Cum să nu ajungi sclav

Salut, generație tânără! Dacă te apropii de vârsta la care oamenii se apucă de muncă, ghidul ăsta e perfect pentru tine. Munca e un subiect serios, care trebuie abordat de la început cu mare precauție. Altfel riști să ajungi sclav. E un pericol real. O mare parte dintre oameni ajung sclavi și e super trist. Însă, cu ajutorul acestui ghid, poți evita această situație dramatică în care se află mulți dintre semenii tăi.

Prima întrebare pe care trebuie să ți-o pui e

CHIAR TREBUIE SĂ MUNCEȘTI?

Există foarte multe moduri de a-ți asigura lejer existența fără a munci. Dacă dibuiești unul, ține-te de el. Munca nu e obligatorie condiției umane și dacă poți să o eviți că ai părinți bogați sau te pricepi la spart bancomate, spre exemplu, fă-o fără jenă! Știu că mulți oameni zic că munca te înnobilează. Dar toți care zic asta nu au avut niciodată opțiunea să nu muncească. Există foarte multe alte chestii pe care le poți face cu viața ta. Să dormi, să vizitezi chestii, să te vezi cu oameni, să citești, să te uiți la filme și seriale, să asculți muzică, să te ții de hobby-uri. Te fac și astea să te simți împlinit. Nu pierzi nimic. Serios.

Dar nu suntem toți așa norocoși. E foarte posibil să ai nevoie de un venit stabil. Atunci

GĂSEȘTE CEVA CARE ÎȚI PLACE ȘI LA CARE EȘTI BUN ȘI VEZI CUM SĂ FACI BANI DIN ASTA

Dacă te pricepi la o chestie, e foarte probabil să ajungi să scoți bani din chestia aia, orice ar fi. E o stare spre care te scurgi natural. Spre exemplu eu nu mi-am planificat să trăiesc din scris. Pur și simplu m-am trezit în situația asta excelentă. Așa că ocupă-te mai mult de ce-ți place și mai puțin de ce zic oamenii din jur că ar trebui să te ocupi și poți și tu ajunge să faci ceva ce îți place pe bani.  Dacă ești în situația asta, poți deja să te oprești din citit. Că dacă ai genul ăsta de muncă, muncești fix cât ai chef și cum ai chef. Că banii sunt doar o parte din ecuație, rar cea mai importantă.

Din păcate, doar vreo 10% dintre oameni chiar au un talent spre ceva și ar putea să facă asta. Cu toate astea, foarte mulți investesc timp în muncile lor și se declară mulțumiți. Îți spun satisfăcuți că le place ce fac. Că nu muncesc doar pentru bani. Ei sunt dronele care au picat în capcană.

CUM SĂ EVIȚI CAPCANA

Orice loc de muncă anost încearcă să te păcălească să investești emoțional în el. De-aia există departamentul de resurse umane și toate activitățile alea cretine care vor să te transforme într-o comunitate.

Să te încurajeze să te împrietenești cu colegii de muncă.

Colegii de muncă nu sunt prietenii tăi. Sunt doar niște oameni despre care corporația a decis că au skill-uri complementare cu ale tale și că ar fi eficient să vă desfășurați în același spațiu. Nu îți alegi colegii de muncă și de-aia trebuie să fii cretin să ajungi cu ei mai sus de gradul de cunoștință amiabilă. Nu ieși la bericică cu colegii după muncă să socializezi și nici nu te duci în teambuilding să faci jocuri de societate și să vă povestiți viețile personale unul altuia. Aia e parte din capcană. Corporația încurajează rahaturile astea special ca să vă pese unul de altul și să vă înțelegeți mai bine ca să facă ei bani mai mulți. Ei câștigă bani și tu câștigi prietenii artificiale și forțate. Super afacere, fraiere. În timpul ăla pierdut puteai să stai cu prietenii tăi reali.

O dată investit emoțional în grup, te gâdilă validarea lor

A doua parte a capcanei de prins sclavi. Validarea de grup. E normal când faci ceva să fii apreciat de către client. E o chestie absolut normală și reală atunci când e relația directă producător-client. Consumatorul a ce faci tu ia produsul direct de la tine, știe că l-ai făcut tu și te apreciază pe tine pentru asta.

Sistemul corporatist de îndobitocire însă vrea să recreeze artificial satisfacția asta. Natural nu are cum. Că clientul e satisfăcut de firmă. Habar nu are el cine a făcut ce. Așa că aprecierea angajatului nu poate să vină de la client. Vine tot de la cercul social de firmă. Se aplaudă ei unul pe altul că au făcut o treabă bună și că șeful e satisfăcut. Au primit recunoaștere unul în fața altuia și toți în fața șefului. Cu toate că nimeni din exterior nu știe cine sunt ei și îi vede doar ca pe ”firmă”. Ei între ei s-au apreciat sănătos în cercul lor mic de rotițe mici și complet înlocuibile dintr-un angrenaj mare și impersonal.

E mai satisfăcător să pui faianță la oameni în casă și să îți mulțumească ăia direct și să te recomande decât să completezi formulare la corporație.

Asta e capcana. Să te facă să te simți parte dintr-o comunitate și validat într-un mediu artificial complet rupt de satisfacție profesională autentică. În care ești dresat să îți pese și să fii motivat. Nu vin din tine și din nevoile tale reale. Să uiți că ai ajuns acolo pentru bani și să simți că locul ăla face parte din viața ta reală și din planurile tale de viitor. Ca să îți plătească o parte din efort cu satisfacție emoțională în loc de bani. Că satisfacția emoțională e aproape gratis. Nu fac chestiile alea ca să te simți tu bine, fraiere. O fac ca să economisească bani.

Da, știu. Nasol. Așa sunt marea parte a locurilor de muncă. Dar asta nu e chiar așa rău. Nu înseamnă că dacă te duci acolo ești automat sclav. Poți fi și altceva.

CUM SĂ FII MERCENAR

O dată ce ți-ai dat seama că locul de muncă în care vrei să te angajezi e genul cu capcana de mai sus, trebuie să îți impui niște reguli din start.

Nu stai niciodată o secundă peste program neplătit. Locul de muncă nu e viața ta. E un loc în care ți-ai concesionat 8 ore pe zi contracost. Ăla e contractul și nu există nici o scuză în a da timpul tău prețios fără să primești mai mulți bani.

Când ai ieșit pe ușă, nu te mai gândești nici o secundă la muncă. Fără mailuri fără planuri, telefoane și chestii de luat pe care să te uiți acasă. Fără gândit la cum să abordezi următoarele probleme. Astea nu sunt gânduri pentru tine. Sunt gânduri pentru corporație. Și atât timp cât nu ești în orele plătite să te gândești la ele, trebuie să fii foarte prost să o faci.

Sigur, nu spune nimeni că nu trebuie să îți pese de ce faci. E foarte bine să îți pese realist, în măsura în care îți dai seama cât de distant de viața ta reală e ce se întâmplă acolo. Îți faci munca cât mai bine în alea 8 ore în care ești plătit pentru asta și când ai ieșit pe ușă devii altă persoană. E bine să ai ambiții profesionale. Care apar când intri pe ușă și dispar când ieși.

Nu ieși le bere cu colegii, nu te duci în teambuildinguri, nu participi la secret santa și la cheta de cadou pentru ziua colegului.  Astea sunt chestii care îți distrag atenția de la viața ta reală și nu ești plătit pentru ele. Boicotează toți speakerii aia motivaționali și seminarele de „dezvoltare personală” plătite cu bani buni de proastele de la HR ca să te îndobitocească. Explică șefului tău că banii pe care îi investește în spălare pe creier sunt irosiți aiurea și că mai mult te deranjează decât te ajută și că ai fi mult mai satisfăcut dacă ar investi direct în tine la salariu.

Fă o treabă bună dar nu munci o secundă mai mult decât ești plătit să muncești și fă o ruptură clară între viața ta de om și viața ta de mercenar. Nu e o situație ideală, să fii doar vreo 15 ore pe zi om, dar e mai bine decât să fii sclav toată viața. Ai 15 ore în care faci ce vrei. Hobby-uri, familie, prieteni reali. Ce ai tu chef. Profesional, scopul tau principal ca mercenar e să ajungi să faci fix câți bani ai nevoie și de acolo să scazi din orele de muncă, pentru că în momentul ăla timpul devine o resursă mai prețioasă decât banii.

Acum o să zici

„Da, dar Radu, eu deja lucrez de câțiva ani și nu se poate să fac așa. Că suntem o comunitate, toată lumea stă peste program, mergem la munte în timbilding, nu pot eu acuma să fac notă discordantă și să fiu altfel”

Pai da. De-aia am zis că e ghid pentru tineri. Poate generația următoare nu-și ia țeapa corporatistă. Oamenii ăștia ca tipul complet imaginar din citatul imaginar de mai sus sunt deja cauze pierdute. Viața lor de muncitor și viața lor de om deja sunt prea profund interconectate să mai poată fi salvați. Sunt și o să fie toată viața sclavi.  Dar lasă, că-s buni și ei. Fără sclavi n-am fi avut piramidele.

***

Comentarii (90)

  • 1234 spune:

    Morbid curiosity: nu ar fi mai bine sa fii un sclav într un palat (multe condiții bune si necesare omului) decât stăpân într o cocioaba de paie?

    • tedrq spune:

      Dacă totul se rezumă la bani atunci da. Dacă ai o stimă de tine, niște hobbie-uri interesante, și găsești fericirea și în altceva decât în a te aplauda șeful tău și a face bani… atunci nu.

      • tedrq spune:

        de sine*

    • Durel spune:

      E mai bine sa iei muie de la boier sau sa ti futi stana de oi?

    • Andrei spune:

      Și ce faci când vine faraonu’ și te dă afară din palat?

    • Lucian spune:

      Gândirea ta îmi dă fiori.

    • Furazolidonul salvator spune:

      Cand iti pui nume de pin la prepaid e absolut explicabil de ce pui intrebari tampite.
      Ai auzit vreodata maximele astea:
      „Mai bine in fruntea vulpilor decat in coada leilor.”
      „Better to reign in hell than serve in heaven.” – Milton – Lost Paradise

  • Piramidon spune:

    Piramidele n-au fost construite de sclavi. Zic

    • stefan spune:

      Ce propoziție e asta, „zic”?

  • . spune:

    Și ce faci dacă tu ești ”proasta” de la HR?

    • Radu Post author spune:

      te spanzuri pentru binele umanitatii

      • . spune:

        Trebuia să mă aștept la un astfel de răspuns, dar păreai într-o pasă bună de dat sfaturi. Ceea ce vreau să întreb este, ce te faci dacă job-ul tău presupune să te implici și să construiești o comunitate? Poți totuși să fii mercenar sau ești din start în categoria de cauze pierdute pentru că faci ce spune fișa postului? Presupunând că ăsta e job-ul pe care îl vrei și îți place, că altfel nu are rost discuția.

        • Radu Post author spune:

          pai jobul pe care il vrei si care iti place, anume de a construi comunitati artificiale pentru binele unor entitati economice care nu sunt in interesul angajatilor ci al profitului e direct un job de antiom. serios. tragi omenirea in jos. opreste-te din asta. e ca si cum mi-ai cere sfaturi ca ucigas in serie de ursi panda. plm. serios. spanzura-te. e cel mai bine pentru toata lumea, daca asta zici ca e vocatia ta, sa aduci intuneric in societate.

          • NicuBaraJos spune:

            Si care ar fi problema daca ar ucide panda? N-ai avut parca un articol despre cat de inutili sunt si ca nu ar trebui salvati?

          • df spune:

            iti recomand sa il asculti pe melenchon din franta, pp ca esti si tu un mic trotskyist.

        • Liviu spune:

          Toate proastele de la HR cu care am avut de aface pana acum erau o zdrente obosite la 35-40 de ani, mult prea robotizate ca sa se poate numi oameni

          • cutare spune:

            Alea știu rostul pulii, fraiere! Fute-le!

  • Bac-ul spune:

    E mai bine sa le vezi zilnic pe angelina jolie si mila kunis sau sa futi pitipoance?

  • fanulumocanu spune:

    atata ca oamenii, tineri, batrani, in majoritatea lor au nevoie sa simta ca apartin cuiva. adica nu corporatia a inventat cacaturile alea, ci doar a raspuns la o nevoie. ce spui tu se adreseaza oamenilor care-si permit psihic libertatea. libertatea provoaca anxietate, costa scump, nu multi sunt dispusi sa plateasca.
    totusi, cum pula mea, tu ca om cu structura evidenta de dreapta o arde atat de neomarxist?

    • gigel3000 spune:

      Doar pentru ca oamenii au nevoie de o ierarhie sociala nu inseamna ca e moral ca aia de sus sa se pise in gura alora de jos.

      Cum definesti tu neomarxism si cum se aplica definitia pe articol?

      • fanulumocanu spune:

        ne cunoastem in viata reala pe FB, de-aia i-am zis neomarxist

          • fanulumocanu spune:

            bun. acum daca tot am fost amuzant, vezi ca m-ai blocat din greseala pe FB. avem atatea sa ne mai spunem

          • Radu Post author spune:

            habar n-am care esti, blochez multi nebuni si prosti

          • fanulumocanu spune:

            Sorin Bresug. hai ca sunt fan

        • Centenaur spune:

          Sorin Bresug e peste tot! Cred ca omul deja a reusit sa aiba un fel de venit pasiv cat sa fie mentinut in viata in timp ce urla dupa atentia tuturor vedetelor Interwebului românesc

          • fanulumocanu spune:

            da se pare ca si tu esti peste tot. ce ma sperie e ca tu urli dupa atentia mea

          • Sorin bresug spune:

            Sorin bresug sugestii pula la cai morți!

  • gigel3000 spune:

    Trebuia sa incepi cu : daca n-ai nici un talent monetizabil du-te direct la final ca sa aflii cum sa fii cel nesclav dintre sclavi.

    Si baga un ghid de facut prieteni in afara muncii daca vrei ca sclavii sa nu se imprieteneasca la munca.

  • mihai spune:

    Mai e o optiune pe care nu ai mentionat-o. La firmele mici e aproape imposibil dar in corporatii e destul de usor si asta fac cei care nu-s imbecili: muncesti o ora si resru de 7 stai pe net si citesti/vezi rahaturi care te intereseaza sau o arzi degeaba pe fb. vezi divizia umorului romanesc pe internet, toti memaresc din corporatie. si asta nu e un deal chiar asa de prost atunci cand poti „lucra” si de acasa 2-3 zile pe saptamana. Asta cu sclavia din corporatii e mai mult un mit al fraierilot care chiar muncesc 8 , de obicei fosti membri de asociatii studentesti care nu au nici un interes si tre sa si- forteze, si al celor care se victimizeaza sa para eroi elitisti care tin tara in spate. in corporatie e foarte usor sa te pierzi in negura si sa nu muncesti, in firmele mici, romanesti mai ales, muncesti pana devii neom

    • Bac-ul spune:

      Nu stai pe facebook ca ai task uri. Si daca iti ia 7 ore un task de 2 ore…

    • ionel spune:

      Se poate si in firmele mici dar in ambele cazuri esti o specie rara pe cale de disparitie . Trebuie deobicei sa ai o alta munca fata de restul plebei de langa tine , ceva mai nisat , care sa fie mai greu de cuantificat sau contorizat ca task-uri

  • Durel spune:

    Da cum e asta neomarxist? Comunist cu capital strain?sau cum ?

  • Cili-O-San 7 Dani spune:

    Pula mea. Ceva in gen pera novacovici
    Cineva trebuie să spele vasele și să mă servească cu o bere la terasă

  • Daniel spune:

    Cum să ajungi sclav*

    Daca ai bani de la ai tai si te si duce capul atunci e clar ca-ti faci afacerea ta, dar ce faci cu ceilalti 90% din oameni? E mai bine casier la chioscul de la colt pe salariu minim decat in corporatie? Si daca tot ajungi acolo de ce plm nu ai bea pe banii firmei in teambilding? Sau de ce n-ai sta la o tigara/caterinca cu colegii de birou? Pai cam d-asta te simti sclav pe plantatie: ca faci tot ce poti sa fie cat mai nasoale alea 8h pe care oricum (cu exceptiile de matusa tamara) le muncesti undeva.

    Articolul asta e la acelasi nivel cu un radu f constantinescu care-ti spune ca esti frumoasa iar tu bagi inca o portie de cartofi prajiti de la Mega in tine si iti curge incet o lacrima ca realizezi ca nu tu esti grasa si urata, ci esti unica si nu te-a gasit inca printul care sa te futa bine.

    Da, in plm, daca gasesti in alta parte de munca si e mai bine, du-te fara regrete. Si ia-ti si colegii cu tine daca vrei, dar nu pleca doar ca sa nu mai fii corporatist ca o sa realizezi ca esti sclav doar pentru ca esti prost si o sa te plangi in continuare.

  • Nutzu spune:

    Pai si daca vrei sa avansezi intr-o firma de ce sa nu faci si ore suplimentare pana obtii noua pozitie, daca scopul tau e pana la urma sa iei mai multi ban? Bani pe care ii vei folosi sa ai o viata personala mai buna.

    • Radu Post author spune:

      ca asta e teapa. o data ce te apuci de ore suplimentare faci toata viata ore suplimentare. si daca nu poti sa ajungi la urmatoarea etapa in normele din contract, inseamna ca e un job de sclavi

      • Nutzu spune:

        Probabil stupid ca intreb, dar daca vrei mai multi bani, tu, ce ai face daca nu ti-ar merge cu ore suplimentare? Iti strangi de firma?

  • Mircea Stan spune:

    Cateva comentarii pe langa:

    -chiar daca nu iti trebuie un serviciu, pe majoritatea persoanelor le tampeste o astfel de viata. Si devine mai de cacat sa ajungi la o varsta si sa participi de exemplu la eurovision si vocea romaniei cu toate ca nu ai vreun talent real, sau sa toci banii pe idei falimetare de afaceri (aud lume tot timpul, „a venit unu la mine sa-i fac un site de e-commerce”). Probabil ti se si fute sistemul de neutransmitatori din creier, tot sistemul de work-reward.

    -la mine la corporatie nici nu mai e nevoie sa faca HR-ul ceva, nu e nici o conspiratie, ci pur si simplu toate ideile expuse mai sus vin de la sine, le propune cineva random

    -poate ajungi sa te imprietenesti cu x/y/z din zeci, sute de persoane, n-ar fi nimic rau in asta atata timp cat nu e toata turma, dar la munca daca e vorba de ceva tot ca agentul x, seful y ajungi sa-i tratezi, nu ca tovarasul tau, ii vad cum se poarta unul cu altul in pauza si cum se poarta cand e work related. Poate dupa ce unul pleaca in alta parte si pastrati legatura, atunci poate va numiti prieteni.

    -depinde de tine cum te impui fara sa fii in turma lor, daca ajungi weirdo sau sa pastrezi distanta si sa ramai cool, sa te respecte lumea si sa fii don’t fuck with that guy

    -stalkeream pe cutare pe facebook, ia sa vad ce like-uri are, la orice postare are like-uri si comentarii numai de la lumea care lucreaza sau a lucrat in corporatie, nu are nici macar o matusa enervanta care sa-i dea like si sa ii scrie mizerii

    -e de cacat sa muncesti toata ziua cu un grup de persoane, sa o arzi iar pana tarziu cu ei, sa ajungi acasa direct sa te culci, dupa care a doua zi esti iar cu ei la munca. De asta nu ies deloc. Am nevoie macar de o ora in care ma uit pe pereti. Timpul ala de socializare trebuie petrecut cu nevasta, copii, parintii, iti pastrezi prietenii.

    -toate HRizdele care posteaza chestii despre corporatia lor pe contul personal de facebook, dar pleaca de acolo ptr o bomboana in plus

    -oamenii mai socializeaza si adera la grup si pentru faptul ca altfel nu sunt vazuti pentru promovare sau alte „oportunitati”, asta e mersul in corporatii, atata timp cat nu se angajeaza pe bune, normal ca si restul parcusului conteaza de cu totul alti factori decat cei profesionali, asta se intampla peste tot nu doar in romania, in romania sistemul e la fel ca angajarile la stat in 95% din cazuri, dar deviem de la subiect

  • pacala spune:

    nu toate hobiurile au acelasi procent de reusita ca al tau, nu in romania, mai ales daca nu esti din bucuresti,
    iar cand o dai in bara si ai un copil pe drum, nu mai stai sa te gandesti la altceva decat la grija lui.
    iar un bebeu e destul de scump.
    (nu mi se aplica, incercam sa aduc un argument 2).

  • Cili-O-San 7 Dani spune:

    Ce te faci cînd ai un hobby care nu are căutare și implicit nu câștigi bani din el?

  • Jane Făe spune:

    Tu zici mercenar. Eu zic curvă.
    Apropo, știu om cu care am lucrat și care se consideră curvă, la fel ca mine, dar tot îi place să iasă la bere cu colegii și căcaturi dintr-astea care mie nu-mi plac.

  • Numele meu spune:

    Prima întrebare: Cate joburi ai avut până acum?
    A2-a întrebare: ești de bani gata sau te prefaci?

    Cum o să spui imediat că dacă nu-mi place ce am citit să mă duc în altă direcție, la fel o să îți mai pun o întrebare adiționala. Tu știi câți cretini și-au ratat orice șansă intr-o „corporație”/”multinaționala” pentru o gândire deficitara de genul și acum își sug degetele prin Europa că adevărați sclavi?

    Artivolul se potrivește de minune pentru odraslele de bani gata, da restul muritorilor de foame unde sunt? Te referi la București? Orașele mari ? Unde sunt atât de multe joburi corporatiste încât să nu mai avem nevoie de ele? Nu cumva avem nevoie de cat mai multe pentru ca baza salariala să fie competitiva și fericirea angajatului (care oricum n-are de unde să mănânce) să crească în raport cu calitatea muncii sale?

    Adică hai să fim cat mai răzvrătiți și să nu evoluam deloc pe plan profesional pentru că de ce sa pui efort sau ore suplimentare in asta? Munca nu aduce nici un fel de satisfacție​? Sunt de acord. Pentru cei care vin la program cu sila, își desfășoară activitatea cu sila, nu învață nimic, nu își doresc mai mult, toată munca devine un automatism cretin tocmai pentru că motivația trebuie să vină din interior dacă nu ești scula de doctor.

    Apropo, legat de întrebările tale pe care n-o să mi le mai pui. Da, lucrez in corporație. Da, am muncit overtime pentru o funcție. Da, am urcat în 5 ani 2 trepte și nu cunoșteam pe nimeni în firma. Da, mi-aș fi dat demisia din firma de 300 de ori in 6 ani pentru că nu e o relație 100% sanatoasa. Da, e de căcat uneori că stau peste program mai mult decât îmi doresc chiar eu. Și nu în ultimul rând, da, am văzut cretini fumați care nu își dau silința pentru că sunt mai buni ca plebea, fara ca ei să știe că sunt de fapt plebea. Da, am hobby și încă nu fac bani din asta dar sunt mulțumit.

    Regula e simpla in corporație și acest sfat e „gratis”. Te-ai prins? Învață tot ce poți cat timp îți petreci timpul la birou și schimbă jobul de fiecare dată când nu mai ești pe deplin satisfăcut. Schimbă jobul pe unul mai bun și dedica o oră pe zi pentru a învăța o tehnologie noua. Nu te lamenta, nu te demotiva. Toți ratații au renunțat înainte să ajungă sus pentru că nu erau, de la început, altceva decât niște ratați cu creierii sparți. Am văzut prea mulți care au renunțat pentru idei semi-nihiliste de genul.

    Te pup

    • Radu Post author spune:

      haha ce robot. asta moare multumit la 60 de ani cu 3000 de euro salar

      • Geo spune:

        Te referi la un el sau o ea, ca fara diacritice nu ma prind.

    • Pulamea spune:

      lol ce zid de text ai scris

      „înainte să ajungă sus”

      Auzi la el, sus. Unde ai ajuns tu, programatoras?

      „a învăța o tehnologie noua”

      Invata sa dai glet, labare. Cu mentalitatea stiu N „tehnologii” (cuvint furat din lumea reala de programatori care vor sa se simta oameni mari) deci sint bun te inlocuieste AI-ul rapid.

    • Bocanc spune:

      Smf în dezvoltarea ta personala

  • condoleantze spune:

    Daca e sa dau si eu un sfat ar fi urmatorul: lasati in pula mea facultatile inutile gen 95% din ele. Ai terminat un liceu? e de ajuns coitza apuca-te de munca si nu mai cauta motive sa futi timpul aiurea pe banii lu ma-ta si tac-tu. Incepi de jos zidar, magazinier, vanzator, pula mea e mai cool sa fii ospatar la 20 de ani decat la 50. Asta ori daca ai coaiele mari du-te in strainatate, aceleasi munci de cacat dar mai bine remunerate. Esti in campul muncii tot ce urmeaza sa faci este sa treci next level pana te stabilesti unde-ti place si bineinteles unde e vreo sansa sa schimbi rangul si salariul ca sa nu te obisnuiesti pleb. Pont: Prima satisfactie cand ajungi un sef mai mic si comanzi prima linie de sclaveti dar nu cu aroganta ca de acolo ai plecat si tu. Ai facut rost de un contract de munca aduna niste vechime si incepe cu o rata lejera ca sa nu ajungi prostul ala care cheltuie toti banii adunati pe o masina si dupaia se imprumuta sa-i faca actele si plinul. Gen 3-4 mii rata pe vreo 2 ani maxim 3. Vezi cum te descurci. Daca ramai cu bani dupa ce ai platit chirie, rata, mancare atunci felicitari ai un loc de munca decent. Fugi de femei somere si mai bine mergi la curve, este o investitie mai buna.

    • ionel spune:

      Sfat de rahat !!!
      Fa o facultate, ce mai inutila posibil sau fa una buna care chiar crezi ca iti place dar pic-o cu brio dupa 3 ani ca defapt nu ti-a placut nimic din ce se facea acolo sau esti prea lenes si n-ai calcat la ore.
      Nu facultatea sau diploma conteaza , conteaza ca esti in caminul ala , in campusul ala unde sunt oameni mult mai destepti decat tine. Cu ei manaci , bei , te futi si gandesti.
      In final multi dintre ei o sa ajunga scalvi pe plantatiile corporatiste dar important e ca tu i-ai prins inaite de asta si au fost cativa ani faini iar tu ti-ai crescut exponetial sansele sa afli ca esti bun la ceva care iti place ca sa nu ajungi sclav pe plantatia corporatista.

    • Nutzu spune:

      E greu fara facultate, boss. Iti trebuie si ceva simt al orientarii in viata ca sa poti aplica ce ai spus tu mai sus. Simt pe care majoritatea nu-l au. De asta e ok sa faci o facultate, chiar si la misto, sa te poti integra mai usor intr-un sistem in care toata lumea o face.

  • Flat spune:

    Aplic 100% din tot ce ai spus la o institutie de stat. La 15:59 rupem usa.
    nu suntem prieteni. de vineri de la 13:59 (program scurt) pana luni dimineata nu exista mail, telefon, serviciu
    Nici macar nu am numerele colegilor in telefon

    HR-ul la noi se ocupa cu eliberat adeverinte si d-astea, nu incearca sa ne imbuibe capul cu prostii

    Avem mai multe libere ca plebea si sporuri prin contractul colectiv de munca. La noi insusi seful trage chiulul cat poate, vine la munca asa in scârba

    lifeisgood

    • Durel spune:

      Bai flat tu lucrezi la stat da nu ti-au spus securisti inca.

    • nelu spune:

      lichelele de la stat, cu salarii mari, hoti cu acte in regula

  • Alt Radu spune:

    Ai luat-o pe aratura rau, Radule.
    – la corporatii sunt asa de multi angajati incat e aproape imposibil sa nu gasesti cativa cu care sa rezonezi in conceptii. Chiar tu ai zis ca oamenii isi fac bule de socializare cu altii care acelasi sistem de valori. Ar fi chiar stupid sa petrec 8 ore/zi din viata intr-un mediu neprietenos.
    – de obicei, pe astia de la corporatii ii cam doare in pix ce faci tu in fiecare minutel petrecut la munca. Ai niste chestii de facut si e treaba ta cum le faci. Asa cum stai 20 min la o „caterinca” la cafea, poti sta 15 minute in plus, dupa program, sa termini ceva.
    – daca esti foarte bun in ceva nu inseamna automat ca poti face tu un business din asta. E chiar o capcana in care pica multi fraieri. A fi „patron” necesita un alt set de skilluri.

  • Vadim Sudor spune:

    Zici ca faci bani din scris. Cum faci tu bani din scris, mai exact, ca vad ca pe blogul asta nu e nici o reclamă ?

    • Vaimortium spune:

      Ce prost slab informat esti, dar, deh, ai cuvintele la tine, fiindca esti un raton caruia ii place sa se bage in seama pe net. Congrats, idiot!

  • Vadim Sudor spune:

    Apropo, ar fi tare sa scrii un articol despre bloggerii români, sa ne amuzam un pic (cred ca ar fi cel mai răspândit pe internet).
    Uite aici cum se periază intre ei singurii si cei mai mari, singurii doi (cică numai ei sunt dupa PROPRIILE lor spuse) bloggeri români si cum se plâng ei ca pizdulicile le-au luat pâinea de la gură:
    http://cetin.ro/moare-nobila-arta-bloggingului/

  • Vadim Sudor spune:

    Apropo, pe tine S.R.I.-ul nu te-a chemat sa le faci reclama sau numai pe astia doi de calibru mondial romanesc i-a chemat ?

  • Mako spune:

    Cunosc o tipa ce lucreaza „asistent manager” intr-o multinațională.
    Câștigă 1000 de euro, colega ei de birou câștiga 1500 de euro, iar sefa lor, 3500 de euro.
    Toate sunt „colege” si „prietene”, merg impreuna la ceaiuri, la teatru… tipa asta de o cunosc eu devine agresiva când ii spun ca ea e ultima fraiera din biroul ăla.
    Tanti, tu stai peste program cot la cot cu sefa ta, nu? Ea face 3500 de euro pe luna iar tu doar 1000. E ok așa, ești sigură că ești prietena ei? Din exterior se vede complet altfel.
    Se supără când îi spun din astea…

  • kerehome spune:

    Mai exista o cale, care, cu conditia sa fi foarte bun in meserie, functioneaza. Fa o chestie simpla (pentru tine) asa de complicata ca nimeni nu o poate pricepe. Daca ai lucrat corect, poti sa-ti faci treaba zilnica in 30-45 minute, nu o poate face nimeni in locul tau, si astfel, pe langa o gramada de timp pentru tine, ajungi si un fel de „omul de neinlocuit”, moment in care poti sa incepi sa pui conditii. Totul e sa nu sari calul, caci si cei mai prosti se prind pana la urma si atunci adio! Eu am facut asta peste 10 ani, pana la pensionare, si ma cheama si acum sa le descurc una-alta (si nu pe gratis). Dar, daca gresesti undeva, ajungi la vorba cu „cimitirele sunt pline cu oameni de neinlocuit”!

  • sindi_cat spune:

    Mie-mi plac team-buildingurile: mancare si cazare gratis, schimbare de atmosfera, nitica distractie… De obicei, mai gasesti macar 2-3 colegi care sunt partial umani si cu care poti bea o bere in timpul ala. DOAR in timpul ala.

  • sindi_cat spune:

    Uite un job care iti poate aduce o gramada de bani profitand de pe urma slabiciunilor, indeciziilor si esecurilor oamenilor: escroc cu diploma.
    http://www.personalitatealfa.com/blog/produse/
    Asta are la vanzare o chestie care costa peste 1100 RON numita „Marea iubire”!!

  • ionut nistescu spune:

    De acord cu tot, in afara de ideea ca munca nu e necesara conditiei umane. „Munca” definita ca facut de chestii care iti permit sa iti castigi traiul si – optional – sa creezi ceva valoros pentru semenii tai este absolut necesara pentru o viata fericita si implinita (deci spartul de bancomate se pune ca si munca; la fel si investitiile pentru cei de bani gata). De altfel, mai tarziu in articol recunosti ca e o nevoie naturala a omului sa fie apreciat de semenii sai pentru ceea ce face. O alta nevoie naturala a omului este sa se descurce prin propriile forte in lume: de la Neanderthalul care iesea la vanatoare cu sulita pana la omul modern care merge la shopping in Carrefour cu cardul, cu totii avem nevoie pentru stima noastra de sine sa stim ca ne descurcam. Filmele, jocurile, calatoritul, iesirile cu prietenii sunt doar recreatie. Nimeni nu poate trai doar relaxandu-se, oricat de multi bani ar avea. E o cale sigura spre depresie si sinucidere.

  • Pulamea spune:

    Mai e o varianta: sa te faci manager. Lucrez de peste 10 ani si mi se pare ca mai toti managerii is oameni care n-au fost in stare de altceva si au ales sa fie sefi mediocri peste mediocri dar pe salariu mult mai mare. Isi iau certificari de ABC si XYZ si aplica ca niste roboti ce scrie la manual, fara ochi pentru detaliu sau context si executa fara sa cricneasca ce li se impune. In general nu-s dati afara atita vreme cit nu se prabuseste firma. Interesant e ca unii par sa-si constientizeze incompetenta dar joaca sistemul

  • Alex spune:

    GĂSEȘTE CEVA CARE ÎȚI PLACE ȘI LA CARE EȘTI BUN

    cum fac bani din laba?

    acum serios daca imi place, ca orice ratat, sa joc jocuri video, sa ma uit la filme si sa ascult muzica proasta cum pot sa fac bani din asta?

    • chiombi spune:

      „cum fac bani din laba?”
      -pune un webcam (in care nu iti intra fata) si un cont de paypal pe un site ieftin si fa laba la camera

      „imi place sa joc jocuri video, sa ma uit la filme si sa ascult muzica proasta cum pot sa fac bani din asta?”
      -pune un webcam (in care iti intra doar fata) si un cont de patreon pe youtube si vorbeste despre asta la camera.

  • wtf spune:

    bun, bun! jos cu corporatiile!

  • nimenea spune:

    Sa-mi bag pula, comentariile constituie mai mult text decat pesa de articol…vezi romanii astia, pula mea…prefera sa o frece pe timpu firmei sa scrie despre munca decat sa munceasca.
    Evident si eu o frec in acest dulce moment :D dar nu e tocmai corect sa te plangi de munca in timp ce nu faci ceea ce ai semnat ca faci.
    Grija mare ca generatia junioara e plina de prostani si indemnuri dinastea s-ar putea sa dauneze mai mult decat inducerea in sclavie precum ai scris tu mult mai sus deasupra la comentarii.
    Si asa juniorii pe care ii vad eu fresh la locurile de munca au pretentii de imbogatire si ifose de mari dajteptz si ca ei nu vor sa fie sclavi…dar firma nu face nici un ban de pe capu lor ca scoala nu le-a placut si baga firma pa minus mereu.
    Deci…daca ai ceva material de intelect si educatie atunci poti sa te plangi de sclavie si sa incerci sa te feresti de ea…dar cum majoritatea dintre noi e prosti si slab educati cel mult…sclavia asta e un lucru bun care poate va inspira dezvoltarea unui sentiment de respect fata de cine iti da sa manci…lucru care din pacate nu exista la multi…si mai departe poate urmatoarea generatie care sper ca va fi mai bine educata va putea pune altcumva problema.

    Bottom line: nu ai cum frate sa te plangi de sclavie cand tu nu esti capabil sa faci altceva decat munca de sclav. Nis prosti, lasi si slab educati deci lasati scandalu si treceti la munca/invatat.

    • Dudu spune:

      Firma ta și-a plătit toate taxele și impozitele, sau a declarat ”profit mic” și a șifonat afara in Vest? Întreb și eu, de unde să știm chestiile ăstea dacă nu de la un corporatist get-beget care știe totul d corporația sa, nu?

  • Ilie Pandemie spune:

    Haoleu!

    Faraoane!

    Cleopatrule!

    Maret atotstiutor a celor corporatiste!

    Te-as ruga nitica, inainte de a-ti arata vastele cunostinte in corporatism, sa iti gasesti un loc de munca. Si, cand pleci de la locul de munca, sa o faci fara sa-ti speli rufele in public.

  • Dudu spune:

    Piticu aș aprecia dacă mi-ai răspunde și mie la niște nuanțe:

    nu te duci în teambuildinguri, nu participi la secret santa și la cheta de cadou pentru ziua colegului.

    Cum eviți teambuilding, secret santa & cheta de cadou pentru colegul de serviciu? Cum le eviți pe fiecare, bănuiesc că le abordezi diferit, nu?

    Eu nu știu cum se desfășoară sau ce e -ipso facto- acest ‘teambuilding’, de ‘secret santa’ știu că e o mizerie putredă împrumutată de la americani, iar cheta de cadou e mai mult o presiune de grup.

    Ce să faci, cum le eviți pe fiecare?

    Boicotează toți speakerii aia motivaționali și seminarele de „dezvoltare personală” plătite cu bani buni de proastele de la HR ca să te îndobitocească.

    Cum boicotezi așa ceva?

    Explică șefului tău că banii pe care îi investește în spălare pe creier sunt irosiți aiurea și că mai mult te deranjează decât te ajută și că ai fi mult mai satisfăcut dacă ar investi direct în tine la salariu.

    Șeful fiind cine mai exact?
    Sau mai degrabă spus, care dintre ei: cel care e cu o treaptă mai înaltă decât tine sau… care?
    Corporațiile ăstea (din câte am auzit, încă nu știu pe pielea mea) nu au mai mulți șefi pe mai multe straturi? D-aia întreb, cui să te adresezi?

  • Dudu spune:

    Piticu aș aprecia dacă mi-ai răspunde și mie la niște nuanțe:

    >>nu te duci în teambuildinguri, nu participi la secret santa și la cheta de cadou pentru ziua colegului.

    Cum eviți teambuilding, secret santa & cheta de cadou pentru colegul de serviciu?

    Cum le eviți pe fiecare, bănuiesc că le abordezi diferit, nu?

    Eu nu știu cum se desfășoară sau ce e -ipso facto- acest ‘teambuilding’, de ‘secret santa’ știu că e o mizerie putredă împrumutată de la americani, iar cheta de cadou e mai mult o presiune de grup.

    Ce să faci, cum le eviți pe fiecare?

    >>Boicotează toți speakerii aia motivaționali și seminarele de „dezvoltare personală” plătite cu bani buni de proastele de la HR ca să te îndobitocească.

    Cum boicotezi așa ceva?

    >>Explică șefului tău că banii pe care îi investește în spălare pe creier sunt irosiți aiurea și că mai mult te deranjează decât te ajută și că ai fi mult mai satisfăcut dacă ar investi direct în tine la salariu.

    Șeful fiind cine mai exact?
    Sau mai degrabă spus, care dintre ei: cel care e cu o treaptă mai înaltă decât tine sau… care?
    Corporațiile ăstea (din câte am auzit, încă nu știu pe pielea mea) nu au mai mulți șefi pe mai multe straturi? D-aia întreb, cui să te adresezi?

    • Dudu spune:

      Radu, mi-ar plăcea dacă mi-ai răspunde.

  • o femeie spune:

    Daca iti pica ideea noua si inovatoarea si ocazia sa faci ceva bun la ce iti place si o vinzi bine si investitia e minima, da. Dar sa nu ma mint, eu nu sunt nici Bill Gates si nici nenea ala cu S de o inventat aplicatia cu F. ci doar o femeie. Asa ca am si eu o sansa de viata, una diferita, construita caramida cu caramida:
    1. incerc. Am un job. Cand nu imi place, plec. 1-2-3 ani intr-un proiect/echipa e suficient. Fac tot ce se poate si apoi imi caut altceva. Invat ce pot de la cine vreau. Nu ore suplimentare dar hobby-uri. Am incercat si al 2-lea job seara – too complicated.
    2. daca nu ma simt bine, plec. Greu pt o femeie care cauta stabilitatea. Caut inainte.
    3. fac cursuri. Inconstant – noroc cu drumul cu metroul. Ajuta pt mine. Le abandonez pe multe, dar unele se prind.
    4. incerc sa fac bani din hobby-uri. Iese putin dar macar iese ceva din altceva.
    5. educatie financiara. Cam tarziu m-am apucat, dar cum am stat 19 ani prin scoli, mai stau cu cateva carti. Prima factura care o platesc lunar sunt eu -fac economii si apoi mai vad eu.
    6. investesc. Stiu ca pare aiurea dar intr-o zi investitiile si economiile imi vor da siguranta ca daca am chef sa imi dau demisia si nu am inca alt job, atunci pot sa o fac.
    7. imi respect concediile. Perioada fara concediu a fost crunta, nu mi-am dat seama cat de important pt mine pana cand nu le-am avut. Acum imi iau 2 concedii pe an cate 2-3 sapt. fiecare – chiar si unele ieftine dar imi dau timp si spatiu de a gandi pe viitor daca vreau sa ma intorc la jobul asta sau vreau altul.Sper pe viitor sa imi pot lua si al 3lea concediu – cate o saptamana.

  • sclav spune:

    colectia asta de sfaturi despre cum sa nu fii sclav la corporatie vine exact din punctul de vedere al unui sclav, sau mai multi. practic se aduna sclavi la dat din vasle pe ritm de tobe si comenteaza despre ce prost e capitanu vasului ca nu tine ritmul bine la dat din vasle si cum el nu ar putea sa faca asta. si e ok dar astia s oamenii departe de poza de ansamblu, ei cred ca scopul intregii barci este sa tina ritmul dand din vasle….e trist si e rezultatul lipsei de educatie. practic, romania nu a fost in stare sa produca altceva asa ca a produs niste indieni mai apropiati de europa cultural si geografic..care stau si se vaicaresc in scris ca ei nu inteleg nimic si ca nu ar trebui sa dea la vasle decat pana la ora 5…ceea ce e corect. dar e viziunea unui sclav.

    • Radu Post author spune:

      haha ce prost esti. n-am sclavagit niciodata la viata mea

    • Laura spune:

      Si care e „viziunea” de non-sclav?

    • Laura spune:

      Intreb fiindca mi se pare ca toti fac acelasi lucru, indiferent de pozitia pe care o au in poza aia mare de care vorbesti tu. Toti traiesc asa cum pot. Unii sunt mai abili, altii mai putin, dar in raport cu ce? Iti spun eu cu ce, cu singura raportare cu importanta aici: propria moarte. In sensul asta, fiecare e propriul sclav. Nu e vreun sens anume pentru lipsa fiecaruia de libertate, nu exista „poze mari” determinate de forte obscure sau mai stiu eu ce determinism d-asta de doi lei. Exista doar alegeri pe care le faci si traiesti cu ele. Alegeri pe care le faci pt ca aplici in anumite perioade anumite sisteme de valori si apoi mori. The end. Pana atunci fiecare cum poate, restul e bullshit.

      • Sclav spune:

        Exact! Cu propria moarte. Romanii cand sclavagesc la corporatie de fapt executa niste taskuri suficient de simple pe care o astfel de societate le poate duce la capat ( totusi putin mai complexe ca indienii de ex). Taskurile sunt puse acolo de multi alti sclavi, unii prostiti altii scarbiti altii fericiti.si asa merge corporatia. Dar corporatia nu a fost corporatie la inceput. A fost frica vreunuia sau unora geniali de moarte si de inutilitatea lor. Aia au inceput sa faca niste treburi din diverse motivatii Personale. Aia au pus bazele a ceea ce vedem noi azi si s a intamplat sa fie cu succes sa creasca. Multi din cei care au fondat corporatiile de azi au fost sclavi la randul lor. Dar au avut creier sa inteleaga Ce se intampla in jurul lor si sa creeze. Asa ca in loc sa ne cacam pe noi ca suntem sclavi si 9to5 si colegi si cacat mai bine deschidem ochii sa intelegem ce facem cu adevarat. Unii vor scrie texte prin gazete si siteuri etc ca piticu gratis. O chestie draguta simpla dar care pt individ reprezinta eliberarea din sclavie. Altii vor putea sa creeze rachete sau medicamente sau alte kkturi un scop mai complex pt care ai nevoie de turme de oameni destepti si motivati dar la nivel individual e acelasi tip de motivatie ca la piticu gratis. Sclavia e lipsa noastra de intelegere a ceea ce facem si se intampla in jurul noatru pt ca suntem prea jos si prea ne educati.. n am avut timp inca..daca ne utam la economia romaniei. E nula. Trade of consumer goods, outsourcing si kkt… f f f putini care inteleg lumea si pot crea valoare relevanta pt ea de pe buda sau din birou din garaj sau din corporatie. Restul inca isi pun intrebari la birou

  • Alexandra spune:

    Buna, Radu
    Textul tau se lipeste perfect pe viata multor corporatisti romani, dar n-ai mentionat in text o chestie despre care-s curioasa – despre iesitul la masa cu colegii ce crezi? Tot balacareala si pierdere de timp? Ca mie asa mi se pare.

  • Furazolidonul salvator spune:

    Pitici Gratis nu stiu cine esti, e prima oara cand intru sa citesc un articol la tine si mi-a placut. Mult.

    In sfarsit cineva care gandeste ASA.
    Ai tot respectul meu.

  • Cristian spune:

    frumos si corect scris. e doar un mic obstacol de credibilitate ca na….somer si alea gen Badita (nu esti nici tu tocmai „inregimentat” in armata oamenilor muncii).

    • Radu Post author spune:

      nu muncesc la program. da’ am treaba si mi-o fac.

      • Geo spune:

        Ai terminat facultatea aia de terminati? Ti-a dat maica-ta bani sa iti iei motocicleta, cum te laudai?

  • Vasilescu Gogulete spune:

    Sfaturile sunt relativ ok dar situatia e prezentata prea simplist. Cred ca la un anumit nivel majoritatea oamenilor care cad in capcana constientizeaza ca nu sunt fericiti, dar se multumesc cu o situatie calaie, absolut mediocra, dar nu suficient de enervanta cat sa ii determine sa schimbe ceva.
    Doar ca eu cred ca oamenii astia nu ajung sclavii corporatiei ci sclavii propriilor frici si limitari. Stiu ca suna a cacat motivational de doi bani, dar asa e. E mult mai la indemana sa te complaci cu propria conditie de sclav dand vina pe cauze externe decat pe propriile alegeri. In primul rand pentru ca a doua varianta implica ideea infricosatoare ca ai avea ceva control asupra vietii tale si ca esti responsabil de situatiile mai putin bune in care ajungi.
    Poti sa stai unde esti, chiar daca iti urasti viata de zi cu zi, pentru ca „oricum peste tot e la fel”, sau poti sa te comporti ca un adult si sa accepti ca de fapt si corporatiile sunt construite din multe departamente, construite din multe echipe, care sunt construite din multi oameni si unii dintre ei sunt de cacat. Dar sunt si oameni misto. Ideea e sa ajungi sa lucrezi cu aia cu care iti place sa lucrezi, chiar daca asta inseamna sa schimbi echipa, departamentul, corporatia sau tara. Dureaza ceva cautarea asta dar pentru mine e o varianta mult mai buna decat alternativa de a imbatrani intr-o echipa de cacat cu un sef pe care il urasc facand o treaba care simt ca imi topeste creierul cate putin in fiecare zi. Si da, e nevoie si de o schimbare a prioritarilor, majoritatea corporatistilor pe care ii stiu eu isi schimba jobul pentru un salariu mai mare, nu pentru o calitate mai buna a vietii (protip: cele doua nu sunt acelasi lucru).

  • Nimeni spune:

    Haha, ce caterinca ești. Scrii articole, arunci căcat, dar la partea de q&a n-ai argumente.

    Haha, măcar corporația te învață să îți susții ideile în mod logic, asta daca nu ești doar un sclav anonim și îți urăști viața mai mult decât te urăște ea pe tine.

  • xyz spune:

    Newsflash! Toti sintem sclavi, indiferent ca pe bani mai multi sau mai putini. Sclavia, evident, nu se limiteaza la job. Toti sintem curve, prostitutia nu se opreste pe trotuar sau la bordel. Sclavi fericiti inca nu s-au inventat.

    • Dudu spune:

      Sclavi fericiți? Ba da, există, li se spune ”xenofili” sau ”expați”.

  • andreea spune:

    mersi Radu. chiar aveam nevoie de asta si credeam ca doar eu observ lucrurile astea, mai ales ca am foarte multi colegi care se angajeaza la corporatii deja din facultate

Adaugă un comentariu