1 aprilie

MOTTO

„E incredibil să simţi că iubeşti pe toată lumea şi să simţi că vrei să fii bun cu toţi oamenii şi să contribui la fericirea lor, chiar dacă e doar printr-un un zâmbet cald sau prin faptul că eşti suficient de atent încât să nu îi faci să sufere… Şi e minunat să fii împăcat cu tine însuţi ştiind că ai făcut asta, că tot ce ai făcut a fost constructiv pentru tine şi pentru alţii… Să ştii că nimeni nu-ţi poate reproşa că nu ai avut inimă la un moment dat şi l-ai făcut să sufere, că atunci când cineva suferea şi avea nevoie de tine, ai făcut tot ce-ai putut să-l ajuţi, chiar dacă asta te durea enorm şi pe tine… Te face să poţi să primeşti răul în tine, ştiind că dragostea ce o simţi are puterea de a-l transforma în frumuseţe şi căldură…e care să le împrăştii apoi în toată fiinţa ta şi în jur…”

Ioan. Doar Ioan din jurnalul lui Ioan

Ieri am vazut un cersetor la metrou si era asa de trist ca mi-a venit sa plang. Am ingenunchiat langa el, l-am luat de mana lui murdara dar blanda si i-am pus-o pe inima mea in timp ce cu mana dreapta i-am atins pieptul prin haine. Am impartit un moment spiritual, ca doua fiinte cu suflet care suntem. I-am inteles durerea si el a inteles ca i-am inteles-o. Cred ca ar trebui cu totii sa facem asa ceva! Sa incurajam un cersetor, sa imbratisam un strain! Nu este greu, si chiar face diferenta! Toti suntem asa de tristi si singuri pe lumea asta.. cum ar fi sa vina un strain la tine dimineata si sa-ti spuna „salut, arati bine azi, barbia sus! o sa faci lucruri marete!” ? Si am putea sa facem si noi lucrul asta altora la randul nostru. Nu va mai pierdeti printre straini, cunoasteti-i, cum zicea si Iisus „iubiti-va aproapele”! Lumea deja este plina de insensibili. Unul in minus ar fi perfect. Si o data ce rezolvam aceasta problema si ne apropiem ca fratii putem sa rezolvam si celelalte probleme ale umanitatii. Putem sa inchidem centralele nucleare pentru ca sunt rele si sa aruncam uraniul in fundul raurilor unde sa nu-l mai gaseasca nimeni niciodata! Putem sa oprim violenta si sa spunem nu foametei mondiale! Sa adunam tot plasticul din lume si sa-i dam foc sa nu mai polueze si sa se inece caprioarele cu el! ESTE FOARTE USOR!

Va rog eu mult, haideti sa ne folosim sufletul pana nu e prea tarziu. Inceputul e mai greu, dar nici ala nu e asa de greu. Incercati macar, salutati o data un strain cu vorbe calde, sa vedeti cum se lumineaza la fata! De ce suntem 7 miliarde daca nu ne ajutam reciproc? Ganditi-va ce lucruri marete am putea creea ca oameni daca am lucra impreuna!

***

Maine e ziua pamantului.

Vroiam doar sa va anunt ca pentru fiecare lumina pe care o stingeti timp de o ora ca sa comemorati pamantul si sa trageti un semnal de alarma impotriva consumului de curent electric in exces eu o sa aprind trei.

.|..

hipiotilor.

***

A murit Pruteanu

Marele critic literar, profesor universitar, limbist si politician Pruteanu a decesat asta seara. Eu zic ca era in covalescenta de cand cu ultimul DOOM si ca moartea era inevitabila.

Tin minte, cand eram mic ca omul facea lucruri bune: corecta limba 5 minute pe zi. Trebuia sa se opreasca acolo ca de atunci a luat-o in jos urat. A trecut prin PSD si, spre mirarea tuturor oamenilor, acel partid de rahat nu i s-a parut destul de zemos pentru gura lui mare. A decis ca daca tot se balacareste putin, sa se scufunde de tot si sa o faca pe batiscaful, iar cacatul din PSD era doar pana la genunchi. Doar in PRM a gasit un cacat destul de consistent pentru ambitiile lui mari. A cantat pe la televizor, a propus o lege in care toate documentele din romania ar trebui sa fie si in romana, de parca ungurul Ianos daca vrea sa-i vanda o vaca lu’ ungurul Jula ar avea vreun sens contractul sa fie si in romana. Si multe alte tampenii.

Totusi realizarea lui cea mai mare a fost ca a reusit sa traduca computer cu calculator. Mie mi se pare jenant. Calculatorul e prostia aia mica care aduna si imparte! Ce legatura are asta cu computerul ? A ca poti sa calculezi chestii si pe computer? Bine ba, da poti sa vezi filme porno pe calculator? Vedeti? Aici zace diferenta. Computerul e computer iar calculatorul e calculator, si mi se falfaie de parerea defunctului. Iar cruciada lui de romanizare a termenilor imprumutati prin traducere (servitor in loc de server) sau scriere pe romaneste (sait in loc de site) mi se pare o imbecilitate profunda.

Fac iu!

Totusi de la furat zacusca la vecini pana la autoritate limbistica e ceva drum. Trebuie sa recunoastem ca a reusit sa ajunga departe…

Bine ca majoritatea lucrurilor nu i-au iesit. Oricum, omul o murit, asa ca voi spune un cuvant in memoria lui:

ţâţe

***

Am observat o chestie misto. Cu cat ma iau de un personaj mai cunoscut, cu atat mai inversunati sunt unii retarzi care lasa commenturi. De-a dracu’ cre-ca o sa fac unu despre mame si despre cat de najpa sunt la modul general si cat de terminaţi sunt oamenii care au mame sa vad câţi prosti se ataca.
dar pana atunci, un text vechi.

Drept urmare.. voi lasa aici un „teaser”, un extract scurt din ultima carte „Razbunarea ochiului maro” din trilogia „Ploaie de Oţel” („I Durere-n Pampas”, „II Mostenirea Tatalui”, „III Razbunarea Ochiului Maro”). Aceasta trilogie este formata din 3 romane dramatice de dragoste incadrate la categoria „thriller geopolitic” de catre critici , cu influente sf si fantasy, scris atat in stil clasic balzacian, cat si neomodernist. Actiunea este povestita atat la persoana I, de personajul narator, la a III, de catre un narator omniscient cat si in premiera mondiala, la persoana a II-a.

Mai exact, in continuare o sa va trantesc finalul trilogiei de peste 1724 de pagini A4.. sfarsitul extrem de final al aventurii.

„- Ia-ma! Ia-ma acum! Ia-ma de doua ori! Îi racni ea suav in ureche, gadilandu-i lobul cu limba ei timida si privindu-l adanc in privire, cu ochii ei calzi si umezi, aproape bovini.

Exploziile navei extraterestre intradimensionale încă mai brazdau cerul, ca niste vergeturi pe bucile unei muieri care s-a ingrasat mai repede decât i-a ingaduit pielea de pe buci. Se terminase, in sfarsit se terminase gandi Virgil si o lacrima i se strecură pe frunte. Era împacat cu sine. În decursul unei aventuri ale carei radacini se intindeau cu milenii inainte ca el sa se nască a reusit sa salveze pamantul, omenirea, si ce sa ne mai cacam pe noi, intreg universul! Si a facut toate acestea de unul singur, el, eroul suprem: Virgil Masculan, salvatorul existenţei!

Daca ar fi ca cineva vreo data sa scrie o carte despre aventurile lui, oricât de tare le-ar rezuma tot nu i-ar incapea in doar o singură carte, cugeta el. Ar trebui sa fie o trilogie de minim 1724 de pagini ca povestea sa poata fi inteleasa cum se cuvine. Îşi dădu seama râzând ca daca o asemenea trilogie va fi vreo data scrisă, va fi cu siguranţă cea mai suprem de inegalabila trilogie din istoria omenirii. El era însă un om modest. După toate cele întâmplate nu vroia decât să se întoarcă in satul lui mic, de pe malul Siretului, la gradina lui mică in care cultiva mărar cu femeia iubită. Ştia ca aşa ceva nu se va mai putea întâmpla in veci şi sufletul său brav se umplu din nou de durere.

Din nou lacrimile îi transformară faţa intr-un batiscaf. Tatal lui mereu îi spusese ca bărbaţii nu plâng. Nu era adevărat. Doar un barbat puternic ca un munte deţine tăria de caracter necesară să plângă, să verse din inimă lacrimi in memoria tuturor celor care l-au ajutat in aventura lui supremă şi au murit ca nişte adevăraţi martiri. Şi el era puternic ca un munte. Dar nu, nu erau morţi! Deveniseră, prin faptele lor, nemuritori! Virgil îşi aminti cu drag de cei doi pitici misterioşi norvegieni, de Bobo – câinele robot, şi de clona lui Oscar Wilde. Cu toţii îşi dăduseră viaţa ca el să traiască si de ce să ne mai cacam pe noi, pentru salvarea intregului univers!

Fară sa mai stea pe ganduri o luă pe Cerasela de şoldurile ei puternice, ca de prăşitoare şi o trânti cu fusta in sus, umplându-i crevasa unsuroasă cu cilindrul sau puternic de carne, şi vărsând în ea toata durerea adunată in atât amar de ani.

-Ştii, îi spuse ea înlacrimată plimbându-şi degetele durdulii prin cârlionţii lui de pe piept, dragostea noastra nu poate fi….

-Ştiu, raspunse Virgil. Şi asta il durea cel mai mult.”

SFARSIT.

***

Tudor Chirila e cretin

Am intrat ieri pe blogu’ lu’ Tudor Chirila din greseala si dintr-un masochism incomensurabil m-am uitat pe acolo. Am gasit o poezie. Deci hai sa sarim peste vrajeli introductive si sa trantesc direct poezia lu’ Chirila fantabuloasa:

„As manca ceata…
As manca ceata ca sa-mi intaresc incertitudinea…
As manca ceata ca sa-mi asigur solitudinea…
As manca ceata ca sa-mi ratacesc fluxul sangelui…
As manca ceata ca sa-mi incurc fricile…
As manca ceata ca sa-mi aprind luminile…

Numai ratacind, incurcat prin mine, am sa-mi gasesc drumul…”

Profund, nu ? Cel mai enervant lucru din toata existenta este prostul care se da artist. Da nuuu, asta nu e prost obisnuit. Are o concentratie de prostie care pana acum nu a putut fi reprodusa decat in laborator, in conditii controlate la gravitatie 0. Nu e genul ala de prostie pe care o gasesti pe toate drumurile, e o prostie mult mai concentrata, aproape pura. Asa ceva nici nu se gaseste in stare naturala. Ca plasticul. Trebuie ceva stiinta sa ingineresti o prostie in asa hal de crunta. Mie mi s-a parut un rahat pseudointelectual omu’ de cand inchidea din ochi ca o muiere la menstru pe scena la concertele Voma Veche (sau doar Voma acuma) dar habar n-aveam ca acest ilustru cretin se ia in asa hal de tare in serios. Risipa aia de pixeli de mai sus nu are nici un sens.

Vad ca omul sufera de diacritice (la fel ca mine, da’ probabil el din cauza lenei), si nu inteleg clar daca ceata ala e efectu’ meteorologic ala de face sa se piarda magaru’ sau o grupare de fiinte ca-n „Ceata lu Pitigoi”. Oricum ambele variante sunt necomestibile.

Cel mai misto lucru pe care poti sa-l faci cand scrii un rahat spumant este sa pui trei puncte din cand in cand … asa … pentru cititori… care sa spuna clar PROSTULE AICEA FACI PAUZA SI TE GANDESTI LA PROFUNZIMEA CELOR CITITE… asa ca tineti minte cand vreti sa scrieti ceva filozofic de-acum inainte … multe … punctulete, ca dau bine si textul pare mult mai inteligent decat fara, pare ca are un inteles ascuns uite spre exemplu:

As vrea sa violez o baba.
scurt si la obiect un deranjat mintal are fantezii sexuale cu fosile

As vrea sa violez o baba…
Baba reprezinta intelepciunea, senectutea iar prin viol autorul vrea sa sugereze o patrundere fortata in spatiul rezervat al acesteia. O profunda metafora care sugereaza grafic dorinta suprema a filozofului de a-si depasi conditia intelectuala. PROFUND MAESTRE!

Vedeti ? Crema face diferenta.

Si acum o poezie de-a mea. TRIBUT.

M-as caca metafizic…
M-as caca metafizic ca sa-mi mirosi subintelesul…
M-as caca metafizic ca sa-mi murdaresc sfincterul de profunzime…
M-as caca metafizic ca sa ma eliberez de intelesuri ascunse…
M-as caca metafizic ca sa umplu toaleta universului de substanta mea predestinata…
M-as caca metafizic ca sa vexez niste prosti sa se uite siderati pe blogul meu…

Numai stergandu-ma la cur, scuturand din sfincter, am sa previn maronitul chilotilor…

***