Mereu după ce mă trezesc, mă duc la baie și, în timp ce mă piș, mă uit în oglindă la fața mea și mă întreb:

Cine sunt eu cu adevărat?

De obicei, răspunsul e “genul de om care se pișă în chiuvetă”. Deasupra veceului n-am oglindă.

Astăzi, în Evenimentul Zilei, Liviu Mihaiu s-a ridicat pe vârfuri să facă următoarea declarație: “”E foarte greu să relansezi când în ziar nu mai ai personalităţi. Nu poţi să relansezi un ziar cum vrea Buşcu să-l relanseze, cu pitici gratis”

Am fost profund dezamagit și mi s-a deplasat spre în jos un colț al gurii. Adică acu vreo 2 ani pitici gratis era bun de lansat emisiunea lui pârlită, “guvernatorul”, când m-a sunat să mă roage să-i urc pe site un spot la ea, așa, moca, ca între colegi. Emisiune atât de bună încât a rezistat vreo 2 luni în grilă, până s-a prins cineva că nu se uită nimeni la ea.

Mna, am zis că merge, ca un semn de colegialitate, de la Piticigratis la un pitic gras. Da’ așa-s personalitățile: când îi ajuți, ești de gașcă, când se mută să scrie la Kamikaze, brusc ești subiect de miștouri.

Liviu Mihaiu

Pula mea, eu nu țin să fiu personalitate. Nu mi se pare relevant să fii personalitate în ziua de azi. Să mă simt cu 5 cm mai înalt că mă salută lumea pe stradă. Să se adune toaate personalitățile la Kamikaze, cu cei 2000 de cititori ai lor. Să și-i împartă câte 100 de personalitate. Eu prefer să mă citească lumea pe zi cât pe ei toți într-o lună și să nu mă știe lumea după față.

Și, apropo, Radio Guerilla tot un rahat e. N-are suflet, bă. Da’ deloc.

Iar îs în Sibiu. Frumos oraș, nu prea se întâmplă nimic în el. Bine, acuma e festivalul de teatru. Zic așa, la modul general.

Am dormit vreo 4 ore ieri că știam că tre să plec și să îmi fac somnu da’ am decis să mă joc League of Legends până la 6 dimineața ca un boss. Dup-aia mi-am făcut bagaju și am tot umblat prin casă, împiedicându-mă de bicicletă, ca să strâng lucrurile esențiale de drum, gen picături de nas, ață dentară și bong. Dacă m-aș plimba cu bicicleta aia la fel de mult cât mă împiedic de ea, aș avea bucile la fel de tari ca pietrele de râu.

Drumul a fost frumos, ca de obicei am dormit și am visat lucruri ciudate. Că mă strângea o tipă de coiul stâng și mă durea. Nu știu ce căcat să scriu. Tre să mă uit la niște teatru și să îmi vină niște idei. să mă îmbăt grav diseară.

Acuma nu pot, că-s într-un restaurant cu vreo 30 de copchii de 7-9 ani care urlă. Bruiază orice gând coerent în afară de unul:

Vreau să strâng un copil de gât cu un copil mai mic pe post de ștreang, e normal?

Urăsc copiii. Îmi vine să îi bat încontinuu. Și sunt așa de ușor de bătut încât ți-e mai mare dragu’. Și nu înțeleg de ce sunt făcuți să aibă vocile așa pițigăiate. După ce că urlă toată ziua, să urle și pe tonul ăla de sonerie de telefon. Și trebuie să stai și cu ochii pe ei ca pe butelie, că-s idioți și-și scot ochii cu furculița. Într-o zi o să îmi rod și eu unghiile din cauza lu’ un de-ăsta. Dar nu în viitorul mediu. Sunt prea enervanți.

Și ascult radio Itsy Bitsy. Nimic nu e mai jenant, ca ființă umană, decât să îți pițigăi vocea, ca să suni ca un copil cu muci în gât, ca să fii DJ la radio Itsy Bitsy. Mai bine cureți spermă de pe platourile de filmare la pornache. E mai demn.

Bineînţeles, am tăiat ţâţele photoshopate şi ţâţele aleatoare, fără nici o dovadă că-s făcute special pentru ochiul meu hulpav. Rezultatul a fost trist. Au rămas doar trei perechi de ţâţe valabile

Avem ţâţe de pseudointelectuală coclită, care reuşeşte să creeze o imagine greţoasă verbal folosind doar neologisme. Ţâţe mari, de neam prost, probabil ajutate de poziţie, curbura spatelui, suptul burţii, dracu ştie ce. Ţâţe babane, prinse în lenjerie aproape la fel de nasoală ca mesajul. Ţâţe între care îţi propteşti genunchiul şi le iei la palme.

Apoi avem ţâţe timide, de şcolăriţă, prinse în sutien de uniformă, pe care îl desfaci cu creionul. Ţâţe crude, de care trebuie tras sănătos şi zilnic, până se fac mari. Dar nu acum, că probabil e ilegal. De apreciat oricum mesajul candid, cu inimioară. Ţâţele inocente sunt un lucru frumos.

Şi, evident, avem şi ţâţele legendare, din care trebuie să muşti cu sete şi ciudă.

pai e simplu. site-ul asta de cacat la care baliti voi ca grasa la strudelu cu maioneza e la capatul prioritatilor mele.

stiu ca voi, in marea voastra de cacat aveti impresia ca e un fabulospirit potent fara de care nu puteti trai, dar e o problema de polaritate. eu sunt atat de sus, comparativ cu ce se intampla aici, pe cat sunteti voi de jos comparativ cu ce se intampla aici.

as vrea sa ard un intermezzo aici, in care sa va explic calduros ca sugeti pula.

pe langa asta, acuma serios. am de dubulucacat de lucrat zilele astea. o futona. ce e aia o futona intrebati? calculati greutatea unei puli, apoi inmultiti greutatea aia cu de cate ori tre sa va intre pula aia in cur ca sa se adune o tona. atata am io de muncit zilele astea. o futona.

si pe langa asta tre sa beu, tre sa lustruiesc un rahat care n-o sa aiba luciu niciodata dar macar trebuie sa-l tocesc ca sa ma simt implinit cu mine, incerc sa nedevin antihazul, pentru ca ura de om e un lucru urat care duce la gauri in stomac

si in general din cauza ca oricat ati fantezi voi cu bale in coltu gurii, sunt un om normal, cu probleme normale, nu merg pe strada cu cucul la vedere, nu traiesc pe baza de alcool si felatii, nu lesina pizdele cand ragai spre ele.

am si io rahaturile mele, ceea ce ma duce la urmatorul paragraf de 5-7 cuvinte.

am nevoie de motivatie in pula mea.

asa ca, vreau tarfe. nu sa se futa cu mine, ca stiu ca voi, tarfele, cu toate ca sunteti tarfe, vreti respectate si sa va simtiti ca cele mai relevante tarfe din univers. sunteti impacate cu latura de tarfa, atata timp cat toti masculii care va vad ca tarfe va vad ca tarfa #1 din univers.
tarfelor.

deci. vreau mesaje de incurajare de la tarfe. desenate pe tzatze. pozate si trimise pe mailu meu. puteti sa va acoperiti meclanu, daca aveti probleme in directia asta cu sefu de la munca, prietenu, tatal si vecinu de la 2.

sunt om. am nevoie de incurajare. de veselie. vreau tzatze pe care sa scrie ca e relevant ce aberez.

poate asa se mai ridica si rahatu asta in lista prioritatilor

si accidental si voi un eroina nationala, ca m-ati insipirat

muze cu tzatze.

serios.

superdumnezeu at gmail punct com

let the titties hit the floor.

si daca nu o faceti, sunteti niste curve ipocrite care vreti doar sa primiti, fara sa stiti so oferiti ceva la schimb.

e grav plm, mi-a fost lene sa bag diacritice. deci serios.