da iar copypasta de pe Futezatorii. ca mi-e lene sa scriu ceva nou. Plus. Stiu ca nu ma cititi si acolo, ca sunteti niste bastarzi lenesi care stiti doar sa aveti pretetii, da nu si sa va duceti sa faceti trafic unde am io chef sa faceti trafic, ca niste drone utile. sugeti pula.

Mi se pare că a fi gras e o nesimţire faţă de întreaga rasă umană. De parcă s-a trezit unu’ într-o zi şi a zis „Sugi pula, omenire. Eu nu vreau să mai arăt ca un om, vreau să arăt ca o morsă rozalie, şi cu toate astea să fiu tratat în contiuare ca un om”. Ocupă spaţiu şi sunt transpiraţi şi dizgraţioşi. Nimic nu e mai scârbos decât grăsimea aia care îneacă toate formele, acoperă tot şi te face gelatinos aşa, ca un jeleu de carne. Cum să traieşti aşa? Cum să scârbeşti nervul ocular tuturor oamenilor normali din jur, doar că eşti tu prea nesimţit să fii om şi ai decis să fii gras? Nu mai bine te sinucizi?

Urăsc graşii care spun că ar vrea să slăbească şi nu pot. Sugi pula. Normal că poţi. E simplu. Te opreşti din mâcat. Sau, dacă vrei să o arzi sănătos, calculează cât mănânci pe zi, şi mânâncă exact aceleaşi lucruri, DAR JUMATE. Atât. Ăsta e tot secretul.

Urăsc graşii care vor să slăbească trişând. Care au impresia că există un aparat de masaj care face grăsimea să dispară

Pregătiţi harpoanele!

prin magie. Care ţin dietă cu varză şi castravete. Care borăsc ca să slăbească. Ia o bicicletă, fă ture de parc şi mănâncă jumate din ce mănânci. Atât. Grăsimea nu dispare de la masaj şi trebuie să fii idiot să ai impresia că merge. A, şi dacă eşti atât de leneş încât să faci liposucţie, meriţi împuşcat.

Urăsc graşii care zic că au o problemă medicală. Să moară mă-ta, mănânci tu 1500 de calorii pe zi, faci mişcare minim jumătate de oră pe zi, şi tot eşti gras! Exact aşa se întâmplă! Tu trăieşti sănătos şi, ca prin minune, arăţi ca un butoi de untură! Absolut! E glandular.

Urăsc graşii care au impresia că-s drăguţi că-s durdulii. Tipii graşi care se cred joviali şi hazlii. Ştii ce-i hazliu? Că nu-ţi vezi pula! Şi cel mai tare urăsc grasele care nu-şi dau seama că singurul lucru sexy pe care ar putea să-l facă e să se sinucidă. Urăsc grasele care încearcă să se simtă bine în baruri. Care dansează, unduind din şunci, făcând valuri cu osânza. Terminaţi cu căcatul ăsta, că induceţi stare de vomă oamenilor normali. Marş în staul, la rumegat. Ocupaţi spaţiu aiurea.

Urăsc grasele care se resemnează că au ţâţele mari. Mare căcat că ai ţâţe mari. Îs pline de grăsime, ca tot corpul tău. Normal că sunt mari. Şi nimănui nu-i plac ţâţele şi atât. Sunt parte din ansamblu, formează un tot unitar. Dacă mă mulţumeam cu o pereche de ţâţe mari şi atât, îi puneam silicoane scaunului pe care stau şi futeam la el cu patos.

Urăsc oamenii care folosesc alte cuvinte pentru gras decât gras. Plinuţ. Nu e plinuţ, e plin ochi cu maioneză. Forme voluptoase, durduliu. Şi cel mai tare urăsc diminutivul „grăsuţ”. Grăsuţ nu poate fi decât un om de 1.40 m. Când ai osânză, eşti gras. Crezi că dacă foloseşti un diminutiv, pari mai puţin imens şi mai drăguţ? Sa-mi sugişor pulicuţa.

Urăsc graşii care fac glume despre cum sunt ei graşi. De parcă faptul că îşi bat joc de umanitate e hazliu HAHA UITĂ-TE LA MINE SUNT GRAS ŞI FAC GLUME CU ASTA CEEA SE ÎNSEAMNĂ CĂ NU-S COMPLEXAT, BA CHIAR MĂ SIMT BINE ÎN CORPUL MEU. Marş, mă, şi spânzură-te cu un furtun de grădină. Obezitatea nu e o boală. E o nesimţire.

P.S. Îmi plac ţâţele mici şi tari.

Îl mânca nasul și nu se putea scărpina. Din fericire pe Iisus nu-l deranja chestia asta prea tare, pentru că era eclipsată grav de faptul că era crucificat. Și îl dureau multe chestii extrem de nasol și abia își dădea seama că îl mănîncă nasul.

- Vii des pe-aici? Întrebă tâlharul idiot din stânga.
- Nu. E prima dată când sunt crucificat.
- Și eu. Credeam că ai mai multă experiență, așa, voiam să știu la ce trebuie să mă aștept…
- Să mori lent și dureros? Bănuiesc și eu, dau cu părerea.

Tâlharul idiot se uită puțin trist spre Iisus. Părea genul optimist. Se însenină brusc.

- Nu cred că ai destulă experiență încât să-ți permiți să-ți dai cu părera, spuse el, pe un ton aproape jovial. Poate vin cu lapte și prăjituri și ne spun că a fost o neînțelegere. Apăi, ia, poți să te lași pe spate puțin? Vreau să-l întreb pe tâlharul celălalt, poate știe mai bine.

Iisus se lăsă pe spate. Întâi se gândi că oricum e prea costeliv să obstrucționeze cămpul vizual, dar era prea obosit să aibă polemici de optică cu tâlharul evident idiot, așa că se lăsă pe spate. Tâlharul celălalt era atât de neinteresant încât nu avea nici o caracteristică definitorie. Era doar tâlharul celălalt. Tâlharul idiot deja uitase ce voia să-l întrebe, dar, ținând minte că trebuie să-l întrebe ceva, îl întrebă, totuși, ceva. Ceva atât de absurd încât strică absolut toată impresia artistică de continuitate temporală a universului.

- Cât e ceasul?
- Ce e ăla un ceas? Întrebă mirat tâlharul celălalt. Nici Iisus nu știa ce e ăla ceas, dar tăcu din gură, să pară că știe.
- Mă rog, nu contează, o făcu pe deșteptul tâlharul idiot, zi-mi pentru ce ești aici.
- Am furat o găină…
- Nu te crucifică nimeni pentru furat o găină, observă fin Iisus.
- Aș vrea o țigară, continuă tâlharul idiot să sfideze continuitatea spațiu-timp.
- Da, just. Dar după ce am furat-o, am futut-o.
- Iisus dădu să-l întrerupă, dar simți că nu are de ce. Povestea părea că mai are. Și mai avea.
- Și m-a prins proprietara, o babă, că-i futeam găina, și a început să țipe și am luat găina de picioare și am pocnit grav baba peste meclan cu găina.
- Și te-au prins ăia bătând baba, să înțeleg… , cugetă deductiv Iisus.
- Nu. Că avea gura plină de pene și n-a mai țipat.
- Să nu-mi spui că ai futut și baba! se alarmă Iisus.

Moment în care tâlharul idiot vorbi cu voce tare, întrerupând atât firul narativ cât și liniaritatea timpului.

- Mamă ce cald e. Ar merge o bere acuma, mamă mamă!

Ceilalți doi se uitară chiorâș spre el. Mai mult Iisus, pentru că tâlharul celălalt nu prea vedea bine de corpul costeliv al mântuitorului. Era o problemă de optică. Văzând că nu vede nimic, continuă povestea.

- Normal că n-am futut baba! Doar nu-s pervers! Am fugit.
- Păi, și?
- Și 5 ani mai târziu m-am îmbătat și i-am dat un pumn lu’ unu și a căzut cu capul într-o piatră și a murit, și de-aia m-au crucificat.
- Deci toată povestea cu găina n-are nici o legătură cu ce te-am întrebat eu, concluzionă Iisus.
- Nu. Am spus-o doar ca să par mai interesant, recunoscu spășit celălalt tâlhar, care devenea din ce în ce mai interesant.

Cu un zâmbet deplasat pe buze, tâlharul idiot spuse:

-Bă, Iiisus, bă. Auzi bă, bă Iisus. Bă. Auzi? Bă, vreau să te întreb ceva!
- Ce?
- Ai un cui?

Iisus se uită la cuiele din mână. Avea cuie.
- Da. Am mai multe cuie. La ce-ți trebuie?
- Vreau un cui ca să am cui să dau un telefon, hăhăhă!

Brusc se întâmplă ceva foarte interesant ce făcu pe toată lumea să uite discuția anterioară.

La fel ca orice poveste proastă cu Greuceanu, şi o relaţie între doi oameni de sex opus are trei faze.

Pe interior oamenii sunt nişte creaturi sinistre, pline de nebunii mici, secrete meschine, tabieturi bolnave şi apucături dubioase. Nu poţi să te prezinţi la una „Salut, sunt Radu şi de obicei mă piş în chiuvetă. Uneori nu spăl o cană zile întregi, pur şi simplu torn ce am chef să beau peste ce era, şi beau ce iese. Dorm cu un maieu în cap, pentru că am impresia că prin somn chestii vor să îmi intre în ureche, şi dacă nu le am acoperite nu pot să dorm” Nu. Aşa mori singur. Cealaltă persoană trebuie să afle treptat cât de absolut deranjat mintal eşti. Aşa că, la începutul relaţiei eşti în:

1. Faza când te prefaci că eşti altcineva decât eşti.

Ea: Mereu când te duci la ea, se scuză că n-a făcut ordine, dar dacă te uiţi atent vezi că e ordine şi tocmai a făcut ordine. Vrea să crezi că ce e la ea ordine e de fapt dezordinea. Ca să-ţi imaginezi că atunci când e ordine pe bune la ea e ca în insectarul unui şomer obsesiv-compulsiv. Când vine la tine mai găteşte câte ceva. Pare că îi face şi plăcere. Spune că nu a supt pula niciodată, şi o face timid. Se prinde prea repede. Nu îi cunoşti prietenele enervante care au un râs ca un joagăr. Are chef să facă ce vrei tu să faci.

Tu: Deodorantul, parfumul şi pieptănele nu sunt chestii pe care le foloseşti uneori. Brusc le foloseşti mai tot timpul. Şi îţi tai şi unghiile mai atent. Nu mai mănânci atâtea şaorme cu bere, ca să nu-i râgâi în nas. Ştergi toată pornografia de pe hard. Nu eşti şi nu ai fost niciodată labagiu notoriu. Le zici prietenilor să nu te facă de căcat de faţă cu ea. Îţi plac animalele şi copiii. Eşti politicos cu babele şi înjuri de morţi în pulă doar dacă e absolut necesar. Ai chef să faci ce vrea ea să facă.

Dar e stresant. Cât dracu’ poţi să te prefaci că eşti perfect? Încet încet dai drumul la bestie.

2. Faza când eşti tu

Ea: Găteşte doar dacă îi cumperi ceva. Apare cu prietenele ei grase care râd strident. Vrea să-ţi arate emisiuni de modă şi are discuţii lungi despre cum ar trebui să te îmbraci ca să nu mai arăţi ca un boschetar. Afli că pe lângă muzica şi filmele care-i plăceau şi erau exact ce îţi plăcea şi ţie, mai sunt şi altele care îi plac mai tare dar sunt absolut sinistre. Îţi povesteşte despre trecutul ei. Despre al treilea sfârc pe care l-a scos prin operaţie, şi despre fostul ei prieten, un neo-nazist burtos căruia îi dădea limbi în anus prelung şi care insista să fie strigat Hitler cât o ţinea de urechi şi îi futea faţa. Bineînţeles, acum s-a cuminţit, şi nu mai face chestii bolnave sexual, mai ales cu tine, pentru că te respectă prea mult. Plus, ăla n-a însemnat nimic pentru ea, a fost pur fizic. A, şi ăia doi tipi cu care s-a futut înainte de tine? De fapt erau şase. Felaţie din proprie iniţiativă? Hai să fim serioşi.

Tu: Te gândeşti că neo-nazistul ăla a fost mult mai norocos decât tine, care duci muncă de convingere pentru o muie. Îi povesteşti că în copilărie erai ochelarist şi te băteau copiii din faţa blocului. Că în adolescenţă ai încercat toate drogurile pe care ai pus mâna. Că o dată ai coclit o grasă cu mustaţă şi ai luat sculament. Că ai un bunic evreu, că dacă-ţi mai pune o melodie de-alui Michael Buble îi dai cu un scaun în cap, că în prima lună de relaţie ai futut o proastă, dar nu se pune, că nu era nimic oficial, că ţi-e dor să mănânci usturoi şi că ălea 12 tipe cu care ţi-ai tras-o de fapt erau doar 5 şi cam urâţele. Nu mai faci gesturi romantice decât de sărbători oficiale pentru romantism.

Şi apoi vine faza finală. Când te simţi atât de confortabil cu omul de lângă tine ca şi cu propria persoană. Şi atunci îţi dai seama că te păcăleşti poetic. Că de fapt eşti în…

3. Faza în care te prefaci că celălat nu există

Ea: Îţi spune când îi vine şi când îi trece ciclul. Mai scârbos, îţi explică în detaliu în care etapă a ciclului este şi cât curge. Şi dacă asta nu-ţi omoară pula, ei bine, observi şi că nu se mai dichiseşte la fofo atât de des. Dacâ înainte sexul era o ocazie destul de specială încât să se radă înainte, acum face asta doar din când în când. Că o mănâncă când creşte şi e pierdere de timp. Prezenţa pulii tale pe la ea prin preajmă nu mai e un eveniment. E o chestie banală. Vorbeşte mult mai mult cu prietenele ei decât cu tine.

Tu: Ceea ce e bine, că oricum nu mai ai ce să-i zici, că i-ai zis toate idioţeniile care ţi-au trecut vreodată prin cap, de la prima. Dacă înainte te ascundeai să tragi o băşină, acum dacă ai ceva de zis de pe budă, deschizi uşa şi zici. E ceva natural, ce dracu. Începe să ţi se culce. La al doilea ţi se culcă clar. Deja nu mai ţii minte când s-a întâmplat de DOUĂ ori în aceeaşi seară. Oricum, treaba se face serios. Ţi-ai luat lubrifiant, să nu mai pierzi timpul cu preludiul. Te scobeşti în nas şi te scarpini la pulă în prezenţa ei cu naturaleţea unui artist.

Şi dup-aia vă daţi amândoi seama că sunteţi morţi pe dinăuntru şi dacă nu scăpaţi unul de altul rapid, cineva omoară pe altcineva.

Şi vă despărţiţi.

După care suferiţi, vă reveniţi, întâlniţi alte persoane.

Şi repetaţi fazele
1

2

3

Sau vă împăcaţi după un timp

Şi repetaţi fazele

2

3

Şi tot aşa până crapă cineva. Şi unu doi trei şi unu doi trei şi doi şi trei şi doi şi trei şi unu doi trei şi doi şi trei şi unu doi trei şi doi şi trei şi unu doi trei şi unu doi trei şi unu şi doi şi trei.

Un cetăţean mi-a trimis pe mail aceste două poze. Io nu ştiu clar de ce, sau ce ar trebui să fac cu ele. Aparent sunt două chiuvete care nu au robinet. Voiam să scriu ceva hazliu despre etapele unei relaţii şi cum să iţi dai seama de ele după cum are gagica părul la pizdă, dar mi s-a făcut lene. Plus, n-aveţi nevoie de text. Aveţi două chiuvete fără robinet. Glhf.

Am ascultat zilele ăstea dăbstep. Exact cum acu vreo 7 ani am citit un Harry Potter şi acu’ 3 ani m-am uitat la primul Twilight. Să înţeleg şi io cu ce se mai ocupă cetăţenii aflaţi la coşuroasa pubertate. Nu o să îmi dau cu părerea aiurea. Am să vă spun adevăruri clare despre dubstep.

1. Dubstepul nu este un gen de muzică. E un subgen de muzică electronică. De prin 2006, pokemonii cool au decis că e singurul subgen de muzică electronică destul de culeanu încât să fie promovat. Aşa că pokemonii l-au promovat în draci, ajungând cel mai comercial şi cel mai cunoscut gen de muzică electronică. A ajuns un fel de maneaua electro-ului. Ritmuri pentru plebe. La fel de jenant cum e Fernando de la Caransebeş pe lângă Kultur Shock şi Gogol Bordello, la fel e să zicem Cookie Monsta pe lângă Daft Punk sau Aphex Twin.

2. Spre diferenţă de un subgen serios de muzică, dubstepul e un subgen de muzică despre care afli tot ce e de ştiut în cam 5 ore. Are vreo 5 ani de existenţă şi vreo 20 de artişti menţionabili, ale căror lucrări seamănă în total cu cam 3 melodii diferite între ele. Într-o dupamiază plicticoasă treci exhaustiv prin el.

3. Dubstepul nu are mesaj. Nu transmite nimic. Spre diferenţă de muzica de oameni, care încearcă să transmită un sentiment, o stare de spirit, o bază ritmată pe care cineva să-şi exprime părerea despre natura umană, un „beat” pe care să faci glume proaste, orice, dubstepul nu transmite nimic. E muzică de roboţi şi se opune cu tărie inteligenţei.

4. Există 3 tipuri de dubstep: Dubstepul oldschool, care aduce mult a dub (un derivat electronic de reghe), gen Digital Mystikz şi Kode9. Ăsta sună aşa, mai relaxat, mai a muzică de fond atunci când te droghezi cu droguri proaste. Apoi e dubstepul mainstream, pokemoneală de club, ca Doctor P, Cookie Monsta, Downlink, Datsik, etc. Ăsta e caracterizat prin predominanţa unui sunet gen BWUUUUCHHH de bas, care face pokemonii să ţopăie de pe un picior pe altul. E mai dansant, genul de muzică pe care te manifeşti după droguri proaste. Apoi mai e dubstepul homosexual, care e la fel de prost ca hardcore-ul homosexual de pe vremea mea, (POD, Linkin Park, Papa Roach) doar că fără chitară. Mă refer, bineînţeles, la Pendulum. Curism mai mare nu prea am mai auzit. Pendulum ascultă pokemonii atât de proşti încât ar vrea să bage droguri proaste dar nici de ălea nu pot face rost.

5. Pentru o minte odihnită de om cu mai mult de 3 neuroni, dubstepul e prea repetitiv într-un mod agresiv ca să poată fi folosit ca zgomot de fond. Nu e nici muzică de conversaţie, pentru că bruiază. De fapt bruiază orice tip de gândire. E un fel de antiradar pentru creier. Bagi dubstep la căşti, mergi pe stradă şi îţi dai seama că nu mai poţi să te gândeşti la absolut nimic. Pur şi simplu mergi, creierul neputând să se concentreze la altceva. Deci e o muzică ideală pentru cazurile în care ţi-a murit tragic familia şi nu vrei să te gândeşti la asta. Singurul mod în care poţi asculta dubstep fără să te simţi bruiat e dacă oricum nu ai nici un gând în sfeclă de obicei.

6. Nu există nici o scuză pentru un om să asculte dubstep în afară de „vreau să dansez”. E pur muzică de dansat pentru copii. Dacă o asculţi ca pe muzică, eşti idiot. Excepţie fac pulifricii de până-n 18 ani. Pentru că e dreptul lor să asculte muzică de care o să le fie ruşine peste 5 ani. La fel cum şi nouă, oamenilor normali ne e ruşine cu ce ascultam la 16 ani. Io ascultam Korn. E jenant. Dar se putea şi mai rău: Manowar, Nickelback, Judas Priest, Omul cu Şobolani, Vama Veche, 3rei SE, Linkin Park, Avril Lavigne, BUG Mafia, Britney Sprears. Există multă muzică proastă pe care doar copiii şi oamenii extrem de penibili o pot digera. În special Manowar.

7.Pe scurt, dacă asculţi dubstep acasă, eşti idiot. Dacă asculţi dubstep pe stradă, eşti idiot. Dacă ascuţi dubstep cu prietenii, eşti idiot. Dacă ţi se pare că dubstepul are mesaj, că înţelegi ceva din el şi că e o muzică de audiţie, eşti idiot. Singurul context acceptabil în care dubstepul merge e dacă eşti pilit/drogat într-un club, şi vrei să te spargi în figuri pe muzică de spart în figuri şi să nu-ţi pese de altceva.

În acest caz, dubstepu merge. După 3 beri, o liniuţă de cocaină, o juma de pastilă de ecstasy, o juma de palmă de ciuperci şi trei red bull-uri, e o muzică extrem de faină pe care să dai din toate membrele. Plus, poţi să faci chestii mişto cu el, ca asta:

Rămâne totuşi ţigănia muzicii electronice. Pentru copii şi retarzi care nu s-au maturizat muzical. Şi o “plăcere vinovată”,la beţie, cum ar zice Mihai Petre. Aşa cum unii oameni perfect normali se îmbată pulă şi dansează pe manele, aşa si io dacă mă îmbăt pulă aş dansa pe un dubstep