FASHION ALERT: 2011 e noul 2010!

That handsome devil – Wintergreen

Nu înțeleg de ce majoritatea încep scrisorile cu “dragă”, sună atât de gay. Oricum, probabil te întrebi de ce îți trimit o scrisoare după Crăciun. Nu e cam târziu, e cam devreme. Vreau să știu sigur că o citești așa. E clar că în perioada de vârf , când primești sute pe zi, te uiți numai la nume și la ce vor ăia. Nu stai să admiri beletristica. Oana Roman bla bla bla borcan cu maioneză. Normal că vrea un borcan de maioneză, că e grasă. Nu. Io voiam să te prind în concediu, relaxat, să citești pe îndelete.

În primul rând, auzeam un colind la niște copii pe care îmi venea să-i bat, și suna cam așa: “Moș Crăciun cu plete dalbe/ A sosit de prin nămeți/ Și aduce daruri multe/ La fetițe și băieți” Mi se pare cam de căcat. Adică cu Naomi ce ai? De ce numai la fetițe și băieți? Să zicem că cu Naomi înțeleg, că e o creatură antipatică, dar cu copilul din Buzău născut cu ambele sexe de care râd copii că e fătălău ce ai? După ce că râd de el că e fătălău, nici nu primește cadouri?

În schimb e mișto faza cu Iisus. Cum s-a chinuit el să fie important și interesant și să dea jos omenirea de pe căcat și se bucura și el că măcar o să aibă ziua lui în care lumea o să-și aducă aminte de ce a făcut el și cât de cul a fost și ai venit tu și i-ai făcut ziua despre tine și cadouri și reni și globulețe. Mi se pare trolaj maxim. E ca și cum aș face festivalul chiftelelor fix de ziua internațională a violenței față de femei ăuernăss sau gen și toată lumea să se bucure la chiftele în loc să își aducă aminte că nu trebuie să pocnești dudui cu scaunul ud după ceafă.

Așa. Și de încheiere. Nu vreau nimic de Crăciun. Am de toate. Da, mă laud. N-ai ce să-mi aduci. Tot ce am avut chef să am, am deja, pentru că-s descurcăreț și motivat, nu ca lătrăii ăia de ascultă colinde de-alu Hrușcă și strâng din cur să cumpere juma de porc, să se bucure și ei de carne. Nu am nevoie de nimic. Da’ știi ce ar fi drăguț? La anul, înainte de a te duce sâ le dai cadouri la toți amărăștenii, să treci pe la mine. Pipăm un coziaş, disecăm sensul universului și, la sfârșit, bag și eu mâna în sac, scot cadourile oamenilor, mi le dau pe la pulă și le pun la loc. Ar fi hazliu.

Să sărim peste faptul că e populată de mexicani șomeri și femei cu barbă, am trecut astăzi, în drum spre Galați prin Brăila.

Și avea beculețele de Crăciun de 10 ori mai mișto decât Bucureștiul. Îs atât de jenante ălea din București. Draperii de becuri roșii, ca labiile de balenă și batoanele ălea de neon cu lumină care se mișcă pe ele și habar n-am ce reprezintă. Parca vor sa direcționeze avioane. Și toate apasă greu și strident pe ochi. Mârlănii ca la nunta unui țigan de neon. Fix pe gustul lui Mirel, raverul epileptic. Dar n-are rost să vă zic eu. Vă arată duduia asta simpatică, căreia i se impleticește limba pe beculețe de parcă ar fi făcute din penis. Nu blonda, blonda e bună și la știri. Bruneta e numa bună.

Of, Olivia, ce mi-ar plăcea să zici “cepelepeste” cu gura plină, uitându-te în sus la mine, cu ochii ăia mari și naivi, de persoană care tocmai a descoperit că microfonul nu te scuipă dacă-l freci în vârf.

Iar beculețele, vedeți și voi. Urâte, da’ multe. Fix cum își pun țiganii pă balcon, la viloaca lor cu turnulețe. La Brăila în schimb, cel puțin în centru sunt foarte mișto. Fine, simple, calme. Niște sloiuri de gheață ce luminează lent și câteva chestii simple, dar cu gust. N-am cum să vă arăt, pentru că la Brăila nu s-a inventat tehnologia, deci nu există poze.

Tot ce zic e că ceva mai hidos, mai țipător și deranjant pentru ochi decât ce e între Unirii și Universitate n-am mai văzut de mult.

Da’ ce-mi pasă mie? Am ajuns în Galați, centrul internațional al distracției, unde în weekend, la 12 noaptea sunt mai mulți câini decât oameni pe stradă. Unde sunt 5 baruri și în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea în așa hal încât dacă intră unu’ necunoscut se uită toți la el de parcă tocmai a intrat peste ei în baie, la ei în casă, în timp ce se căcau.

“Cine e impertinentul ăsta care vine în barul ăsta public de parcă ar fi public? Îl cunoaște cineva? Eu sunt obișnuit să cunosc toți oamenii din jurul meu! Că așa e în orașele serioase! Ce pula mea, să beau o bere la o masă în timp ce la altă masă nu e un om pe care l-am văzut la masa aia în fiecare săptămână în ultimii 10 ani? Ce e aici, Las Vegas?”

Nu serios. Mai există lucruri de făcut în Galați?

Familia ei
Se duce pe pulă obiceiul standard să faci Crăciunul cu amici, să bei oribil și să te caci la unul în șifonier. Nu. De Crăciun trebuie să te duci la familia ei. Să mănânci cu mă-sa și tac-su. Mă-sa aia, căreia ea îi povestește absolut toate amănuntele sexuale ale vieții tale, că așa fac femeile. Tanti aia cu privire blândă știe că îi bagi fică-sii un deget în cur și că la beție nu ți se scoală. Și e atât de evident că știe din faptul că se uită la tine prefăcându-se că n-ar ști. Dar nu e asta partea nasoală. Partea nasoală e că te uiți la gagică-ta, cu carnea tare și bucile rotunde, și apoi te uiți la mă-sa, cu gușă și spatele cât dulapul, știind sigur că peste 20 de ani, exact așa o să fie și gagică-ta. Îți strică tot optimismul imaginea. Și apoi e tac-su. În 90% din cazuri se uită la tine ca și cum ar vrea să te spintece. În 10% pare prietenos. Se preface. Te urăște profund. O fuți pe fică-sa. Îți bagi pula în ce ducea el de mănuță la școală acu 10-15 ani. Să nu te îndoiești nici o clipă. Dacă e numai el cu tine în casă și te prinde dormind, îți pune perna pe față și zice că te-ai sufocat prin somn.

Cadourile
Femeile mereu o să facă cadouri de căcat. Și tu o să trebuiască să te prefaci că îți plac. De fapt, fac două tipuri de cadouri. Rahaturi inutile, care au ele impresia că ți-ar prinde bine, cum ar fi un deodorant care miroase a homo, un ceas (cine pula mea mai poartă ceas?) și în general căcaturi decorative de pus prin casă (cine pula mea își decorează casa?) sau haine urâte. Al doilea tip, este ăla simbolic. Cum ar fi un căcat de pus la gât făcut cu mânuța lor, pe care trebuie să-l porți, sau o felicitare de-aia în care scrie cât de mult te iubește, că ești smotocelul ei simpatic, și insistă să o arăți și prietenilor tăi, să te faci de căcat. Și nu, nu merge să-i iei și tu ceva simbolic, ca un fier de călcat. Și nu din cauza ei. Ții minte cârdul ăla de urâte muiste și proaste cu care stă ea la cafele des? Din cauza ălora. Fufa ta e într-o competiție eternă cu restul turmei de fufe și trebuie să le arate lor de sărbători două chestii. Unu, că cheltuiești mulți bani pe ea, și doi, că faci fix ce vrea ea de sărbători. Adica, pula mea, ea știe de sentimente și căcat, dar ăstea trebuiesc cuantificate. Trebuie să aibă ce să le arate și să le povestească cetei de strâmbe și lu gagica aia faină pe care nu o să o fuți niciodată că e prietenă cu prietena ta și a văzut că te uiți lung la ea și deja o urăște. Așa că, pe scurt, ai belit carasu. O să cheltuiești toți banii pe rahaturi lucioase de cumpărat și pe dus în locuri în care nu vrei să ajungi. Ca să le arate ea proastelor cât de romantic și perfect ești tu, și să le sugereze fin că e din cauză că ea e mai bună decât ele și merită mai mult.

Hybris sezonal
Iarăși, aici se combină două chestii. Credința femeii proaste că de sărbători se întâmplă numai lucruri frumoase, deci nu ai cum să te cerți cu ea, orice s-ar întâmpla, și credința lor că știu mai bine decât tine ce înseamnă sărbătorile, cum trebuie să le petreci și ce trebuie să faci tu ca să te distrezi. Dacă ai impresia că tu de fapt vrei să stai în casă și să te joci la calculator, ei bine, nu vrei. Vrei să te duci la munte cu încă trei cupluri de anoști, să jucați mim, să beți vin fiert și să cântați la karaoke. Apogeul acestui fals sentiment de importanță și bășinoterapie e de revelion. Femeile sunt proaste. Proaste grav. Ele nu își dau seama că între 31 decembrie și 1 ianuarie trece o zi. Nuu, e mult mai mult. E un prag temporal și psihologic. Are o simbolistică profundă. A trecut un an, o perioadă relevantă din viața ei în care a îmbătrânit și s-a maturizat brusc. A devenit mai înțeleaptă și cu o privire exhaustivă asupra viitorului. Brusc. Și tu te uiți în ochii ei, gândindu-te că ești beat și i-ai da o muie cu tras de păr, și ea se uită în ochii tăi și își vede copiii nenăscuți. Că deja ești lângă ea de atâta timp, peste ani și alte unități spațio-temporale. Se uită la tine și deja se gândește la nume pentru viitorul bastard care-ți va mânca sănătatea și portofelul. Și, evident, are doar nume proaste în cap. Că femeile nu se gândesc la nume normale, care nu ies în evidență. Numele de fete sună a nume de prostituată grasă, și ălea de băieți sunt de gay timizi. Clementina și Laurențiu.

Se vede clar că a prins hipstereala foarte fin. E atât de select să fii alternativ încât toată lumea o face. Uite, spre exemplu, Akcent, aceşti Trei Sug Est ai ultimilor ani:

Arată exact ca assgoblinii de Kulturhaus. Aceeaşi privire pierdută de om sensibil. Aceiaşi pantaloni cu turul jos, de parcă trebuie să-şi schimbe scutecele,  mulaţi pe ciolane şi scurţi, să se vadă gamba epilată. Basca aia de limbric, ochelarii fără dioptrie şi cu ramă groasă, cămaşa aia de toreador de puli. Fix ca toţi hamsterii care cântă britpop şi zic că-s indie. De fapt, vă dau la studiaj această fotografie cu originalii trei sug est, de acum aproape 4 ani.

Observaţi macul, lookul de Che Guevara în homomizerie, cipilica, pluoverul cu dunguliţe şi anchior, MACUL. Elementele sunt acolo. Dacă nu ar fi murit de bătrâneţe, şi protohipsterii ăştia o ardeau acuma cu manpoşete, biciclete de damă şi pantaloni de parcă s-au căcat pe ei. Şi ar fi fost buni prieteni cu hipsterul anului şi ar fi mers cu el în cluburi să îşi tragă ketamină dintre fese, să plîngă la concert lez elefants bizars şi să o ardă epileptic pe denebe.

Aştept cu nerăbdare să-şi facă Inna dreaduri, să-şi ia poşetă hand made şi colanţi căcănii pe sub rochie, să fie şi ea indie şi alternativă şi cool ca oamenii care o ard prin Control, Tago-Mago, Kulturhaus, Goblin şi absolut orice alt bar din centrul Bucureştiului. Şi să fie cu toţii independenţi şi alternativi. Să rămân io singurul conformist din lume şi să râdă toţi de mine că n-am personalite unică, cum ei.