Top impostură jurnalistică: Locul 4 – Casa Jurnalistului și Balena Albastră

Am o relație ciudată cu jurnalismul. Am lucrat oarecum în domeniu mulți ani. Eram pe monden în principal. Nu chiar jurnalism, mai mult relatare de chestii + caterincă. 90% umor 10% jurnalism. Da’ am făcut teren și căcaturi. Nu era cine știe ce tagmă de profesioniști pe atunci, dar na. Eram mic, aveam alte standarde. M-am distrat mult în perioada aia. M-am distrat mult în toate perioadele, dar și în aia.

Și acum când mă uit ce se întâmplă e ca și cum te-ai întâlni pe stradă cu prima ta relație serioasă de acu 10 ani. Doar că a pus 40 de kile, a slăbit 32 de dinți și suge pula în baie la Kaufland pe o lingură de ciorbă. Adică nu era cine știe ce nici atunci când erați împreună, da’ măcar o sugea pe un pachet de țigări în baie la McDonalds. Și avea dinți.

Cum ar ieși un articol lung, am să îl sparg în 4 și o să îl dau pe felii. Pentru revitalizarea brandului.

 

Așa că un top 4 chestii care m-au scârbit din presăgen săptămâna asta.

 

4. Casa Jurnalistului și clickbaitul cu balena albastră

 

Oamenii ăștia în multe cazuri respectabili au făcut foame de clickuri și au trântit acest maldăr aburind de jurnalism. Au stat de vorbă cu niște perverși de pe net relaxați de anonimat, și ăia au zis exact ce te-ai aștepta să zică un troll deviat sexual de pe net. M-am uitat pe sărite prin articol pentru că, om normal fiind, care vizitează frecvent 4chan, știu deja cât de mulți de-ăștia sunt și cum funcționează: rahaturi bolnave, rahaturi bolnave, CP. Nu am nevoie de reconfirmare.

Ei bine, o tipă cu breton, de la Casa Jurnalistului, care demonstrează iarăși irevocabil că tipele cu breton sunt ultimii oameni, a considerat că voyeourismul ăsta în mintea perversului protejat de anonimat e articol demn de publicat. Că ne arată că balene albastre și pericole de pe internet.

Arată exact ca genul de om care ar scrie genul ăsta de articole. Dacă mi-ai fi arătat 100 de poze cu oameni printre care și asta și m-ai fi întrebat ”care dintre acești oameni crezi tu că ar fi fost în stare să scrie căcatul ăsta?”, direct pe ea aș fi pus degetul.

Da, netul e plin de perverși. Dacă ai un copil nu îl lași să vorbească cu străini pe internet cum nu îl lași să vorbească cu străini în viața reală. Și normal că trolii o să vorbească de balene albastre acum. Că e o memă. Trollilor le plac memele.

Cum e ăsta jurnalism, să diseci un căcat de care știm cu toții că există și de care suntem convinși deja că pute?

***

Balena Albastră e o chestie de la care, pe bune, s-ar putea să mori

Mă sperie în ultimul hal Balena Albastră

Deci e un joc de-ăsta virtual în 50 de pași cu care copiii sunt ademeniți pe interneți, și la final se sinucid.

Și e cel mai de speriat lucru pe care l-am auzit în viața mea.

Că îți trebuie inteligența emoțională și înțelegerea realității cam la nivelul unui copil de 11 ani să îți dai seama că chestia asta e o tâmpenie care nu ar avea cum să existe în lumea reală, clickbait, isterie mongoloidă și un pericol la fel de real ca și Cucu-Bau, Duhul Bălții, Ambulanța Neagră, Omu Negru și Manipularea Psihotronică.

Să recapitulăm:

Nu există vreo dovadă că ar exista.

Nu există vreo dovadă că vreo pățanie cu adolescenți ar fi legată de un joc pe internet in xshpe pași.

Presa de rahat doar a găsit așa, un ambalaj comun pentru toate tâmpeniile obișnuite pe care le fac copiii și adolescenții de la începutul timpurilor și insistă cu asta pentru că oamenii proști sunt activați de frică și pericolele noi fac clickuri, indiferent dacă sunt reale sau nu.

Nu așa funcționează internetul.

Nu așa funcționează jocurile.

Nu există nici o dovadă că ar exista!

Nu așa funcționează adolescenții.

Nu așa funcționează realitatea.

Nu există nici un caz documentat jurnalistic de adolescent care CHIAR SĂ FI JUCAT CEVA DE GENUL.

Nu există nici o dovadă că ”jocul” ăsta exista înainte să îl inventeze presa.

E clar că dacă prinzi un adolescent că și-a blocat penisul în scurgerea de la chiuvetă și o să-l întrebi dacă nu cumva balena albastră l-a șantajat să facă asta, o să zică că da, că doar n-o să recunoască că e un labagiu prost și curios aiurea.

Toate lucrurile de mai sus sunt atât de evidente încât un om normal nici măcar nu le-ar dezbate. Că e clar că sunt doar cazuri obișnuite de copiii cu părinți care nu-și fac treaba și au găsit scuza pentru care copiii lor o ard aiurea: „Deci dom’le, ăla micu al meu nu și-a tăiat venele că e adolescent tulburat, că îl bat că nu-și face temele, că diriginta i-a scăzut nota la purtare și îi e frică să-mi zică și, pe deasupra, puștoaica de care îi place lui la școală își bate joc de el și așa-s ăștia sensibili la 14 ani. Nu am eșuat eu ca părinte. E balena albastră în pizda mamii ei!”

ȘI, CU TOATE ASTEA, EXISTĂ ADULȚI REALI CARE CHIAR CRED CĂ BALENA ALBASTRĂ E O CHESTIE REALĂ

Spre exemplu, singurul ”caz” de balenă albastră din țară, cu copila de 13 ani care a recunoscut că juca balena albastră și a povestit presei și autorităților o poveste care suna exact ca ceva ce ar inventa un copil de 13 ani. PE CARE ADULȚI REALI AU CREZUT-O. După care puștoaica a recunoscut că a inventat povestea pentru că voia un telefon nou.

Atât de proști sunt adulți reali încât pot fi păcăliți de o narațiune improvizată pe loc de o copilă de 13 ani.

Ba mai mult. Primăria, SRI și alte instituții unde te-ai aștepta să existe oameni care să știe diferența dintre realitate și povești penibile IAU ÎN SERIOS CHESTIA CA ȘI CUM AR FI CEVA REAL.

Și asta ar trebui să te sperie de să ți se facă părul măciucă.

 

Lăsați ideologii politice, asistați social VS oameni care vor investiții,  corupție VS anticorupție, Valori tradiționale VS UE și alte subiecte de-astea în care fiecare tabără are argumentele ei.

AVEM DE-A FACE CU ADULȚI CARE SUNT ATÂT DE PROȘTI ÎNCÂT CRED POVEȘTI INVENTATE DE COPII DE 13 ANI. ADULȚI CARE AUD DE UN JOC CARE OMOARĂ ADOLESCENȚI ÎN RUSIA ȘI ÎN CIUDA FAPTULUI CĂ NU E NICI UN ADOLESCENT MORT, JOC SAU LEGĂTURĂ ÎNTRE ASTEA DOUĂ ÎN AFARĂ DE DELIR ȘI SPECULAȚII, EI CRED CĂ E O CHESTIE REALĂ DE CARE TREBUIE SĂ-ȘI PĂZEASCĂ COPIII.

Ce dracu’ mai poți vorbi cu oamenii ăștia? Cum dracu’ să mai poți considera că poți avea o discuție rațională cu ei, cum să îi vezi ca oameni reali și să îi iei în serios când săracii de ei sunt în așa hal de proști încât și la o chestie de-asta, la mintea găinii nu pot face diferența dintre realitate și ficțiune? Și cu toate astea sunt considerați adulți și au drepturi egale cu ale noastre. Oamenii ăștia care nu pot face diferența dintre realitate și ficțiune nici măcar la un nivel atât de elementar votează și iau decizii.

Știu ce zici. Nu e treaba ta că ăștia sunt rupți de realitate. Dar hai să-ți prezint un gând horror. Își taie un copil venele. După care niște idioți zic că ăla și-a tăiat venele pentru că îi dădeai tu balene albastre.

Păi până apuci tu să le explici idioților că nu există balene albastre și că nu așa funcționează adolescenții, netul, jocurile și toate chestiile de mai sus, ăștia te-au spânzurat de copac, ți-au dat foc la casă și au încins o horă, perfect convinși că au oprit pericolul. Dementul care le amenința copiii. Atât de proști sunt oamenii din jurul tău încât sunt în stare să facă atrocități reale ca să se ferească de pericole imaginare.

Horror, nu?

 

***

Protestatarii lui Pavlov și cum degeaba ai intenții bune dacă nu știi ce să faci cu ele

Dacă mă citiți am să presupun că știți deja cine e băiatul ăla Pavlov. Dar o să explic oricum, că suntem în România, țara cu cea mai incultă populație de pe continent.

Pavlov era un băiat care avea un doggo simpatic și în loc să-i facă poze și să urce pe facebook, ca să ia like de la păsărici simple, s-a gândit să-l folosească drept material didactic. Așa că l-a tăiat la mandibulă, i-a scos glandele salivare să bălăngăne și mereu când îl hrănea, aprindea un bec.

Pavlov a început să-l troleze. Aprindea doar becul. Și prostul începea să saliveze. Câinele, fiind animal simplu, a făcut o asociere directă între bec și mâncare. Că așa e animalul simplu. Dacă două chestii coincid, le stabilește ca fiind cauză și efect. Nu se gândește că ambele fac parte dintr-un sistem de o complexitate peste puterea lui de înțelegere. Așa că saliva ca idiotul la bec.

Aș vrea să vă prezint niște animale chiar mai simple decât câinele lui Pavlov.

Știați că la Victoriei încă se mai strâng zilnic vreo 50 de „protestatari”? Și că încă cântă imnul la ora 21:00? Și aprind luminițele de la telefon. DE PARCĂ 50 DE OAMENI CU LUMINIȚELE APRINSE DE LA TELEFON S-AR VEDEA DE UNDEVA AHAHAHAHAH.

Oamenii au ieșit în stradă când a picat ordonanța 13  și au făcut corelația directă. Au ieșit ei -> a picat ordonanța. Mai sunt chestii greșite în țară -> ies  în stradă -> pică și alea. Cauză – efect.

Cum saliva câinele lui Pavlov la bec, așa ies și ăștia la o șezătoare la Victoriei, să-l mai bârfească pe Dragnea și să își facă poze.

Doar că, vedeți voi, la câinele ăla, corelația era mai directă. Erau mai puțini factori. Și în repetate rânduri a venit mâncarea o dată cu becul.

Aici în schimb, s-a întâmplat o singură dată ca aprinsul becului să coincidă cu servitul mesei. Când a picat ordonanța 13. O SINGURĂ DATĂ. Și atunci erau mult mai mulți factori. În primul rând erau sute de mii de oameni, și ala era doar un punct din care venea presiunea care a făcut PSD-ul să cedeze.

Dar n-ai cum să explici asta unui om mai prost decât o glandă salivară de câine. Se aprinde becul, încep să curgă balele.

Știu. Mulți dintre voi aveți sentimente puternice legate de protestele alea. Am fost și eu pe acolo. Înțeleg. Înțeleg reacția de genul.

ȘI CE AI, BĂ, CU EI DE TE IEI DE EI? SUNT DE PARTEA NOASTRĂ! MUIE PSD MĂCAR EI FAC CEVA! ȚI-A DAT BANI DRAGNEA ZI SINCER FUTU-ȚI MORȚII MĂ-TII DE POSTAC.

În primul rând, du-te în pizda mă-tii. În al doilea rând să îți prezint un caz ipotetic. Imaginează-ți că trăiești într-un sat lângă un râu care tocmai se umflă și o să se inunde. Așa că se formează ad-hoc o brigadă care vrea să construiască un dig. Tu nu te bagi, pentru că ești absurdist-nihilist și nu îți pasă neaparat dacă o să mori sau nu, mai ales că pare experiență să mori la inundație. Însă na, ai vrea să le iasă treaba ăstora, că specia umană ți se pare oarecum interesantă și oarecum îi cunoști și îți place ca obiectele din jurul tău să-și păstreze integritatea.

Doar că brigada de salvatori începe să construiască digul de partea ailaltă a satului, spre deal. Și urli la ei. BĂ, SUNTEȚI TÂMPIȚI? NU ACOLO TREBUIE CONSTRUIT DIGUL!

La care gospodarii răspund

CE-AI BĂ DE TE IEI DE EI? SUNT DE PARTEA NOASTRĂ! MĂCAR EI FAC CEVA SPRE DIFERENȚĂ DE TINE!

Da, dar… mă-nțelegeți?

Țipatul la aer nu e făcut ceva. ”făcutul ceva” se pune doar dacă la final ai un rezultat.

Și ca să ai un rezultat real la o acțiune social pozitivă, trebuie să întrunești trei condiții mari și late:

1. Să ai intenții bune.

2. Să depui efort.

3. Să ai o direcție concretă.

Dacă îți lipsește una dintre ele, rezultatul nu e două treimi. E zero. Ți-a lipsit una, nu a ieșit nimic. Să vă dau exemple concrete.

Lipsește 1. Adică depui efort și ai o direcție concretă, dar nu ai intenții bune. Nu iese ceva bun. Iese Dragnea.

Lipsește 2. Ai intenții bune, ai și direcție concretă, însă nu depui efort. Aici iese fix eu. Ceva care nu face absolut nimic.

Lipsește 3. Ai intenții bune, depui efort, însă direcția e varză. Și aici avem protestatarii de mai sus.

Care e finalitatea ieșitului a 50 de oameni în stradă. Ok. Am ieșit. Ne vede lumea și ce? Deja știe toată țara de proteste. Ăia care sunt de acord cu ele deja sunt de acord. Și ăia care nu și-au schimbat părerea când au văzut 300 000 de oameni în stradă cu siguranță nu o să și-o schimbe că văd 80 de amețiți. Atunci ce? Țin locul cald în caz de ceva? Dacă se întâmplă iar ceva ca ordonanța 13, ieșim la fel de mulți în stradă chiar dacă sunt 50 de oameni deja acolo sau nu, ce? Atrag atenția asupra… ca să… pentru…. muie Dragnea? Mi se pare că nici măcar nu au o direcție naiv-abstractă. N-au nici o direcție. Ies pentru că-s nemulțumiți și atât. Cum o să le rezolve ieșitul nemulțumirea îi depășește la fel de tare cum îl depășea pe câine aprinsul becului.

OK. AM ÎNȚELES, NU FAC NIMIC. ȘI CARE E PROBLEMA?

Problema e că omul e o ființă profund egoistă. Are însă un simț al bineului social. Nu toți indivizii îl au, dar majoritatea. Altfel n-ar fi funcționat toată chestia asta în care coabităm. Așa că fiecare ”om bun” își răpește din timpul lui o porție, cât îi dictează lui simțul moral, să ajute alți oameni. Trece babe strada, votează, ce crede el că ajută (și de-aia e important ca ce crede el că ajută chiar să ajute) . Însă energia aia pe care și-o alocă altruismului e limitată. Când s-a terminat energia de ”fapte bune” pe ziua de azi, se întoarce la a fi o ființă egoistă, mulțumit de sine că a ajutat omenirea.

Iar oamenii ăștia depun efort și au intenții bune. E trist să te uiți la ei cum le consumă complet aiurea. Ore în șir de stat în piață pentru că e mai comod decât să te gândești la ceva util de făcut.

PĂI ȘI CE ALTCEVA AR TREBUI SĂ FACĂ, DACĂ EȘTI AȘA DEȘTEPT?

Să se implice politic. Să fie cetățeni responsabili. Să streseze administrațiile cu sesizări și plângeri. Să răspândească informație oamenilor care nu au. Să își educe rudele mai proaste. Sau uite. Exact întrebarea de mai sus. Să se strângă toți 50 și să se gândească ce ar trebui să facă și ce ar putea să facă ei 50 cu rezultate concrete. Să nu mai ardă calorii aiurea încruntându-se spre clădirea aia. Aveți timp și energie, FACEȚI CEVA PRODUCTIV CU EA CE RAHAT E GRESIT CU VOI?!!?!

***

Haiduci Daci Vârcolaci în Spațiu: Revelația

Mesajul de alarmă îi prinsese pe haiduci daci vârcolaci la capătul galaxiei. Flota imperiului galactic dacic fusese atacată.  Lui Bujor, situația i se părea din ce în ce mai clară. Special fuseseră trimiși la marginea galaxiei. Ca să nu fie acolo când imperiul e atacat, să-l apere. Misterul stației spațiale Decebal, xenocidul de pe planeta cu excesiv de multe luni, chiar și bășitul în gura unui orfan spațial care se sufoca și respira metan. Toate au fost acolo ca să le distragă atenția. Să îi ducă din ce în ce mai departe de locul unde era nevoie de ei. Și au picat în plasă. Din cauza lor, Imperiul Galactic Dacic era atacat și vulnerabil.

Frigata Funar sălta sprințar prin spațiu, pișând în ureche legile fizicii, cu ajutorul motorului eminescian. Dar drumul fusese lung. Un ultim salt. Bujor se uită crâncen la fratele lui Bubu, care se uită crâncen la fratele lui Gelu. Gelu se uită crâncen la amândoi. Trăiau vremuri crâncene în anul 3536, la un an după ce fuseseră dezghețați, după mai mult de 3000 de ani de somn criogenic.

Un ultim salt.

Un ultim salt.

Ajunseseră prea târziu. Întreaga flotă dacică era un cimitir. O groapă de gunoi. Nave se bălăngăneau frânte, lovindu-se una de alta. Bucați de metal zburau în toate direcțiile. Câteva nave încă mai trăgeau în depărtare. Unele în altele. Ceva era ciudat.

Unde e inamicul? se miră Gelu.

Nu era timp de gândire. Un compartiment de salvare se îndrepta spre nava lor și pierdea atmosferă grav.

Cum îl prindem? Îl întrebă Bujor pe Bubu, care își dedicase ultimele săptămâni învățatului  fizicii viitorului. Începuse cronologic, cu toate descoperirile științifice apărute de la înghețarea lor încoace.

Poate ar merge să folosim o pârghie, propuse Bubu, care ajunsese cu învățatul fix la pârghii. Avea dubii că va putea prinde un paralelipiped zburător de mărmiea unui WC din fundul grădinii cu o pârghie, dar se baza pe faptul că frații lui habar nu au ce e aia o pârghie și vor fi măcar impresionați. Dar capsula dacică de salvare își schimbă singură traiectoria și adocă cu frigata Funar.

Dacă n-ar fi  făcut asta, aș fi rezolvat eu oricum cu pârghii, minți Bubu și regretă repede. Nu îi plăcea să mintă, dar pe frații lui rar îi impresiona adevărul.

Capsula se deschise și din ea șchiopătă bravul căpitan Arsenie, omul care îi dezghețase și îi trimise să apere frontierele spațiale ale imperiului Dacic.

Ești rănit?  Se precipită Bujor dintr-un simț de compasiune față de orice dac care a existat vreodată.

Nu, răspunse Arsenie oftând. Când mi-a explodat nava și m-am suit în capsula de salvare, am luat din greșeală cizmele gravitaționale ale unui coleg și mă strâng ca naiba.

Cine ne-a atacat? urlă Gelu, dărâmând niște hârtii și căni de pe o masă, pentru efect dramatic.

Nu știu, oftă din nou Arsenie, înnăbușind o lacrimă. Nici durerile nașterii nu se comparau cu durerile unei perechi de încălțări mai mici decât trebuie, concluzionă el în gând. S-au inflitrat printre noi. Navele din flotă au început să tragă unele în altele. Nu știam care sunt aliații și care sunt dușmanii. Ne-am panicat și am început să tragem unii în alții. A fost un masacru. Trebuie să aflăm cine ne-a sabotat, bravi haiduci daci vârcolaci. Și pentru asta trebuie să călătoriți până în galaxia…

Ăsta iar vrea să ne trimită pe coclauri, bă! se plânse Gelu, dărâmând cănile și hârtiile de pe a doua masă. Rahaturi se întâmplă aici și el vrea să ne trimită în altă parte!

Bujor miji ochii începu să se scarpine pe burtă, cum făcea mereu când se gândește. Pătrățelele de pe abdomenul lui erau atât de bine definite încât le putea folosi și ca pilă de unghii. Dar gândul lui se ducea mai profund, pentru că nu era degeaba autodeclaratul și nerecunoscutul lider al fraților haiduci daci vârcolaci.

Îmi pare rău băieți, dar altfel nu putem afla cine ne-a distrus toată armata și a lăsat Imperiul Spațial Dacic practic în curul gol, argumentă Arsenie.

Dar deja știm cine sunt dușmanii! Exclamă din nou Bubu teoria lui ridicolă, pe care nu o credea nimeni. Mi-au transmis telepatic gândacii ăia spațiali pe care i-am omorât pe toți fără un motiv prea bun, dacă stau bine să mă gândesc. Au spus că adevărații dușmani ai dacilor sunt antidacii!

Încă o dată îți zic, nu face sens, frate! se răsti Gelu, sigur pe el. De ce ți-ar fi spus ăia ceva telepatic ție, cel mai prost dintre noi fiind?

Eu nu am auzit în viața mea de antidaci,  se băgă și Arsenie, dându-și cizmele jos.  Ce dracu’ sunt ăia antidaci?

Opusul dacilor,veniți dintr-un univers parale unde dacii sunt răi, evident!  Exclamă Bubu, nervos că nu-l ia nimeni în serios. Gelu îi aruncă o privire sceptică.

Ești atât de prost încât mă doare capul când mă uit spre tine. Cum adică opusul dacilor, frățioare? Ce e aia opusul dacilor?

Sună destul de ridicol, confirmă și Arsenie.  Eu practic mi-am trăit toată viața în viitor, care la mine e prezent, și n-am auzit niciodată de antidaci!

Deodată o lumină licări în ochii albaștri ca cleștarul într-o zi senină de vară ai lui Bujor. Pusese cap la cap toate informațiile și făcuse o deducție. Își dădu pleata blondă pe spate și, cu mâna cealaltă îi smulse pantalonii lui Arsenie.

Dacă nu există antidaci, atunci cum vă explicați asta?

Camera muți și lui Gelu îi pică o bală de uimire, prelingându-se în barba-i neagră ca smoala. Bubu se uită victorios la fratele lui mare. Ca de obicei, Bujor deslușise tot și, ca de obicei, Gelu era prostul familiei.

Nu-mi vine sa cred!  Țipă Bubu uimit.

Băieți, pot să explic!  Se apără Arsenie.

Lui Gelu îi pică mandibula de uimire și Bujor îi trase o palmă peste ochi, să-l readucă la realitate.

Nu înțeleg! Postulă Gelu, începând să se transforme în vârcolac. Mereu când nu înțelegea chestii se transforma în vârcolac. Atât defensiv cât și ca să salveze aparențele. Nimeni nu se așteaptă de la bestii jumătate lup jumătate haiduc jumătate dac să înțeleagă prea multe. Îl ridică pe Arsenie într-o labă și îl propti de perete, arătând cu cealaltă labă spre zona inghinală a acestuia. De ce nu are mătărângă și boașe?

Le are, punctă Bujor. Doar că în partea ailaltă. Pentru că e un antidac. Și misiunea noastră a fost doar o diversiune, ca să poată distruge flota fără probleme.

Gelu îl întoarse invers pe Arsenie și într-adevăr, avea cuc și ouă unde ar fi trebuit să fie cur.

Puteți să-mi faceți ce vreți, javre istorice, dar noi, antidacii, deja am câștigat!

Măcar am aflat cine sunt dușmanii noștri, de fapt, mormăi Bubu surprins, dar nu atât de surprins cum era fratele lui mijlociu. Antidacii, dintr-un univers paralel. Care sunt ca dacii dar au curul în față și scula în spate! Ei sunt în spatele tuturor relelor!

Bujor își mângâie barba blondă și moale, gânditor.

Nu fi atât de sigur, frate. Sigur, ei au fost în spatele acestei chestii. Dar cine e în spatele lor?

Nu o să  aflați nimic de la mine! Sunt imun la orice tehnică de tortură! răcni căpitanul Arsenie.

Capul lui Bujor se umplu de întrebări. Oare Arsenie fusese tot timpul antidac infiltrat? Sau poate adevăratul căpitan Arsenie fusese asasinat și înlocuit? Erau întrebări mici. Cel mai important era să afle cine era în spatele antidacilor care erau în spatele atacului. Îi făcu un semn lui Gelu.

Smulge-i ouăle!

Gelu rânji.  Arsenie începu să urle.

Bine! Vă zic tot! Oculta Stelară Evreiască ne-a adus aici! Au deschis o poartă spre universul nostru și ne-au chemat să vă distrugem pe toți!

Imposibil! Scrâșni Bujor printre dinți, strângând pumnul.  Dacii au stârpit toți evreii de pe pământ de mai bine de 1000 de ani!

S-au ascuns. S-au retras. Au plănuit. Au uneltit. Au așteptat 1000 de ani la marginea galaxiei momentul în care să vă distrugă. Dacii nu o să aibă niciodată liniște, atât timp cât evreii încă există! Arsenie gâfâia alert. Încerca să pară curajos, dar după cum îi tremura anusul, extrem de vizibil, mai ales fiind în față, era clar că se căca pe el de frică.

Măcar am aflat cine e în spatele antidacilor care au fost în spatele atacurilor. Știm, în sfârșit, cine e dușmanul adevărat!  Se bucură Bubu.

Nu fi așa sigur, frate, mârâi Bujor. Or fi evreii stelari în spatele antidacilor care sunt în spatele atacurilor, dar cine e în spatele lor? Întotdeauna e cineva și mai în spate.

Arsenie începu să horcăie și să se albăstrească la față.

S-a otrăvit ca să nu scoatem informație de la el!  pufni Gelu, trântindu-l pe Arsenie de perete. Acesta se ridică de jos, ușor.

Scuze, nu. M-am înecat cu scuipat. Mi se mai întâmplă când mă taie emoțiile.

Gelu îl apucă iar și-l scutură în aer ca pe un prosop de bucătărie plin de firimituri.

Cine controlează Oculta Stelară Evreiască, care controlează antidacii dintr-un univers parelel care ne-au atacat?Zi, bă!

Gelu avea probleme cu intonația, mai ales când punea întrebări. De obicei  nu se înțelegea dacă întreabă sau afirmă. Așa că punctă întrebarea cu două labe peste față, ca să se înțeleagă clar. Doi dinți se rostogoliră pe paroseală.

Soros,  mormăi Arsenie, cu fața umflată. În spatele evreilor care sunt în spatele antidacilor care sunt în spatele atacului, e Soros. Tot timpul a fost Soros.

Cine e Soros? Întrebă Bubu, uitându-se spre Bujor. Nici fratele lui mai mare nu părea să cunoască numele.

Ce. Ce e Soros, corectă Arsenie. Soros e forța evreiască primordială. E aici de la începutul începuturilor. Rasa evreiască a apărut atunci când Soros a impregnat femei umane. De acolo și natura lor ticăloasă. Sunt jumătate oamneni, jumătate Soros. Dar el e mai mult de atât. El e 100% evreu din afara timpurilor, cu o singură misiune. Să distrugă tot ce e dacic. Să șteargă din istorie identitatea și cultura națională a dacilor. Să vă facă sclavii lui. Și face asta de la începutul timpurilor. E o entitate fără vârstă. Maestru al manipulărilor, cu o mie de fețe, Soros poate fi oriunde, oricând și oricine. Practic, toate nasoalele care vi s-au întâmplat vreodată, au fost mâna lui Soros.

Nu înțeleg, bombăni Gelu.

Spre exemplu, ții mine când aveai 15 ani și te-ai dus la prima întâlnire cu o fată și ai călcat într-un căcat moale și nu ai putut să scoți mirosul și aia a râs de tine și a spus la toată lumea că ești un căcăcios și ți-a rămas așa porecla până la  20 de ani și de-aia te-a prins vârsta virgin și de-aia ai probleme cu mânia?

De unde știi toate astea?  se bălbâi Gelu, îngrozit.

Pentru că nu era un animal bolnav ăla care se căcase în drumul tău. Era Soros. Și fata care a râs de tine, tot Soros era, deghizat.

Pare un efort foarte mare cu un rezultat îndoielnic, analiză Bujor noile informații.

Când ești nemuritor și ai un singur scop, efortul nu contează. Spre exemplu, ții minte la 12 ani, Bujor, când ai vrut să arăți satului că ești cel mai bun arcaș, și nici măcar nu ai ochit ținta din 10 săgeți?

Da. M-am făcut de rușine în așa hal încât nu m-am mai atins de arcuri de atunci. Și mereu când văd un arc, mă simt prost cu mine însumi că sunt un luptător desăvârșit în rest.

 Ei bine,Soros ți-a scurtat săgețile și a mutat copacul mai încolo, mărind ținta ca să îți fută perspectiva. Și ai trăit toată viața cu un dubiu în suflet!

M-a pus tata să învăț tactică, ca să compensez. Voi credeți că mie îmi place să deduc? Dacă știam că pot să trag cu arcul, nu m-aș fi chinuit niciodată să învăț să deduc!  Își aminti Bujor cu neplăcere, înțelegând acum cum scobește ușor Soros la temelia spiritului dacic.

Gelu scuipă cu ciudă, uimit de cât de perfid e dușmanul lor etern de care abia acum aflase.

Și tu, Bubule, ții minte când te-a prins tac-tu când făceai labă?

Bubu se înroși până în vârful urechilor. N-am mai putut să vorbesc cu el fără să-mi fie rușine ani de zile!

Nu era taică-tu. Era Soros mascat!

Nu are sens! Era taică-miu! Că s-a uitat și el ciudat la mine ani de zile!

Da. Pentru că după ce s-a mascat în taică-tu ca să te prindă cum faci labă și să te inhibe în fața lui, s-a mascat în tine și s-a lăsat prins făcând labă de către taică-tu, ca să-l jeneze si pe el! Așa lucrează Soros! Acoperă toate planurile!

Cei trei frați haiduci daci vârcolaci se uitară unii la alții, uimiți. Nici cu gândul nu se gândeau că au de-a face cu un dușman atât de perfid. Ba mai mult, că au avut de-a face cu el toată viața.

Soros e etern și n-aveți cum să-l opriți! țipă Arsenie, râzând falnic.

Poate fi oriunde. Oricine. Oricand! Exclamă Gelu, trântindu-l pe Arsenie de câteva ori de un perete.

Bujor rânji.

Totuși, parcă mă simt bine așa, știind că toate greșelile din viața mea n-au fost greșelile mele, ci de fapt capcane de-ale lui Soros.

Bubu confirmă și el.

Să știi. Tot timpul am avut impresia că la modul general dacii sunt mult mai perfecți decât restul națiilor și eu ceva mai perfect decât restul dacilor.

Cu toții simțim asta, aprobă Bujor. Toată viața m-am mirat că, cu toate că suntem atât de perfecți, avem așa de multe probleme. E foarte bine că acum știm cine e vinovat. Că avem răspunsul la toate întrebările. Că orice s-ar întâmpla nașpa, nu e vina noastră. E vina lui Soros. De-aia am dus-o rău în istorie. Că a fost ăsta invidios pe perfecțiunea noastră.

Eu m-am plictisit,  mormăi Gelu. Pot să-i smulg ouăle trădătorului ăstuia?

Bujor ridică din umeri.

Sigur, dacă asta ai chef, dar atenție să nu…

După ochii bulbucați ai lui Gelu, Bujor își dădu seama că era prea târziu. Uitase, din cauza informației galopante  că antidacii au anatomia invers și, îi băgase din greșeală lui Arsenie un deget în cur.

***

Cel mai insultător lucru la Coaliția Pentru Familie este numele

Hai să presupunem că ne aflăm într-un scenariu tâmpit. În țară foarte puțini oameni au încălțări și e o problemă. Că se calcă mult în cioburi și în rahați de câine, și e nașpa rău să calci în rahat de câine fără încălțări. Că uneori e moale și se storcoșește printre degetele de la picioare și iese pe acolo ca pasta de dinți din tub, absolut oribil.

Și brusc apare o organizație.

Coaliția Pentru Încălțare

Care sesizează problema, explică cât de important e să ai încălțări și promite să lupte pentru o lume în care toată lumea e încălțată.

Și te gândești. Bă, foarte bine! În sfârșit face cineva ceva. Chiar e o problemă serioasă!

După care vezi că singurul lucru pe care-l face Coaliția Pentru Încălțare e un referendum pentru definirea încălțărilor ca niște chestii care se înfig pe picior și dețin șiret.

Lăsând să se înțeleagă tacit că șlapii, espadrilele și pantofii cu toc pur și simplu nu sunt încălțări, pentru că sar din picioare când dansezi cazacioc. Și nici măcar nu mă porni cu velcro-ul.

c06304cd4360b8922c8dc6d496717beb-1479992-400_400

Velcro-ul pur și simplu nu e natural. E demonstrat științific că ariciul ăla se ciufulește și se strică pe zi ce trece. După care cedează când ți-e lumea mai dragă și te trezești desculț în lanul cu urzici.

Și brusc îți explodează mintea și îți vine să urli. SERIOS? CĂCATUL ĂSTA E O GLUMĂ SAU CEVA, NU? CUM RĂMÂNE CU TOȚI OAMENII FĂRĂ ÎNCĂLȚĂRI CARE UMBLĂ ÎN PICIOARELE GOALE? CUI ÎI PASĂ DE TÂMPENIA VOASTRĂ CU ȘIRETURI ȘI VELCRO ȘI PAPUCI? SUNTEȚI TÂMPIȚI? 

Exact așa este și Coaliția Pentru Familie

Pentru că problema e reală. Populația chiar îmbătrânește. Se întemeiază din ce în ce mai puține familii și se fac din ce în ce mai puțini copii. Familia chiar e o instituție care își pierde credibilitatea și importanța pentru oameni care-s prea preocupați să-și asigure un trai decent pentru a îi mai păsa de ea. Și există o listă aproape infinită de lucruri pe care o asociație „pro familie” ar putea să le facă să ajute. Am să dau doar câteve exemple așa, din vârful capului.

Salarii decente pentru tineri, care i-ar determina să rămână în țară și să facă familii, în loc să plece pe coclauri pentru locuri de muncă decente.

Programe pentru copiii din familii in care ambii părinți muncesc și nu au timp de ei.

Consiliere pentru familiile cu probleme care au nevoie de rezolvarea unor conflicte.

Ajutor pentru mamele care se gândesc la abandonat copii.

Ajutat familii să adopte copii orfani.

Și multe multe alte chestii. Chiar nu trebuie să te gândești mai mult de 5 minute în direcția aia ca să găsești o problemă și să îți dai seama cam care ar fi soluția.

 

Da. Familia chiar este o instituție care pierde teren la noi în țară. Și da, îmbătrânirea populației o să ducă la probleme reale pentru noi toți. Și chiar ar fi nevoie de o Coaliție Pentru Familie, care să ajute. E super simplu. Tot ce trebuie să facă e să lupte pentru educația și stabilitatea financiară a tinerilor. Atât. Ai niște tineri educați și cu loc de muncă la ei acasă, o să înceapă să facă familii. E în natura umană.

Dar în schimb, căcănarii ăștia diversioniști se pișă pe niște drepturi general umane, în numele familiei. Asta mă scârbește cel mai tare la ei. Că folosesc conceptul de familie pentru a-și justifica programul antisocial. E ca și cum mi-aș face eu o gașcă de canibali și i-aș zice Coaliția Pro Digestie Umană. Suntem de treabă. Suntem pro chestii. Nu ne opunem nimănui. Vezi tu Anti pe undeva prin titlu? E clar că suntem o forță pozitivă.

cannibalyes_1256839235_crop_554x358

Dintre toate problemele pe care le are familia la noi, asta e problema care vi se pare vouă imperativă? Serios? Că niște minorități sexuale vor parteneriat civil?

Dar ăăă Radu, ăăă tu nu înțelegi. Trebuie să îi oprim pe găozarii ăștia acum. Chiar amenință gen omenirea și chestii. Adică ăăă dup-aia o să vrea să adopte copii. Și cum poți să lași niște curiști să pervertească niște copii, ăăă?

Sunt sigur că cei 60 000 (!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! SFINTE CĂCAT 60 000, E POPULAȚIA ORAȘULUI TULCEA, AVEM O TULCEA DE COPII ORFANI)

Stați că trebuie să respir.

Sunt sigur că cei 60 000 de COPII ORFANI fără prea mari șanse de adopție, blocați într-un sistem unde șansele de adopție sau integrare după sunt minuscule, în care violurile, bătaia, înfometarea și izolarea sunt la ordinea zilei sunt super amenințați de cele maxim 200 de cupluri gay care ar vrea parteneriat civil din țară și mai ales de ălea vreo 20 dintre ele care ar vrea să adopte.

E un pericol real asupra familiei. Vă dați seama? În 2050, dacă nu acționăm chiar acum, s-ar putea ca 20 de copii să plece din centre de plasament unde-s violați, bătuți, înfometați și izolați și plasați în niște familii gay, unde e plauzibil deși nedemonstrat că vor fi pervertiți sexual.

Trebuie să luptăm pentru a nu transforma 20 de copii probabil abuzați în 20 de copii posibil abuzați! Asta e misiunea Coaliției Pentru Familie.

Serios, cât de ticălos trebuie să fii, să știi în ce condiții trăiesc copiii din centrele de plasament și să te opui oricărui tip de adopție? Nu numai că n-ar trebui să fie discuții dacă un cuplu gay ar vrea să adopte un copil. N-ar trebui să existe discuții nici dacă un cuplu de lupi ar vrea să adopte un copil. Un cuplu de lupi cu siguranță ar oferi un mediu mai propice dezvoltării unui copil decât centrele de plasament din românia. Atât de nasol e acolo. Și nu mă refer la lupi vorbăreți, ca-n Cartea Junglei.

Și, cu toate astea, nu mă opun referendumului propus de ăștia. I-ar mai ajuta pe autiștii din bula progresistă să vadă pe ce lume trăim. Și ar fi complet util să aflăm numărul exact de reduși mintal care ne populează țara. Nu mă înțelegeți greșit. Puțină homofobie avem toți. Hei, eu urăsc toate minoritățile și majoritățile în mod egal. Ar fi aiurea să nu fiu și puțin homofob.

Dar trebuie să fii un soi special de redus mintal să vrei să-ți fie definită homofobia în constituție, în țara în care familiile dispar, oamenii calcă în căcați cu picioarele goale și, foarte posibil, există și canibali.

Auziți la ei, Coaliția Pentru Familie. De parcă există cineva pe lume contra familie. Există undeva niște forțe obscure, niște grupuri de deviați care vor să distrugă ideea de familie. Dacă chiar serios crezi în așa ceva, ești mai rupt de realitate decât ăia care cred că pământul e plat.

***