Vampiri. Cartea I: Vampirismul Vampirilor, partea a doua
Cu ocazia deranjantului fapt că a mai apărut un serial cu vampiri la americănezi, „The Vampire Diaries”, care a rupt recordurile de audienţă la primul episod, şi pe care mi-am pierdut 42 de minute din viaţă, pornind de la ipoteza că e o poponărie şi ajungând să-mi confirm ipoteza, am mai făcut un episod. Deci continuam dialogul de aici
Manole se apropie tandru de ea, luând-o în braţe cu o mână şi strecurându-i-o pe cealaltă printre buci. Eugena oftă suspinând.
- Eşti atât de rece! Susură ea.
– Pentru că sunt mort. Preciză el.
– Şi atât de palid! Gemu ea.
– Fiindcă-s decesat. Ce dracu’, te miri şi tu ca proasta! Exclamă el, pe un ton romantic.
– Păi ce dracu’ vrei să observ la tine? Personalitatea? Nici nu te cunosc aşa bine. Făceam conversaţie şi io, fir-ai a dracu’ de emo figurant!
Manole oftă şi el la rândul lui, şi se apucă să-şi bulbuce ochii, folosind puterile nebănuite de vampir să compenseze vrăjeala de doi bani cu hipnoză de vampir de doi bani. Eugena deveni din nou fleaşcă.
- Auzi, iubi… am o întrebare, chirăi ea, mângâindu-l uşor pe antebraţ.
– Spune, porumbelul meu cu ţâţe, gânguri el.
– Păi nu…. mi-e ruşine.. nu ştiu cum să o pun, ţunţurelul meu întunecat, murmură ea.
– Pune-o cum vrei tu, găluşcuţa mea cu buci, bodogăni el.
– Păi tu… te hrăneşti cu sânge, nu ?
– O întrebare bună! observă el.
– Dar de căcat, te caci ?
– Bineînţeles că nu! se contrarie el.
– Păi… anus ai ?
– Adică vrei să zici lorgean ?
– O observaţie bună, remarcă ea. Da. Lorgean.
– Da. Am.
– Păi, şi scuză-mi introspecţia, dar la ce foloseşte?
– Cred că introspecţie înseamnă altceva, guguloiul meu cu pizdă, se alintă el.
– Hai, ţupilaş, nu evita răspunsul!
– Păi… mai trag şi eu câte o băşină din când în cînd.
– E scuzabil. Într-adevăr.
Se uitară iarăşi lungan, unul în ochii celuilalt.
- Cred că lungan înseamnă altceva, remarcă el.
– Auzi, guzgănelul meu mic, da’ tu dacă te bate soarele, decesezi?
– Mnu. Doar mi se face puţin greaţă aşa, şi încep să lucesc cam ca ce are Snoop Dogg la gât.
– Deci, mai exact, nu prea există niciun dezavantaj în condiţia de vampir, nu ? Adică dacă nici soarele nu te futează la sistem…
– Mda. Dacă pui aşa problema.. nu e niciun dezavantaj.
– Păi şi atunci de ce o arzi aşa tristan şi neînţeles dacă nu există niciun dezavantaj în a fi vampir?
– Că-s emo.
– O observaţie bună, observă ea.
– Tu chiar crezi că e uşor? Lucesc ca un homalău când mă bate soarele! Trebuie să umblu cu toate proastele fără nimic în cap şi să o fac pe tristu’ ca să nu zică lumea că îs pîrţar. Încearcă să faci tu asta timp de 1000 de ani!





