Varvara, capitolul 2

Când împlini șaisprezece ani, prințului Atlantidei i se explică ritualul.

I se povesti cum Consiliul Raselor Subterane a salvat insula lor acum vreo 3000 de ani de la o existență de rahat, la exterior, aducând-o pe partea interioară a scoarței, unde totul este mai îmbelșugat și fin. Unde nu e frig niciodată și unde miezul Pământului luminează prietenos, fără să cauzeze arsuri de gradul I și cancer de piele.

I se povesti și cum, din mărinimia lor, rasele subterane le-au dăruit atlanților tehnololgie de lux și nemurire. Însă sub pământ locul este limitat. Așa că în schimbul nemuririi, atlanții au acceptat să nu depășească, ca populație, numărul de două milioane, interzicând procreerea pe căi normale și înlocuind-o cu cea in vitro, doar când e absolut necesar. Astfel a apărut ritualul, prin care atunci când se consideră adulți, atlanții renunță la latura sexuală a vieții lor, ca semn de devotament față de reguli și mulțumire față de oportunitatea de a trăi veșnic.

Și prințul întrebă ce întrebară toți băieții de vârsta lui, atunci când aflară ce e ritualul.

– Da chiar trebuie să mi se taie pula și coaiele? N-aș putea doar să promit că nu fac copii și gen, să îmi dau drumul afară?

– E un simbol, în căcat, îi explică tatăl lui, regele. Trebuie să simți o pierdere reală ca să înțelegi importanța respectării lumii subterane și a regulilor ei. Nu e ceva ușor de făcut. Și tocmai de-aia atunci când cineva o face, e considerat cu adevărat adult și intră în rând cu lumea. Până atunci părerea lui nu contează. Știu că pare absurd ce zic, dar într-o zi o să fii pregătit și o să fii de acord să ți se taie pula și coaiele. În ziua aia o să devii bărbat.

 

 

 

Când împlini douăzeci de ani, prințului Atlantidei i se aduse ritualul.

Era ca un dulap subțire, cu o cupolă mică de sticlă deasupra, ce proteja o fiolă de substanță portocalie. Pe la înălțimea la care un om are pula și coaiele, dulapul avea o gaură fix cam cât să încapă în ea o pulă și niște coaie. O dată introduse în lăcaș, începea procesul automat. Locul era anesteziat și pula și coaiele erau extirpate rapid, igienic și sănătos. Apoi, locul era stropit cu un strat de piele lichidă până se vindeca într-un aspect inghinal neted, de manechin de plastic. În același moment, cupola se deschidea și viitorul atlant cu drepturi depline putea consuma lichidul ce-l făcea imun la orice boală și îmbătrânire. Ritualul era dezinfectat și folosit de următorul viitor adult. După fiecare 10, lama era schimbată.

Regele veni împreună cu instalatorii și îi montă ritualul prințului în baie. Îi zâmbi părintește.

-Nu e nici o grabă, fiule. Din momentul ăsta, oricând te hotărăști să devii un adult, ți-o îndeși în gaura asta și jeap! Intri în rând cu lumea!

– Dar tată, argumentă prințul, încă neconvins, n-ar fi mai simplu să fac o vasectomie? Dacă singurul scop al ritualului e să ne împiedice din a ne împuia aiurea, nu ți se pare că exagerăm puțin?

Regele se scărpină în barbă, picat pe gânduri.

– Da, ai o părere foarte logică, dar din păcate părerea ta nu contează pentru că încă nu ți-ai tăiat pula și coaiele, și dacă nu ți le-ai tăiat, părerea ta nu contează. Mă înțelegi cum vine treaba asta?

Prințul băgă capul în pământ și strânse din dinți. Nu prea înțelegea. Tatăl lui îi puse o mână pe umăr.

– Uite. Serios. Nu e nici o grabă. Îmi dau seama că nu ești pregătit. Poți să faci asta și acum, poți să o faci și mâine. Poți și peste 5 ani. Poți și la 40 de ani, ca mine. Dar sincer, recomandarea mea, ca tată și ca rege e să o faci cât mai repede. Ca tată îți spun, e mult mai bine să fii nemuritor într-un corp de 20 de ani decât într-unul de 40. Eu obosesc când urc scări, nu văd așa de bine la distanță și dacă joc baschet mai mult de jumătate de oră, mă dor genunchii. Și ca rege îți spun că ești prinț moștenitor. Ai arăta multe lumii, dacă ai avea tăria de caracter să faci ritualul de tânăr.

Prințul oftă.

– Dar îmi place pula mea. Chiar îmi place. Și coaiele. Nici măcar nu m-am săturat de labă.

Regele îl luă de cap și îl trase la piept, frecându-l în creștet ca atunci când era mic, deși deja rămăsese mai scund cu vreo doi centimetri decât moștenitorul lui.

– Știu, mă copilule. Și mie îmi plăcea pula mea. Îmi plăcea din suflet. Și știu, la vârsta asta ai impresia că n-ai putea fără ea. Dar uite. Eu pe la 25 de ani deja mă săturasem de labă. Pe la 35 deja mă săturasem de pizdă. O mai scăpam prin pizdă așa, moale, de palmares. Să mă simt eu bine că mi-am făcut viața sexuală până să renunț la ea. Ultimii 5 ani am mai ținut-o doar din obișnuință. Și așa am pierdut 20 de ani de deteriorare a corpului pe care trebuie să o port cu mine toată viața. Mai bine mi-o tăiam și eu la 20 de ani.

Prințul ridică privirea din pământ și se uită la fața de bărbat de 40 de ani a tatălui său de 486. Pentru un moment, bătrânului i se păru că zărește lacrimi de ciudă în ochii fiului. Dar privirea i se însenină brusc.

– Înțeleg. Chiar cred că înțeleg. Dar nu-s gata. Poate la anul.

Tatăl zâmbi mulțumit.

– O să vezi că nu e așa de nasol. Pierzi o chestie de care, pe bune, te plictisești. Cu cât scapi mai repede de ea, cu atât poți să te concentrezi mai repede pe lucruri mai faine. Cum ar fi să bei. Să faci sport. Să te plimbi și să urăști chestii care s-au schimbat de ultima oară când le-ai văzut.

 

 

 

 

În toiul nopții, cu o zi înainte ca prințul să împlinească vârsta de 25 de ani, alarma de la ritual porni.

Buimac și împiedicându-se de halatul lung de somn cu imprimeu de pană de păun, regele se propti în ușa de la camera lui, căzând înăuntru cu tot cu ea. Se ridică oftând. Fiul stătea pe vine, într-un colț, complet dezbrăcat și cu fiola goală în mână. Lângă el era un picior scos de la un scaun și cioburi. Pula și coaiele erau în continuare atașate de corp. Bănuia că o să se ajungă aici, dar spera să nu fie cazul. Mâna i se scurse de pe tâmplă spre barbă, ștergându-și de pe față ultimul strop de somn.

– Mă, tu ești prost?

Fiul zâmbi, complet relaxat în goliciunea lui.

– Mă bântuia fiola aia. Zi de zi era acolo, să mă uit la ea și să să îmi fie ciudă. Acolo, lângă oglinda aia în care azi am văzut că cearcănele alea pe care pe vremuri le aveam uneori, acum le am mai mereu. Știi că a început să mi se rărească părul?

Regele se așeză pe pat și lăsă un oftat greu, ca un grohăit.

– Păi de-aia e acolo, mă idiotule. Să te tenteze. Să-ți bagi pula și jeap. Asta a fost.

Prințul se ridică de jos și apucă piciorul de scaun. Era hotărât.

– Eu nu îmi bag pula în mașini. Doar în gagici. E o combinație care-mi place. Chiar nu înțelegi? Alea două secunde în care te oprești din respirat, strângi din buci în spasme și faci față de prost chiar merită!

Își aminti cu mândrie de cele 5 tipe cu care făcuse sex și grasa care îi făcuse o labă. Erau chiar niște realizări. Mai ales din cauză că pe insula lor de două milioane de locuitori, populația aptă sexual era relativ mică. Oamenii mureau rar, permisul de procreere se dădea la fel de rar și după calculele lui, nu existau niciodată mai mult de 10 000 de femei active sexual pe toată insula. Dacă le scădeai pe alea urâte și alea cuplate, nu prea rămâneai cu cine știe ce. 5 tipe era chiar o cifră decentă.

– Mă prostule, tu chiar crezi că dacă era așa de ușor, să spargi cupola și să bei flaconul, nu o făcea toată lumea? Asta pornește o alarmă.Într-un sfert de oră vine miliția și îți execută ritualul forțat. Ce credeai, că gata? Ai păcălit sistemul? Cu cine semeni de ești așa de prost?

Pentru o clipă prințului îi căzu fața. Dar mâna i se încleștă pe piciorul de scaun. Era îndârjit.

– Bine. Măcar așa știu că nu am renunțat de bună voie. Un cap măcar și tot sparg.

Regele oftă din tot sufletul.

– Încă mai e timp. Aparatul funcționează.

– Nu! răcni prințul, cu ochii scoși din orbite. O lua mult prea personal.

– Mă prostule. Nu ai cum să te bucuri de viață dacă ai pulă și coaie. Nimic bun nu a venit din pulă și coaie. Te fac să vrei să ți le măsori cu alții. Să demonstrezi chestii. Să îți marchezi teritorii în cap și să ți le aperi ca o maimuță, ca și cum dacă o chestie e a ta în capul tău chiar e pe bune a ta. Uită-te la tine!

Prințul se uită în oglindă. Într-adevăr, așa, furios, gol și cu piciorul ăla de scaun în mână arăta ca un om primitiv. De parcă tocmai coborâse din copac și avea impresia că Universul ar trebui să fie impresionat de asta.

– Uită-te! Ăsta nu ești tu. Tu nu ești așa. E doar pula din tine. Te controlează. Te face să o protejezi și să încerci să demonstrezi chestii când, pe bune, chiar nu e nevoie.

Tânărul lăsă piciorul de scaun să cadă și se scurse înapoi, pe vine, în colț.

– Ai dreptate, tată. Dar tot e un ritual tâmpit și fără sens. Chiar nu are logică. Chiar nu e absolut nici un motiv pentru care, ca să controlezi populația, toată lumea ar trebui să-și taie pula și coaiele. Cine a venit cu planul ăsta e un idiot?

– Exact! E un ritual idiot și fără sens. E absolut cretin și inutil să-ți tai pula. În mod normal nu ar trebui nimeni să facă asta.

Sirenele transportorului de miliție se auzeau în depărtare.

– Păi și atunci de ce mă pui să o fac?

– Tu știi ce faină e nemurirea? E atât de liniștitor să știi că nu te îmbolnăvești și nu îmbătrânești!

Nemurire era un termen destul de incorect. Cu toate că nu îmbătrâneau, atlanții aveau o speranță de viață de doar vreo 800 de ani. Pănă la vârsta aia, statistic, jumătate dintre ei deja mureau. Ba de accident stupid, ba omorâți de alți atlanți pe probleme de principiu, ba de propria mână. Unul din trei atlanți trecuți de 800 de ani nu apuca 1000. După jumătate de mileniu începeai să fii sătul de existat și pe la 800 de ani deja să nu te împuști în cap de când te trezești, era o luptă constantă. Bunicul lui, tatăl mamei, se apropia de 900 și în ultimul timp își petrecea jumătate de zi uitându-se stăruitor la pistolul încărcat. Celălalt bunic alunecase pe covorașul de la baie la frageda vârstă de 200 de ani, dând cu capul de marginea căzii. Femeile de obicei se împăcau mai ușor cu viața lungă. După un timp doar se scurgeau într-o apatie tăcută și se concentrau pe tricotat.

– Nici măcar nemurirea nu-i permanentă, hai să nu ne căcăm pe noi, răspunse prințul.

– Păi dacă n-o faci, ceilalți ce o să zică? N-ai cum să le lipești pulile înapoi. Deja și le-au tăiat. Și vii tu acuma, mucea șmecher și spui că n-ai nevoie. Adică cum, ești mai bun decât noi? Ești prea înalt să faci un ritual pe care l-a făcut toată lumea înaintea ta? Te pomenești că oi fi buricul pământului și nu știu eu!

Prințul pufni, cum pufnesc toți tinerii când au impresia că le știu pe toate.

– N-am nevoie de aprobarea lor!

Era prost.

– Ba ai, prostule care ești prost. Tu cum crezi că o să ai loc în societatea asta, dacă te comporți ca și cum ești prea bun pentru ea? O să te urască pasiv agresiv și o să te bârfească pe ascuns până o să te împuști în cap. O să aduni decilitri de scuipat în mâncare pe an. Tu crezi că bunică-tu ar accepta chestia asta? Cum crezi că s-ar uita la tine? Cum crezi că s-ar uita alții la el, știind că e rudă cu tine? Cum s-ar uita la mine, că sunt tatăl tău? Sunt rege, pot să fac multe, dar să nu exagerăm, e monarhie constituțională, ce naiba!

Prințul se scărpină în cap. Situația nu avea ieșire, dar el refuza să înțeleagă.

– Dar poate nu vreau să am loc în societatea asta.

Regele se încruntă și scrânti din dinți.
– Parcă ai 12 ani. Unde crezi că ai putea să te duci? Cu șopârlele? Sau cu harpiile? Poate vrei să te faci explorator și să cauți legendara peșteră a oamenilor ciupercă, ca toți tâmpiții și inadaptații.

Prințul se uită în sus și tatăl lui înțelese aluzia fină. Se ridică de pe pat indignat.

– Nu! În nici un caz nu! E super de căcat la suprafață! Oamenii sunt bolnavi și triști și totul e urât și gri. E frig. Animalele sunt mai neprietenoase. Mâncarea mai lipsită de gust. Și nimeni nu știe de ce trăiește. E absolut oribil. Nu și nu.

– Te rog, tată! Măcar o perioadă. Când sunt gata să intru în rând cu lumea mă întorc.

Avea o lacrimă în colțul ochiului. Și tatăl lui oftă, și îl luă iar de cap, ca pe un copil.

**********************************

Când transportorul de miliție ajunse la palat, îl găsi pe rege în curte, în halatul lui de noapte, îngândurat. Deasupra lui, se înălța un cub rotunjit la colțuri de mărimea unei băi de garsonieră. În el, gol ca în ziua în care ieșise din incubator, și cu un diamant cât capul în mână, prințul Atlantidei urca spre anosta și insipida suprafață.

– L-am numit director la Agenție, la suprafață, le spuse regele celor 4 milițieni care au ieșit din transportor. Avea nevoie de nemurire, să reziste acolo. E un loc super de căcat. Avea nevoie și de pulă. Ca să se integreze. Și-o taie când se întoarce.

– Și când se întoarce? întrebă un polițist.

– Când se plictisește de locul ăla de rahat. O lună, maxim două.

Se uitară cu toții din nou, ultima oară, spre omul care se ridica. Cubul transparent schimbă direcția, spre lateral, îndreptându-se către un deal ce urca în față, pe scoarța concavă a Pământului intern. Și observară că nu era chiar nud. Pe un picior își uitase o șosetă. Anul era 1994.

***

Comentarii (31)

  • dickbutt spune:

    foarte bine scris. fin, cum ar veni

  • R spune:

    Chestia asta e cam plictisitoare iar tu ai potenţial de mult mai bine.

    • geox spune:

      tu du-te dracu’ si citeste timesnewroman.
      Boss, keep it coming, cum ar veni.

    • ik spune:

      Pararea ta nu conteaza pt ca inca nu ti-ai taiat pula si coaiele, intelegi cum vine treaba asta?

  • Pulosu spune:

    Termina ma cartea, ca te ingrop in bani :))

  • printu spune:

    e buna ba prostule, mai scrie. ma doare in pula ca e greu…

  • gigidormeza spune:

    foarte tare :)))

    sper ca le pui in continuare tot asa si pt aia care nu ti-au lipit bani in frunte :))

  • Serpeanu spune:

    Asta o sa fie prima carte romaneasca pe care o cumpar dupa multi ani.

  • fane zugravu spune:

    la noi echivalentul taierii pulii ca sa intrii in societate e facultatea !

    • Mihai spune:

      Depinde…pentru multi, facultatea reprezinta plecarea de acasa intr-un oras mare, plin de pizde si de alcool. Daca esti baiat destept, facultatea e fix inversul taierii pulii. Si nu ma refer la spaga si cacat. Ma refer la a sti cum sa iti dramuiesti timpul si banii eficient.

      • shotaie spune:

        internetu e afacere serioasa

  • silviu spune:

    nice…..

  • IonBidon spune:

    Serpeanu, vrei sa ne dai de inteles asa, subtil,cum ca ai mai cumparat cel putin o carte? Bravo ma ‘telectualule, pula fie cu tine, anul era 1984 ;)

  • eleuterie spune:

    Vezi ca daca regele are 486 ani si e nemuritor de la 40, fiso nare cum sa aiba 20. ca sa stii sa schimbi sau faci cum vrei

    • Radu Post author spune:

      ba da pentru ca fertilizare in vitro, e mentionata acolo

  • varvra stresant spune:

    pentru ultima oara iti fac un bine – iti spun adevarul. povestea asta cu varvara e o bashina. nu ca alea video, care doar nu-mi plac mie asa, ca nu ma incadrez in publicul tinta, dar pot sa-nteleg ca altora le plac. nu. varvara e un c a c a t – direct si definitiv. nu mai pierde timpul cu ea.

    • ik spune:

      Pararea ta nu conteaza pt ca inca nu ti-ai taiat pula si coaiele, intelegi cum vine treaba asta?

  • hater spune:

    asta-i primu capitol din varvara care chiar mi-a placut

  • ZaBici spune:

    Mie in continuare imi face placere si ma destinde. Nu mai tin minte si imi e lene sa caut, ai zis ceva despre cand o sa fie gata cartea (de cumparat) ?

  • Cristian spune:

    :)) Ai un stil inconfundabil de a expune probleme sociale intr-un mod in care 70% din cititori habar n-au despre ce vorbesti.

    • S-hit spune:

      Daca ar fi doar 70%…

  • Ioana spune:

    Mai mult decât perfect!!! De mult nu am mai citit ceva care sa imi capteze atenția atât de bine! Bravo!!!

  • aruba spune:

    Pe printul asta, Galateanu parca, il cheama Radu cumva?

  • Paul spune:

    Mai continua povestea sau nu prea?

  • var va ram spune:

    ce frumos ar fi sa apara din nou varvara.

  • var va ram spune:

    „ce frumos ar fi sa apara din nou varvara.”

    • Radu Post author spune:

      varvara a intrat in service ca o sa renunt de tot la o poveste b ca era proasta. o sa se intample si cu aia ceva

  • Tiberius spune:

    Cu femeile atlante ce se intampla? Li se taie ovarele?

Adaugă un comentariu