Noul detergent cu macroparticule inerte
Voi știți ce greu e să luăm detergent, să-l colorăm albastru în guguloaie cu 50% mai mari decât ălea normale și să-l amestecăm în mod egal cu detergentul normal? E incomod și inutil, în pula mea. Știu că sună bine ”microparticule active”, dar dacă ești destul de prost încît să-ți sune asta bine, o să-ți sună bine și ”macroparticule inerte”. Sunt pietroaie. Simțiți-vă bine. Am pus pietroaie în detergent pentru că sunteți voi proști.

Senzațional! 2,5 l de suc la preț de 80 de litri!
Voi știți cât costă apa, zahărul, colorantul și aroma de coajă de banană din sucul ăsta? Obscen de puțin. Inimaginabil de puțin. Bă, de 50 de mii facem la suc de dacă-l turnăm înt-un bazin putem îneca un cal cu călăreț cu tot în el. Și facem mișto de voi că vă dăm 2,5 litri la 50 de mii în loc de 2 litri. Hă, hă, hă! Păi bă! Bidonul de plastic costă mai mult decât sucul din el! Ce bidon, eticheta! Singurul lucru mai ieftin decât sucul din toată combinația asta e lipiciul de etichetă! Și ăla la o puță de muscă!

Andreea Bănică vă prezintă noul album “Muzică de frizerie”
Pentru că doar într-o frizerie poți asculta asemenea rahat. Nu e nici de făcut audiție. Nici de băut. Nici de dansat. E muzică de tăiat părul. Ce pula mea vrem să zicem prin “brasil ale ale ale, I could live like this forever?” De ce toată muzica românească e cântată în engleză și nici un vers nu se referă la ceva clar? “I like it like this. It makes me feel. The it of the this makes it in the sky when you fly”. Nu mai bine te concentrezi la mașina de tuns?

Radio ??? The best music in Romania
Vă provoc să mă contraziceți. E cea mai bună muzică pentru că e aceeași peste tot! Kiss FM, Radio 21, Pro FM, Radio ZU. Cu toții avem muzică de frizerie! Ne luăm playlistul din același loc. Andreea Bănică de 3 ori pe oră! Singurul lucru pe care-l avem diferit între noi este jingle-ul și vocea fraierului care se crede amuzant dimineața și nu e. Ascultați-ne din mașină și, în 3 luni deveniți și voi aceeași persoană. Ca și noi! Mintea de stup vă comandă!

Toţi ţăranii şi-au luat televizor 16/9. Adica wide. Ecran lat. Cum pula mea vreţi să-i spuneţi. Televiziunile din România transmit 4/3, adică televizor pe stil vechi, mai pătrăţos. Nu trebuie să-i fi supt pula lu’ Dan Barbilian ca să îţi dai seama că cele două fracţii nu sunt egale. Şi, evident, diferenţa se traduce prin două dungi negre la stînga şi la dreapta ecranului.

Ei bine, pe târtanul prost îl deranjează dungile ălea două. Păi pentru asta a dat el 15 salarii ca să-şi ia plazmă? De aia mănâncă el fasole din 2008, ca atunci când apare carne la teve, să n-o vadă pe tot ecranul? Pentru asta e murit gherţoiul la revoluţie? Bine, nu chiar el, nişte fraieri care dacă ştiau ce o să facă gherţoiul cu libertatea pe care i-au câştigat-o alţii s-ar fi împuşcat singuri. Aşa că a găsit o soluţie. Lăţeşte imaginea ca să o întindă pe tot ecranul. Şi se deformează ca un tricou de oameni pe Oana Roman. Că de, n-ai cum să schimbi proporţiile fără să deformezi. Cercul devine oval, pătratul dreptunghi şi toţi oamenii arată de parcă un străbunic de-al lor a futut o broască.

Şi ei nu observă. Nu îi zgârie pe retină. Ochiul lui de târtan plouat ştie la fel de puţină matematică ca şi el. Ba chiar nevasta de mârlete coclit se simte bine, că vede la teve oameni ca ea, cu faţă de broască, spate de prăşitoare şi cur cât noptiera şi trage concluzia că e normală. Când o să fiu io dictator o să înfiinţez patrula televizoarelor. Nu ştii să te uiţi la el frumos? Nu-l meriţi. Confiscat şi un pumn în gât fostului proprietar.

Şi mă uitam la protestele de ieri într-un bar de ţărani care lăţesc imaginea şi păreau aşa de graşi protestatarii, nici nu îmi venea să cred că n-au ce mânca. Bine, oricum nu-i cred. Să vedeţi cu ce vlagă trăgeau de gardurile de la jandarmi de parcă erau făcute din cârnaţi. Păi pula mea, de unde atâta energie să te încontrezi cu organele? Din apa de la robinet? Hai, că se vede că mierea trăsnet e destul de ieftină. Înapoi la muncă, nu la întins gardul!

Şi ce fel se răţoiau nesimţiţii la Boc! Ce-aveţi, mă, cu el? L-aţi văzut mai mic şi gata. Unu de seama voastră n-aţi găsit? Păi ori suntem golani ori nu mai suntem.

A, şi am recuperat imaginea asta din arhivă şi am râs la ea.

pana apuc sa scriu aici, va arat ce am scris in alta parte

Mereu când citesc prospectul de la un medicament, mă enervează rubrica reacţii adverse. E ca muistul ăla care îţi povesteşte cum se termină un film pe care vrei să-l vezi. Spoilers, în pula mea. Lasă-mă să aflu eu la sfârşit cum se termină, că aşa n-are nici un farmec.

Şi la sfîrşit ai diaree, pete roşii pe piept şi Dumbledore moare la pagina 596. Ok. Nu mai iau nici un medicament acuma. Mi-ai stricat toată experienţa.

În fiecare zi, cînd mă culc, mă uit în jos la burta mea.

Şi în fiecare zi e mai păroasă.

De ce se păroşeşte ea pe zi ce trece, numai ea ştie. Nici nu mai îmi dau seama cît e burtă şi cît e păr. Dacă se vede negru de la păr sau chiar îs negru pe burtă.

Habar n-am de ce părul de sub buric se învîrtoşeşte în sus să se încolăcească cu ăla de deasupra, care se scoboară spre el într-o îmbrăţişare.

Înainte aveam un buric urît. O gaură rotundă în care se ascunde un nasture în formă de cur. Care cînd eram mic şi slab ieşea înafară ca o pizdă sub plex. O pizdă mică şi fină. Ca nara unui bebeluş de iepure. Dar acum părul de pe burtă se împreunează peste el ascunzîndu-l în întuneric şi mister.

Şi în capcana aia folocoasă se adună scame. Nu înţeleg de ce, că nu torc lînă cu buricul. Mă spăl, îmi scot scamele din buric, îmi pun un tricou şi ies. Şi peste 6 ore se adună acolo o boare de scame albastre ca o furtună la crepuscul. Şi e bizar, că tricoul poate să fie şi alb. Poate să fie şi roşu. Poate să fie şi portocaliu cu un cîine verde pe el. Scamele sunt mereu albastre ca vîntul turbat. Şi mereu acolo, în pizda aia ca nara mîţei cîrne.

Şi peste buric, la prima cută de la cocoşeală şi sedentarism părul se vălătuceşte în jurul sinelui într-o smoacă ce pică în jos, ca o macara, peste vaginul de veveriţă ce mi-e buric. De parcă ar vrea să aburce de-acolo guguloiul de scame ce se adună din bunăvoinţa universului şi magie.

Şi părul se adună în jurul buricului ca praful în jurul uraganului. Şi ascunde un întuneric în care parcă mă scufud. De parcă mă pogorăsc în propriul buric ca într-o scurgere, şi mă duc la vale pînă cînd nu mai rămîne nimic.

Doar o furtună blănoasă.