Nunta din Cana Galilei
Există multe chestii din viaţa lui Iisus care îl definesc ca personaj biblic. Toate minunile pe care le face au un sens, o logică şi cristalizează întreaga filosofie creştină. Vindecă bolnavii ca să ne înveţe că trebuie să avem grijă de aproapele nostru şi că prin credinţă se pot depăşi obstacolele vieţii. Merge pe apă ca să demonstreze apostolilor că trebuie să ai credinţă oarbă, să nu te îndoieşti, în ciuda bunului simţ care îţi spune că dacă mergi pe apă te cam îneci. A murit şi a înviat pentru păcatele noastre şi pentru a se întoarce la divinitate. Totul are sens, în afară de o chestie.
Una singură. Nunta din Cana Galilei. Locul unde era prea puţin alcool pentru numărul de invitaţi, pentru că evreii sunt zgîrciţi şi au început să se plîngă că nu mai au vin.
Atunci, Fiul lui Dumnezeu s-a întors spre ei şi le-a spus „Am prevestit că lipsa alcoolului va aduce Antihazul în sufletul vostru, fraţii mei de la alte mame. Am să transform această apă în vin ca să bem încontinuare, să ne facem pulă şi să rulăm cu cucul la vedere ca nişte mieji culeanu care suntem!”
Nu înţeleg scopul. S-a gîndit Iisus că a unşpea poruncă ar trebui să fie „Să nu vă opriţi din băut pînă nu răsare soarele şi cad toţi sub masă?” Ce voia să ne spună? Că în viaţă trebuie să fii moderat, ascet, să meditezi la binele omenirii şi să împarţi tot ce ai cu semenii tăi pe care trebuie să-i iubeşti dar uneori trebuie să-ţi foloseşti puterile pentru a trânti cele mai feroce paranghelii din existenţă şi că dreptul omului de a se matoli la chiolhane este atît de important încît se bagă şi divinitatea ca să-l ajute?
Sau poate voia să se dea mare? Era matol şi voia să se dea mare? De ce apa în vin? De ce nu şi copacii în curve şi băşinile în artificii? De ce nu a făcut să coboare Duhul Sfânt cu cele mai ameţitoare tunuri de bas pe care mintea omului le poate concepe şi să mixeze MC Păsăroiul cum numai el ştie ca să iasă cea mai nimicitoare petrecere din univers?
Cred că Iisus era pimp. Era tipul ăla, de voiai să dai o petrecere şi îţi zicea tovarăşu Luca „coiţe, ştii pe cine tre să inviţi? Pe Iisus fra. Bă, ştii cum e tipu’? DE-MEN-ŢI-AL! Fra, să moară Vespassian dacă te mint! Nu ştii ce-i aia petrecere dacă nu-l chemi pe Iisus! Mamă să vezi ce băute infinite face Iisus! Ce shoturi rade din buricu pizdelor. Deci bastardu’ ăla e cel mai mare centaur de petrecere din existenţă!”
Probabil asta era şi problema lui Iuda. Era un lamer de-ăla care stă în colţ, nu ştie să danseze şi nu-l bagă nimeni în seamă şi îl ura pe Iisus că avea papagal şi roia tot păsăretul pe lîngă el. Urăşte jocul, nu jucătorul, negrişorule.







