Pula lui Terente, aflată la Mina Minovici până anul trecut, a fost aruncată la gunoi, din cauza deteriorării. Dar acesta nu a fost sfârşitul pentru eroul nostru, pentru că, complet aleator, o rază de energie cosmică a ţîşnit din interiorul soarelui, lovindu-se de un satelit militar secret, ricoşând printr-un nor puternic ionizat şi aterizând fix pe pula semidescompusă, regenerând-o instant cu tot cu omul de care a fost ataşată pe vremuri. Cu superputeri. Aşa că fostul haiduc futangist s-a decis să-şi spele păcatele, devenind un super-erou futangist. Astfel s-a născut Terente 2.0, apărătorul tuturor bărbaţilor de pretutindeni!

Aşa că dacă o femeie spune că o doare capul şi vrea să se culce în loc să facă sex când de fapt pe ea nu o doare capul şi doar îşi pedepseşte masculul pentru că acesta la un moment dat a zis ceva ce s-ar putea interpreta ca şi cum el nu o respectă destul deşi nu asta era intenţia când a zis ce a zis şi e doar una dintre multele interpretări plauzibile, Terente 2.0 iese de sub pat în toiul nopţii în timp ce ea doarme şi îi mănâncă pleoapele.

Terente 2.0 a găsit odată o ursoaică care nu era în călduri în perioada în care trebuia să fie în călduri şi i-a dat un şut în ţâţe.

Dacă o femeie refuză să sugă pula cât e pe ciclu pentru că nu vede de ce bărbatul ar trebui să se simtă bine când ea nu poate, de parcă e vina bărbatului, nu a naturii că îi curge ei sânge din fofo, Terente 2.0 zvâcneşte din veceu fix când ea se aşează pe el şi  îi aruncă un pumn de nisip în pizdă. Apoi i-o lipeşte cu superglue.

Dacă o femeie se oftică pentru că bărbac-su se uită la o femeie de pe stradă sau de la televizor care arată bine, fără să înţeleagă că uitatul e uitat şi că trebuie să fii cretină să îi ceri bărbatului să nu admire alte femei în afară de tine, şi că atâta timp cât nu le fute şi nu se dă la ele nu e absolut nimic anormal, Terente 2.0 ţîşneşte de sub parchet şi îi taie sfârcurile cu un cuţit mic. Apoi toarnă puţină sare în răni şi le coase la loc.

Şi când o femeie aduce aminte într-o ceartă de o greşeală anterioară a masculului ei, de la care totuşi a trecut atât de mult timp încât dacă iei o poză cu el de atunci şi una cu el de acuma n-ai zice că sunt nici măcar verişori, Terente 2.0 se întoarce în timp în perioada menţionată şi îi dă proastei care nu înţelege că unele fapte sunt consumate şi moarte şi tre să fii o curvă de necromancer să le dezgropi un bine meritat pumn în pizdă atât de puternic încât doare până în prezent, creând astfel un paradox temporal.

Iar dacă o femeie are mai mult de 10 perechi de încălţări dintre care niciuna nu se potriveşte cu ploaia/zăpada/nămolul sau ce e pe afară, Terente 2.0 se rostogoleşte pe gaura cheii, ia toţi pantofii duduii, îi vinde la ţărani pe preţ de nimic, îşi cumpără bere de tot ce a strâns, o bea şi se va întoarce la proasta care cumpără chestii după asortare şi nu după nevoi, îi pune un picior în gât şi o pişă pe chip până i se scurge tot rimelul şi i se îmbrânzeşte rujul.

Şi când o femeie ia o decizie proastă pentru care n-are nici un argument în afară de “aşa simt eu că trebuie” deşi există extrem de multe contraargumente logice, simple şi convingătoare şi iese un căcat din cauză că “aşa simt eu că trebuie” nu are nici o relevanţă în lumea reală, bazată pe concluzii, nu pe simţiri pornite din ovare, Terente 2.0 o va lua pe proastă de picioare, se va întoarce în timp cu ea la momentul deciziei proaste şi o va folosi pe ea-din-prezent ca bâtă cu care să o bată pe ea-din-trecut până când din amândouă va rămâne doar un morman sângerând de carne, în care se va rostogoli şi va face labă.

Pentru că altă soluţie nu există decât Terente 2.0

(concurs de desen. trimiteţi desenele voastre cu Terente 2.0 pe adresa mea de mail, superdumnezeu la gmail punct com pentru premii surpriză! să suţinem acest nou erou al speciei masculine! Cele mai bune desene vor fi premiate şi puse pe site, cu link la autor şi ce pula mea mai vreţi voi.)

Cred că masculinul fesei este fesul.

Aici, dragi cititori, şi când zic dragi glumesc cu voi, pentru că de fapt vă dispreţuiesc, ei bine aici o să aflaţi o ştire de proporţii epice. Ceva ce ziarele au ignorat din prostie. Ceva ce schimbă total modul cum trebuie să privim lucrurile.

Guţă a renunţat la trăsătura lui definitorie, la mustaţă! E ca şi cum aş renunţa eu la aroganţă. Sau la pulă imensă. Sau becali la prostie! Sau Bendeac la chelie! Sau la scris prost! Dar se ridică întrebarea: de ce? De ce? PENTRU TOŢI SFINŢII, DE CE? Ce l-ar determina pe Guţă să se dezmustăceze? O fi făcut vreo boală de piele ceva pe buza superioară şi a avut nevoie să o dea jos ca să poată aplica crema mai bine?

Ei bine, nu! Eu şi Guţă avem ceva în comun. Nu suntem hipsteri. Şi Guţă e un trendsetter suav. El ştie la fel ca şi mine şi ca toată elita trendsettărelii că anul ăsta mustaţa se întoarce. Că în 6 luni toate cuiburile de hipstări infecţi gen Control o să fie pline de uscaţi cu mustaţă pe muie. De aceea toţi oamenii care au avut mustaţă şi se respectă, se aruncă să scape de ea rapid, acum, cât nu există pericolul de a fi confundaţi cu hipstări. Dezmustăcirea e pe ultima sută de metri şi toţi oamenii trebuiesc avertizaţi că mustaţa se întoarce şi dacă nu vrei să fii confundat cu un poponar britpopist care ascultă The Killers şi Kings of Leon trebuie să o dai jos cât mai repede.

Guţă e multe lucruri, majoritatea dintre ele fiind ţigan, dar prost nu e. În nici un caz prost nu e.

În alte ştiri pe scurt, am scris altceva mult mai hazliu în altă parte, pe futezătorii.

A găsit-o o prietenă pe facebook (io n-am aşa ceva şi n-o să am niciodată). O cheamă Cristina Szeifert şi e psiholoagă/manager de salon de feşhăn prin satul Timişoara. S-ar putea să facă parte şi din X-men, pentru că are o superputere. Superputerea de a avea exact aceeaşi meclă în toate pozele. Ochii la fel de bulbucaţi a uimire, buza de sus ţuguiată şi capul întors în acelaşi unghi cu o precizie inumană. Şi vorbind de inuman. Eu nu aş putea fute aşa ceva. Şi nici pe prietenele ei din poze. Toate arată mai fals şi mai puţin uman decât un realdoll. În special aia cu dejte de mutant. Cine sunt oamenii ăştia? Unde trăiesc? Cu cine? De ce? De ce s-ar dichisi cineva în aşa hal? De ce şi-ar studia mecla atât de mult încât să stabilească care e unghiul ideal şi gradul de ţuguiere al buzei de sus şi ar avea grijă să aibă aceeaşi meclă în toate pozele? Astea sunt varianta feminina a culturistilor.  Uitaţi-vă şi voi. Sinistru robot!

Bine, mai e şi posibilitatea să fie o statuie de ceară.

(click pe poze sa le faceti mai mari, ca nu vroiam sa umplu ecranu)

Am vrut azi să iau un taxi. Am deschis uşa şi şoferul mi-a zâmbit politicos, cu o cutie de bere în mână. „Unde vrei să mergi?”, m-a întrebat el calm. „La universitate”, zic io, uitându-mă la cutia de bere şi la soră-sa de lângă schimbătorul de viteze. „A.. nu pot, că sunt cu ăstea” zice el arătând spre beri.

Şi mă întreb: existau destinaţii spre care putea? Adică na, bănuiesc că da, că altfel nu mă întreba unde vreau să merg. Şi de ce, mai exact poţi să bei bere spre unele şi nu spre universitate? Eu cred că folosea chestia asta ca scuză. Voia de fapt să meargă în altă direcţie şi a zis aşa, de bere, să scape de mine, ca şi cum ar fi avut mustrări de conştiinţă să conducă.. mi-e jenă, ca profesionist să spun  „băut” la o bere. Înţepat? Da. Îi era ruşine să ajungă înţepat la universitate. Sau poate „mai avea decât una” şi nu voia să o împartă cu mine.

Pe mine mă mâhnesc Bake Rolls cu gust de pizza. Hai, bă, omule, de ce nu ne dai direct pizza, dacă tot ne amăgeşti cu gustul? Cineva ar trebui să le spună Bake Rolls-urilor „bă, fiţi voi înşivă, nu trebuie să emulaţi alte mâncăruri ca să fiţi plăcute! Unii oameni vă plac aşa cum sunteţi! Nu fiţi Fake Rolls, fiţi Bake Rolls!”. Cum ar fi să facă cineva pizza cu gust de Bake Rolls? Ar fi justiţie poetică, asta ar fi. Ambele mâncăruri să tindă una spre alta până când vor semăna aproape perfect. Să ajungem într-o lume în care să nu îţi dai seama care e pizza cu gust de Bake Rolls şi care sunt Bake Rolls cu gust de pizza. Şi apoi s-ar crea paradoxalele Bake Rolls cu gust de pizza cu gust de Bake Rolls care ar fi atât de imposibil de conceput încât ar nenaşte universul.

Şi vorbind de nenăscut. S-a terminat anul. Bestia infinită ce doarme în sori stinşi, Hruşcă, s-a întors în vizuina ei nesfântă, unde hibernează eoanele. Să jubilăm! Nu o să-i mai vedem moaca inimaginabilă şi nu o să-i mai auzim colindele ce sfidează raţiunea încă un an! Muie Hruşcă! O tu, creatură venită de la marginea universului, ce ai văzut galaxii murind. Tu, care nu ai cum să mori pentru că nu ai fost niciodată viu. Care o să fii aici, cu lerul tău care e ler şi atunci când planeta noastră va fi scrum. Care vei visa etern, în dimensiuni de neînţeles natura ta indescifrabilă! Muie Hruşcă! Teroarea de dincolo de eternitate!

Trebuie să îmi scot amigdalele. Mare rahat. Oricum, sunt nişte organe inutile, exact ca clitorisul. Aşa că nu e mare scofală. Totuşi am gugălit doctorul care o să mi le scoată, Cristian Ştefan. Prima chestie pe care am găsit-o m-a făcut să zvâcnesc de bucurie. Ete că vă citez de aici:

Am fost pe 13, luna aceasta, la Spitalul Militar pentru o investigatie la ORL.
Am ajuns dimineata, la 7:30… desigur ca medicul nu ajunsese la cabinet. Cand a ajuns, a stat cca 15 min sa-si bea cafeaua si sa se uite la emisiunea lui Mircea Badea (avea usa intredeschisa si se vedea foarte bine inauntru). In fine, putin dupa ora 8:00, cand reusesc sa intru, ma trimite jos, sa-mi fac programare. Eram singura pe hol la cabinetul lui, dar fara programare nu ma primea… unde mai pui ca-mi spune: “Pana la 8:30, nu am cum sa va consult ca nu imi vin instrumentele de la sterilizat…” Si atunci de ce scria pe usa programul lui de la 7:30 ???
In fine… Merg jos imi fac programarea, dupa care revin la cabinet si, dupa 8:30, ma consulta:
Ma intreaba care-i problema. Incep sa-i povestesc: ca tusesc in continuu, ca ma doare in gat si in piept cand tusesc, ca ma sufoc in somn, ca ma trezesc cu nasul infundat in fiecare dimineata… in fine tot tacamul. Parca vorbeam la pereti: el citea ziarul. Imi zice sa ma asez pe scaunul ala ciudat, sprijin capul de tetiera si imi baga o spatula metalica pe gat, se uita lung, apoi o chestie ciudata in fiecare nara, dupa care intreb si eu: “Ce am? Ce e in neregula de am mereu nasul infundat si tusesc asa rau?” Zice: “Pai o sa vedem, suntem abia la inceput. Mergeti si faceti radiografie la sinusuri si la plamani si apoi vedem.”
Merg si fac radiografiile, si ma intorc cu ele. Dom` doftor tot cu ziarul si tv-ul se delecta.
I le dau si il intreb daca acum poate sa-mi spuna despre ce e vorba. Se uita un pic pe radiografii si zice: “Pai sunteti racita”… Ii zic: “Pai nu pot sa fiu doar racita, de atata timp… si ma doare si in gat si tusesc de simt ca se rupe ceva in cosul pieptului…. si nu mai trece. Ma simt asa de mai bine de 3 saptamani.” Replica lui vine ca o gluma proasta: “Ei si ce. Nu va trece si gata.” Credeam ca nu aud bine. Zic:”Dati-mi un tratament sa pot sa scap de problema asta, ceva sa-mi desfunde nasul, sinusurile (aflasem la radiografie ca am sinusurile inflamate).
“Pai luati medicamentele astea timp de 10 zile si reveniti dupa aceea si vedem ce e de facut, daca nu va trece le scoatem”. “Cum sa le scoatem???” Intreb eu speriata. “Dati-mi, va rog un tratament puternic sa aiba efect.” “Ei da, va dau un ciocan. Le scoatem cu ciocanul”.

Deci omul ăsta a reuşit în vreo 2 ore să facă mişto de o ipohondră, să faca glume proaste şi cu tentă sexuală cu dat ciocane, să îl doară la bască şi în general să ruleze fin. Faptul că nu pupă în cur proasta, cum ar fi vrut ea, mă gâdilă profund. Ăsta e exact cum aş fi eu dacă aş avea licenţă medicală. Adică ce dracu vroia cretina? Să o ţină de mână şi să îi spună că totul va fi bine? Să plângă împreună? Să facă schimb de tampoane? Exact aşa se comportă un doctor cu coaie, şi m-aş duce să-mi scoată amigdalele şi dacă n-ar fi nevoie. Câcat, l-aş lăsa să-mi amputeze o mână numa să ştiu că acest Chuck Norris al medicinei a operat pe mine. Serios. Muie Valentina30.