Motoarele de căutare au obiceiul să autocompleteze cam ce ai vrea tu să cauţi, în funcţie de primul cuvânt. Fac asta pe baza cautarilor anterioare. Spre exemplu, daca o mie de oameni caută pe Google „Puya este un manelist ordinar”, al 1001-lea daca ar scrie „Puya este”, motorul ar anticipa că probabil domnul vrea să scrie în continuare „un manelist ordinar” şi ar autocompleta căutarea.

Cum românii au făcut foarte multe lucruri zglobii pe oriunde s-au dus, nu e de mirare că motoarele de căutare autocompletau nişte lucruri extrem de pestriţe când cetăţeanul voia să caute „românii sunt”, „romanians are” sau „les roumains sont”.

Aşa că publicitarii de la McCann Erickson au făcut o campanie drăguţă pentru ciocolata Rom. Pe pagina lor romaniisuntdestepti.ro (nu intraţi să le faceţi trafic, că iau bani. Credeţi-mă pe cuvânt): au pus oamenii să caute „romanii sunt destepti”, „les roumains sont intelligents” „romanians are smart” până când au dat peste cap variantele anterioare de autocompletare, ca acestea de mai sus să apară ca prima sugestie.

Campania a funcţionat.
Şi acum, dragi prieteni, este treaba noastră să o stricăm. Vom face ca google să autocompleteze „Românii sunt” automat cu „nespălaţi”. De ce, mă întrebaţi? Din patru motive:

1. Pentru că noi nu credem în încurajare pozitivă. Dacă unui copil submediocru îi spui că e special şi deştept, asta îl va încuraja să fie submediocru în continuare. Realitatea e tristă şi dură, dar nu o poţi depăşi decât după ce o accepţi. Sistemul nostru de educaţie lasă de dorit şi analfabetismul e la 40%. Avem cei mai mulţi analfabeţi din estul Europei şi dublul mediei europene. Cum naiba să spui, în cazul ăsta că românii sunt deştepţi?

2. Pentru că este adevărat. Românii consumă 400 de grame de săpun pe cap de locuitor. Media vestică e de 5 ori mai mare. Concluzia logică? Suntem nişte nespălaţi. Poate dacă o spunem destul de tare, o să se simtă nişte nespălaţi şi o să se spele.

3. Pentru că urâm campaniile băşite ale publicitarilor de doi lei, făcute să vândă ciocolată şi să facă mârlanul nespălat să se simtă deştept. Lovim şi împuţitul mândru că are ceva în cap care nu e şampon, şi publicitarul care se freacă pe burtă că i-a ieşit o campanie.

4. Pentru că suntem troli şi ne place să stricăm lucruri frumoase.

Cum facem asta, mă întrebaţi?
1. Căutăm pe google următoarele fraze: V-am făcut şi linkuri, trebuie doar să daţi click pe ele.

românii sunt nespalati
romanians are unwashed
les roumains sont puants

Căutăm des. Căutăm zilnic. Căutăm până google-ul autocompletează de la sine şi mai căutăm puţin ca să fim siguri.

2. Spunem la oameni de campanie. Pe Facebook, pe twitter, pe orice. Pune pe site-ul tău, spamează lista de messenger ca un cocalar. Nu contează cum. Cu cât suntem mai mulţi, cu atât merge mai repede.
Eu nu vând ciocolată.
Eu nu fac bani din trafic.
Eu nu sper să câştig vreun premiu în publicitate cu campanii jenante.

Eu vreau doar să conştientizăm că puţim şi, poate după ce conştientizăm, ne ducem să facem un duş.

În curând, un site mai frumos pentru campanie. După ce se trezesc minionii mei. Pentru că eu am simţul estetic şi capacităţie organizatoriceşti internautice ale unui sac de cartofi.

Cred că hârtia igienică rusească este cea mai bună motivaţie pentru a mânca sănătos.

Pur şi simplu nu-ţi permiţi să rişti să bagi 4 beri cu o şaormă şi nişte aripicante, când ştii că tot ce te aşteaptă acasă e hârtie igienică rusească. Dacă e să faci o diaree cruntă şi să stai o zi pe tron, ştergându-te doar cu hârtie de-aia, în 3 ore anusul tău o să arate ca anusul unui pedofil chipeş dupa 3 ani de pârnaie.

Io am numa’ de-aia acuma şi mănânc doar cereale integrale, morcovi şi orez fiert, cu piept de pui. Ca să evit hemoragii interne.

Am scris un monstru de text de 4 pagini. Îl recomand doar oamenilor interesaţi de domeniu şi/sau cu extrem de mult timp liber. Varianta completă aici.

Pentru restul, am extras cam 1/3 din text

Eşti şomer fără nici un talent util? Îţi zice mă-ta că te dă afară din casă dacă o mai freci în faţa calculatorului neproductiv 10 ore pe zi jucând Travian şi uitându-te la poze cu foştii colegi de liceu pe Facebook? Nu prea ştii să interacţionezi cu alt om? E timpul să te faci bloggăr de succes. Cu destul timp investit, şi o lipsă completă a oricărui tip de orgoliu, în maxim un an poţi câştiga lunar sume fabuloase de 6-8 milioane pe lună + pachete de biscuiţi, ciorbă la plic, telefoane cu împrumut şi alte bunătăţi!

Nu mai sta pe gânduri, ţine-te de ghidul meu şi în curând o să te băşeşti prin mătase!

[...]

4. Cum să ajungi bloggăr relevant care câştigă bani din asta

[...]

E foarte hazliu cum se socoteşte cât de relevant eşti ca bloggăr. Nu ţine absolut deloc de trafic, ci de cât de mult eşti linkat de alţi bloggări. Cât de mult vorbeşte comunitatea de bloggări despre tine. În principal, prostului de peste 45 de ani care vrea să facă campanii online îi este prezentat Zelist.ro, site-ul care clasează bloggerii în funcţie de relevanţă fix pe sistemul ăsta:

Cu cât eşti linkat de mai multe blog-uri cu atât ai un punctaj mai mare.
Cu cât ai un punctaj mai mare, cu atât dai mai multe puncte când linkezi pe cineva.

Observaţi cât de stupidă e logica, nu? E ca şi cum cea mai de succes prostituată ar fi aia despre care vorbesc cel mai mult alte prostituate, nu aia care are cei mai mulţi clienţi/ cel mai mare tarif.

Adicătelea dacă iei 100 de prostituate hidoase şi le pui să se laude reciproc una pe alta, automat toate o să fie în top 100 cele mai de succes prostituate, chit că nu le fute şi nu le plăteşte nimeni.

La fel şi cu zelistul şi relevanţa în blogosferă. Dacă iei 100 de elevi de liceu, îi pui să-şi facă toţi câte un blog şi să se ocupe o oră pe zi aşa: 30 de minute să scrie un articol despre orice tâmpenie vor ei, cu link la cât mai multe articole de pe blogurile ălorlalţi 99, şi jumătate de oră să comenteze unii la alţii, în 2 luni ar fi toţi 100 cei mai relevanţi bloggări din românia.

Evident, să se treacă şi în blogroll unul la altul.

Eu am un trafic de vreo 4-5 mii de unici pe zi. Dar asta, din fericire pentru mine, nu mă face bloggăr relevant.

Dacă te uiţi pe orice listă cu top 20 bloggări relevanţi, maxim 5 sar de 1000 de unici pe zi. Iar restul adunaţi nu ajung să aibă trafic în cea mai bună zi cât am eu într-una proastă, în care nu scriu nimic.

Cam ăsta e sistemul şi asta trebuie să faci ca să ajungi să scrii articole despre napolitane pentru un bax de napolitane ca un bloggăr relevant:

a) Îţi faci un blog şi treci la blogroll toţi bloggării fomişti din univers. Le dai un mail să te treacă şi pe tine acolo.

b) Scrii articole despre articolele altora, cu multe linkuri. Speri să facă şi cineva chestia asta cu ale tale

c) Chit că nu ai nimic de spus despre un subiect actual, scrie despre el fără să spui nimic. Pentru că oamenii caută pe google subiecte actuale. Să zicem că Emil Boc i-a dat muie unui struţ azi. Tu nu ai o părere despre chestia asta, că eşti prea prost. Însă e ceva relevant ce s-a întâmplat azi şi oamenii o să caute pe internet. N-ai cum să faci trafic doar de la laba în cerc cu ceilalţi bloggări fomişti. Aşa că scrii frumos un articol care începe cu „Aţi auzit că Emil Boc i-a dat muie unui struţ azi? (link către ştire).”
Apoi bagi un paragraf despre biografia lui Emil Boc şi unul despre struţi, copiat de pe wikipedia, (ce mănâncă, cât trăiesc etc). Nu ai spus nimic nou, relevant sau original, dar ai un articol de actualitate. Conform motoarelor de căutare, o să îţi intre câţiva fraieri.

d) Tocmai ai ajuns în top 50 pe zelist fără să ai un trafic mai mare de 100 de unici pe zi. Felicitări! Dă refresh la mail până îţi trimite un PR/ Expert Social Media oferta lui să scrii un articol despre biscuiţii cu gust de pulă, cu link la site-ul pentru biscuiţi cu gust de pulă, pentru 2 pachete de biscuiţi cu gust de pulă.

e) Te bucuri de biscuiţii tăi cu gust de pulă. Nu uita să nu ratezi vreo conferinţă despre blogging sau social media! Acolo cunoşti oamenii care fac următoarele campanii pe bloguri! Acum ai burta plină de biscuiţi, dar e şi mâine o zi!

[...]

6. Concluzii

Social media e utilă doar pentru crescut traficul pe un site. Dacă nu e o corelaţie directă şi relevantă între trafic pe un site şi banii pe care îi faci, trebuie să fii extrem de prost să investeşti în social media. Foloseşte metode tradiţionale de marketing.

Nu există bloggeri bogaţi. E doar o modalitate pentru nişte şomeri să nu moară de foame. Şi oameni isteţi să-şi suplimenteze veniturile. Nimeni nu câştigă mai mult de 10-15 milioane pe lună din blogging.

Bloggării relevanţi au un trafic minuscul şi închis. Relevanţa lor e o ţeapă pe care şi-o umflă reciproc.
Blogosfera e o sferă foarte mică de autişti fără talent, care vorbesc între ei, despre ei. Au un trafic nesemnificativ, în mare parte făcut tot de oameni din blogosferă. Degeaba convingi tu un fomist să-ţi scrie despre produs şi o face pentru o lingură de ciorbă. Reclama aia o să o vadă doar 50 de fraieri, la fel de fomişti ca şi ăla care a scris.

Trebuie să fii tâmpit să crezi că dacă-ţi scrie Adrian Ciubotaru despre motivele pentru care bea el bere Ciuc, o să-ţi cumpere cineva vreo bere în plus.

Dacă Marius Moga şi Guess Who pot să sară atât de sus, să se apuce, în pula mea, de baschet şi să mă lase cu muzica lor de tot rahatul.

Hitler îşi turnă ceaiul de muşeţel în cănuţa lui. Era clar că era cănuţa lui, pentru că scria „Hitler” pe ea. Îi plăcea cănuţa aia, şi ceaiul de muşeţel. Închise ochii şi lăsă aburii frumos mirositori să i se strecoare în nări. De-odată, un zgomot de vortex temporal răsună în spatele lui, făcându-l să scape cănuţa aia care-i plăcea foarte mult pe covorul proaspăt curăţat, din păr pubian de cămilă. Era un covor unicat. Pentru un moment, Hitler crezu că cineva trăsese apa la veceu fix în spatele lui, pentru că era genul de prost care nu mai auzise niciodată un vortex temporal, şi sunetul e similar pentru urechea neantrenată. Se întoarse brusc şi mare îi fu mirarea cînd dădu cu fruntea de oţelul tare şi rece a unui pistol. La capătul celălalt al pistolului începea o mână. Şi la capătul celălalt al mâinii, era umărul drept al lui

FLORIN SALAM, CĂLĂTOR PRIN TIMP

Jumătate de oră mai târziu, Hitler era încă extrem de nedumerit.

- Mânca-ţi-aş ţie cardanul, dacă am înţeles eu bine, tu vrei să-mi spui mie că eşti un ţigan român din viitor, care a venit să mă omoare că am fost bulangiu în istorie sau ceva, concluzionă Hitler, scărpinându-se în mustaţă.
- Da, guştere, exact aşa e. Te-ai ginit de figură!
- Boss de boss, mă scuzi, dar nu înţeleg o fază. Dacă tu zici că eşti baragladină de Dunăre, cum pula mea de vorbeşti aşa de bine germană?
- Hă, hă! Hăhăi Florin Salam din toate fălcile. Păi bă ciupitule de molii. Tu chiar crezi că am stat eu, un cântăreţ bengos să învăţ germană? De fapt vorbeşti tu română de manelist!
- Cum pula mea?
- Păi simplu, fraiereştene. M-am uitat io pe limba voastră de rahat şi am zis că mi se rupe capu până la ştangă dacă învăţ rahatul ăla. Aşa că am zis că-i mai uşor să mă întorc în timp vreo 2000 de ani şi să trăiesc vreo 50 de ani printre triburile germanice, fiind o influenţă culturală atât de puternică încât să învaţă ei să vorbeşte ca mine.
- Adică, tu vrei să zici că toţi nemţii vorbesc, de când suntem noi, ca nişte garoi din cauza ta?
- Ce să-i faci, eminentule dacă aveaţi o limbă nasoală? N-am loc în maşina timpului pentru translator. Trebuia să ne înţelegem şi noi într-un fel.
- Deci din cauza ta, limba germană n-a mai existat absolut deloc?
- Ăhă, mormăi Florin Salam, zâmbind mulţumit de sine.
- Să-mi bag toată pula!
- Lasă, bă, că n-ai pierdut nimica. Suna gen flugănştugănbaindăr. Ţi se împleticea limba-n gură ca la proşti când vorbeai.

Florin Salam îşi dădu seama atunci că era singurul om din univers care auzise originala limbă germană. Şi nu mai ţinea minte nimic din ea. Că nu o auzise decât la nişte filme porno extrem de scârboase, la care se uitase doar de curiozitare, dar care, deşi n-ar fi recunoscut niciodată, îi provocaseră un început de erecţie. Mai mult la rădăcină, aşa. Hitler profită de momentul de introspecţie a cântăreţului să aplice un călcâi din săritură rotită peste pistol, care zbură spre mijlocul covorului ăla extrem de rafinat. Cu un rânjet hitleresc, Hitler scoase de le şold propriul său pistol, îndreptîndu-l spre Florin Salam.

- Mori, belitule!, răcni Fuhrerul.
Cu o încruntare încrâncenată pe chipul temător, Salam folosi asul din mânecă:
- Nu cred că ai putea să-l omori… pe tac-tu!
- N-ai cum să fii taică-miu! Protestă Hitler, complet uimit.
Încet, Salam băgă mâna în paltonul lui de nurcă şi scoase un portofel de piele D&G. Din portofel lăsă să cadă o singură fotografie, bătută de timp.
- Atunci cum îţi explici poza asta cu mă-ta dezbrăcată?

Hitler scăpă pistolul din mână, lovit de un puternic conflict intern. Florin Salam îl ridică cu o mişcare destul de fluidă pentru câtă burtă are, şi i-l propti în frunte.

- Acuma mori tu, belitule! Dar întâi împachetează covorul. Vreau să-l iau acasă. Ar merge extrem de beton cu leul de marmură.
- Doar nu ai putea să-ţi omori propriul puradel!
- Puradelu’ meu? Ce-ai mă, te-am prostit. Nu eşti fii-mio.
- Dar… mama, dar.. poza?
- A, decât i-am dat o muie, n-am futut-o, chicoti Florin, mulţumit de el. Era prea naşparlie, concluzionă el, gâdilând trăgaciul cu degetul, fix când un zgomot ce nu putea fi nimic altceva decât un vortex temporal se auzi în spatele lui.

-Stai! Răcni al doilea Florin Salam, cu cioc şi petec de pirat la ochi. Nu-l omorî pe Hitler!
Primul Florin Salam nu fu deloc uimit. Nu era primul paradox temporal pe care l-a creat în călătoriile lui prin timp.
- Dar nu înţeleg! E un personaj negativ! De ce să nu-l omor?
- Pentru că, chit că a făcut lucruri nasoale, dacă-ţi vine să crezi, fără el lumea trece printr-o serie de evenimente şi mai nasoale, de, în prezent, situaţia e mult mai nasoală decât ţi-ai putea imagina. Adică uită-te la mine!
Şi al doilea Florin Salam chiar arăta destul de nasol.
- Pe bune, nu te-aş minţi că ce dracu’, io-s tu. Hitler e rău, dar e un rău necesar.
- Ca şosetele?
- Exact ca şosetele.