Era o noapte de vară. Ţin minte clar anul că era ăla cu eclipsa, 1999. Abia îmi luasem carnetul. Nu vreau să îmi justific teribilismul. Nu e nimic justificabil. Eram beat, arogant şi prea plin de mine să îmi pese.

A sărit din nimicul drumului întunecat de ţară, prea repede să pot să pun frână. S-a învolburat pe capotă, frângându-se târât pe şoseaua din spatele meu. Am întors şi am coborât. Inima mi se crăpa de coaste. Era încă vie. Abia. Ţigancă bătrână, uitându-se cu ură şi speranţă în acelaşi timp la mine. Se vedea clar că nu va supravieţui. Abia mai respira, o dâră de sânge scurgându-i-se din gura zdrobită. Gândul odios, concluzia inumană mi s-a strecurat rapid în minte. Eram tânăr şi prost. Dar eram tânăr. Nu se merita să îmi stric toată viaţa pentru o greşeală. O singură greşeală. Un căcat de greşeală. Răul era deja făcut. Nu aveam cum să o ajut cu nimic, chiar dacă aş fi sunat pe cineva. Nu o ajuta cu nimic să îmi stric eu viaţa.

Nu mă văzuse nimeni. Am luat-o de mâini şi târât-o în lanul de păpuşoi. Horcăia a moarte. M-am întors şi am plecat.

-Mă laşi aici? scuipă o întrebare, printre dinţii rupţi ţiganca bătrână.

Nu am zis nimic. Am mers în continuare spre maşină. Şi atunci un foşnet undui din frunzele de porumb. Un vânt tânguit se ridică din pământ şi îmi ţiui în urechi. Şi vocea ei cârâi puternic, cu ecou:

- Blestemat să fii! Târâtură fără suflet! Te blestem ca peste zece ani, în orice bar ai ajunge, oricând la orice oră să cânte Michael Jackson! Poate să fie de rockeri, poate să fie de manelişti. Dimineaţa, seara, weekend, nu o să conteze! În orice cârciumă, bodegă, bar, bombă, dugheană, restaurant, cămin cultural sau autobuz cu casetofon vei intra, inevitabil va cânta Michael Jackson! Nu o să poţi să bei o bere fără să-l auzi pe Michael! Blestemat să fii!

M-am întors spre ea, furibund. Ochii îii luceau roşiatic, ca jarul când se stinge. Am răcnit râzând.

-Babă proastă! Nu îmi imaginez un context socio-cultural în care să fie plauzibil blestemul ăsta al tău peste fix zece ani! Taci! Taci şi mori!

M-am suit în maşină şi am condus până s-a terminat benzina. Deja eram convins că a trecut şi că am scăpat. Şi de ea şi de blestemul idiot.

Crunt m-am înşelat.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place să mă uit la rahaturi.  Uneori când sunt beat sau plictisit sau o combinaţie de cele două dau drumul la televizor şi încep să caut rahaturi retardate la care să mă uit şi să râd. Dar nu orice tip de rahat retardat, gen Ciutacu sau OTV la care se uită şi râd neofiţii. Nuu, fiind un profesionist, caut rahaturi obscure. Şi care să mă uimească prin retardarea lor din prima. Şi aşa am dat accidental, de câteva ori în decursul vieţii mele absurd de lungi de „Stăpânul Fiarelor”(naţional tv momentan). Zis „BeastMaster” pe limba lui oficială adică canadiano-australiana, care e ca engleza doar că vorbită de oameni mai penibili.

A nu se confunda cu „BreastMaster” care sunt eu pentru că pot face orice sfârc de duduie să se întărească doar uitându-mă concentrat spre direcţia lui generală. BeastMaster e un serial despre un domn pe nume Dar, care este Stăpânul Fiarelor. Fiarele lui sunt doi dihori şi un tigru. Şi un vultur. El e stăpânul lor şi vorbeşte cu ele, deşi ele nu vorbesc înapoi. Dar ce îl face pe Dar hazliu neintenţionat este că 90% din serial (zic din cele 25 de minute în total cât m-am uitat în toată viaţa mea) nu face nimic decât să meargă printr-o pădure care seamănă izbitor cu aia de la Hanu Conachi îmbrăcat doar cu o piele peste peleu. Aş putea să fac şi eu serialul ăsta, filmat cu telefonul doar că n-am dihori, pectorali masivi şi chiloţi de piele.

Dar avea dihori mult înaintea lui Cătălin Botezatu, deci el e adevăratul trendsetter. Şi Dar mai are şi o măciucă sau gen. Un putregai alb cu care se bate. Sau molestează dihorii cu el. Dracu ştie. Ca să înţelegeţi mai clar, vă prezint această poză:

Şi pentru că un tip tăcut, pectoralos care aleargă prin pădure cu doi dihori şi un dildoi ce ar umple orice cur din lume nu era destul de ghei, producătorii s-au gândit să îi dea şi un prieten de tras la lorgean, pe Tao. Prima întrebare pe care ţi-o pui când îl vezi pe Tao e „unde pula mea au găsit ăştia un asiatic la Hanu Conachi?”. Că deja e evident că e filmat în pădurea de la Hanu Conachi, chit că scrie acolo Canada-Australia sau gen. Acest gheu (un gheu doi ghei) Tao nu face absolut nimic decât să vorbească prostii şi să nu aibă pectorali. Adică exact opusul lui Dar. Şi e atât de vizibil agasant încât chiar îţi vine să TE UIŢI la serial în speranţa că Beastmasteru o să îi fută o stalagmită în gură ca să tacă din faţă. E Atât de enervant de zici că e francez.

Deja în acest punct, sincer, am pierdut mai mult timp din viaţa mea scriind despre acest serial decât am pierdut uitându-mă la el. Pur şi simplu este atât de fascinant şi îndestulător în acelaşi timp.

Şi mai e şi Curupira. Care are un nume hazliu. E bună gagica ea aşa, da mie mi-ar fi ruşine să urlu după ea într-un bar „Fă Curupiro, când te întorci de la căcăştoare adă şi mia decât o bere!”. Deşi la un sex i-aş zice „Fă Curupiro, cre-că-ţi rup curu în tine, fă! O să facă căcatu-n tine ca limba-n clopot!”. Curupira face împachetări cu nămol.  Dacă vreţi să o vedeţi fără nămol, e aia Claire din LOST. Personal îmi place mai tare cu nămol însă. Ridin’ dirty.

Şi mai e şi regele Zad. El are o lingură cu ţepi.

Dar cel mai şi cel mai hazliu personaj şi motivul pentru care m-a, rîe… eh.. vă zic data viitoare. Când ne dăm pe Youtube prin analele televiziunii australiene. Dar hai că vă dau un indiciu. E ăsta.

Pe biroul meu de la muncă se află această minunăţie primită acu’ câteva luni de la o fană.

Nu. Nu e photoshop.

Zaptacular!

E deja clar că dacă moare cineva interesant sau cineva într-un mod interesant, lumea o să câştige bani din asta. O să scrie despre, o să facă filme, o să-şi dea cu părerea. O să dezgroape un unchi obscur care să spună că mortul când era mic se căca în palmă şi o clarvăzătoare care o să prezică că fantoma ne urează bucurie.

Problema e că înainte se păstra un timp respectabil de ani de la crăpăciunea decesatului, până la folosirea hoitului ca strategie de marketing. Dar acum timpul ăsta e din ce în ce mai scurt. Spre exemplu, de la unşpe septembrie au trecut doar vreo 5 ani până s-au încumetat unii să facă film. De la Michael Jackson au trecut doar câteva luni şi acuma ţopăie prin cinematografe, făcând bani pentru oameni care mai trăiesc. Băieţii de la Antena 3 au reuşit un record şi l-au dat mort pe Gheorghe Dinică deşi omul încă mai mişcă.

Aşa că m-am gândit eu, ca posibil viitor faimos, dacă tot e să profite cineva de moartea mea, DE CE N-AŞ FI EU ĂLA? Nu ? Dacă tot se scrie preventiv, din timp de moarte, de ce să nu scriu eu despre propria mea moarte şi să scot bani din ea cu mult înainte de a muri? Cine e mai în măsură să profite de hoitul meu, decît proprietarul hoitului meu, adicătelea eu? Aşa că am scris de pe acuma un articol scurt despre moartea mea:

Astăzi, 25 Decembrie 2184 s-a stins din viaţă… cîcat cu metaforele ăstea… o crăpat cel ce a fost Radu, la frageda vârstă de 199 de ani. Moartea a survenit, se pare, accidental, luîndu-l prin surprindere pe omul încă în putere. Cu o sticlă de vin într-o mînă, o sticlă de vin în altă mână şi o sticlă de vin între dinţi, Radu a ordonat unui pluton de 87 de prostituate să facă o piramidă de prostituate peste el. Se pare că a subestimat greutatea unei piramide de 87 de prostituate şi a fost stâlcit de viu. Împreună cu primul rând de prostituate şi al doilea care doar şi-a rupt coastele. Ultimele lui cuvinte au fost „sfinte cîcat!” după care a fost stâlcit de viu, câcatul ţâşnind din el ca pasta de dinţi din tubul de pastă de dinţi. Singurul lucru solid care a rămas din el a fost impresionanta pulă care, încă sculată, a rezistat greutăţii celor 87 de prostituate neîndoindu-se, ba din contra, perforând un plămîn prostituatei Gina de fix deasupra.

Stră-stră-stră-stră nepotul lui Radu, Radu Radu Jr. V-lea a spus pentru presă:

-Dă-l în pula mea de hodorog odios. Bine că a murit! A futut-o pe nevastă-mea! Ăla micu al meu s-ar putea să nu fie fii-mio ci de fapt stră-stră-stră-unchiul meu. Îţi dai seama ce de căcat e să-ţi creşti stră-stră-stră-unchiul în loc de copil?! Şi nici nu mi-a lăsat nimica. Din toţi banii şi-a făcut o rachetă de aur în formă de cruce cu care să fie trimis spre soare! Moşu’ dracu’!