu ceva, ca tot omu’. Ei bine, sunt lucruri pe care trebuie să le ştii despre agăţatul la ţară. Nu e ca în alte părţi. Are reguli clare. Să începem.

Identificarea prăzii: 80% dintre femeile de la ţară nu folosesc periuţa de dinţi şi 40% nici nu ştiu ce e aia. E de preferat, după ce bangheşti una decentă să dai o tură pe uliţă, să-i vezi casa. Dacă are veceu de lemn în fundu’ grădinii cel mai probabil se spală la lighean şi numa’ sâmbăta. No, dacă nu sunteţi fandosiţi, merg şi ăstea, da’ trebuiesc scoase la o ţuică înainte, să le dezinfectezi bucalul. Preferabil le verşi din greşeală o cană de ţuică şi în poală, sa moară microbii şi de la fofo. Încă o chestie clară la ţară e că de obicei singurele gagici valabile, asta dacă nu eşti babofil fetişist, au între 13 şi 15 ani. La 16 toate care nu-s desfigurate oribil pleacă în Italia şi Spania să se fută pe mucho dinero. Şi chiar dacă, în caz senzaţional nu pleacă, dezvoltă o musculatură odioasă de la muncă, denumită în popor “spinare de urs”. O ultimă observaţie ar fi că fiecare sat are o curva satului, care are de obicei boli venerice ce au fost stârpite în lumea civilizată încă din evul mediu. Ocoliţi-o! Ştiu că se fute pe 50 de mii, dar nu vrei ciumă neagră pe mădular!

Rezumat: La ţară o ardem pedofil, cu dezinfectant şi nu cu curva satului!

Skilluri necesare de impresionare: Sapă de fiţe, cunoştinţe de lifestyle local, bicicletă cu viteze, beciu’ cu vin a lu’ bunicu’

Ia de la Praktiker sau de unde dracu’ o sapă de-aia europeană, cu mâner uşor, lamă de inox, du-o acasă şi apucă-te de pimp my sapă. Leduri, abţipilduri, decaluri şi airbrushuri cu tribale o să o o facă ţâţă de mâţă. Tot ce trebuie acuma e să te plimbi pe uliţă de la deal la vale cu sapa pe umăr şi toate cumetrele o să fie fleaşcă.

Ştiu că e complet absurd şi inutil în rest, da’ gagicile de acolo apreciază dacă ştii diferenţa dintre o capră şi o oaie, ce-i ăla un ar şi un hectar, cam când se coace grâul şi cum să bărbiereşti cloşca pe burtă ca să poată să sugă puii. Dacă nu ştii câteva chestii de genu’ o să zică că eşti fiţos de oraş şi că o faci pe dichisitu’.

Toată lumea o arde la ţară cu bicicleta. Dacă nu e rusească, şi e de-aia cu viteze e ca şi cum ai avea decapotabilă la oraş. Preferabil să ai destulă vână-n craci şi mâini încât să plimbi mândra pe uliţă. Dacă reuşeşti să urci dealul cu ea pe ghidon probabil o să fie destul de impresionată încât să te lase să-i urci şi spânul în pridvor.

Dacă nu funcţionează nimic, scoţi bidoane de vin din beci şi bei până se îmbată. Atenţie, nu da pe gât ca viţelu’ că nu-s pizdulici de la oraş care să se îmbete dintr-un cosmopolitan. Pupă sticla până bagă minim 2 litri de vin mai mult decât tine, altfel rişti să adormi în şanţ ca prostu’ şi să se cace vacile pe tine dimineaţă când se duc la păscut.

Replici de agăţat:

“Pisi, prăşim şi noi ceva în seara asta?”
“Ştiu că suntem verişori de gradu’ unu, da’ nu-i nimica. Nici părinţii tăi n-au avut vreo problemă!”
“Pot să scot o găleată de apă din fântână cu limba şi să o car în fundu grădinii pe pulă.”
“Aseară cre-că m-am îmbătat în crâşmă şi l-am înjunghiat pe frac-tu.”
“Te duc la oraş, fă!”

Unde se desfăşoară actul:
Nu fiţi idioţi! Tot în casă. Ştiu, pare romantic pe căpiţa de fân, cum aţi văzut în filme da’ io vă întreb altceva: Aţi ars vreodată o căpuşă cu ţigara ca să îşi scoata trompa din coaie şi să cadă pe jos? Credeţi-mă. E naşpa.

in continuare mi-e frica de apa si nu stiu sa inot, dar se mai chinuie si omul cand trebuie sa iasa arta

Filmul Titanic in varianta bloggerilor
Vezi mai multe video din Evenimente

nu m-am mai distrat asa bine de cand am stat la coada la bilete

nici n-am chef sa mai dau copy paste la primu paragraf

aveti tot textul aici

pe marti, miercuri, daca mi-o veni vreo idee, oi scrie.

cum v-am obisnuit

Şi în a patra zi din festivalul Anonimul, delta a fost un lucru frumos. Fiind cam vînt şi valurile cam mari în piscină, m-am dus la pescuit cu nişte blogări. Eu mai mult cu ochiul. Cît ei au refăcut Operaţiunea Monstru, eu m-am ocupat de operaţiunea sticla. Pe la fundul ei mi-am dat seama că şi pescuitul e un lucru frumos. Blogărul Zoso a prins o dihanie vajnică şi l-am imortalizat alături de pradă.

Cum şefu’ mi-a zis să fac poze pe aici (salut şefu’), m-am încumetat cu telefonul din dotare să imortalizez afişul oficial al „Rezistenţei Împotriva Conspiraţiei Vacilor”, de care o să vorbim mai tîrziu şi cel mai urît cîine din toată Delta.

continuarea aici

Da. Tot la anonimul. Tot depravat.  Ziua 3 , adica alaltăieri,

Cum mahmureala adîncă s-a depus pe mine, dîndu-mi o senzaţie de borhot în stomac, m-am decis de cum m-am trezit să nu mai beau nimic toată ziua. Decizie proastă şi nesăbuită, am hotărît, tot eu, două ore mai tîrziu, cînd am observat că Delta Dunării e un lucru frumos şi că se merită să bei pentru a o onora. Nimic memorabil nu s-a întîmplat în rest pînă seara. Am văzut doar lucruri frumoase.

Cum toată ziua de marţi am ars-o în aşa hal de burghez încît duhneam deja a burghezie, organizatorii au decis să trecem la nivelul următor şi să o ardem aristocrat. Aşa că miercuri seara ne-am dus să halim un berbecuţ pe malul mării, la lumina torţelor. Se întîmpla ceva foarte Hawaii acolo, doar că era ceva mai frig. Ca să fie senzaţia atît de covîrşitor de aristocratică încît să îmi fie jenă că mi-am uitat peruca acasă, am ascultat şi nişte muzică pe malul mării, live, cîntată de un cvartet. Cvartetul era de patru oameni. Fiind criză, m-aş fi aşteptat la trei.

Normal, continuarea aici, pe Caţavencu