articol de umplutura
Mă enervează Maria Dragomiroiu. Exagerez. Doar mi se pare dubios că nu am auzit-o în viaţa mea cântând sau spunând ceva interesant, dar am citit zeci de ştiri despre părul ei. Ştiri despre părul ei. În pula mea cu părul ei. Parcă e vărul It cu cărare pe mijloc. La cantitatea de ştiri despre părul ei deja nu mai e cântăreaţă. E o tipă cu păr care uneori mai şi cântă.
Şi n-am înţeles niciodată care-i şmenu cu păru’ ăla extrem de lung şi drept. Cui i se pare megasexos? Adică, nu zic că arată rău sau bine mamaia, zic doar că daca se tunde cu el până la gât nici nu-i scade, nici nu-i creşte punctajul. Hai, serios acuma, singura chestie observabilă despre părul ei e că e foarte neconvenabil. Pare că trebuie să stai o oră să-l speli, şi că trebuie să faci chestia asta de 2 ori pe zi, că e până la cur şi accidental te mai caci pe el când te caci.
Cea mai mare oligofrenie din viaţa mea momentan se întâmplă pe holul chestiei unde stau. Nişte vecini au mai pus o uşă. Aşa, pe hol, deampulea. Deci, ca să ajung la uşa mea, trebuie să mai deschid o uşă. Ca să ies din casă, deschid uşa, ies, încui uşa, merg 2 metri, descui uşa, ies, încui uşa. Viaţa mea a devenit cu 80% mai complicată. Sper doar să nu mă taie vreo diaree cruntă într-o zi, în drum spre casă. Simt că în această situaţie ipotetică, între uşa 1 şi uşa 2 mi se pecetluieşte soarta.
Da’ cel mai enervant lucru din universul cunoscut e să te întâlneşti în metrou cu o cunoştinţă. Cunoştinţă în cel mai pur sens al cuvântului. Un cetăţean care e prieten sau ceva cu un cetăţean cu care eşti tu prieten sau ceva şi, cu care într-o zi, ai făcut cunoştinţă. Şi atât ştii despre el: cum arată, cum îl cheamă şi că aveţi un prieten sau ceva comun.
Acuma n-ai cum să nu-l saluţi. E de căcat să nu-l saluţi. Aşa că îl saluţi. Dup-aia, nu ştii ce să mai zici. Că nu ştii absolut nimic despre om. N-ai cum să-l întrebi „ce mai faci?”, că habar n-ai ce a făcut vreodată. Care ar fi diferenţa dintre ce face acuma şi ce face de obicei. Aşa că stai ca retardu’, te uiţi lung, şi, singurul subiect de conversaţie pe care poţi să-l ai e despre prietenul ăla sau ceva comun.
Şi ce mai face x?
Păi m-am văzut cu x ieri.
Da, şi io tot ieri.
Deci ştii ce face x.
Dap. Şi tu.
Dap.
Căcatbagpula acuma chiar nu mai avem nimic despre ce discuta.
Şi nu că, în mod normal n-ai găsi subiect de discuţie cu omul. Da’ eşti în metrou. Nu e un loc în care să descoperi pasiuni comune cu alt om. Strângi din dinţi, faci observaţii minore despre chestii extrem de minore, încerci să nu pari penibil şi speri dracu’ să coboare la prima.
Sau o arzi complet retardat şi îl întrebi de unde şi-a luat pantofii şi dacă-i are de mult timp.
Mna, aveam o idee de text chiar coerent azi, da’ e vineri. Nu stă nimeni pe net în weekend. Poate luni.
Listă de lucruri care îmi plac în clubul The Gang:
Faptul că nu sunt gagici nasoale. Numa’ de la 7 în sus.
Listă de lucruri care nu îmi plac în clubul The Gang:
Toate în afară de ăla de mai sus.
Listă de lucruri care nu îmi plac în mod special în clubul The Gang:
Orice cămaşă aş lua, mereu e un dârlău pe acolo cu exact aceeaşi cămaşă.











