Alaltăieri s-a întâmplat chestia asta.

Deci fodomodeala Lauren Măsancur din Texas sau gen a ieşit dintr-un avion şi a mers spre elice. Elicea nu prea a păţit nimic în urma impactului.

Of, măi Lauren. Am o veste bună şi una proastă.

Vestea proastă e că nu mai ai faţă.
Vestea bună e că nu o să-ţi mai zică niciodată nimeni din univers că ai o faţă de proastă.

Nu prea mai există selecţie naturală în ziua de azi. Eu cred însă că putem rezolva chestia asta. Să facem o lume mai bună pentru urmaşii noştri: cu oameni mai puţini şi mai isteţi. E inuman să omori proşti pentru binele rasei. Nici nu vreau să propun aşa ceva.

Ce propun eu e să instalăm elice de avion funcţionale aşa, aleator, prin tot soiul de locuri publice. Să vedem ce se întâmplă.

Hai să ne imaginăm cum e să fii un redus mintal. Vouă o să vă fie extrem de uşor, mie mai greu. Dar na, îi văd mereu când ies din casă. Cam citesc în privirea lor senină ce se întâmplă la ei în sfeclă. Să ne punem în pielea lor.

Deci merg pe stradă şi mă gândesc: „Herp derpa derp sfinte căcat sunt redus mintal şi respir pe gură! Chestia aia spre care merg seamănă cu o elice de avion da’ creierul meu nu poate gândi şi coordona mersul în acelaşi timp pentru că sunt retard galopant şi n-am cum să-mi dau seama dacă e bine sau rău că merg înspre chestiile ălea de metal ascuţit care ajung la un număr de rotaţii pe minut pe care creierul meu simplu nu poate să-l conceapă. O FI BINE? O FI RĂU? Să pun mâna înainte, ca să văd dacă e periculos sau să dau direct cu faţa? Dar am nevoie şi de mână. De ce să risc mâna? Nu mai bine ating chestia aia care face zgomot cât 1000 de vibratoare în formă de pulă de negru şi îmi spulberă tot aerul în faţă de mi se dă părul pe spate şi fâlfâie ca la un cretin care deja am stabilit ca sunt. Căcat, unde eram? Fiind dobitoc uit gândul cu care am pornit dacă are mai mult de 10 cuvinte. A! Da! Ajunsesem la concluzia că trebuie să bag mâna şi faţa în chestia asta, în acelaşi timp.”

Cred că în câţiva ani am fi de 100 de ori mai puţini oameni pe planetă.

Dar serios acum. Voi vă gândiţi că femeia asta, până la 23 de ani a formulat idei, s-a contrazis cu oameni şi a susţinut puncte de vedere, ca orice persoană normală? Apoi a intrat cu mecla într-o elice, demonstrând că orice raţionament pe care l-a făcut vreodată a fost mai simplu decât „e naşpa să intru într-o elice”?

Voi vă daţi seama cât de simplu e să trăieşti în ziua de astăzi, dacă asta, cu minţişoara ei a ajuns intactă la 23 de ani?

Şi mulţumită medicinei moderne, o să aibă şansa să meargă şi în alte chestii, pe viitor, dacă o să aibă chef. Că mai are o mână şi juma de faţă.

Ok, hai că mai am o glumă şi gata:

WOOOOOOOOOOOOOOOOOSCRŞŞŞŞŞSPTTTTWOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

Dacă ar fi să mă descrii într-un cuvânt, cuvântul ăla ar fi „Magnific”. Dacă ar fi să mă descrii în două cuvinte, acestea ar fi „Centaur auriu”. Dacă ar fi să mă descrii în câte cuvinte vrei tu, ai scrie o serie de romane pe tema asta. Pentru că sunt în aşa hal de complex

Ăsta sunt eu. Dacă nu te-am futut deja, ori eşti tip, ori eşti o tipă foarte urâtă. Ăla e tricoul meu preferat. Pentru că are un tip cu un skateboard pe el, pentru că sunt radical sau ceva.

Ajungi la o vârstă la care femeia devine personaj colectiv.

Am să vă dau nişte sfaturi importante de viaţă:

Ia mereu un prezervativ la tine. Habar n-ai când ai nevoie de el. Eu iau unul şi cînd mă duc să duc gunoiul. Ţin minte că o dată, m-am dus să cumpăr pâine şi la întoarcere am futut trei tipe pe rînd, pe drum. Şi la a treia nu aveam prezervativ, că luasem numai două cu mine. Atunci am luat eu a şasea oară blenoragie. Aşa că să fiţi tot timpul pregătiţi.

Să aveţi acasă o cutie de „obiecte pierdute”. De pe femei tot zboară chestii când le jumuleşti. Uneori uită şi ele ce au avut pe ele. Alteori uită întenţionat, ca să aibă motiv să te caute. Şi dacă vezi, spre exemplu, un sutien pe jos, când pleacă. Nu te arunca să i-l dai atunci, că şi l-a uitat. S-ar putea să nu fie al ei şi doar să fi fost pe acolo, pe jos. Te faci de căcat dacă îl ridici de jos şi i-l arăţi. Pune-l în cutia de „obiecte pierdute”. Şi ţine-o undeva ferit, să nu o vadă vreo profitoare şi să se prefacă că ea a uitat ceva de acolo. Dacă zice una că a uitat un obiect, pune-o să-l descrie întâi bine, nu i-l da aşa, fără profesionalism, ca un fraier. Că aşa ajungi fraierul la care vin fetele să se fută doar pentru că are o cutie imensă de cercei şi brăţări din care poţi să furi fără să se prindă.

Foloseşte un nume fals. E cea mai bună metodă contraceptivă. Să plătească Marius Petrescu pensia alimentară, ce dracu’.

Nu acceptaţi niciodată relaţiile de la distanţă. Din experienţă vă spun că nu merg. Eu n-am cum să ţin o prietenă la distanţă decât dacă distanţa aia e mai mică decât mărimea penisului meu. Deci o relaţie de la distanţă la mine funcţionează doar pe o rază de 20 de cm. Şi a sectorului agricol Ilfov.

Ia-ţi un brad de Crăciun de plastic, mpula mea. Pe bune. Ţine-l acolo, lângă pat, tot anul. Împodobit. Unele gagici sunt foarte proaste. Chiar nu poţi să găseşti un subiect de conversaţie cu ele. Aici intră bradul de Crăciun. Oricât de proastă ar fi, îl observă. Şi te întreabă de el. Şi de aici o mică conversaţie. Să nu zică că ai sărit direct pe ea. Să ai o poveste ridicolă cu bradul ăla. Ea se amuză, ha ha, hi hi, bradul de Crăciun în iulie, jeap, deschiloţarea.

Apropo, bradul meu de Crăciun.

Da, aia e o cutie de bere in vârf. Şi da, am o povestioară amuzantă cu asta.

Ar trebui adunaţi cu furca într-un ţarc mic şi obligaţi să se mănânce între ei pentru amuzamentul nostru.

Trebuie să nu te gândeşti prea mult la lucrurile din jurul tău şi dacă au sens şi logică ca să încui uşa de două ori. Sunt sigur că toţi care încuie uşa de două ori sunt împotriva eutanasierii câinilor.

Nu e ca şi cum dacă încui uşa de DOUĂ ORI eşti DE DOUĂ ORI MAI ÎN SIGURANŢĂ.

Nu e ca şi cum vin hoţii, bagă cheia de sărit butucul o dată, rotesc, apoi le cade făţăul de mirare şi zic:

“Coaieee, eu nu ştiu să rotesc decât o singură dată! CE SE ÎNTÂMPLĂ AICI? S-A DUS TOT CE AM ÎNŢELES DIN UNIVERS! Te pomeneşti că aici avem de-a face cu nişte cetăţeni responsabili care încuie uşa de două ori, ca să fie de două ori mai în siguranţă! Hai să plecăm de aici, că nu e de noi. Eventual să ne dăm singuri în gât la miliţie!”

Nu. Singurul lucru pe care îl rezolvi dacă încui de două ori e că ţi-ar lua cu 6 secunde mai mult să ieşi în caz de cutremur şi cu 6 secunde mai mult să intri în caz de diaree galopantă.

Şi vă urez cu căldură ambele sorţi. Să vă căcaţi pe voi din cauza uşii, şi să vă taie cutremurul în timp ce căutaţi nişte chiloţi curaţi.

Cred că toată treaba aia cu Cenușăreasa a fost o minciună elaborată ca să acopere o diaree. Ca orice fată deșteaptă, Cenușăreasa s-a prins că o minciună, cu cât e mai absurdă, cu atât e mai plauzibilă. Pentru că mintea omului simplu se gândește că dacă ar fi vrut să mintă, ar fi folosit o variantă mai simplă de minciună.

Oricum, tot timpul trebuie să alegi o minciună din care să nu pară că a fost vina ta. Spre exemplu, dacă intârzii la muncă că ești leneș și nu te-ai trezit la timp:

1. Zici că nu ți-a sunat ceasul. – vina ta, trebuia să faci să sune ceasul.

2. Ai prins aglomerație oribilă. – vina ta, trebuia să știi că e aglomerat și să pleci mai devreme.

3. A fost o defecțiune electrică în bloc și ți-a luat mai mult să te pregătești pe întuneric. – nu e vina ta, dar pare o scuză inventată, că e prea banală.

4. A sărit în fața taximetristului un cal și a trebuit să dai declarații la poliție despre un cal mort și un țigan care a bătut un taximetrist – nu e vina ta și sună destul de absurd încât să n-aibă cum să fie minciună. Nimeni nu e atât de cretin încât să inventeze asemenea poveste. Deci automat e adevărată! AVEM UN CÂȘTIGĂTOR!

Pe bune. Eu întârzii profesionist la orice din univers de când sunt. Știu ce vorbesc.

Exact așa și cu Cenușăreasa. Să presupunem că la 12 noaptea a tăiat-o o căcare incredibilă. Nu putea să se cace acolo, că nu avea genul de rochie care să-ți permită să te caci fără să te murdărești pe volănașe. Așa că a trebuit să dispară brusc acasă.

Fiind o lady, nu putea să îi spună prințului că a tăiat-o căcarea. O lady face în așa fel încât nimeni, niciodată nu trebuie să bănuiască că ea se cacă. Evăr. Anusul ei trebuie să pară făcut doar pentru penetrări timide, cu degetul mare.

Nu putea să-i spună că a uitat ceva pe foc. Era minciună clară. Nimeni nu uită ceva pe foc. Se prindea ăla că de fapt ea vrea să se cace.

Așa că a inventat toată treaba aia cu pantoful și zâna și dovleacul de la 12 noaptea, pentru că e o poveste atât de absurdă încât un om normal n-ar inventa-o, ca să explice diareea și să pară o lady în același timp.

Are sens, nu?

Bun. Vor ăştia să cureţe câinii maidanezi de pe străzi şi voi sunteţi împotriva acestui lucru. Vă căcaţi pe voi cu spume la gură, alergând indignaţi în cercuri că e un măcel, că e inuman, că nu se poate aşa ceva.

Vă rog să vă daţi puţin jos de pe piedestalul de martirism etic autosuficient de pe care v-aţi urcat fără să vă roage nimeni, să trageţi nişte aer în piept, să nu mai daţi ochii peste cap ca demezele ofuscate, şi să tăiaţi sonorul două minute, cât vorbesc şi eu.

Bun. Sunteţi gata?

.

.

.

Salut. Aţi mâncat porc, vită sau oaie în ultimii ani şi vi se pare normal, dar vă ofuscaţi dacă cineva vrea să omoare maidanezi? În acest caz sunteţi nişte ipocriţi cretini care merită împuşcaţi în gât. Sărim peste găini şi peşti, că-s animale retardate. Le faci un bine dacă le spinteci. Dar oaia, vaca, şi porcul, sunt nişte mamifere la fel de drăguţe, inteligente, sufletiste şi iubăreţe ca şi câinii. Mai ales porcii. Sunt demonstrat mai inteligenţi decât câinii. Au un intelect apropiat primatelor şi un porc matur depăşeşte în gândire, percepţie de sine şi înţelegere a universului un copil de 3 ani.

Singura diferenţă între porc şi câine e că porcul e gustos, şi câinele nu.

Şi dacă diferenţa asta ţi se pare în aşa hal de esenţială încât să fii OK cu jumărul dar să se umfle guşa în tine când zice cineva de eutanasiat câini, meriţi bătut cu scaunul peste muie.

La fel cum e o nevoie umană să arunci şorici sub nas, e o nevoie la fel de umană să nu calci în rahat de câine şi să nu te latre o potaie când te poticneşti beat spre casă.

Şi am scăpat simplu şi logic de 95% dintre indignaţi. Au rămas doar vegetarienii. Ei bine, părerea lor nu contează. Dacă nu mănânci carne eşti un animal ierbivor, sub mine în lanţul trofic, deci automat 1. nu îmi pasă de părerea ta şi 2. te-aş face pe grătar şi mânca fără nici o mustrare de conştiinţă.

Tot aud argumentul ăla imbecil: că există o firmă SF, care se cheamă Protan şi e plătită la kil la eutanasiere. Şi omoară doar câinii mari iar căţelele le lasă vii ca să se împuieze, să aibă o recoltă bună şi la anul. De acord, dacă schema asta piramidală cu câini există, deşi mie mi se pare prea SF să fie plauzibilă, e o agerime nesimţită făcută să sugă bani de la buget.

Dar asta nu înseamnă că nu trebuie omorâţi maidanezii. Înseamnă doar că soluţia actuală de omorâre a lor e proastă. E ca şi cum ai afla că ăia de la şaormeria din colţ pun căcat în kebab şi ai deduce că soluţia e să te laşi de mâncat. Nu. Soluţia e să găseşti un loc cu kebab fără rahat în el.

Şi dacă vă roade compasiunea, luaţi-l pe Azorel în casă şi ţineţi-l în baie. Să îi strângeţi voi căcatul şi să-i suportaţi lătratul, dacă tot îl iubiţi aşa de mult.

S-au trezit toţi hipioţii nespălaţi din ONG-uri că se bagă ei să-i strângă, să-i spele şi să-i hrănească drăguţ şi uman. Hai, nu, zău? Dacă puteaţi să faceţi asta, o făceaţi până acuma, nu vă trezeaţi fix în ultimul moment.

E foarte uşor să o faci pe pilonul etic şi moral într-o problemă, când acea problemă nu e a ta, ci a altora, şi când nu ai ridicat nici un deget petru a face ceva.
Sper să vă atace un urs polar, să fie 10 poliţişti cu pistoalele pe capul lui şi eu să ţip că ursul ăla pe mine nu mă deranjează, e foarte drăguţ şi pufos şi ar fi un barbarism inacceptabil să fie omorât.

Şi da. Scoteţi-vă capurile din cur. Câinii maidanezi sunt o problemă.

Apropo, ziceţi mersi că am fost domn şi nu am început cu argumentul ăla că „De obicei apărătoarele maidanezilor sunt femei trecute de 30 de ani, fără copii şi mult prea jos în scara socială ca să aibă speranţa de a procrea cu vreun mascul acceptabil vreodată. Şi proiectează dragostea aia matern-protectivă, care e instinctual acolo şi trebuie să se manifeste într-un fel, pe potăile din faţa blocului, că-s neajutorate şi cu ochii mari şi umezi. Nu am de gând să-mi construiesc societatea în jurul nevoilor subconştiente ale ovarelor unor femele beta, universal nesemnificative.”