Sex public

(iar fac hituri din cautarile labagiilor pe google cu titlu asta) 

Paradox: Cu cât cineva este mai nefutut, cu atât îi pasă mai mult de cât, unde, cum și de ce se fut alții. Să zicem că e vag de înțeles să te intereseze ce fut niște persoane publice. Adică, da, să zicem că m-ar interesa dacă primarul ar folosi fonduri europene să plătească prostituate transsexuale să se cace pe pieptul lui. Deși dacă ar face-o din banii lui m-ar durea la bască, atâta timp cât și-ar face treaba de primar. E un risc asumat când te hotărăști să devii persoană publică. Nu poți nici măcar să caști pe stradă fără ca paparazzi să nu-ți fotografieze plombele și presa de scandal să se întrebe pe prima pagină, CE PULA MEA AI FĂCUT TU AZNOAPTE DE EȘTI OBOSIT ȘI CAȘTI? Și nu numai o să se întrebe, o să și lanseze o teorie precum ai fost să iei mită de la Illuminati și ai supt și o muie toată noaptea, că plictiseala e o explicație prea plictisitoare pentru un căscat banal. 

E agasant însă când devine de interes național ce fac oamenii comuni. Spre exemplu săptămâna trecută, a fost pe prima pagină în libertatea că se cocleau doi pe un bloc. AȘA, ȘI? Cui îi pasă? Cine nu s-a futut niciodată într-un parc, pe un bloc, într-un lift sau măcar într-un copac să arunce primul piatra. 

Asta e, popor de voyeuri, și labagii. Nimic deranjant atåta timp cåt nu are nimeni de suferit. Dar uneori nu e chiar așa. Apar și tot soiul de angajate la stat prin ziare de-ăstea, destul de proaste să lase poze și filme porno la fostul prieten care le pune pe net din răzbunare. Sau și le pun singure pe net, de proaste ce sunt. Ei bine, ăstea ies la suprafață și proastele de obicei demisionează, schimbă numele, orașul și alte chestii pentru niște poze obosite. Spre exemplu, acu vreo săptămånă o directoare de la nuștiu ce școală din Cucuieții de Vale a trebuit să demisioneze că a apărut un film porno cu ea pe net și l-au văzut elevii. ASTA a fost problema văzută de toți: Indecență în public, rușine în sistemul de învățământ, câtă depravare în ziua de azi fix la oamenii la care te aștepți să fie un model moral. 

Eu văd alte două probleme:

1) De cånd este o legătură între ce faci tu în pat și competența în muncă ? Adică dacă brutaru care îți face påinea ar suge pula la un pitic în timp ce un măgar l-ar fute în cur, ar fi påinea mai nașpa? Atåt timp cåt cineva își face treaba, contează viața particulară? Dacă nu s-ar fute în timp ce face pâinea și ar face un duș între, m-ar durea fix la bască. Să nu se scobească în nas în timp ce frămåntă aluatul, asta e mai important. Am rămas încă la mentalitatea aia de la țară. Contează mai mult ce vede vecinu’ peste gard decåt ce faci util pentru societate. Femeia asta se futea cu barbată-su, la ei acasă. S-au filmat, și cånd au avut probleme cu compu’ l-au dus la reparat, și un frustrat de-ăla care a jucat counter-strike de la 14 ani până la 22 și și-a dat seama că singurul lucru pe care știe să-l facă în viață e să curețe coolere de praf și să monteze plăci grafice l-a găsit și l-a pus pe net. Ce dată afară, merită crucificată pentru o asemenea faptă. Preda mai prost de cånd s-a filmat futându-se? 

2) Cum pizda măsii au găsit plozii ăia de generală pe net pornache cu directoarea? Era pe site-ul de la Cartoon Network? Ți-l downloada automat cu jocul Hello Kitty Adventure Island? E problemă că o femeie de 30 de ani se fute cu bărbată-su. Că niște draci de 12 ani văd atâtea filme porno încât dau accidental peste unu cu o profă de-a lor nu e problemă nu? E complet indecent și strigător la cer ca un copil sub 13 ani să aibă acces la porno! Băăi, păi cånd eram io de vårsta aia nici nu se descoperise internetu’. Habar n-aveți ce greu se făcea rost de un film porno pe-atunci.

Și nu, nu m-am futut într-un copac, dar sper că într-o zi…

Nu, nu e un film porno. 

***

Mario

Urăsc plozii între 3 și 7 ani de mârlete dus la zidit/portofelit în Italia. Toți au chică mică și creață și îi cheamă Mario. Mă-sa lor e mereu la 2 metri în spate, blondă spălăcită, cu ochelari de soare, mândră foc de odrasla de căpșunar si de numele lui unic. VAI MARIOO, SA NU CAAZI!

să audă lumea că nu-l cheamă Marcel ca pe orice țăran, clar?

Dacă nu ai mustață, nu spargi cărămizi cu capul, nu omori goomba sărind pe ei, și nu ai o pasiune inexplicabilă pentru ciuperci uriașe, NU MERIȚI SĂ TE CHEME MARIO.

***

Profailăr: pseudointelectuala coclită

Bun, începem cu un şapou micuţ în care explicăm că ăsta o să fie un semi-serial în care descriem psihologic nişte specii de oameni cu care ne întâlnim de zi cu zi. Bazate complet pe fapte reale, dar nu pe un singur om. Dovadă clară, care zice ca nu cunoaşte măcar o persoană cum descriu io, mâna sus şi îmi dau un şut spăşit în coaie cu mâna mea. Aşa că să nu vă aud cu „cine e persoana care te-a deranjat ?” că e mai multe. E o specie întreagă.

Origini: Pseudointelectuala coclită este o creaţie a mediului. Săraca nu are nici o vină. Doar este o persoană ceva mai credulă. Persoanele din jur i-au zis, din păcate, că e deşteaptă şi ea a pus botu’. În principal e vina baieţilor. E greu să fii femeie. În adolescenţă sunt bombardate cu complimente de la toţi coşuroşii, că de, asta e mentalitatea masculină precoce: La o vârstă când nu îţi dai seama că femeile apreciază să fie tratate ca nişte gunoaie, ai impresia că daca le tot repeţi că sunt frumoase şi deştepte storci şi tu un coi acolo. De futut, nu fuţi nimic, dar uneori ele sunt aşa de proaste că te cred. Ei bine, în această situaţie ipotetică, felicitări! Ai creat o pseudointelectuală coclită. Bine, uneori ăstea sunt făcute şi de origine. Fete singure la părinţi, din neam de ţărani la prima generaţie la oraş, de obicei îmbogăţiţi cu un bulan miraculos, bucuroşi foc că fata lor e prima din familie care termină liceul deci e incredibil de dăşteaptă, probabil făcută de mă-sa pe la 39 de ani, cu ultimul ovul de pe ţeavă şi fiind mândră foc că a reuşit minunea, cotcodăceşte ca găina că s-a ouat, să îi intre bine oului în cap că e special. A apladudat-o cu lacrimi în ochi la tot ce a reuşit să facă în viaţă, oricât de mic, de la legatul şireturilor încoace. Are clar o relaţie specială cu mă-sa care niciodată nu e „maică-mea” e „mami” sau „mămica” sau altă idioţenie.

Educaţie: La şcoală, pseudointelectuala coclită a stat probabil în prima bancă, şi a luat numai zece, compensând lipsa cruntă de originalitate cu un zâmbet larg şi cu un repetat mecanic a tot ce au scos profesorii pe gură. Având o slujbă de căcat şi o stimă de sine complet violată de ani de suportat plozi enervanţi, profesorii se simt gâdiliaţi când cineva repetă cu exactitate ce au zis ei fără să comenteze şi recompensează. Pseudointelectuala coclită în schimb vede notele mari ca o reflexie supremă a intelectului ei maiestuos. O să aducă în discuţie mereu, trecător, nota de la BAC, media generală şi steluţa în piept de la grădiniţă care a luat-o că a recunoscut corect diferenţele dintre o poză cu o roşie şi una cu un măr. Tot din şcoală a început să fie feministă convinsă şi să dispreţuiască băieţii care recompensau avântul ei tocilăresc tunzându-se la pulă şi punându-i floci în manuale şi caiete. Pseudointelectuala coclită este însă citită. A lecturat profund toate manualele şcolare din scoarţă în scoarţă şi cărţile din curriculum. Atât. E de ajuns. Dar pe ălea le-a citit bine. Nimic mai mult. Acuma mai lecturează un articol de psihologie din revista Ioana şi câte un Cartarescu şi subliniază cu un marker frazele care i se par inteligente, le citeşte de două ori şi le menţionează trecător în conversaţie a doua zi ca să arate cåt de citită este. Îi place să lectureze citate, pentru că sunt scurte, isteţe şi condensante şi dacă le foloseşte, interlocutorul fraier crede că ea a citit toată cartea. Deci e bine.

De ce îţi vine să o calci pe muie: Simplu. Are o părere despre orice. O părere generalistă, comună, şi pe care ai mai auzit-o de nuştiu câte ori. O părere pe care nu o ceri, dar o auzi. E un clişeu umblător reuşind în orice circumstanţă să spună cel mai comun lucru pe care l-ai mai auzit deja pe acel subiect. Mai are proprietatea magică să reuşească să vorbească despre sine şi să îşi nareze biografia. Nimeni nu ţine minte clar cum a deturnat conversaţia făcând-o să fie despre ea, cert este că a reuşit să o facă şi, cum îi place extrem de mult să se audă vorbind, nu ai cum să o mai opreşti. Apoi, va încerca să schimbe conversaţia în vechea temă despre difenenţele dintre bărbaţi şi femei, dând argumente plictisitoare pentru care ele la modul general şi ea la modul particular sunt/e superioară/e, încercând să stârnească un rahat din care oricum ai da-o tu eşti un misogin prost şi ea are dreptate. Va folosi şi citate! 100% are impresia că psihologia, filozofia, muzica şi în general arta sunt domenii pe care le simţi şi în care poţi să ai o părere pertinentă chit că nu ai studiat nimic din acel domeniu. Va folosi cuvinte multe din domeniile ăstea (mai ales psihologie sau ce crede ea că înseamnă psihologie) complet greşit. Spre exemplu te va întreba ce zodie eşti, şi după ce îi spui, va deduce mândră pe sine că ai un caracter sangvin fără sa aibă habar că a zis o imbecilitate supremă. De obicei nu suportă să vorbeşti vulgar şi te va atenţiona mereu când scapi câte o pulă când faci conversaţie. Dacă în grupul în care eşti s-a infiltrat o asemenea creatură, o sâ îţi trebuiască mult alcool să nu o strângi de gât.

Nevoi speciale: De obicei are un bărbat care o fute, dar ăla e destul de plictisit de ea să asculte ce îi debitează mintea şi se va împrieteni cu străini repede, chiar va flirta cu ei în încercarea disperată de a convinge pe cineva să o audă vorbind să vadă cât de deşteaptă e. Va întrerupe o conversaţie normală cu întrebări pseudofilozofice gen „Tu crezi în Dumnezeu?”. Nu picaţi în plasă, nu vrea să vă audă părerea. Vrea o scuză să şi-o spună pe a ei. E o chestie din categoria „Tu ce salariu ai că io am 1000 de euro”. Răspunsul pe care îl aşteaptă este „nu m-am gândit prea mult la chestia asta, tu ce crezi ?”. Aici ea va zâmbi mulţumită şi îţi va explica umflându-se în pene că ea nu crede în Dumnezeu în sensul clasic creştin dar crede că există o fiinţă superioară acolo care ne veghează. şi nu e de ce explică, e că o explică ca şi cum:
a) aberaţiile ei sunt complet originale şi nu le-a copiat de nicaieri
b) tu nu ai mai auzit ideea asta comună niciodată în viaţa ta, ar trebui să te bucuri că ai auzit un concept atât de nou.
c) te învaţă ceva şi ar trebui să ţii minte.

Mori futu-te-n rasa mătii, mori înecată cu diploma ta de BAC înfiptă în esofag şi cu carotida tăiată de cioburi de la ochelarii tăi +0.25 cu lenilă cu reflexie pe care-i porţi doar ca să pari mai deşteaptă.

***

Timișoara în 3 cuvinte: De rahat.

Dacă îi zici lu’ Raul că Tulcea e de căcat, o să fie complet de acord cu tine, deși o să plângă puțin pe dinăuntru. Dacă îi zici lu’ Hazdrubal că Galațiul e de căcat o să zică „just”, nu ne-aparat din cauză că ar fi de acord cu tine ci mai mult pentru că îi place să zică „just”. Apoi, complet fără nici o legătură, va înjura Brăila ridicând un pumn în aer și scuturând din el. Dacă mi-ai spune mie că același Galați e de tot rahatul aș zice că e destul de mediu, existând în țara asta cam în mod egal locuri mai frumoase dar și mai urâte. Apoi aș adăuga pe un ton optimist că măcar nu e Brăila. 

Însă dacă-i zici unui timișorean că orașul lui e ultimul rahat, sare în sus și face o criză de istericale ca o muiere ofuscată, răcnind din toate alveolele că nu poate să creadă că ai zis așa ceva! Poți să-l înjuri de mă-sa, să îi dai un pumn în laringe, orice pănă la orașul ăla. Parcă-s spălați pe creier. I-am crezut și io, că de, prea erau toti entuziasmați când vorbeau de orașul lor, cu o erecție zemuindă în voce. Până am ajuns pe acolo. 

timisoara1-2

Prima impresie a fost în gara mică și comunistă. Am întrebat pe cineva „dom’le, aici e Ianca Sat ?” și mi-a răspuns cu mai sus amintita mândrie erectilă: „no doml’le aiciea e Timișoara!”. Oau. După vopseaua coșcovită dintr-o gară de pe vremea lui Dej aș fi zis că-s în Lehliu. După miros, în cea mai insalubră baie din Lehliu. M-am aventurat mai încolo. Prin cel mai toxic gaz de eșapament de la daciile verzi din ’78 (aparent 9 din zece timișoreni au dacii verzi din ’78) am zărit o hoardă de țigani, jumate cersetori jumate ciorditori. N-am vazut in viata mea atâția tigani pe metru patrat. Cred ca deja dezvoltaseră un sistem de furat unul de la altul pentru ca erau mult prea mulți proporțional cu victimele.

Am depășit stolul și m-am îndreptat spre centru. N-a fost așa de ușor cum părea la prima vedere. A trebuit să străbat cel mai mocirlos parc din istorie. Genul ăla de parc în care și Indiana Jones s-ar fi făcut de nămol pe pălărie. Spre seară am ajuns în centru. Am avut onoarea să văd somptuoasa catedrală din Timișoara care arăta suspect de mult ca soba de teracotă a lu’ bunică-mea și, fiind în preajma Crăciunului, mi-am bucurat ochii și cu un brad de-ăla festiv cu crengi numai pe o parte de parcă se bășise Godzilla pe el. 

Cel mai frumos a fost râul Bega. Bine, râu e mult zis că era așa de mic câ daca îi trăgeam o flegmă se revărsa și era așa de jegos că iti era jena să te caci în el.

Bine, asta e doar părerea mea, subiectivă. Aveți voie și voi la o părere deși, din punct de vedere valoric este nesemnificativă pe lângă a mea. Nu neg că Banatul e fruntea. Sugerez doar că bănățenii ar trebui să își scoată capul din cur.

***

Cum să devii un jurnalist faimos de televiziune

Vreți să ajungeți jurnaliști tranșanți de opinie? Să vă vadă mama la televizor cum vă dați cu părerea? E simplu! Vă învăț io ce trebuie să faceți:

Primul pas este expresia facială. Trebuie să fii scârbit. Și atât. Mai mult, nu trebuie să utilizezi nici o altă expresie facială decât scârbit. Orice s-ar întâmpla, poate să se anunțe descoperirea nemuririi, să se dea bani gratis pe stradă. Nu contează. Stângi din dinți de parcă tocmai ți-a venit puțină vomă în gură și te chinui să o înghiți l

a loc. Ține minte. Oricine și orice îți repugnă și trebuie să arăți acest lucru din toate pozițiile.

Pasul doi, ceva mai complicat, este atitudinea. Ești nemulțumit. Nu vroiai să ajungi la emisiunea la care ești. Aveai lucruri mult mai importante de făcut. Chiar și scobitul în nas e mai important decât rahatul de emisiune la care te afli, chit că ești moderatorul principal. Nu ai timp de complezențe și amabilități pentru că e o emisiune de căcat, net sub valoarea ta. Nu are rost să te întinzi la vrăjeli cu persoanele ăstea cretine pe care le-ai invitat numai ca să te dai dejte

pt prin comparație că oricum te doare-n pulă de părerea lor. Te freci în sictir în lateralul frunții cu ambele mâini și te uiți în jos. Nu la fraierii din studio, și în nici un caz la camera de filmat și indirect la fraierii din spatele televizorului. Dă-i în mă-sa de ratați. Vorbești doar în timp ce vorbesc și alții. Nu e necesar să vorbești mult dar e absolut necesar să o faci în timp ce fraierii ăia din studio vorbesc între ei. Îți dai în prealabil microfonu’ mai tare decât al lor și răcnești finuț și tranșant peste ei, să se prindă ăia din public că ăștia mănâncă rahat și tu nu accepți așa ceva. 

Pasul 3: despre ce să vorbești. Aici e simplu. Oricare ar fi problema, esențial este să atragi atenția că tu știai clar că o să se întâmple așa. De fapt, ai făcut o emisiune acu 4 ani în care ai spus clar că o să se întâmple așa. Subliniază răspicat și în repetate rânduri că daca te-ar fi ascultat pe tine de atunci, nu s-ar mai fi întâmplat tot ce s-a întâmplat. Evident nu te miră. Îs prea imbecili toți să te fi ascultat acu’ 4 ani și acuma normal că sunt în căcat și merită. Oricum subiectul la tin

e e fumat de mult, chiar de dinainte de a fi apărut. Vorbești de el așa, pentru dezinformații ăștia, să nu moară proști. 

Pasul 4: Dacă te-a pus cineva în încurcătură, găsind o gaura în logica ta, nu încerci să o dregi, să reformulezi, să încerci să explici ce ai vrut să zici de fapt pentru că nu are rost. Poti să cazi într-o lumină proastă. Întorci foaia frumos și îl bombardezi pe fraier cu o serie de porcaieli, asezonate cu acuzații semiplauzibile și ceva fapte suspecte din trecutul lui până se ridică și pleacă. Dacă nu îți iese, nu îl lași să răspundă. Te ridici tu și pleci, futu-i gura măsii de ingrat care nu știe să înghită o părere pertinentă de formator de opinie care ești!

jurnalisti


***