Nu zic nimic nou când zic că mintea femeilor e un loc încâlcit şi lipsit de sens. Aţi auzit vreodată vreo poveste cu o femeie naufragiată sau rătăcită care să supravieţuiască? Le duci în pădure şi se învîrt în jurul unui copac până mor, cu convingerea că e o pădure infinită, altfel nu-şi pot explica de ce au mers atât şi nu au ieşit din ea. Aţi auzit vreodată de o campioană la şah? Reformulez. De o femeie care să joace şah. Nu, reformulez iar, o femeie care să joace şah şi să ştie că piesele se mişcă diferit. Pot da exemple până mâine.

Ce încerc eu să zic este că diferenţa principală între bărbaţi şi femei este că dacă îi arăţi o drăcovenie nouă unui bărbat, el o să se gândească „Ce e asta şi, mai important, la ce foloseşte?” Pe când o femeie se va gândi „Chestia asta arată sau nu bine şi, mai important, arată bine pe mine sau mă face să par grasă?”. Dar să trecem direct la subiect.

Paradoxul pantofilor. Cu toate că are maxim două picioare, femeia are o hoardă de pantofi. Un om normal, şi prin om normal vreau să zic mascul, are aşa: o pereche de ghete de iarnă, o pereche de adidaşi de vară, o pereche de pantofi de dus la cumetrii, o pereche de adidaşi de vara trecută cu care joacă fotbal că s-au cam jerpelit şi o pereche de şlapi cu care se duce să ducă gunoiul. Atât. Nici un bărbat care nu e scafandru nu are nevoie de mai mulţi pantofi în viaţa lui în acelaşi moment. Scafandrii au nevoie şi de tălpi de scafandru, v-aţi prins voi ca sunteţi isteţi.

Femeile nu. Au minim 8 perechi pentru fiecare rol. De fapt au toate perechile pe acelaşi rol, că nu joacă fotbal şi nu duc gunoiul. În total o femeie are peste 10 perechi la 16 ani, în medie, fiecare an adougând încă o pereche la medie. Minim 40% dintre perechi cauzează bătături şi mers strâmb. Credeţi că îi aruncă? Nuuu, îi poartă la OCAZII SPECIALE! Ce mod mai bun de a marca o ocazie specială este decât să te doară odios călcâiele? Aţi mers vreodată la ceva cu fason, cu o duduie de mână care nu se plânge că o dor picioarele de la pantofi? NICI EU!

Şi acum abia vine partea retardată. Are o pereche lila, una fuchsia şi una roz, toate arătând aproximativ la fel. O întrebi de ce, răspunde că ca să arate bine. Aici te scarpini a lehamite. Tălpile nu au cum să arate bine. Nici un bărbat niciodată (care nu are un fetiş bizar) nu a fost dat pe spate de aspectul unor tălpi. Just, pot fi urâte, mutante şi strâmbe (cel mai probabil de la purtat excesiv ăia minim 40%), dar sunt un element la fel de important ca halba din care bei bere. Nu o observi decît dacă are gaură. Nu, noi bărbaţii nu suntem CHIAR aşa de porci superficiali încât să ne uităm doar la ţâţe şi buci. Dar chiar pantofii… pula mea, nu poate să ne pese mai puţin de ei.

Şi dacă îi explici chestia asta, va răspunde negreşit „E pentru mine, nu pentru alţii”. Aha, deci nu e un motiv extern. Nu impune contextul socio-cultural. Nu există presiune din afară. Eşti tu doar nebună ca o curcă stată-n soare. E bine de ştiut. Şi căcaturile ălea de tocuri nu te fac să pari mai inaltă. Te fac doar să pari mai sus. Ceea ce e complet irelevant. Nici eu dacă-mi pun un toc pe pulă nu o să pară o pulă de 30 de cm. O să pară o pulă cu toc şi atât.

Lipsa buzunarelor. Sigur ştiţi practica asta enervantă. Vine la tine, îmbrăcată giugiuc şi spune „ţine şi mia telefonu/pachetu de ţigări/portofelul/tampoanele, că n-am buzunare”! Atunci de ce pula mea ţi-ai mai cumpărat hainele ălea? Hainele au doar două utilităţi pe lume: te protejează de frig şi au crevase unde să depozitezi rahaturi. De aia le-am inventat. De aia le purtăm. De aia nu merg io în pula goală pe stradă. Că mi-e frig şi nu vreau să îmi ţin cardul sub coaie. Dar hainele femeilor nu au, de obicei nici una din aceste două utilităţi. Sunt acolo doar ca să mă enerveze pe mine.

Poşeta de mână. Sau cum pula mea se cheamă. Căcatul ăla de seară, fără bretele, care se ţine într-o mână tot timpul. Cât de tâmpită poţi să fii să decizi că o să ai o mână ocupată toată noaptea ţinând un căcat în ea care conţine rahaturi de care, foarte probabil nu o să ai nevoie? Te-ai dilit? De-a dracu’ când vezi una de-asta trebuie să o iei la bătaie foarte lent, cu ambele mâni. Să vadă cum vin loviturile, dar să nu poată să le blocheze decât dintr-o direcţie.

Să poţi să-i zici a doua zi “fă, azi ţine-o în mâna ailaltă, să te invineţesc uniform”.

Importanţa lenjeriei. Pe bune, ştiu ce o să ziceţi. Exact ce o să ziceţi şi la partea cu pantofii: “sunt sigură că dacă ar fi urât ai observa!”. Da aş observa lenjeria dacă ar arăta făcută din pielea bastardului unei zebre violate de un leopard. Dar în rest… deschiloţarea mai cu talent. Serios. În momentul în care tu DEJA eşti în lenjerie, sigur pe noi ne doare în pulă de lenjerie şi tot ce contează e să scoţi mai rapid ce e sub ea. Lenjeria frumoasă nu face o femeie mai frumoasă. Lenjeria urâtă nu face o femeie mai urâtă. Doar mai chicioasă. Şi chiar dacă eşti chicioasă, nu ne pasă în aşa hal de mult, că nu e în public. Ăsta e Secretul Victoriei. Că lenjeria chiar nu contează. Şi acum o să aud iar argumentul “contează pentru noi!”. Curcă stată prea mult în soare şi care n-are apă în troacă.

Şi cerceii nu o să-i înţeleg niciodată. De ce să dălăngăni chestii de urechi? De unde şi până unde? De ce urechi? Îmi şi imaginez scena cu Adam şi Eva, Adam îşi descoperă corpul, se bucură, pune mâna pe urechi şi spune “Şi cu ăstea auzim!”, la care ea, la fel de entuziasmată “Da, şi putem atârna rahaturi de ele!”

La care el îi dă un pumn în pizdă, că e proastă.

E clar că şi-a greşit vocaţia. E evident că trebuia să fie proctolog după modul mieros al lui de a se introduce în intimităţile puturoase ale vedetelor. Parcă îl şi văd, cu ochiul minţii, într-un halat alb, frecându-şi mâinile cu un licăr în ochi şi zicând pofticios: “Ia să vedem noi ce ai tu în anus”. Agentul VIP ar fi putut foarte bine să fie Agentul CUR.

Şi la fel cum broasca de frunză arată ca o frunză, şi insecta-băţ arată ca un băţ, pentru a se camufla, se vede că şi subconştientul lui Brancu ştie că mediul lui natural sunt cururile. Că trebuie să se camufleze între ele. De aceea el arată din ce în ce mai mult ca un cur. Obrăjorii lui s-au mărit în ultimul timp, încercând să ascundă nasul între ei, luând formă de fese. Buzele i s-au subţiat, s-au maronit şi s-au strâns, ca un sfincter. Prevăd că în maxim 5 ani ochii ăia mici ai lui vor dispărea complet şi metamorfoza va fi completă. Se va duce la baie şi nu va şti pe ce parte să se cace.

M-am săturat până în gât de oamenii ăştia slinoşi, care aduc proşti la televizor să vorbească prostii cu ei. Oriunde dau cu telecomanda ajung pe un canal în care un cur slinos provoacă nişte proşti semicunoscuţi să vorbească prostii banale despre vieţile lor de proşti banali, în aplauzele unei cohorte de babe pensionare, aduse cu japca şi cu 100 de mii în platou, să rânjească proteza la Daniela Gyorfi care vorbeşte despre cum se spală pe cap(la fel ca noi). Sau la Laurenţiu Cazan care ne povesteşte cum şi-a deszăpezit maşina (la fel ca noi). Sau la Simona Sensual care povesteşte cum propteşte ea friptura cu furculiţa ca apoi să purceadă în a o tăia cu cuţitul.

La prima vedere Brancu nu pare mai cu moţ. E exact acelaşi rahat ca Mădălin Ionescu, Bahmuţeanca sau Capatos, alţi mari scormonitori de căcat. Dar, dacă te uiţi atent la el, deşi rezultatul e acelaşi, în ochii lui Brancu se vede o poftă, un nesaţ. El nu scobeşte în căcat doar pentru audienţă, ca restul limbricilor. Lui îi bate inima mai tare când scobeşte în căcat. El chiar vrea să ştie cu cine se fute momentan Gina Pistol. Pentru el e chiar important să ştie părerea lui Mădălin Voicu despre chiloţii tanga. El nu e doar un maimuţoi care se prostiutează la televizor, hrănind milioane de submediocri cu informaţii care nu au absolut nici o relevanţă în genul de discuţii pe care le găseşti pe malul şanţului, la Pechea, între babe care nu ştiu clar cum arată o periuţă de dinţi şi dacă e sau nu păcat să o foloseşti.

Nu. El are o arşiţă în sistem. O sete de neoprit pe care o adapă cu nesaţ din mondenităţi cretine. Trist este că, oricât ar suge din ele, el nu o să fie niciodată sătul. Pentru că este o sete falsă. E o nevoie proiectată. El, în străfundul lui de proctolog ratat are o sete de cur.

Doar mirosul de lorgean cald l-ar satisface. Doar băgându-şi buzele zbârcite într-un sfincter umed ar putea să se simtă împlinit. Şi până atunci îşi va trăi drama la televizor. Ca naufragiatul care bea apă de mare şi mai mult i se face sete, la fel şi Brancu va muri însetat.

Cineva să facă o faptă bună pentru acest om, să îi ia mondenul de sub nas şi să îi bage un cur. Să tacă şi el mulţumit. Sau poate, cine ştie, dacă aşteptăm destul şi se va transforma într-un cur, se va satisface singur. Va deveni prima entitate autosuficientă din univers. Un Dumnezeu al cururilor.

În primul rând vreau să menţionez că nu sunt genul ăla de om care se crede prea „cool” pentru reţelele de socializare. Nu fac faţa aia de „sunt mai bun decât tine” când zic că nu am facebook sau mai cine ştie ce căcat. Nu mă simt net superior din cauză că socializez „offline”. Nici nu e cazul. Mai schimb două vorbe, trei prostii pe Yahoo, le explic diferenţa dintre „numai” şi „nu mai” pe serverele pirat de counterstrike 1.6 cretinilor în timp ce îi împuşc în cap sub numele de Cockmaster Penis şi le zic nubi şi facerolleri tuturor fraierilor de care dau ca Pulifrici, cel mai ciumete paladin din tot World of Warcraftu. Cred că se pune ca socializare pe net.

Şi nu pot să nu iubesc forumurile. Sunt dovada supremă că absolut orice conversaţie umană neaflată sub pericolul unui pumn în gură de la interlocutor se termină în înjurături.

TOPIC: Îmi plac catzelushiii!!!!
Gicu| Catzelushii sunt cei mai tari!

Sile| Nu ai gusturi. E evident ca pisicutzele sunt mai tari decat catzelushii.

Gicu| Da. Imi plac pisicutzele doar sa le tin in brate cand o fut pe mata.

Sile| Mama a murit de leucemie.

Gicu| Lasa, coae, nu-i nimic. Am purtat prezervativ.

Sile| Leucemia nu se ia, retardatule.

Gicu| Nu sunt retardat. Tu esti retardat.

^^^^
Absolut orice topic de pe orice forum din istoria omenirii.

Cum poţi să nu iubeşti aşa ceva? Nici măcar nu postez pe 90% din forumurile pe care stau. E inutil.

Dar reţelele ăstea de socializare, pur şi simplu nu le înţeleg. Adică le înţeleg, dar pur şi simplu nu găsesc nimic distractiv la ele. Am avut hi5 2 zile, am un twitter pe care intru la 2 saptămâni, în scârbă şi acuma mi-am făcut un facebook. Mă enervează că toată lumea se simte beton prin ele numa io nu. Şi am încercat. E cam ca la o orgie. Ajung entuziasmat, mă ung tot cu vaselină, văd pe toată lumea cum se distrează, mă bag şi io acolo, bag degetul în vreo două-trei găuri şi nu mi se scoală. Şi plec dezamăgit.

Există multe lucruri care mi se par cretine la facebook. Spre exemplu tot sistemul ăsta de „nu vrei să fii prieten cu prietenul prietenului tău?”. Cum ar fi să fie chestia asta în viaţa reală? Să îţi bată unu la uşă, „coae, io sunt Mirel. Joc fotbal cu văr-tu. Nu vrei să fim prieteni?”. Desigur coae, desigur. Hai să ne frecăm şi cucurile unul de altul. Să facem un fel de scrimă cu ele.

Nu vi se pare bizar într-un sens gay neplăcut (Naomi, nu Freddie Mercury) ca un dârlău să vină la alt dârălău şi să-i zică „coae, hai să devenim preteni!” ?

Şi tot rahatul ăsta cu acceptat prieteni e extrem de superficial. De fapt mna, nu ştiu cum sunteţi voi, da’ io am avut un algoritm simplu.

Accept lu ăsta că îl cunosc.
Un tip pe care nu-l cunosc? Pas. Deny.
Accept lu asta că chit că n-o cunosc pare futabilă din poze.
Tipă naşpetă? Marş, fă. Deny
Tipă pe care deja am futat-o? De ce să îi dau add, că deja am futat-o. Deny.

Şi e enervant că are tot soiul de sugestii. Ai 7 preteni în comun cu Georgel. Nu vrei să fii preten cu Georgel? Deci Georgel vine cu garanţie. Nu e un dârlău oarecare care e posibil să vrea să-şi frece cucul de al tău. E un dârlău cu recomandare.

Spre exemplu, mie Facebookul mi-l tot recomandă pe Dobrovolschi. Că am preteni comuni cu el. Mie nu îmi place Dobrovolschi. Mi se pare că se chinuie prea mult să pară cool. E tipul ăla de om care se şterge la cur cu mâna pentru că toţi cocalarii folosesc hârtie igienică. Şi are privirea aia blândă, de om care joacă badminton şi se bucură prea mult când se joacă. Care se uită la fluturaş cum zboară maiestuos în sus şi când coboară spre el se panichează şi scapă paleta din mână. Nu îl vreau prieten, Facebook. Nu mai sugera.

Dar Facebook a decis că eşti social mort şi se oferă să-ţi caute prieteni şi prin mail. Trebuie să-i dai doar parola de la mail. Desigur, Facebook. Vrei şi pinul de la card? Ce zici de cheia de la casa cu bani? Simt că am încredere în tine, Facebook. Nu vrei să vii la mine acasă şi să o fuţi pe sor-mea? Vezi că ascunde valută în şifonier, sub teancul de bluze de corp.

Şi poţi să notezi pe facebook şi statutul în relaţie. Ca mascul, dacă scrii acolo, sigur te-a pus remorca să scrii. Nici un mascul, de la sine n-o să noteze într-un loc public că e într-o relaţie. Doar masculii proşti, cu femei geloase care-şi marchează teritoriul. Şi ai şi mai multe opţiuni de selectat la tipul de relaţie. Cum ar fi „it’s complicated”. Dar nu poate fi complicat de sine stătător. Complicat şi atât. Trebuie să scrii şi cu cine e complicat. Io cu Maricica, e complicat. Nu ne futem. Ne lăbăm reciproc.

Şi toate rahaturile ăstea ca să ce?

Ca să te uiţi la pozele unor cunoscuţi de-ai cunoscuţilor tăi?

Ca să scrii căcaturi evidente gen „afară ninge rău” pe peretele tău, ca să vadă oamenii care se uită pe geam şi ninge că ai observat şi tu?

Ca să dai link la ultimul filmuleţ de pe youtube cu o pisică care face ceva drăguţ, ca să vadă prietenii tăi ce simţ al umorului dezvoltat ai?

Ca să faci teste stupide? Află ce fel de cretin eşti tu! Răspunde la 50 de întrebări ca să îţi dai seama din ce categorie faci parte! Cretin flamboiant? Cretin cu spume? Cretin irecuperabil? Cretin clasic cu probleme tiroidale? Împărtăşeşte rezultatul cu prietenii tăi!

Cred că lumea îşi face Facebook ca să joace jocul ăla cu peşti gay şi retardaţi. Aia a fost cea mai mare risipă de 38 de secunde din viaţa mea. Happy Aquarium. Cumperi nişte peşti care arată ca şi cum le place cucul de peşte rău şi sunt lobotomizaţi şi ai grijă de ei să se facă mai mulţi şi mai mari. Apoi le arăţi pretenilor câţi peşti gay ai adunat tu şi cum se ard la lorgean sau nuj ce dracu fac, pentru că m-am jucat doar 38 de secunde şi m-a scârbit cum se uita un peşte la mine cu ochii mari ca Dobrovolschi şi l-am închis. Do you like fishdicks?

Singura idee care m-a amuzat, după ce mi-am făcut cont şi mi-am dat seama că e o mizerie e să fac cont lui Adolf Hitler. You have a new friend request from Adolf Hitler. You and Adolf Hitler have 7 mutual friends. Dar evident că nu a mers că s-au gândit ei că o să vină glumeţi ca mine. Aşa că i-am făcut cont lui Nicolae Ceauşescu, că e mai puţin popular. El vrea să fie prietenul vostru. Daţi-i Add.

A şi am făcut pagină pentru Pitici Gratis. Puteţi să deveniţi fani.

- Care crezi că este diferenţa între viaţă şi univers? Întrebă omul angajat să-l spele pe mâini pe omul care-l şterge la cur pe Dinu Patriciu pe omul angajat să-l şteargă la cur pe Dinu Patriciu.

- Cred că univers e tot timpul, pe când viaţă e doar până mori, răspunse omul angajat să-l şteargă la cur pe Dinu Patriciu îngândurat.

Moment în care intră brusc în cameră omul angajat să-i aducă un prosop omului care-l spală pe mâini pe omul care-l şterge la cur pe Dinu Patriciu.

-Ţi-am adus un prosop. Zise el.

-Dar voi ce faceţi aici, îl bârfiţi pe Gicu? Zise el în continuare.

- Nu. Filosofăm. Care Gicu? Răspunse mirat omul angajat să-l şteargă la cur pe Dinu Patriciu.

-Ee, care Gicu, Gicu mă, angajatul nou!

- Care angajat nou mă?

-Cum care mă, ăla angajat să-ţi aducă ţie hârtia igienică.

-A! Nu-l cunosc. Nu s-a prezentat. E calificat?

-E calificat mă, a terminat filosofia, ca noi. Ştii că şefu’ nu angajează proşti.

- Da’ ce să bârfim de el? Se băgă în discuţie omul angajat să-l spele pe mâini pe omul care-l şterge la cur pe Dinu Patriciu.

-Am impresia că e gheu, concluzionă omul angajat să-i aducă un prosop omului care-l spală pe mâini pe omul care-l şterge la cur pe Dinu Patriciu.

- Ce e ăla?

-Gheu mă. Poponar, găozar, pidosnic, pârţar!

- Şi cum ai ajuns la această paradigmă? Întrebă curios omul angajat să-l şteargă la cur pe Dinu Patriciu.

- Păi mă lasă să-l fut în lorgean! Se explică liniştit omul angajat să-i aducă un prosop omului care-l spală pe mâini pe omul care-l şterge la cur pe Dinu Patriciu.

- Aha… păi e destul de evident atunci, zise omul angajat să-l şteargă la cur pe Dinu Patriciu, scobindu-se în unghii. Auzi, ţie ţi ce ţi se pare mai important, viaţa sau universul? Continuă el.

- Auzi colegu, noi aici suntem angajaţi să muncim, nu să cugetăm! Pentru acest gen de conversaţie am termiant eu facultatea? Se contrarie omul angajat să-i aducă un prosop omului care-l spală pe mâini pe omul care-l şterge la cur pe Dinu Patriciu, ieşind din cameră şi trântind uşa după el.

Omul angajat să-l spele pe mâini pe omul care-l şterge la cur pe Dinu Patriciu şi omul angajat să-l şteargă la cur pe Dinu Patriciu se uitară unul la altul sictiriţi.

-Prost şi antipatic Eusebiu ăsta. Nu ştiu de unde l-a angajat şi pe ăsta şeful. Parcă avea standarde, şopti primul dintre ei, puţin nervos.

- O fi prost şi antipatic, dar măcar îşi face treaba. Stăm de juma’ de oră în mirosul ăsta de căcat şi Virgil tot nu vine să tragă apa. Prefer un coleg de muncă antipatic, decât unul incompetent, sublinie cel de-al doilea, ridicând indexul de la mâna dreaptă în aer.

-Just. Just. Fu de acord primul.

Care îmi dă add. Fără să zică nimic. Şi stă aşa de săptămâni. Oare ce vrea de la mine? Să mă facă destul de curios încât să-l întreb de sănătate? Să mă impresioneze cu cât de chipeş e? Na, că am pus să vadă toată lumea cât de mumos e!