Să protestăm! Să ieşim în străzi!

Revoluţie! Vrem să fie bine şi să nu mai fie rău!

Calafat preşedinte! Jos Iliescu Băsescu!

Dragi prieteni. Dacă sunteţi ca mine, aveţi chef de revoluţie şi mişcări populare, dar nu aveţi timp şi chef să vă gândiţi la prostii de genul “noi pentru ce protestăm”, “ce vrem mai exact” şi alte vrăjeli de genul. Să luăm o pancartă în mână şi să ieşim în Piaţa (insert name here)!

Fix pentru oameni ca noi, cu sânge roşu, cu nevoie de schimbare în vine şi spirit revoluţionar, eu şi gaşca mea de spiriduşi pantofari am făcut site-ul de pancarte pentru orice ocazie.

Vrei să protestezi ceva, orice? Downloadezi o pancartă, o printezi, şi ieşi în stradă cu ea!

PANCARTE.ORG

Un deviant a înţepat femei în cur prin tramvaiul 41. A fost identificat şi prins de poliţie.

Toate bune şi frumoase, aproape ca într-o ţară civilizată.

Jurnalistul de mare angajament Grigore Cărtianu (Gregoir pentru apropiaţi, faţă de tractorist pentru oamenii care au lucruri mai bune de făcut decât să reţină numele tuturor proştilor) îndeamnă pe pagina de net a ziarului Adevărul toţi cititorii apţi de “jurnalism cetăţenesc” să pună umărul la treabă ca să afle “informaţii de larg interes, care nu răzbat din ancheta autorităţilor”.
Care sunt aceste informaţii de larg interes, complet relevante într-un demers jurnalistic demn de un ziar care se respectă vag, nu staţia locală OTV din Frecăţei?

• La ce liceu a studiat Cătălin Nistor?

• Dacă a absolvit o facultate, care e aceea?

• Cu ce se ocupă la UniCredit Ţiriac Bank?

• A mai avut ieşiri ciudate sau violente?

• Cine sunt şi unde locuiesc părinţii săi?

Pentru că e absolut normal, pentru o bălăceală scârboasă în presă de ultima speţă, pe care ar citi-o şi vânzătoarea de seminţe de la autogara Babadag  să frece Cărtianu la icre 4 foşti colegi de liceu şi două profesoare pensionate de română, dacă-şi mai aduc aminte de obiceiurile dubiosului din adolescenţă. Înţepa colege cu compasul în cur, sau doar făcea cercuri cu el?

Evident, trebuie stresaţi şi nişte colegi de muncă. Era datoria lor, în calitate de colegi de muncă, să vadă în ochii lui licărul de înţepător de cururi.

Dar cel mai mult trebuie deranjaţi nişte bătrâni de vreo 60-70 de ani, care şi aşa probabil merg cu capul în pământ de vreo 2 zile de ruşine că fiul lor e un deviat sexual care o să facă puşcărie. Să afle dom’le, opinia publică unde stau! E important să ştim noi adresa nesimţiţilor lui de părinţi! Că e vina lor că la 38 de ani ăla s-a apucat de înţepat dudui în tramvai! Să se ştie clar adresa, poate se găsesc vreo 2-3 mai tâmpiţi decât fiul lor să le spargă uşa să o facă pe justiţiarii.

Pentru că Cărtianu n-are cu ce să-şi umple ziarul decât cu acest Charles Manson mioritic. CăCărtianu vrea să scormonească în vieţie unor oameni care chiar n-au nici o vină sau legătură cu apucăturile bolnave ale arestatului, poate scoate un senzaţionalism, un antecedent, un orice, să cumpere lumea ziarul şi să crape seminţe.  Să vedem interviuri cu vecina părinţilor: “ia spune, maică, când era mic, arăta ca şi cum peste 30 de ani o să înţepe femei în cur în mijloace de transport în comun?” “total, maică, total”.

Ce relevanţă are?

O grămadă de oameni cu ceva mai mult bun simţ i-au comentat jurnalistului, bătându-i obrazul că e complet greţos ce sugerează el cititorilor că ar trebui să facă. Iar lacheii lui Cărtianu au şters repede comentariile. CăCărtianu nu e genul de om care să accepte criticile.

Aşa că simt nevoia să îndemn şi eu populaţia la nişte jurnalism cetăţenesc.

Ştie cineva cine sunt şi unde locuiesc părinţii lui Cărtianu?

Cred că cineva ar trebui să o informeze pe mama lui că fii-so e foarte prost. Şi nu avem cum să facem asta fără să aflăm adresa ei exactă.

Şi dacă tot suntem acolo, poate întrebăm şi o vecină pe câţi oameni i-a înţepat accidental Cărtianu în cur cu nasul lui ascuţit.

"După gust, cred că am scormonit căcatul cu degetul acesta"

Eram ieri pe la muncă şi, ca tot omul care se respectă, stăteam pe facebook şi dădeam comentarii la hoha la necunoscuţi nefericiţi care au avut proasta inspiraţie să-mi dea add. Ce dracu să fac la muncă.

O duduie bagă o serie de vreo 4 poze din categoria asta:

Şi dau un comentariu cretin. Nici hazliu, nici isteţ. Pur şi simplu mă plictiseam şi o întreb, complet inocent, pe duduie dacă tapetul se asortează cu carpeta, sau ceva de gen.

A doua zi mă trezesc cu comentariul şters şi cu prima frază din dialogul de mai jos în căsuţa de mesaje. Cum îmi place să discut ceva cretin înainte de a  mă spăla pe dinţi, am răspuns. De ieşit a ieşit cel mai absurd dialog pe care l-am avut anu’ ăsta.

Look at this fucking love connection

O zi genială, dragi hipsteri. Vreau sa încep pelerinajul prin ce se mai face și ce nu se mai face în lumea hipsterilor prin a vă reaminti, ca de obicei, că niciodată, dar absolut niciodată nu trebuie să ne referim la propria persoană prin cuvântul “hipster” decât în documente de circulație internă, ca ăsta. Repetați după mine:

“Sunt creativ, nonconformist și cu un simț estetic cu trei străzi în fața celui al oamenilor obișnuiți. Așa aleg eu să îmi exprim personalitatea, și dacă nu înțelegi asta e din cauză că ești țăran ignorant, frate. Nu sunt hipster. Terminați cu catalogările ăstea care demonstrează doar mentalitatea voastră înapoiată!”

Și că am stabilit asta, să trecem mai departe, dragi hipsteri.

Luna asta e ultima în care  putem, din cauza unui vocabular limitat, înlocui orice adjectiv pozitiv legat de absolut orice obiect sau concept din univers cu cuvântul “genial”. Dacă ai ceva de bine de zis de ceva, în continuare e genial. George s-a îmbrăcat genial, Mihai are o curea genială, ultima melodie de la Omul Cu Șobolani e genială, Albert Einstein era un tip deștept cu o coafură absolut genială. Cuvântul genial, deși este genial, din păcate va intra în mainstream foarte curând și nu va mai fi deloc alternativ să-l folosești. Se recomandă, de la sfârșitul lunii, înlocuitul lui cu alte cuvinte mai trending. Cuvântul trending, spre exemplu, este foarte trending. Țineți minte regulile ăstea foarte simple de comunicare și veți putea și voi, la fel ca și mine, suna absolut genial în pofida unui vocabular utilitar limitat la 2500 de cuvinte.

Muzical, e foarte genial luna asta să asculți manele într-un mod ironic. Dar nu manele românești, pentru că nu e destul de ironic. Căutați ceva foarte obscur și ori mai vechi de 10 ani, ori apărut fix luna asta, dintr-o țară ca Slovacia, Bulgaria, Ucraina, Serbia, etc. Eu, spre exemplu, ascult un taraf foarte mișto de manele prospăt apărut într-un sat din Polonia. N-are rost să vă spun cum se cheamă, că oricum n-ați auzit de el. E important să dansezi pe manele exact ca un manelist normal, doar că cu o expresie de superioritate amuzată pe meclă. Ca și cum ce faci tu e o parodie inteligentă la ce se întâmplă în realitate.

Nu se mai poartă absolut deloc gadgeturile cu butoane, laptopurile clasice și desktopurile. Tot ce vă trebuie e o tabletă. Neaparat iPad sau o marcă obscură, de care nu a auzit nimeni. Butoanele sunt atât de 2010. Dacă te resepecți, ai nevoie de un touchscreen mare, pe care să patinezi din degete ca o persoană hazliu-retardată.

Ultimul accesoriu care se poartă ca să pari artist intelectual neînțeles este cărămida.  Probabil ați observat la toate happeningurile de profil că toți trendsetterii consacrați cară o cărămidă în mână. Nu vă uitați la cărămidă ca și cum ar fi ceva absurd și cretin cum fac toți țăranii care nu înțeleg moda.  Cărămida se întâmplă și e tot ce contează în look la momentul actual. Pur și simplu o ții în mână tot timpul când ieși din casă. În bar se lasă pe masă, niciodată sub scaun. Dacă pentru voi contează estetica personală la fel de mult ca și pentru mine, e recomandabil să aveți între 10 și 15 cărămizi de diferite culori și mărimi acasă, pe care să le puteți asorta ușor la gentuță și șireturi. Aveți încredere în mine. Nimic nu vă accentuează personalitatea unică mai mult decât o cărămidă. Nici chiar eterna eșarfă de la gât.

Și nimic despre Crăciun. E prea mainstream.