Dacă dați o tură prin centru zilele ăstea, o să vedeți ceva magic. În sfârșit a ajuns în floare moda bicicletelor cu o singură viteză la hipstărașii români. Până la mustățile ironice mai sunt vreo 2 luni. Dar de ce e magic? Pentru că centru Bucureștiului e plin de dealuri și văi. Și hipstărașii nu prea au condiție fizică.  La vale merge fain, dar la deal, când n-ai o foaie mai mică pe care să schimbi ca să dai mai ușor la pedală, și nici vlagă în genunchi să dai așa, îți rupi pizda în tine. Și poți vedea o droaie de fraieri, cu bicicletele lor vintigi, frumoase de altfel, dar inutile, cum le cară de mânuță la deal. Cât de prost poți să fii să dai 15 milioane pe o bicicletă cu care nu poți urca o pantă de 15 grade.

Mi se pare că a apuța este continuarea logică de la a ațâța.

Cred că hârtia igienică este un termen relativ. Cînd este, doar hârtia igienică e hârtie igienică. Când nu este, și perdeaua de la duș e hârtie igienică. Căcat, și șosetele sunt hârtie igenică la urgență.

Am făcut schița la mașina care merge pe apă. E un design perfect, fabulos, simplu. Îmi trebuie doar piele de Iisus, să căptușesc roțile cu ea.

Na, ca zicea lumea ca nu ştiu cine e Elisabeta Polihroniade. Sau Veta, cum îi zic io, aşa, ca între amici.

Stau şi joc darts în loc să muncesc. Arunc la ţintă spre zeama rămasă în locul unde un coleg a stâlcit o muscă, ca să fie ţintă interesantă. Musca a picat de mult. În urma ei a rămas doar storcoşeala din ea, uscată, lângă punctul roşu al ţintei. Am ochit o dată musca. Mai mult tangenţial aşa, i-am scărpinat cadavrul cu o săgeată. Din bulan, bineînţeles, ca un 6-6 la table. Fără ştiinţă în spate. Mă scobesc cu vârful unei săgeţi în dinţi şi mă gândesc că mi-am dat seama de ce pute căcatul. Ca să ştie proştii să nu-l bage în gură.

Am mâncat cea mai proastă ciorbă de vacă. Urăsc oamenii care spun la vacă văcuţă cînd e în mîncare. De parcă e mai mică şi mai fină când e tranşată. Nu mai rumegă curnuţi şi se balegă în găleata cu lapte. E văcuţă. E o doamnă. De fapt urăsc diminutivele punct. Am o vagă impresie de deja vu. Cred că am mai zis asta. Daca nu, dezvolt in urmatorul. Oricum, la vilacrosse, primu pe dreapta. Restaurant mic, urât, da’ se adună colegii în el din păcate. Plutea osânza prin ciorbă ca meduzele. Am pescuit-o, am aruncat-o, n-a ieşit nimic. Ce a rămas arăta de zici că făcuse vaca gargară şi a scuipat ce mai avea între dinţi în farfurie. Şi avea un gust de untură fiartă, pelin îi mai trebuia şi se făcea săpun de casă lejer. Bucătarii care ratează o amărâtă de ciorbă de vacă ar trebui împuşcaţi.

Urăsc obiceiul românesc de a-ţi face poze în concediu în care tu eşti personajul principal. Uite IO cu nujce statuie în spate. IO la nujce ruine! Nişte munţi în spate şi IO zâmbind. Locul nu contează prea mult, că românaşul oricum nu intră în muzee şi nu vizitează chestii. El se pozează cu ele, ca să vadă vecinii că el a fost pe acolo. Singurul scop al statuii din spate e să-l scoată pe el, pe românaş în evidenţă. Să-l înnobileze prin asociere. De parcă dacă pozează numai statuia nu e destulă amintire. Trebuie să se vadă şi el acolo, să nu zică lumea că sunt pozele altcuiva şi nu are el bani de vizitat Parisul. Genul de oameni care pleacă în concediu cu mâncare în sacoşă ca să economisească un ban. Staţi, bă, acasă că nu meritaţi să vedeţi lumea.

Şi urăsc cum românul de rând e prostit de foame în aşa hal încât are impresia că carnea e regina mâncărurilor. Te invită la el, îţi pune o bucată de carne în farfurie. Chioară, aşa, fără garnitură, fără nimic. Că garnitura e mai ieftină deci automat e de umplutură, automat pentru săraci şi automat nu e de el. Să fie acolo, carne la discreţie. Carne cu pâine. Las-o în pula mea, nu-s vegetarian, da nici hienă nu-s să hăpăi carne friptă cu pâine şi să zic că e masă. Dacă peste 50% din ce e în farfurie e carne, o faci greşit. Nu e dovadă de burghezie sau de huzur că mănânci carne goală, fraiere. Nu e ca şi cum mergeai cu autobuzul când erai sărac şi acuma mergi numa cu taxiul. Ştim că ai mâncat fasole goală toată viaţa şi acuma vrei să compensezi. Da’ nu merge aşa gastronomia.

Adina este o femeie, dar mai ales un om. O „trestie gînditoare”, cum spunea Aristofan. Multe idei intră în capul Adinei. Dar, din păcate, acolo nu prea au loc, aşa că se amestecă şi se zbat ca musca între geamuri. Ce rezultă e o serie de cugetări cum universul nu a mai văzut. Eu, cu voia voastră, sunt doar un umil culegător.

Adina despre imixtiunea filosofiei în gramatică:
„e bine sa fi constient de ce ai da daca imi zici acuma ca l-ai citit pe hegel si l-ai inteles, s-ar putea sa vorbesti singur ca n-ar mai fi cazu sa raspund”

Adina despre cel mai bun înălbitor, cititul:
“nu siguranta citesti mai mult ca mine.. nici nu ma gandeam sa fie altfel..si cu siguranta de asta esti si asa imaculat”

Adina despre constipaţia intelectuală:
„glăsui multe pe care noi le gandim si nu le scoatem din noi”

Adina despre metempsihoza pulii:
„eu nu vreau sa fut prea multi.. in viata asta…”

Adina despre etica vorbitului singur:
„AI RESPONSABILITATEA UNUI INTERLOCUTOR?”

Adina despre claritatea neclarităţii:
„nu imi este clar ce intelegi tu prin coerenta”

Adina despre pişatul în zăpadă, în sensul cognitiv:
„faci o trasare usor tremurata tu”

Adina despre umor:
“treaba asta e distructiva fiintei”

Adina despre internetul ca o fiară:
“da, am multe de spus, cu totii avem, internetul nu e o rezolvare. ok e o activitate, dar e ceva periculos cand il folosesti pt comunicari mai ample.”

Adina despre cum să te urci pe internaut şi să faci opturi:
“locul unora poate nu e pe internaut, se comporta stangaci, asta nu inseamna ca sunt prosti”

Adina despre coerenţă, peşti şi biciclete:
“cu incoerenta pe care o am sau nu o am, chiar nu conteaza si nu fac nici aici si nici intr-un alt loc internaut, dovada vreunei competente in comunicare.”

Adina despre bolile cu transmitere sexuală ale utilizatorilor de facebook:
„lumea mea nu e internetul, si nici conturile defecte de pe domeniul asta al nebuniei, ca tot ce iti faci pe internautul asta duce spre dementa.”

Adina despre cum să te întorci dintr-o idee ca să ajungi la ea:
“nu traiesc pe internet, dar atunci cand o fac nu e relevant.”

Adina despre pericolele gânditului:
“nu sunt intelectuala si nu consider asta un mod sanatos de viata, oricum!”

Imi face si mie cineva tricouri cu mesajele astea?

Data: 31 Martie

Mood: Depresiv

Melodia zilei: Lady GaGa – Bad Romance

Draga jurnalule.

Azi mi-am luat o palariuta, ca sa nu se vada ca chelesc. Dar tot sunt depresiv. Iar vine Pastele, iar o sa-mi aminteasca toata lumea cat de tare e Iisus. Cum a murit el si a inviat in 3 zile. Eu am dat cu capul de dulap cand spalam vasele acu 3 saptamani si mai am cucui si acuma.

Imi vine sa ma sinucid dar mi-e ca imi ia 3 ani sa invii si iar ma fac de cacat.

Macar nu mai e tata asa dezamagit de mine. De fapt e, dar nu ma mai freaca la cap, ca acuma e dezamagit de altii. Niste draci au furat meserie si au plecat sa-si faca iadul lor. Iadu fara mogul. Care e exact ca iadu normal doar ca nu au sef si toti dracii sunt imbracati in patinatori artistici sa fie mai enervanti. Si taicamio a vorbit cu sfantu Petru sa nu lase lumea in iadul fara mogul si acuma astia tipa ca sunt cenzurati. Mna, ei au impresia ca e loc de doua iaduri pe piata, ca lumea are destul suflet sa se chinuie in doua locuri. Ma rog, nu ma bag. Birocratie. Da macar nu ma mai injura pe mine.

Mergeam cu bicicleta si mi-a cazut palaria si cat nu eram atent un puradel mic a venit si m-a scuipat. Si am vrut sa ii dau o palma si a inceput sa tipe ca-l molestez si toata lumea se uita urat la mine de parca io sunt personajul negativ. Iisus tot zicea sa intorci celalalt obraz, dar lui ii e usor ca pe el nu-l scuipa nimeni.

Maine e 1 aprilie. Iar imi dau copiii cu cacat pe clanta.

Dan Puric este un actor care joacă rolul de filosof. Înainte de a juca acest rol, a fost doar un actor. După ce a absolvit UNATC a jucat la teatrul din Botoşani, iar după 1988 la Teatrul Naţional din Bucureşti. Ca actor s-a specializat în pantomimă. Dar nu pantomima lui mă enervează. Maxim mă lasă rece şi mi se pare penibilă. În schimb îmi vine să-i dau cu barda în cap  personajului pe care-l joacă de ani buni: filozoful care le ştie pe toate, specializat in truisme patriotico-mistice.

Dan Puric are un cult al personalităţii bine construit. Habar n-am cum, dar a ajuns să apară la absolut orice emisiune despre nimic. Nu există subiect prea mic sau prea mare pentru Dan Puric. Şi în legătură cu un muc de pe mânecă Dan Puric are o viziune despre viaţă-

Acum ceva timp, la o emisiune, ne explica grav cum el este atît de cunoscut încît îl recunosc şi cerşetorii pe stradă. Normal, în pula mea,  că te recunosc, dacă îţi pui vasilca aia creaţă şi mare cît o sobă pe coperţile tututor cărţilor tale, expuse în vitrinele librăriilor, la raftul de lectură lejeră, între Coelho şi seria “Twilight”. Aţi observat cum în toate pozele, Dan Puric are o faţă îngîndurată, ca şi cum poartă grijile noastre în spate? E studiată, să nu credeţi că e accidentală. Dar Dan Puric, filosoful, este un personaj fabulos. Reuşeşte să spună chestii de bun simţ, pe care le ştim cu toţii, pe un ton grav, de parcă le-a descoperit doar el, iar discursul mistico-patriot este perfect calibrat pentru a peria românul prost care vrea să se simtă special. Normal că îi place să-l asculte pe Puric. Doar e unul dintre puţinii oameni care îi spune că e unic. Că are un spirit complet, ce se naşte doar la curbura Carpaţilor. Că e mai bun decît restul oamenilor doar pentru că s-a născut în acelaşi spaţiu culturalo-geografic cu Dan Puric.

O altă latură care face discursul lui Dan Puric fascinant este că te uiţi la el şi vezi un Tudor Chirilă cu 10 ani mai bătrîn şi mai sofisticat. Dacă Chirilă are discursul perfect construit pentru a impresiona fete de liceu mediocre, pe care dacă le faci să se simtă importante le fuţi la strâmt, cel al lui Puric este ceva mai sus. El nu se duce la licee să vorbească, ca să se simtă important. Se duce prin amfiteatrele universităţilor. Ţinteşte către fete de facultate care vor să se simtă inteligente şi artistice. Genul de fete care dau la facultatea de Filosofie pentru că sună bine titlul. Care se duc la monoloage cu iz de teatru ce se ţin în baruri urîte, pentru a se simţi culte. Iar capacitatea lui Dan Puric de a gîdila orgoliul acestor pseudointelectuale este admirabilă.

Şi de-aia îmi vine mie să îl spînzur de limbă. Că aş vrea să vină la televizor să zică „Coaie, io mănînc rahat aici ca să produc umectarea la dudui postadolescente, şi îmi iese oribil de bine. Fut la pseudointelectuale cu barbă-n pizdă cum n-a văzut neam de neamul tău! Îmi ud cucul ceva de speriat! Am futut la viaţa mea mai mult decît aţi făcut voi labă! Cu mecla asta a mea de fraier coclit şi cu freza mea ca păru’ de pe cur io fut de borăsc. Borăsc de atîta futut!”

De-aia îl urăsc eu pe Dan Puric. Sunt invidios pe el. E unul dintre puţinii oameni care fut mai mult decît mine. Dar nu asta e problema. Eu sunt uimit cum poate să mănînce atîta câcat cu faţa aia serioasă. Nu îl bufneşte râsul cînd behăie truisme şi pansamente intelectuale pentru ratatul de rînd. Se uită în ochii prostului şi îi spune că e special şi că e norocos că s-a născut român. Că e cel mai viteaz şi deştept dintre traci. Că e etapa intermediară dintre om şi dumnezeu. Că ar trebui să se iubească pe sine şi pe aproapele lui, pentru că suntem cu toţii sămînţa stelelor. Suflete de poeţi. Spectrul simţirilor noastre e mult mai adînc decît al oricui altcuiva. Noi trăim mai cu viaţă, care e un lucru frumos! Nu aş putea niciodată să aberez în aşa hal cu faţa aia serioasă a lui.

Şi aici mi-e puţin teamă şi scîrbă. Că am impresia că a trecut de faza în care mestecă căcat pentru ochii altora. Eu am impresia că Dan Puric îşi înghite căcatul singur. Că se ia în serios. Că a uitat de unde a pornit. De la futut pizde de la UNATC, Filosofie şi UNArte. A ajuns ca cîinele ăla a lu’ Pavlov care salivează la bec. A ajuns să mănînce căcat cum pune cineva un bec pe el. Cu toate că nu e nimic de futut prin jur.

În vremurile bune ale pilozităţii inghinale exista obiceiul fain să îi zici lu’ un drac mic „bă, du-te la mă-ta şi zi-i că am zis io să aducă traista cu păr”. Ei bine, în ultimul timp acest gen de banc mîrlănesc nu prea mai poate fi făcut. Eu spre exemplu, în nodouroasa mea viaţă sexuală am văzut mai rar pleată la dodoaşcă decît am văzut zebră. Şi aia timidă, tunsă şi mică. Zic de floacă, nu de zebră. Zebra era bine.

Aşa că dragi vînători de muieri, m-am gîndit eu să fac un ghid scurt despre cum să duci otreapa la blană. Şi nu, fără babe şi ţărănci, asta ar fi trişat.

Se pune problema cam aşa. Unde găseşti tu o muiere civilizată, care a ajuns să vadă miner cu casca mov pentru prima dată după mineriade care să ducă după dînsa păr la mingeac, şi mai ales, cum este o asemenea femeie?

Pentru asta trebuie să facem profilul psihologic al acestei rare creaturi cu desiş la peşteră. Ce ar determina-o să ţină barba be jos când până şi la căminul cultural din Babadag nu mai găseşti aşa ceva?

În primul rînd duduia trebuie să fie puţin strâmbă. Nu urătă. Strâmbă oleacă la înfăţişare de parcă a desenat-o ăl de sus cu mîna stîngă. Să aibă nişte trăsături mai ciudate, gen un nas coroiat, urechi clăpăuge, pieptul plat, cracii crăcănaţi excesiv sau orice altceva. Finuţ, nu cît să fie cioată. Cît să fie diferită. În al doilea rînd trebuie să fie destul de proastă încât să creadă ca defectele ei nu o fac urîtă ci doar frumoasă ÎNTR-UN MOD SPECIAL. O frumuseţe care iese din tipare, care deşi nu arată ca standardul de frumuseţe, înmoaie inima într-un mod plăcut.

Asta trebuie să creadă proasta despre ea.

În al doilea rînd trebuie să fie o snoabă pseduointelectuală care să aibă impresia că e cultă. Că se învîrte în cercuri strâmte. Că o arde artistic şi elevat şi că este specială. Numai aceşti factori combinaţi pot aduce o femeie la gradul de prostie la care să îşi lase flocii să crească.

Pentru că va crede că flocii ăia fac parte din şarmul ei. Că sunt ceva fin, diferit, apreciat de un cunoscător ca pe un vin bun. Atît de excepţional de proastă trebuie să fie proasta încît să-şi poarte flocii ca un simbol al statutului ei intelectual şi al frumuseţii ei neconvenţionale.  Trebuie să fie proastă de gârâie.

Bun, am stabilit asta, acuma unde putem să găsim proasta cu tuleie la scorbură?

În primul rînd la evenimente de căcat care se petrec în cluburi. Dacă una din cele două piese de căcat de teatru de căcat care fac turul cluburilor de căcat din Bucureşti, „Monoloagele Vaginului” sau „Dragostea durează 3 ani” sunt pe lângă tine, du-te! O să găseşti sigur pizdă cu floci tînără pe acolo, că e exact genul de eveniment pe care numai o asemenea proastă l-ar aprecia.  Dacă vrei să mergi la sigur uită-te la programul de la „Motoare”, „Club A” sau „Lăptăria lui Enache”. 3 cluburi clasice de labagii şi pizde cu floci unde se întămplă tot timpul evenimente pseudointelectuale.

Ai putea să o întîlneşti şi la o lansare de carte. În special dacă e într-un club. Că genul ăsta de proastă se duce la lansări şi tîrguri de cărţi  ca să vadă lumea că e cultă. Degeaba citeşti o carte dacă nu eşti văzută cu ea în mînă.

În asemenea cluburi se mai întâmplă şi citiri din cărţi. Un obicei cretin, promovat de toţi hipstării de 30j de ani care au publicat o carte pe banii lu’ mă-sa în 500 de exemplare şi vin să citească din ea să vadă lumea că ei e autori. Evident că numa o proastă care-şi păstrează flocii de la pizdă pentru rafinament se poate duce la un asemenea cîcat.

O mai găseşti şi în ceainării, că numa o cretină flocoasă are impresia că dacă bei ceai automat eşti mult mai deştept, cult şi interesant decît dacă bei bere. De parcă ceaiul ăla se duce la creier şi îţi explică sensul vieţii. Nu e apă chioară în care au fiert bălării şi pe care plăteşti mult mai mult decît face şi pentru care nu ai nici o scuză decît dacă eşti răcit. Ceaiul îţi deschide ochii şi ÎNŢELEGI VIAŢA. E pentru iniţiaţi! Cu păr la fofoloancă!

Şi dacă toate cele de mai sus eşuează, sigur o găseşti la magazinele şi târgurile de antichităţi. Chit că pizda proastă cu floci n-are bani nici să îşi ia hîrtie igienică cu două straturi din salariul ei de 8 milioane oferit de slujba ei de făcătoare de cafea pe la o firmă din media/PR/advărtizing unde are mari planuri de viitor. Ea va umbla pe acolo să pună degetele pe chestii vechi, ca să se ştie că ea apreciază trecutul, gen.

Şi ca să o agăţi tot ce trebuie să faci e să zici chestii care să evidenţieze că ai observat spiritul ei unic, cît de specială e ea şi diferită faţă de restul şi să laşi să se înţeleagă fin că eşti vag sub ea şi că ar fi un privilegiu şi un favor din partea ei să vă futeţi.

Şi vei reuşi foarte rapid să îţi loveşti coaiele şi de barbă, şi de bărbia ei.

Unii oameni nu s-ar întreba despre sexualitatea unui Alien, sau s-ar opri la remarcat că H.R. Giger le-a făcut capul în formă de pulă deci avea o relaţie ciudată cu taică-su. Dar eu mă întreb mai adânc.

Eu mă întreb din ce îşi fac alieniţele tampoane dacă sîngele lor e acid.

Şi mă gândesc la alienu’ mic care întreabă pe alienu mare:

“Bă, de unde pula mea vin alienii?”

Şi ăla mare zice: “Păi regina face un oă, din oă ese un facehugger care găseşte un om fraier şi îl iubeşte în faţă. Din dragostea celor doi, şi mai ales din peptul celui din urmă, iese un chestburster, aja ca tine, şi tu te faci mare”

“Cîcat, sună complicat”, cugetă ăla micu.

Dar mă întreb cum îs orele de educaţie sexuală la alieni. Cînd vine ăla mare şi le explică:

“Băi, vine o vîrstă în vîrsta unui scîrbavnic de scorpion-palmă-caracatiţă sau ce basca babei sunteţi voi în care vă vine în cap idealul să vă băgaţi oviparu’ pe grumazul fraierilor. Dar nu! Iisus nu vrea să ghilibardiţi la gîtlej orice fraer! Dar, totuşi, dacă vă vine aşa, FOLOSIŢI PREZERVATIVUL! Că oamenii sunt murdari în gură. Au carii şi mărar între dinţi şi nu se spală decît cînd se mozolesc cu alţii că în rest le place să simte cum se descompune mîncare între gingiile lor! Dar băi! Pe lîngă asta, după ce lăsaţi pe unul gravid, crepaţi! Ţineţi minte! Dacă vreţi aşa, să îl iubiţi pe esofag fără să plătiţi pensie alimentară după, FOLOSIŢI PREZERVATIVUL! Şi ţineţi minte! Iisus vrea să vă iubiţi victima în faţă! Dacă sunteţi asshuggeri ajungeţi în iad!”

Alienii sunt cam agramaţi, în imaginaţia mea.

(fratele vesel al acestui articol, sexualitatea la Predatori)

Intelege cineva ceva din ce vrea sa zica tipa asta? Par cuvinte dar cand le iei impreuna nu inseamna nimic!

Adina: sa vezi ce ti-o iei
Dead Ghost: cu ce ocazie?
Adina: ce poza ai
Adina: asa, ca stergi commenturi
Adina: ca vorbesti despre hipstari aiurea in tramvai
Adina: sufletul tau e de hipster
Adina: ca m-ai facut inculta ca nu stiu sa scriu, si ti-ai liat-o
Adina: intrebarea mea e unde trasezi granita?
Adina: acolo unde vorbesti de scriere,, corecta sau nu.
Dead Ghost: mi-am luat-o?
Dead Ghost: nu tin minte
Adina: si cand vine vorba de incultura????
Dead Ghost: la tine nu e vorba de incultura, pisi
Adina: pisi in p*** matii
Dead Ghost: e doar un iq care nu te ajuta sa te tii de un gand
Adina: ba de incultura, ca scrisesi pe blog
Dead Ghost: si faci ca musca intre geamuri
Adina: hai sa mori tu
Dead Ghost: nuj, formuleaza intrebarile sub forma de intrebari
Dead Ghost: si poate iti raspund
Dead Ghost: ca nu inteleg ce vrei sa zici
Adina: dupa niste beri acuma n0am cum
Adina: am decat tupeu
Adina: maine, si tu
Adina: nu fi rau
Adina: nu-ti place tink..a asa-i?
Adina: ti-o da
Adina: mai si stergi commenturi
Adina: bai eu faza aia nu o sa o uit
Adina: zile la rand ai zis ca esti psiholog
Adina: dupa aia ai cazut la doar jurnalist
Adina: lasa ca iti dau eu cu berea aia intre dinti
Adina: dar sa treaca brandusele
Adina: mai incolo
Adina: intrebarea mea e simpla
Adina: ai responsabilitatea unui interlocutor???
Adina: gandeste bine la ssta
Adina: asta
Adina: nu am nevoie sa iti citesc tot ce scrii pe blogul ala../plin de frustrari
Adina: nu mult tre sa scrii, dar suficient
Dead Ghost: absolut nimic din ce zici nu are sens
Adina: incat sa te vad in curu gol, cu o goliciune pe care o vad mai mare decat aia pe care ti-o vezi tu noaptea cand te bagi in pat
Adina: are sens
Adina: am incercat sa te provoc intr-o seara
Adina: si ai dat0o ca pleci
Adina: babele te lauda si tu te simti prost
Adina: AI RESPONSABILITATEA UNUI INTERLOCUTOR?
Dead Ghost: delir pur. nu stapanesti nici un gannd
Dead Ghost: ce pula mea inseamna asta?
Adina: fratica
Adina: nu ma intereaseaza cate carti ai citit tu
Adina: sange ai>?>>?>
Adina: sufletul tau plin de frustrari
Adina: blogul plin de cacati care.. pe ici pe colo mai incearca cate o parere pertinenta…si hopa o cacofonie
Adina: raspunsurile tale sunt de regula.. ceva gen..mai pis pe voi de prosti
Adina: AI RESPONSABILITATEA UNUI INTERLOCUTOR?
Dead Ghost: te banuiesc de retard mascat.
Adina: altfel te afli in niste subiecte despre care nu meriti sa stai cu gandul pe la ele
Dead Ghost: tu nu stapanesti logica unui discurs femee
Dead Ghost: mai incearca o tura
Adina: retard mascat
Adina:
Dead Ghost: tu scrii acolo dar nu inteleg nimic
Adina: incerc, da nu ma grabesc
Adina: tu te grabesti?
Adina: undeva?
Adina: serios..  chiar nu ma grabesc
Adina: mi-ai atras atentia, ca prost nu esti, da multe probleme frate. ar trebui sa te suspectez si eu de ceva imbecilitate
Adina: da nu0mi perimit inca
Adina: hai 1-1

Adina: nu imi este clar ce intelegi tu prin coerenta

Pentru norocoşii care nu au auzit de personaj, Daniel Răduţă e domnul castor din fotografia de mai jos. „Un om, un destin, o luptă, gânduri mai mult scrise decât spuse”, după cum scrie mai mult decât spune site-ul lui. Un buzoian banal, fără nimic special în CV în afară de acei dinţi cu care ar putea prelucra prin aşchiere scânduri în piese de şah.

Dar, mai mult de atât, Daniel Răduţă e un fel de Haiti a bloggărilor din România. Cu toate că nu a făcut nimic special, în afară de o leucemie, s-au strâns peste 150 000 de euro pentru a-l salva. Cu el nu am nimic. Mi se pare o reuşită extremă pentru un om în aşa hal de banal faptul că a strâns destui bani pentru a-şi face un transplant de măduvă. Bravo, viezure! Ai câştigat la internet!

În schimb pe toţi oamenii care au donat pentru dinţosul ăsta şi îi au reclama pe bloage i-aş călca pe ochi. Chiar altă cauză nu aţi găsit? Dintre toţi bolnavii terminali, unul care FACE ceva mai interesant, care ar putea să împingă cu ceva lumea în sus prin continuarea vieţii lui nu aţi găsit? Pula mea, un copil talentat la ceva, un orice. Nu era? Da’ atunci o şcoală de la ţară de modernizat, care ar ajuta o turmă de copchii nespălaţi pe câteva generaţii, n-ar fi o risipă mai bună de euroi ?

Repet, nu am nimic cu omu’, îi urez sănătate sănătoasă. Doar că nu cred că merită caritate. Nu mi se pare că a făcut ceva care să merite 150 000 de euro. De ce el şi nu orice alt leucemuist din ţară?

Şi toată treaba merge cam aşa.

Prostul vrea să doneze. Prostul vrea să se simtă om. Să ajute alţi oameni, să fie validat ca fiinţă superioară capabilă de compasiune. Dar prostul face asta cum ştie el mai bine. În grabă, superficial, ca să se întoarcă la futut nevasta şi crăpat seminţe. Puţin îi pasă prostului cui donează, cine e ăla şi ce face cu banii. El vrea să dea banu şi să se simtă bine că a ajutat. Restul e vrăjeală. Ba mai mult, cu cât ştie mai puţine cu atât se simte mai bine, că detaliile complică actul. I-a văzut mecla pe net, gata, ăsta merită banu’!

Nu contează că Daniel Răduţă aruncă o sumă aşa, de 120 -150 de mii de euro ca nevoie, fără să explice exact ce vrea să facă din banii ăştia. Să vină ca un chelner, cu „ardei iute – 1 leu, smântănă, 1,6 lei, chiflă – 2X1 leu” . Nu, aruncă aşa, o sumă cu marja de eroare un merţan fain cu scaune de piele.

Dar e convingător dacă tot ce vrei e să donezi, fără discriminare.

Totuşi s-a depăşit suma, şi oamenii continuă să doneze. De restul banilor Daniel Răduţă o să-şi îndrepte urechile şi o să-şi pună dinţi de om.

De fapt nu, donează la alt anonim mediocru şi bolnav.

Cine-a donat în noi, Daniel Răduţă unu, Daniel Răduţă doi.

Muie vouă, cretini care donaţi doar de dragul de a dona. Ca să vă sugă nevasta pula, că sunteţi sensibili. Muie vouă!

*Nu cred ca s-a inteles clar. Si eu in situatia castorului de Răduţă aş face exact la fel. Aş încerca să mă fac bine din mila voastră. Dar dacă mi-aţi da bani, aţi fi proşti. Asta încerc să zic. GG Răduţă, restul ipocriţi şi fraieri. Dacă a înţeles cineva că mă iau de el, sugeţi cucu’. Nu a fost cazul. Acuma ciocu’ mic, încercaţi să înţelegeţi ce vreau să spun, dup-aia decideţi dacă tre să vă simpteţi ofensaţi sau nu.