Dacă există un gen de om din cauza căruia aş vrea să pot să-mi dizloc mandibula ca un şarpe, să îl decapitez dintr-o muşcătură şi, după ce molfăi creierul ăla moale ca crema de zahăr ars să scuip tigva şi să o folosesc ca recipient pentru urină atunci când mi-e lene să mă duc până la baie, e cugetătorul de internet.

Ştiţi specia. Sigur o ştiţi. Genul care are o frază isteaţă la status pe yahoo messenger. Sau pe twitter. Sau pe facebook. Sau pe suckafuck sau ce pizda măsii reţea de socializare o să mai folosească oamenii lipsiţi de personalitate ca să simtă o legătură unul cu altul în 2050 când o să-mi dezgroape oripilaţi nişte unii calculatorul dintr-un morman de cadavre.

Evident, citatul nu e creaţie proprie. Nu e nici măcar hazliu. Cuvântul perfect pentru a-l descrie e ISTEŢ. Preferabil e în engleză. E un mod de-ăla de a te raporta la dragoste, oameni, viaţă, univers care încape în două rânduri de scris şi, în acele două rânduri îţi prezintă un mod diferit de a vedea acel lucru.

Nu te dă jos de pe căcat. Nu te face să râzi, să plângi, să dansezi, să tragi lac de uşi pe nas sau să-i dai drumul fetiţei grase şi mucoase pe care o îndopi în beci ca să te întrebe toţi prietenii de crăciun, invidioşi, cum ţi-au ieşit cârnaţii în aşa hal de fragezi.

Nu. Te face doar să dai puţin capul pe spate, să ridici o sprânceană şi să zici „Hmm, isteţ!”. Apoi să uiţi complet fraza în 14 secunde, pentru că, cu toate că e isteaţă, nu aduce nimic nou în univers.

Dar problema nu este citatul. Problema este omul. OMUL care l-a pus acolo la status pe goagăl+ sau ce dracu’ mai folosesc copiii în ziua de azi ca să schimbe 3 cuvinte despre viaţă ca să simtă destul de familiari unul cu altul încât să iasă în parc să vorbească despre filmele lor preferate după care să îşi sugă unul altuia mămăliga dintre dinţi. Că acuma nu te mai duci la una pe stradă să-i zici: Păsă, hai să stai lângă mine într-un bar şi să-mi povesteşti despre tine cât eu muşc dintr-o bere ca să nu îmi pice faţa de la poveştile tale neinteresante, şi săvedem săvedem săvedem ce-o să iasă.

Deviez.

Omul cu citate de genul. Sau desene ISTEŢE, cu semnificaţii ISTEŢE pe căcaturi sociale internautice este un cancer. E un parazit care prin asta vrea să spună:

Uitaţi-vă la mine! Nu sunt destul de inteligent încât să vin cu un mod original de a vedea lucrurile. Nu-s destul de inteligent măcar să citesc 3 cărţi şi să vin cu un monolog de 5 minute în care combin ideile altora de acolo, cu cuvintele mele, într-un concept despre viaţă coerent pe care l-am asimilat.

Dar nu sunt prost ca un sac de puli! Dacă citesc o frază de maxim 200 de caractere care e ISTEAŢĂ, o să o arăt la alţii, ca să o citească şi ei şi să zică:

MAMA CE FRAZE ISTEŢE CITEŞTE GOGU! CRED CĂ E ŞI EL ISTEŢ PRIN ASOCIERE SAU CEVA CĂ RECUNOAŞTE ISTEŢIMEA ALTORA ŞI TREBUIE SĂ FII ISTEŢ SĂ RECUNOŞTI CĂ ALŢII SUNT ISTEŢI, ŞI EU SUNT ISTEŢ CĂ RECUNOSC CĂ GOGU RECUNOAŞTE FRAZE ISTEŢE. SUNTEM CU TOŢII ISTEŢI ÎMPREUNĂ!

Dar nu funcţionează aşa decât între voi, pseudointelectualii cocliţi. Sunteţi nişte cancer. Oamenii normali se uită la frazele voastre isteţe şi se gândesc: „Hai, să moară mama lui Sun Tzu, pe cine vrei tu să dai jos de pe căcat cu proverbele ăstea postmoderniste scrise pe veceu de strănepotul bastard al lui Anton Pann căruia îi curge oleacă scuipatul din gură când clipeşte?”

Acuma nu vreau să fiu misogin. E doar o observaţie. Oamenii care au genul ăsta de comportament sunt de obicei pizde.

Şi acum vă dau şi eu un citat să-l puneţi la status. Ca să creadă toţi vecinii internautici că sunteţi foarte isteţi.

„A gândi înainte de a vorbi e ca a te şterge la cur înainte de a te căca” – un geniu anonim al secolului 20

Într-un accident bizar din copilărie, când sărea un gard, Nicuşor şi-a prins testiculele într-o falie temporală. A fost decorticat, dar, în proces, a căpătat puteri nebănuite, cum ar fi puterea de a-şi ţine tot părul pe partea dreaptă a capului şi puterea de a vedea cu exactitate tot ce i s-a întâmplat cu 8 minute în trecut.

Mai târziu s-a înscris la Academia de Studii Temporale şi Alte Chestii Ştiinţifice ca să îşi înţeleagă transformarea. Acolo a intrat ca Nicuşor, dar a ieşit ca Profesor Buclă, Stăpânul Timpului. El reuşeşte să vadă cu exactitate tot ce se întâmplă şi în prezent acum, dar doar în partea stângă a capului.

Folosindu-şi puterile ştiinţifice, şi-a îmbunătăţit urechea externă cu implanturi cibernetice. Acum el e în stare să audă o băşină de bărbat de la 46 de km şi să calculeze cu exactitate circumferinţa anusului cetăţeanului.

Glorioasa-i buclă temporală de pe cap există în toate universurile paralele simultan, în afara timpului. Astfel, cu ea poate gâdila în buric orice fiinţă din trecut, prezent şi viitor.

Înţelegând la perfecţiune cretacicul, Profesor Buclă se poate pune pe podea şi să meargă ca dinozaurul.

Se crede că mustăcioara lui rară nu este dată jos pentru că i-a zis maică-sa că dacă o rade se va îndesi dar va cădea de la sine când îşi va pierde virginitatea.

Slăbiciuni: Croşeul de stânga e complet invizibil pentru el.

Strigăt de luptă: „Coafura rezistă!”

Hai să ne distrăm. Ofer 5 milioane lu’ ăla care-l tunde în cap pe hipsterul anului şi îmi aduce chica să o montez pe perete. Vorbesc serios. O să insist cu această recompensă.

Am găsit nişte poze absolut superbe cu nişte oameni care au depăşit de mult bariera penibilului pe care fizica a stabilit-o a fi finală.

N-au cum să fie hipsteri. Sunt prea ciudaţi. E clar că sunt super eroi. Le-am scris poveştile de origine. Cîte unu, cîte unu, să nu mă surmenez.

GĂINOMANCERUL

Găinomancerul are puterea de a mâna mintal orice galinacee din univers. Le hipnotizează cu privirea lui rece, de cuţit şi le poate controla după voinţa lui. Pe deasupra, poate comunica telepatic cu găinile, adunînd informaţii de la ele şi văzînd prin ochii lor. Dacă se concentrează adânc, poate să învie o găină moartă, sau chiar părţi dintr-o găină, cum ar fi aripi picante de la KFC şi să le folosească ca pe o armă. Se spune că atunci când e mânios, se poate transforma într-o găină uriaşă cu puteri ce depăşesc înţelegerea umană.

Fire sensibilă, a crescut într-un abator de mic, loc în care lucrau părinţii lui. Vedea cum se omoară găinile şi plângea. La vârsta de 6 ani a văzut că lacrimile lui absorb spiritele găinilor şi că acestea se lipesc la spiritul lui, formând o forţă psihică de răzbunare. Slăbiciunea lui este sosul cu usturoi.