Cel mai uşor mod să te asiguri că nu o să te respect niciodată e să-mi spui că faci un internship sau că faci parte dintr-o asociaţie de-aia studenţească care face proiecte şi chestii care n-au o definiţie clara şi nu vin cu salariu, ci cu un tricou gratis.

Înţeleg voluntariatul. Ăia care şterg moşi la cur şi plantează copaci şi strâng gunoaie din pădure ca sclavii. Îi înţeleg. Eu nu o să fac asta niciodată, pentru că am un salariu greţos de mare şi impozabil. Îmi imaginez că din taxele ălea greţos de mari statul şterge la cur vreo 48 de moşi pe minut şi plantează cîte un snop de arbuşti printr-un păduriş pe undeva. Dar înţeleg voluntariatul. Majoritatea care fac aşa ceva sunt şomeri inutili, mă rog, le place să li se spună studenţi, deşi din punctul meu de vedere, dacă ai 20j de ani şi stai cu ea în mînă, faptul că eşti la o facultate nu e o scuză. Deci şomeri/studenţi care o freacă toată ziua dar se simt gînditori. Să se ducă să planteze copaci, să facă dracu’ ceva productiv.

Înţeleg şi munca de probă, stai o săptămână-două neplătite, să vadă angajatorul că ştii ce faci. Că în ziua de azi trebuie să fii cretin să-i faci lu’ unu contract doar că a terminat o facultate, zâmbeşte frumos şi şi-a trecut pe CV că cel mai mare defect al lui e că munceşte prea mult.

Dar internşipul ăsta e complet altceva. Te duci să lucrezi 2-3 luni într-un loc, la program, cu termen clar de expirare, şi ei nu te plătesc! Ca răsplată îţi trec pe CV că ai muncit ca sclavul pe plantaţia lor 2 luni. Şi atît!
Şi nici un om cu respect de sine nu ar accepta aşa ceva. La voluntariat ajuţi un om, plantezi nişte copaci, nu profită nimeni de pe spatele tău. Dar la chestia asta ajuţi o firmă. Te speteşti ca prostul acolo, pe plantaţia lor, ei fac bani şi tu te alegi cu gloria că ai fost sclav pe plantaţie. Păi cît de prost tre’ să fii să accepţi aşa ceva?

Şi acuma reduşii care se duc 6 ore pe zi să facă cafele într-o firmă de publicitate şi să le bage diacritice în texte spun: „coaiee, da’ eu o să am experienţa asta de lătrău sugarnic TRECUTĂ PE CV”. Da. Şi orice companie o să-ţi accepte CV-ul când o să aibă nevoie de un lătrău sugarnic. O să vadă acolo că ai muncit ca un flauşat pe gratis şi o să zică: „da, fix ce ne trebuie: o cârpă de şters pula. Dacă a muncit 3 luni gratis la ăştia, clar n-o să aibă vreo pretenţie prea mare la o slujbă plătită. O să se bucure că nu l-am pus să vină cu bani de-acasă.”

Orice om normal respectă mai mult un om care a întors hamburgeri la McDonalds pe 7 milioane pe lună decît un fraier care a fost assistant junior copywriter la Sug&Fut.SRL pe gratis. Şi pentru o slujbă de alpha, nu de peon, n-o să se uite pe unde ai fost internat.

.

.

.

.

.

Şi că am scos asta din sistem şi am stabilit că există sclavi proşti care muncesc pe gratis şi au impresia că peste 10 ani o să fie şefi în ceva media/servicii/advertising şi că e fin că au pornit de jos, angajez şi eu unul!

VĂ COMPLETEZ PE CV CĂ SUNTETI SCLAVI RESPECTABILI SAU CEVA! O SA FIE FOARTE FAIN.

Internul de la Piticigratis o să aibă 3 responsabilităţi: le enumăr în ordinea importanţei:

1. Să îmi facă curat prin casă săptămânal. Momentan am o femeie de serviciu, dar de ce să o plătesc când pot să-m trag un internos şi să facă treaba asta gratis?

2. Să mă spele pe pulă în fiecare dimineaţă. Mă oboseşte activitatea asta. Îmi ia mult timp. Să o facă internul, cît îmi verific şi eu mailu’ şi ce mai fac matinal.

3. Şi cel mai important. Eu sunt un om nervos. Mă enervează multe chestii în fiecare zi. M-ar ajuta foarte mult să bat pe cineva să mă descarc, fără să depun efort. Spre exemplu, mă trezesc dimineaţă, na, ca tot omu, urasc universul. Că din cauza lui m-am trezit. Trebuie să pocnesc pe cineva, nu? Iese internistul de sub pat, jap un pumn în uter, mă simt mai bine. Săptămâna trecută am văzut afişele cu Dan Cristian Popescu care suge căcat. M-am enervat grav la ce tupeu are cu campania electorală. Da’ nu era acolo să-i fut una. E complicat să-l găsesc. Dacă aveam intern cu mine, îl băteam pe ăla şi mă linişteam. Aşa a trebuit să fiu nervos vreo 2 ore. Plus. Doar faptul că munceşte pe moca o să mă facă să-l urăsc că există şi să-l pocnesc din când în când.

Şi pentru că sunt om modern care nu face discriminări, accept şi femei. Nu mi-e jenă să pocnesc o femeie. Chiar e mai bine petru mână, că au pielea mai catifelată şi nu mă julesc la pumn.

CV-uri pe mail. Îl găsiţi voi.

Mai ţineţi minte GĂOZAURII?

Normal că nu. Doar nu sunteţi tâmpiţi.

Ei bine, găozaurii se vor întoarce în curând, şi se vor întâlni cu un nou personaj

CĂTĂLIN BOTEZAUR

Da. pe mine uneori chiar ma amuza orice.

Prin Bucureşti, în special sectorul 2, au apărut ca ciupercile după ploaie reclame la revista fantomă „The Marketer”. Extraordinar de multe reclame pentru o revistă fantomă.

Absolut nimic suspect la ele. Uitaţi-vă şi voi.

Nu conţine nici un cuprins, idei generale şi alte prostii pe care le au până şi revistele de muieri pe prima pagină. În schimb îl are mare pe Dan Cristian Popescu, cu făţăul lui de tălâmb, verigheta la vedere, să vedem că e om serios, măritat, şi sloganul „dreptul la normalitate”, mare. Ceva care sună frumos la orice om diform. Să fim normali!

Absolut nimic suspect. Nimeni nu se prinde, uitându-se la chestia asta, că, pentru o reclamă, îl prezintă foarte mult pe Dan Cristian Popescu şi nu spune nimic despre revista în sine, produsul care trebuie vândut.

Produs care apropo, e adresat oamenilor de afaceri/marketing şi vine doar pe comandă. Deci n-ar avea de ce să apară pe afişe de neam prost la Piaţa Muncii, să le vadă tot melteanul care oricum nu e în target.

Absolut nimic suspect.

Dacă eşti idiot.

Dan Cristian Popescu este candidatul la primăria sectorului 2 din partea PNL. Cum campania electorală n-a început încă, nu prea are cum, legal, să îşi posteze mecla pe toţi stâlpii. Însă poate să pună reclame la o revistă. Ce, e o revistă, dom’le! E normal să arăţi prima pagină ca să o vinzi. Complet ACCIDENTAL toată pagina e despre el şi nu despre revistă. Complet ACCIDENTAL iarăşi, omul lucrează în publicitate, scrie la revista asta şi foarte probabil, n-am de unde să verific, o şi deţine.

Curişti de marketing/publicitate ar spune acum că e o metodă isteaţă de a păcăli sistemul şi a-ţi face campanie.

Eu consider că faţă de viezure ăsta a trişat meschin la campanie electorală ca un tuciuriu şi pentru asta suge căcat cu paiul.

Dacă eşti mascul, porneşte cursa cu toată lumea, nu fura din caşcaval la start.

Cine-l votează, proastă mamă mai are.

Muie PNL? Hai cu muie PNL!

P.S. Acuma nu interpetaţi că ţin cu partidul x sau y. Asta e doar o fază la care se necesită un cor de muie PNL fără legătură cu restul partidelor.

Frate mai mic al Găinomancerului şi rival suprem cu acesta, Dihorul Uman este un super-erou singuratec şi întunecat. După ce fratele său mai mare a trădat abatorul familial, dându-se de partea găinilor şi fugind în lume, părinţii lui Mirel au fost prea devastaţi pentru a mai putea lucra. Aşa că Mirel a fost nevoit să ia în spate toate greutăţile unei vieţi de adult de la frageda vârstă de 21 de ani, lucrând două ture pe zi, ca să-şi întreţină familia şi să nu lase afacerea să moară.

Şi-a urât fratele că l-a lăsat cu asemena responsabilitate. L-a urât şi pe el, şi găinile care îi erau aşa dragi. Din ură a descoperit că poate sfârteca cu dinţii orice gât de găină mai repede decât orice topor cunoscut de om. A început să se pedepsească singur de neajunsurile familiei, dându-şi cu toporul în cap. Astfel a dezvoltat freza aia ciudată şi un cap rezistent ca o găleată de tablă. Trauma i-a abit prematur şi o parte din păr. Înnebunit de ură şi durere, a fugit în lume, fiind adoptat de o familie înţelegătoare de dihori, care l-a învăţat tainele vieţii.

După 7 ani în Tibet, s-a întors mai calm, încercând să îşi împace natura de om cu cea de dihor. Lucrează singur şi când nu salvează oameni, plănuieşte să se răzbune pe fratele lui mai mare care i-a distrus viaţa cu dragostea lui nespusă faţă de găini.

Îl recunoşti după mirosul specific, mai puternic când e speriat sau excitat. Dar, până simţi mirosul, deja e prea târziu. Şi-a înfipt dinţii ca nişte pumnale de azbest adânc, în carotida ta.

Înotător perfect, nu se poate uda, şi se strecoară prin locuri imposibile, ca ţeava de la veceu, muşcând răufăcători de interiorul anusului în timp ce se cacă. Se regenerează cu viteza unui dihor.

Slăbiciuni: Îi place să molfăie ouă. Cum vede ouă, cum le molfăie. Nu se poate abţine.

Strigăt de luptă: „După ce trec eu, nimeni nu se mai cacă drept!”

Dacă ai folosit vreodată expresia asta, meriţi împuşcat în ochi cu pistolul de bătut cuie.

Nu mai spune nimeni „nu-mi place”, „e naşpa”, „nu e în totală concordanţă cu realitatea mea subiectivă” sau orice alt rahat care să exprime aceeaşi chestie. Nu. Acuma, când nu eşti de acord cu ceva „nu e pe filmul tau”. Dacă calci într-un căcat de câine, căcatul de câine „nu a fost pe filmul tău”.

Bătuţi cu scaunul ud merită cetăţenii ăştia, să mor io.

Deci să fim clari. Oamenii ăştia sunt nişte oameni speciali. Nu au o viaţă banală în care punctele esenţiale ale zilei sunt că se cacă şi fac labă. Ei au un fir narativ epic prin care se zbat ca nişte eroi glorioşi şi anumite chestii grobiene pur şi simplu NU SUNT ÎN FILMUL ĂLA!

Mă, pulifricilor. Dacă viaţa voastră ar fi film, eu m-aş ridica şi aş pleca în primele 5 minute, aş cere banii înapoi şi m-aş căca în maşina de făcut popcorn. Pentru că povestea ar fi plictisitoare şi personajul principal anost, prost şi urât, cu care n-ai cum să empatizezi şi de care n-are cum să-ţi pese.

E bine când o chestie nu e pe filmul tău, pentru că are şansa să fie o chestie bună. Filmul tău e cel mai de căcat film din istorie. E bine că numai tu te uiţi la el. Şi faci asta că n-ai încotro, nu că ai avea ce să vezi.

Apropo, pula mea e din filmul tău? Aşa pare.