Povestea acestui temerar super erou a început într-o ploioasă seară de noiembrie 2004, când, într-un sit arheologic, El Castron şi Profesor Buclă au descoperit o flegmă de-a lui Genghis Khan. Reuşind să extragă un ADN parţial, profesorul s-a hotărât să îl cloneze pe marele cuceritor, folosind parte din propriul material genetic pentru a completa segmentele lipsă şi o doză masivă de radiaţii Gamma pentru a suda moleculele.
Experimentul a ieşit mai bizar decât se aştepta oricine. Desigur, a ieşit mongoloid, dar doar în sensul negativ al cuvântului. În rest, clona nu semăna deloc cu marele conducător care a cucerit Asia la începutul mileniului trecut. Creştea rapid, într-un an cât un copil normal în 5, descoperind laba la vârsta de 2 ani jumate. Intelectual însă, se dezvolta foarte greu, ochii lui mici, porcini, fiind lipsiţi de orice sclipire de mediocritate. Nu putea vorbi, dar reuşea să gătească cel mai demenţial şerbet gustat vreodată fără vreo pregătire formală.
Cei doi super-eroi taţi adoptivi ai clonei au observat că tânărul era înzestrat cu o fixaţie orală supraomenească, încercând să descopere lumea doar cu limba şi gâtul. La teste adânci au dedus că are un simţ al gustului de 1000 de ori mai fin decât al omului de rând. Ba mai mult, putea măsura între amigdale diametrul oricărui obiect cu o precizie subatomică. Era clar: o mână criminală contaminase castronul în care s-a combinat materialul genetic. Clona nu mai avea nici o şansă la o viaţă normală.
Cei doi s-au uitat către clonă, care deja dezvoltase un sistem sofisticat de comunicare bazat pe lovit cu genunchiul în tâmplă şi l-au botezat Limbis Khan, apărătorul tuturor bucătarilor mongoloizi din univers. Din cauza naturii lui extrem de sălbatice, Profesor Buclă este nevoit să-l ţină stâns în lesă, atât în public, cât şi în dormitor.

Slăbiciune: În mijlocul conflictului, Profesor Buclă îl eliberază din lesă pe Limbis Khan, pentru a nimici răufăcătorii cu limba. Însă, ţineţi minte: cine controlează lesa, îl controlează şi pe Limbis Khan

Strigăt de luptă: (traducere aproximativă din limbajul propriu) „Victoria are un gust sărăţel!”

(dacă sunteţi noi pe aici, vedeţi tagul supereroi in stanga. trebuie sa-i prindeti pe toti, ca pe pokemoni)

Frate mai mic al Găinomancerului şi rival suprem cu acesta, Dihorul Uman este un super-erou singuratec şi întunecat. După ce fratele său mai mare a trădat abatorul familial, dându-se de partea găinilor şi fugind în lume, părinţii lui Mirel au fost prea devastaţi pentru a mai putea lucra. Aşa că Mirel a fost nevoit să ia în spate toate greutăţile unei vieţi de adult de la frageda vârstă de 21 de ani, lucrând două ture pe zi, ca să-şi întreţină familia şi să nu lase afacerea să moară.

Şi-a urât fratele că l-a lăsat cu asemena responsabilitate. L-a urât şi pe el, şi găinile care îi erau aşa dragi. Din ură a descoperit că poate sfârteca cu dinţii orice gât de găină mai repede decât orice topor cunoscut de om. A început să se pedepsească singur de neajunsurile familiei, dându-şi cu toporul în cap. Astfel a dezvoltat freza aia ciudată şi un cap rezistent ca o găleată de tablă. Trauma i-a abit prematur şi o parte din păr. Înnebunit de ură şi durere, a fugit în lume, fiind adoptat de o familie înţelegătoare de dihori, care l-a învăţat tainele vieţii.

După 7 ani în Tibet, s-a întors mai calm, încercând să îşi împace natura de om cu cea de dihor. Lucrează singur şi când nu salvează oameni, plănuieşte să se răzbune pe fratele lui mai mare care i-a distrus viaţa cu dragostea lui nespusă faţă de găini.

Îl recunoşti după mirosul specific, mai puternic când e speriat sau excitat. Dar, până simţi mirosul, deja e prea târziu. Şi-a înfipt dinţii ca nişte pumnale de azbest adânc, în carotida ta.

Înotător perfect, nu se poate uda, şi se strecoară prin locuri imposibile, ca ţeava de la veceu, muşcând răufăcători de interiorul anusului în timp ce se cacă. Se regenerează cu viteza unui dihor.

Slăbiciuni: Îi place să molfăie ouă. Cum vede ouă, cum le molfăie. Nu se poate abţine.

Strigăt de luptă: „După ce trec eu, nimeni nu se mai cacă drept!”

De mic, Corneluş era extrem de fascinat de teleshopping. Mereu când vedea răzătoarea Borner, plângea puţin pe interior. Kosmodisk-ul îl excita în pantaloni. Însă cele mai interesante i se păreau seturile de castroane. Colorate, de diferite forme şi mărimi, castroanele îi erau atât de aproape de inimă încât, fire sensibilă, simţea că nu poate trăi fără ele.

Şi era greu, pentru că se trăgea dintr-o familie extrem de săracă, care nu-şi permitea nici măcar un singur castron. Când mâncau spaghete, făceau o groapă în pământ şi le haleau de acolo cu mâna. Nemaiputând suporta o viaţă în aşa hal de mizeră, cum şi-a luat buletin a fugit în Spania, la cules căpşune cu curul. Zece ani mai târziu s-a întors în ţară superbogat, şi cu cea mai mare colecţie de castroane cunoscută omului.

Mare i-a fost mirarea cînd a descoperit că cel mai preţios castron al lui, unul antic, în care îşi spăla Montezuma coaiele, are puteri mistice. Inevitabil, castronul a fuzionat cu tărtăcuţa lui într-o simbioză ciudată. Corneluş nu mai era. Doar entitatea interdimensională cunoscută ca El Castron.

Se poate teleporta aproape instantaneu în orice frigider din univers, levitează electrocasnice şi poate folosi orice obiect în care se depozitează mâncarea ca un bumerang letal.

Slăbiciuni: Salata Beauf

Strigăt de luptă: „nu sunt lache!”

Într-un accident bizar din copilărie, când sărea un gard, Nicuşor şi-a prins testiculele într-o falie temporală. A fost decorticat, dar, în proces, a căpătat puteri nebănuite, cum ar fi puterea de a-şi ţine tot părul pe partea dreaptă a capului şi puterea de a vedea cu exactitate tot ce i s-a întâmplat cu 8 minute în trecut.

Mai târziu s-a înscris la Academia de Studii Temporale şi Alte Chestii Ştiinţifice ca să îşi înţeleagă transformarea. Acolo a intrat ca Nicuşor, dar a ieşit ca Profesor Buclă, Stăpânul Timpului. El reuşeşte să vadă cu exactitate tot ce se întâmplă şi în prezent acum, dar doar în partea stângă a capului.

Folosindu-şi puterile ştiinţifice, şi-a îmbunătăţit urechea externă cu implanturi cibernetice. Acum el e în stare să audă o băşină de bărbat de la 46 de km şi să calculeze cu exactitate circumferinţa anusului cetăţeanului.

Glorioasa-i buclă temporală de pe cap există în toate universurile paralele simultan, în afara timpului. Astfel, cu ea poate gâdila în buric orice fiinţă din trecut, prezent şi viitor.

Înţelegând la perfecţiune cretacicul, Profesor Buclă se poate pune pe podea şi să meargă ca dinozaurul.

Se crede că mustăcioara lui rară nu este dată jos pentru că i-a zis maică-sa că dacă o rade se va îndesi dar va cădea de la sine când îşi va pierde virginitatea.

Slăbiciuni: Croşeul de stânga e complet invizibil pentru el.

Strigăt de luptă: „Coafura rezistă!”

Am găsit nişte poze absolut superbe cu nişte oameni care au depăşit de mult bariera penibilului pe care fizica a stabilit-o a fi finală.

N-au cum să fie hipsteri. Sunt prea ciudaţi. E clar că sunt super eroi. Le-am scris poveştile de origine. Cîte unu, cîte unu, să nu mă surmenez.

GĂINOMANCERUL

Găinomancerul are puterea de a mâna mintal orice galinacee din univers. Le hipnotizează cu privirea lui rece, de cuţit şi le poate controla după voinţa lui. Pe deasupra, poate comunica telepatic cu găinile, adunînd informaţii de la ele şi văzînd prin ochii lor. Dacă se concentrează adânc, poate să învie o găină moartă, sau chiar părţi dintr-o găină, cum ar fi aripi picante de la KFC şi să le folosească ca pe o armă. Se spune că atunci când e mânios, se poate transforma într-o găină uriaşă cu puteri ce depăşesc înţelegerea umană.

Fire sensibilă, a crescut într-un abator de mic, loc în care lucrau părinţii lui. Vedea cum se omoară găinile şi plângea. La vârsta de 6 ani a văzut că lacrimile lui absorb spiritele găinilor şi că acestea se lipesc la spiritul lui, formând o forţă psihică de răzbunare. Slăbiciunea lui este sosul cu usturoi.