Cum săptămâna trecută am reuşit să devin expert în vomitat, m-am gândit să scriu o carte, ca să împart cunoştinţele mele despre acest maiestuos eveniment cu universul.

Există extrem de multe poziţii de borât. Spre exemplu aia prin somn, stat pe spate, practicată în special de drogaţi şi beţivani, care e sublimă dar uneori mortală. Eu însă recomand cu căldură poziţia capră. Oferă un plan orizontal sistemului digestiv, uşurînd evacuarea fără să o forţeze şi stabilitatea absolut necesară unui moment în care echilibrul nu este atît de sus pe lista priorităţilor. Evident, există şi poziţia Dan Puric, în care vomiţi pe Dan Puric.

O dilemă a măcinat omenirea timp de secole: veceu sau chiuvetă? În chiuvetă e mult mai comod dar feliile de salam sunt enervant de greu de scos din scurgere după. În veceu dacă stai mai de sus rişti să îţi sară pe şosete iar dacă îl iei în braţe, mirosul te îngreţoşează inutil de mult. Ţineţi cont că în starea de prevomitat simţul mirosului este mult mai ascuţit şi orice umbră de miros dubios vă cauzează stres inutil. Dacă sunteţi în casă, recomand a treia variantă, un lighean. Totuşi cel mai bun loc pentru vomitat este în aer liber. Nu ai nici o jenă şi nu trebuie să cureţi nimic după. La fel şi pe Dan Puric.

Dacă presimţiţi că o să vomitaţi, vă recomand să vă duceţi la cea mai apropiată farmacie şi să cumpăraţi Dicarbocalm. Acesta neutralizează aciditatea din stomac, dînd borîturii un gust dulceag, plăcut, ca de Nestea fără arome. În acelaşi timp, nu te mai ustură nici gâtul de la acid şi nici nu distrugi smalţul dinţilor. Dacă vreţi să îl vomaţi pe Dan Puric în ochi şi să vă uitaţi la el cum i se topesc pupilele şi urlă, e mai bine să nu luaţi dicarbocalm.

Este foarte important, în cazul în care vomăciunea este acompaniată de diaree să vă repartizaţi o mână pentru şters la cur şi una pentru băgat degetele pe gît. Să nu încurcaţi niciodată. Puteţi înlocui prima mână cu Dan Puric.

Mâine mă duc la Sfântu Gheorghe. Şi acolo, unde se varsă marea în Dunăre, voi forma o nouă societate. Malul ăla nisipos, de la Dunăre în sus, până la drumul spre sat va fi desemnat ca malul de depravare totală şi nimeni nu va putea intra acolo decât dacă este total depravat sau măcar intenţionează să ajungă la acea stare de spirit. Mai la nord de malul de depravare, de acolo până la Ruşi, Bulgari, sau ce or fi în sus va fi vomitoriul. Vom avea nevoie de un vomitoriu atât de mare.

Şi vom curăţa boscheţii de vipere şi vaci, ca să ne putem copula cu vigurozitate pe acolo. Şi toată lumea va fi rege. Eu, un rege mai mare şi restul regi mai mici, dar toată lumea va fi rege.

Şi toată lumea va consuma substanţe ce alterează gândirea, de la alcool la cocaină, trecând prin lipici şi şaorme.  Cine nu va consuma nimic va fi declarat homosexual şi va fi futut în cur cu vigurozitate.

Iarăşi, cine se dă isteţ şi face observaţii pertinente în care sugerează că s-a prins că o anumită glumă are o latură absurdă, deci inaplicabilă în viaţa reală, încercând să pară deştepţi şi amuzanţi prin asta, spre exemplu zicând “dar dacă o femeie nu consumă nimic, ce faci, o declari şi pe ea homosexuală şi o fuţi în cur lol =)” la fraza de mai sus, vor fi declaraţi Antihazul pentru că strică gluma şi inamici ai statului. Apoi vor fi bătuţi cu vipere ude peste ochi şi împuşcaţi în ficat. Apoi folosiţi ca taburet de sprijinit picioarele până mor lent. Prost obicei de femeie mediocră, să observe gluma cu voce tare, ca să vadă lumea că s-a prins şi că a dedus şi unde este latura absurdă. Prost, prost obicei ce merită pedeapsa capitală.

Şi eu mă voi declara încarnarea Sfîntului Gheorghe şi voi înfrânge balaurul societăţii. Şi voi face una nouă, unde toţi suntem egali şi toată lumea este bine venită. În afară de graşi, proşti şi urâţi.

Şi voi trăi într-o casă de lemn iar toţi prietenii mei vor dormi în corturi în jurul ei, să latre la ţiganii care vin noaptea să fure biciclete.

A, şi o să fie şi un festival de film.

Cititorul nu înseamnă nimic. Dacă ai mulţi cititori asta nu înseamnă că scrii bine, că ai ceva de zis sau că eşti ceva mai interesant ca persoană decît alţii. Pentru că e un număr care nu ţine nici de tine, nici de opera ta. Este = factorii de marketing X cantitatea de sex, bârfă, violenţă etc X variabila Q.

Variabila Q este ceva inexplicabil care nu ţine de nimic din universul nostru şi cauza principală pentru care numărul de citiori nu ţine de tine. E variabila care explică existenţa unor lucruri care nu prezintă nimi interesant, nimic inteligent, nimic nou, nimic hazliu, şi nici măcar combinaţia aia de sex, bârfă, violenţă care vinde. Nu există nici o explicaţie logică pentru ce acel lucru este popular decât variabila iraţională Q.

Eu presupun că variabila Q e oarecum legată de inspirarea sentimentului fin că e special în cititor. Omul vrea să se simtă special şi mai bun decît alţii. De multe ori face chestia asta prin definirea clară a gusturilor. Are impresia că anumite lucruri legate de gusturile lui îl fac mai bun decît semenii lui, de la pateul de gâscă la zeul preferat. Şi este cel mai mare defect al naturii umane. Însă, din păcate, dragă citiorule, gusturile tale nu spun nimic despre tine pentru că tot ce îţi place ţie este plăcut şi de idioţi. Picturile lui Dali? Metallica? Filmul ăla fain pe care îl recomanzi la toată lumea? Sunt nenumăraţi idioţi cărora le plac exact aceleaşi lucruri ca şi ţie. Ba chiar 90% dintre oamenii care plac ceva, orice, sunt complet imbecili. Desigur, tu ai putea să fii din ăia 10% dar e prea mică şansa ca faptul că îţi place ceva să spună ceva despre tine încît să fie relevant.

Şi cea mai simplă demonstraţie este faptul că la absolut tot din existenţă, citiorul, în medie este acelaşi. Nu, cititorii noştri de la Caţavencu nu sunt mai deştepţi decât ai lor de la Libertatea. Sigur, se cred mai deştepţi decât ai lor, dar în medie au exact acelaşi IQ, aceleaşi clase, acelaşi tot. Sunt congruenţi cu toţi cititorii de la tot din existenţă. Acceaşi segment de paraleli, procentual mai mare sau mai mic dar la fel în esenţă. Nu. Citiorii mei nu-s nici mai deştepţi decît ai lui Visurât, nici mai proşti decît ai lui Zoso, sunt exact aceiaşi oameni. Aceiaşi oameni o citesc şi pe Bahmuţeanca, şi pe Pleşu. Pe bune! Nu-s cu nimic mai deştepţi în medie ăia de la Pleşu! Tot 90% oligofreni. Serios!

Şi absolut orice ai scrie, oriunde, 60% dintre oameni o să îţi spună că e de rahat. Poţi să le prezinţi un căcat. 60% o să spună „ce scatofil penibil eşti” 40% o să spună „mamaaăăaă cel mai tare căcat pe care l-am văzut în viaţa mea!”. Dacă le prezinţi sensul suprem al existenţei, dacă vine Dumnezeu pe o rază de curcubeu să ne explice de ce trăim aici, 60% dintre oameni o să se uite spre el şi o să zică „ce scatofil penibil eşti” şi 40% o să spună „mamaaăăaă cel mai tare căcat pe care l-am văzut în viaţa mea!”

Dacă schimbi ceva ca să mulţumeşti 60% dintre cititori, 70% dintre ei se vor enerva în ultimul hal. Ştiu, sună a imposibilitate logică dar credeţi-mă pe cuvânt. De aceea nu trebuie să asculţi nici un sfat de la citiori şi nu trebuie să schimbi nimic pentru a le fi pe plac. Nu scrii pentru ei. Părerea unui necunoscut realmente nu contează. Gândeşte-te, probabil e atât de diferit de tine încât n-ai putea să bei o bere cu el. Nu ai nimic în comun cu acel om, de ce să aibă vreo relevanţă o părere din realitatea lui asupra unui fapt din realitatea ta? Dacă vrei să ştii dacă ceva ce faci e de căcat sau nu, întreabă un prieten bun. De obicei e prieten bun pentru că sunteţi orientaţi spre aceleaşi gusturi şi probabil te-ar respecta destul încât să-ţi spună dacă ceva este sau nu de rahat.

Nici un cititor nu vrea să schimbe ceva la tine pentru binele tău, ci pentru ce percepe el a fi bine. Nu doar ăia care dau sfaturi trebuiesc ignoraţi. Există mulţi care nu spun realmente nimic, încearcă doar să te facă să te simţi bine sau să te simţi prost. Pentru că cititorul, în esenţă este un animal trist că nu poate să aibă o operă a lui. De aceea, acest parazit jegos încearcă să influenţeze autorul şi prin el, opera. Acest bălos vierme se vede, în grandomania lui, un păpuşar. Un personaj mai relevant decât autorul pe care îl joacă pe degete şi decât opera, pe care indirect o influenţează. În capul lui, tu scrii pentru el.

Ştiu. Multe dintre cele ce am zis nu au logică. E din cauză că nu sunt nişte concluzii pe care le deduci. Nu ajungi la ele logic, treptat. Ci, cu toate că instinctele îţi spun că nu ar trebui să fie aşa, te loveşti de contraexemple până te resemnezi că aşa e. Şi de aceea trebuie să-ţi urăşti cititorul. Nu scrii pentru că vrei să-i faci un bine. Nu scrii pentru că vrei să îţi demonstrezi superioritatea faţă de el. Scrii pentru că vrei să moară de cancer.

Şi de aceea nu o să îmi schimb eu blogul, să scriu cu negru pe alb, oricât mi-aţi sugera asta.