Metaliștii sunt hidoși și clona mea

Am fost la Moonspell acu vreo săptămân și am avut o revelație!

N-am mai văzut în viața mea atâția oameni hidoși pe metru pătrat ca acolo! . Sfidau orice logică. Dacă luai aleator 50 de oameni dintr-un metrou și 50 de acolo din public, ăia 50 din public aveau față de cur. E compet absurd să crezi că e doar o coincidență faptul că ăia erau metaliști și în același timp și înfrânți estetic. Tipi lălâi, stâmbi, cu nasu mare, cu păr pe față ca flocii din cur și plete jegoase și mătrețoase care mergeau de mână cu grase morbide îmbrăcate în haine mulate și cu fețe de cadavru înecat ascunse eșuatic sub machiaj strident. Ce să mai. Horror. 

Pînă acum credeam că procesul de a deveni metalist e cam așa „Hei, îmi place muzica asta. Hai să mă îmbrac ca ăia de o cântă. Uite niște tipi care sunt îmbrăcați ca mine. Hai să mă împrietenesc cu ei!” 

Nu. Nu merge așa. E altfel: „Sunt urât. Sunt hidos. Sunt mai mult decât urât. Sunt hidos de urât. Lumea râde de mine. Că-s urât. Ce să fac? Hai să întorc situația împotriva mea și să mă conving că-s neînțeles. Nu-s urât. Sunt doar neînțeles. De-aia nu mă acceptă majoritatea oamenilor că sunt mediocri iar eu sunt deasupra lor. Mă îmbrac altfel decât ei și când râd de mine mă conving că e din cauză că nu mă înțeleg și că-s îmbrăcat alfel decât ei și nu din cauză că ei cred că am față de cur deși ei cred că am față de cur. Uite alți urâți la fel de urâți ca mine. Mă duc să mă împrietenesc cu ei și să ne spunem unul altuia cât de speciali suntem. Dar cum dracu’ să facem să nu părem totuși că ne-am adunat că suntem urâți ? Pai.. hai să ascultăm aceiași muzică, ceva ce nu ascultă și ăilalți. Hai să ascultăm metale. Hai să ne prefacem că genul ăsta de muzică e mult mai intelectual decât restul și că suntem fioroși, nu nașparlii ca să ne simțim bine cu noi înșine. TRV METAL PWER!”

La același concert m-am văzut pe mine. Era un bizarro eu uimitor de reusit. Arăta leit mine numa că era puțin mai alb la ten, un alb canceriu așa, și avea ochelari. În rest era exact io. Avea și aceleași haine ca mine. Nu ălea care le aveam pe mine, da unele pe care le port foarte des.

BIZAR!

Și evident ca un opus mie, fuma. 

Așa că vș rog eu mult, dacă mă vedeți pe stradă da’ parcă nu-s io, întrebați-mă „Bă, ești tu sau ăla care seamănă cu tine ?”
Și dacă zic că nu-s eu, dați-mi un pumn în ochelari.

***

Dezastru emologic

Știu, e subiect fumat. S-au umplut ziarele în ultima săptămână de emuiști și de „cultura” emo. Dacă poți spune cultură la o adunătură de adolescenți bulbazari și histrionici care vor TARE TARE să fie băgați în seamă și pupați în cur că-s speciali și fac orice să îți atragă atenția. Până acuma m-am făcut că nu există ( la fel ca și cu porcul roșu cu aripi de liliac care îmi spune să omor oameni și să le beau zeama din interiorul ochilor pe care îl văd numa io).

Oricum. E timpul să trag un semnal de alarmă. S-a umplut țara de emuiști și e numai vina voastră! Cum ? Păi să dau un exemplu.

Nu ne plac broaștele. Sunt urâte. Dar au scopul lor. Dacă n-ar fi ele ne-am umple de țânțari și paianjeni și alte chestii mult mai nasoale. Sunt urâte broaștele dar necesare. Mai țineți minte dezastrul ecologic din Australia, când au fost aduși iepuri acolo și s-au înmulțit până peste măsură și au mîncat tot ce le apărea în cale pentru că nu aveau dușmani naturali? Ei bine, iepurii noștri triști, cu părul în ochi și venele zgâriate au un dușman natural. Din păcate acest dușman natural a fost vânat excesiv în ultimul timp și pur și simplu nu mai are puterea necesară de a stăvili invazia de găozari prepuberili care rezeamă zidurile cu meclele lor triste poate-poate îi bagă cineva în seamă. 

MANELIȘTII. Sunt ca broaștele din exemplul anterior. Nu ne plac și i-am tot vânat. Am făcut mișto de ei exagerat de mult, le-am scos țiganii cântăreți din prime time. Râdem de ei și îi arătăm cu degetul peste tot, de le e rușine că-s maneliști. Acuma zic că-s clubberi, nici nu mai ascultă manele din prima. O dau pe sintetizatoare la început ca abia după ce se încinge petrecerea să o schimbe subtil pe țigani gâjâiți. Le e jenă cu identitatea lor de inculți. NU E BINE. MANELIȘTII SUNT UN RĂU NECESAR! 

Da, ați auzit bine. ei aveau locul lor în societate. De câte ori n-ați auzit un grup de cocalari uitânduse la un dichisit de-ăsta frezat și îmbrăcat ca o muiere spunând „Uite-l bă pe terminatul ăla. Hai să rupem capu’n el futu-i rasa măsii de poponar!”. Ca apoi să purceadă în a rupe capul în el, futu-i rasa măsii de poponar. Ei erau gardienii penibilului. Când cineva se dădea prea tare în spectacol cu lookul, să se creadă special, era călcat pe cap de mâncătorii de semințe. ERA UN LUCRU BUN. 

Acuma maneliștii sunt molâi, s-au retras la periferie și la țară. Nu mai vezi picior de mârlete prin orașele aglomerate, mai ales spre centru.

Așa că vă rog eu, îmbrățișați un manelist, spuneți-ii că e important, că avem nevoie de ei, până n-o să fie prea târziu și o să ne trezim într-o zi că avem emo și-n cur.

***

Încă o listă de oameni care mă enervează

E greu după un timp. Se cam termină categoriile de oameni enervanți. Oricum.

Femeile urâte care poartă rucsacul în față. Aparent nu este nici un motiv pentru care aceste muieri aleg să nu-și țină rucsacul pe spate ci invers, pe stomac. DAR ESTE. Trebuie să înțelegem psihicul feminin. Oricât s-ar căca dânsele pe ele, scopul lor suprem în viață, piticul ăla care le suflă în ureche, e să facă copchii. No acuma, hidoasele realizează în subconștient că nimeni n-o să-și lase sămînța în fabrica lor de bebeluși și ca să își satisfacă cît de cît nevoia de puradei. își pun un surogat de-ăsta de burtă de gravidă. La fel ca copii mici care își sug degetul când n-au țâță. De-aia o să vezi ca numa hidoasele au obiceiul ăsta urât. Eventual în următoarea etapă a vieții ceasul biologic le explodează complet și își iau un pechinez și îi croșetează haine. 

Asta dacă nu apelează la inseminarea artificială. 

Altă chestie care mă mîhneșe este inseminarea artificială. Dacă nu reușești să convingi pe cineva să ți-o tragă în stil clasic, o fi, cine știe, din cauză că ești un defect cu picioare care nu merită să își împrăștie genele la generația următoare. Sau poate ai defecte la genitale. Nu vrei să transmiți speciei umane gena penisului inversat sau a ovarelor externe sau ce dracu ai de nu poți să te reproduci normal nu ? A, o să ziceți, da ăia de și-au rupt coaiele într-un accident? Păi știm clar care e cauza principală a accidentelor. PROSTIA. Hai să n-o transmitem mai departe. Nu poți, nu încerca. Vrei ne-aparat un copchil, adoptă un puradel că-s pline casele de copii. Noo, nu facem discriminare că suntem cetățeni politicăli corecți da’ totuși parcă n-am crește un pui de țigan nu 

Mă enervează oamenii cu negi pe muie. Ei o să zică că au alunițe pe față. Eu zic că au negi pe muie. Dacă e mai mare în diametru de 3 mm, și/sau în relief și/sau are păr nu aluniță. E neg. Toate nașpetele au cîte o bilă de-asta cât căcăreaza oii pe nas sau în bărbie și au impresia că sunt secsi ca Marilyn Monroe. Știu că ți-a zis mă-ta că e semn de frumusețe, da’ nu e. Ești nașpa. Du-te la un dermatolog să ți-l scoată. Scuză-mă dar nu ți-am auzit contraargumentul isteț și bine articulat pentru că mi-a distras atenția NEGUL TAU MARE DE PE MUIE. Ai douăj de ani de cînd umbli cu un NEG IMENS MARE ȘI PĂROS PE MUIE și contrar faptului că toată lumea ți-a zis că ai un JEG IMENS DE NEG MARE ȘI PĂROS PE MUIAN, nu ești încă sigur(ă) dacă ar trebui sau nu să-ți extirpezi MOSTRUOZITATEA JEGOASĂ DE NEG MARE ȘI PĂROS DE PE MUIAN, poate nu se observă chiar așa de urît. Mori. 

Și în ultimul rând mă enervează oamenii cu arsuri de gradul III. Lăsați-o baltă. Știu că ați văzut la Spawn, Darkman și Dr. Doom că e cool să ai arsuri de gradul III, dar gândiți-vă bine. Este oare chiar așa de trendy cum pare la prima vedere? Vă rog io, lăsați efectul de turmă, nu vă mai dați foc și nu vă mai scăldați în chimicale periculoase. Vă credeți interesanți ? Puteți fi unici și prin personalitatea voastră, nu numai prin arsurile de gradul III de pe 60% din corp.

***

Mesaj sentimental



Mă documentam pentru o idioțenie zilele ăstea și am dat peste porcaria aia la „sentement” a lu’ Hrușcă și Păunescu- rugă pentru părinți pe Youtube. Versiunea în care Porcul stă să plângă. Ei am găsit un post la fel de sensibil ca si poezia, pe acolo pe undeva pe la comentarii:

picture-5






Observați câtă sensibilitate din partea userului „vreausatefutingura” care nu este strain cu durerea, cu trairile puternice emotionale. „Vreausatefutingura” a avut o viata grea, traita pe strazi, dar nu si-a pierdut sensibilitatea, omenia. 

Sa traiesti „vreausatefutingura”. Ești un suflet bun.

***