Curat murdar

Unii psihologi zic că pantofii unui om spun multe despre dînsul. Ai mei spun că am călcat în căcat recent. Un psiholog optimist ar spune chiar “acesta este un om cu iniţiativă, cu curaj, căruia nu îi este frică să calce în căcat daca situaţia sau întunericul sau un gînd destul de interesant cum ar fi imaginea mintală a unor ţîţe o cere. “

Nu am prea multe haine. Eu zic că am numărul ideal de haine. Alţii că nu am prea multe. Nu se strîng multe de spălat în fiecare săptămînă. Cam cît de două ture de maşină, ceea ce duce la decizia simplă de a le împărţi în albe şi negre. Bineînţeles, mai rămîn pe dinafară ălea al căror număr nu depăşeşte pragul critic necesar pentru a forma o grupă de sine stătătoare. Nu trec de procentul esenţial, cam ca PNG-ul cînd nu au trecut de pragul de 4% să intre în parlament. Dar, spre diferenţă de PNG, sunt hainele mele. Nu pot să le arăt cu degetul şi să râd. Trebuiesc spălate. Bej, kaki, măslinii, crem-căcăniu (da, abund de culori imprevizibile şi variate la haine). Aşa că, după cum mă taie capul, aceste rufe sunt promovate la gradul de albe sau negre. br
Ulterior aflu că erau subcalificate pentru acest rol, fiind o decizie organizaţională proastă.

Ah, şosetă neagră! Ne întîlnim din nou! Nemesis fără chip, care ţi-e scopul odios? Cum ai reuşit să te strecori printre tricourile albe? Cum te-ai tîrît pînă acolo, cu corpul tău tubular, lipsit de picoare atunci cînd nu e un picior de-al meu în tine? Ce vrei de la mine? Ştiu că în sinea ta rîzi satisfăcută dar, într-o zi o să plăteşti.

Într-o zi o să mă taie o căcare într-un loc inaccesibil şi tu vei fi singurul lucru la îndemînă sacrificabil pentru curăţarea interbucică. Pion de sacrificiu. Vom vedea atunci care dintre noi rîde la urmă. Răzbunarea va fi dulce, dulce şi glorioasă.

***

Deci Da

Mă duceam azi către o restanță și am zis să scot niște bani de la bancomat în caz că trebuie să „întind untul” poate „scârțâie roata”, și trebuie sâ „slinoșesc maimuța” dând cu „babanul pe sub mână”, dacâ înțelegeți aluzia mea fină. Ei bine, și îmi borăște bancomatul în palmă un teanc de de-alde osude mii gros cât un volum de poezii. Inconvenient. Groaznic de inconvenient. Gândiți-vă cum ar arăta să strecor teancul ăla sinistru între pagini şi să mă întrebe profu’

” ce pla mea e aia bă ? o prăjitură diplomat?”
“nu domnu, trăiţi-ar neamu’ mai vârtos decât stejarul, e bani”
“să moară mă-ta”
“parol”
“n-am servietă să-i car fraiere, picat”

O venit pe la munca un nene imbrăcat ca un cioclu, pe la 48 de ani, cu un păr lung şi slinos cu cărarea într-o parte şi fără dinţi că vroia să scrie cineva o casetă de umor despre faptul că el e scenarist şi tot lasă scenarii şi nu răspunde nimeni sau gen, nu am fost atent că arăta ca un cioclu fără dinţii şi am vrut să-i zic că e normal să nu-i răspundă nimeni că arată ca un cioclu fără dinţi şi nimeni nu citeşte nimic scris de un cioclu fără dinţi, dă din cap să plece şi aruncă la gunoi tot ce a atins mâinile lui cioclingare PĂI PULA MEA CU GINGIILE ĂLEA VREI TU SĂ-MI ÎNGROPI APROPIAŢII ?
am vrut să-i elucidez misterul dar nu vorbesc cu ciocli fără dinţi

lolmoceanu: hardon collider = penisuri care se izbesc unu de altul = titlu de film gay
Dead Ghost:meh m-am gandit ceva da’ e hardon si collider, da nu cu alte hardoane
nu  conteaza , sa zicem ca e semigay. dar e hardon dansu’ nu cu ce colaiduieste
lolmoceanu: eu cred ca deja e in productie un film cu titlul ala
Dead Ghost: oricum . iegzact cu tine vroiam sa vorbesc. sau cu oricine altcineva . ca tre sa fac ceva
stii cum toti bloggari de cacat cand n-au subiect baga o conversatie interesanta (pentru ei) de pe messenger ca sa se scoata cu postu’ pe ziua respectiva?
lolmoceanu: poate
Dead Ghost: pai na. vreau sa fac si io o chestie de-asta. da’ tre sa aiba caracter, sa para INPORTANT. deci, tu zici o judecata de valoare despre munca altcuiva, dup-aia io zic ceva care vrea sa fie filozofic
si dup-aia tu zici ceva hazliu la sfarsit, si gata
lolmoceanu: imi place, e meta
Dead Ghost: pai, baga o judecata de valoare despre munca altcuiva. da’ vezi ca daca nu-mi place editez sa sune mai cul.
lolmoceanu: raul de pe blogul tau scrie naspa
Dead Ghost: stiu. da’ a murit. l-a eviscerat un urs si i-o purtat matele ca pe o palarie. a ramas numa numele acolo in memoria lui ca om si ca persoana
lolmoceanu: si acu tre sa spun ceva hazliu ?
Dead Ghost: no, acuma io cu filozofia. cred ca noi toti suntem visul unei constiinte colective care se experimenteaza pe sine in fiecare dintre noi pe rand, dar atemporal simultan.
lolmoceanu: Doi seici mancau ingetata intr-un showroom Rolls-Royce. Unul dintre ei spune:
-Masina o platesc eu, tu ai platit inghetata.
Dead Ghost: sa fim exhaustivi
lolmoceanu: /post
Dead Ghost: clar. am atins si pragul psihologic al copy paste-ului de pe mess.

***

Jurnalul Anticristului™

Data: 10 Septembrie
Mood: Sad :’(
Muzica R.E.M – Everybody Hurts

9:30 Draga jurnalule. Nu am mai scris de mult in tine. Am fost ocupat. M-am apucat in sfarsit de treaba de Anticrist™. Mi-am gasit apostoli. De fapt, am vazut ca un student mergea dupa mine in timp ce mancam Fornetti si l-am momit pana acasa si l-am inchis acolo. Si m-am gandit eu ca e o idee buna sa adun studenti ca-s relativ muritori de foame si n-au bani de chirie si unii sunt chiar destepti adica pot sa formeze propozitii logice. Asa ca mi-am adunat 11. Erau foarte de gasca. Daca le dadeai Fornetii si o galeata sa-si faca nevoile, ascultau tot ce predicam. De ce nu m-am gandit de dinainte? Toata lumea stie ca studentii sunt ultimii oameni. Disperati, fomisti, fara viitor, fara pregatire, dispusi sa faca orice pentru o bucata de salam si un colt unde sa doarma. Asa ca am avut apostoli. Pana ieri. Dar sa va povestesc ce s-a intamplat ieri. Nu mai respect formula tipica cu orele ca nu mai tin minte clar cand s-au intamplat din cauza socului :(

M-am sculat dimineata sa ma duc sa cumpar paine si Aciclovir pentru herpesul galopant care nu mai imi trece de 5 luni si l-am luat de la proasta aia de Cerasela si sa golesc galeata cu caca de pe hol in care se caca apostolii mei. M-am miscat usor sa nu-i trezesc ca dormeau ca niste pisoi ingramaditi unu peste altu ce simpatici sunt.

Pe drum m-am intalnit cu administratorul de la bloc si imi zice cica “Bai pula, io te trec cu o duzina la intretinere iarna asta, cati studenti ai luat in chirie ? Cat le iei, 300 de caciula? Bai bogatasule, dai si la nen-tu aici 200 pe luna sau te cocoseaza factura!” Si il iau tare asa, sictirit cu un “Auziti, dumneavoastra stiti cine sunt eu ?” Si el imi zice cica “Da ma, tu esti fraieru’ de la Ap. 17” Deci m-am enervat asa de tare ca n-am mai putut sa zic nimic! Tot i-o fac eu intr-o zi! Las ca stiu io ca ala micu al lui imi pune cacat pe clanta! Si cand te gandesti ca vroiam sa-i pun o felicitare in posta de Craciun. Daca la urmatoarea sedinta a locatarilor propune cineva sa se schimbe seful de scara si mai sustin si altii votez si eu impotriva lui!

Studentii astia nu s-au trezit. Niciodata nu se trezesc pana la 12. Le-am facut niste senvisuri si m-am dus in camera mea sa ma uit la Rebelde. Bun serial. Pacat ca s-a terminat. Dar il trag de pe net, cand am spatiu pe hard. Nu stiu de ce, tot timpul e plin de filme porno. Eu nu le trag mi se par scarboase. Chiar nu inteleg cum ajung aici. Bineinteles ca ma uit fara sunet sa nu ii trezesc. Bine ca stiu sa citesc pe buze in spaniola. Nu inteleg de ce una din puterile mele speciale de Antricrist™ e sa citesc pe buze in spaniola si nu pot sa invii mortii ca Iisus spre exemplu dar calul de dar nu se cauta la dinti.

Ma uitam la TV si citeam din biblie citate de-a lui isus pentru ca cum zicea si Cioran sau Tutea sau gen “ma tem sa fiu original” si e misto sa schimb doua trei cuvinte in fiecare fraza si sa fac predica din ele si am auzit ca maine e sfarsitul lumii ca o sa se formeze niste gauri negre si l-am contactat telepatic pe tata sa imi explice cum se sfarseste lumea de la gauri negre ca in primul rand toate gaurile sunt negre pe intuneric si daca esti atent nu cazi in ele si mai ales daca stai pe loc si el mi-a zis ca sunt idiot si ca “gaurile negre sunt niste spatii in care campul gravitational este atat de puternic incat nimic nu scapa , nici macar lumina sau timpul si ca in ele incape absolut orice dar tot sunt mai stramte decat curva proasta de ma-ta” si dup-aia mi-a zis ca sa nu ma mai cac pe mine ca daca e sa se sfarseasca lumea, imi trimite el un mail inainte.

Si dup-aia m-am imbatat ca mie mi-e frica de sfarsitul lumii, am o fobie sau gen si nu mi-am pregatit predica pentru seara si cand i-am trezit a trebuit sa improvizez si am si uitat sa le iau fornetti si aveam numai pentru mine si le-am zis “luati acei soldatei de plastilina chinezeasca pe care i-am facut sa ne jucam de-a filmul 300 cu spartanii si mancatii pentru ca sunt trupul meu si beti socata aia de vara trecuta care e sub chiuveta de la baie pe care am facut-o io dar nu am avut soc si a iesit cam naspa pentru ca este sangele meu, si cine mananca trupul meu si bea din sangele meu, viata vesnica va avea si forta puternica in el va fi” (am bagat si niste Yoda la sfarsit pentru impresie artistica) si ei fiind prosti ca sunt studenti au mancat si au facut toxiinfectie alimentara si a venit politia si i-a luat si m-a amendat si mi-a zis ca nu am voie sa mai primesc studenti la mine si am ajuns la stirile de la ora 5 si am ramas fara apostoli.

In afara de unu, Pompiliu, care zicea ca e student la scoala vietii si am presupus ca e vorba de politehnica pentru ca n-avea dinti, ii putea gura si nu se spala niciodata si se acoperea cu ziare cand dormea dar care s-a dovedit a fi de fapt un cersetor care cica la fel ca si cei de la politehnica nu stiu conceptul de igiena proprie. Oricum el n-a avut nimic ca cica e obisnuit sa manance prostii si numa a avut gaze jumatate de ora. Asa ca l-am promovat la statutul de Nesfantul Pompiliu stomac de aur si i-am luat un deodorant.

Ei bine, asta a fost povestea. Asa am ramas eu fara apostoli in afara de unu. Maine dau anunt la mica publicitate.

***

Azi mă răzvrătesc împotriva titlurilor. Anarhie!br

Mă duceam acasă aseară și văd o babă cerșetoare cu 3 papornițe pline cu vârf de gunoaie și cu un bilețel agățat de gât „Dați-mi și mie, vă rog, de pomană”br
Haidi băi. Băbătanie zgârcită. Ete câta rucsăcel am io și câte chestii ai tu. Nu ar fi mai cinstit să-mi dai tu niște pahare de plastic, ambalaje, resturi menajere și ce mai ai pe acolo ? Io abia car vreo 2-7 gunoaie după mine și nu cer nimic. Nesimțiți și cerșetorii ăștia. br
Dup-aia l-am văzut pe unu. Nu știu cum îl cheamă, da’ îl știam de prin baruri de acu câțiva ani. Era un dubios de-ăsta care venea la tine și îți povestea toată viața lui. Hazliu, mai ales când îi făceai cunoștință cu un neamic și te cărai și te înjura ăla că i-ai lăsat pe cap un nebun care a vorbit 3 ore de i-a stat berea în gât. Vremuri bune. br
Deci l-am văzut pe ăsta, era cu o tipă de mână și cu o cămașă călcată pe el. Și se citea o fericire cleioasă pe fața lui. Cum se mai schimbă lumea. Cred că asta îmi lipsește și mie ca să fiu fericit. Haine călacate.br
Cred că dacă Dumnezeu n-ar fi vrut ca femeile să fie violate, le-ar fi dat o mai bună orientare în spațiu. Nici nu trebuie să alergi după ele, doar să le sperii și te deplasezi puțin spre stânga. Ele vor fugi înainte și eventual vor face două curbe la stânga și vor nimeri fix în batista ta cu acetilenă, abia apucând să zică un „cum… ai ajuns înaintea mea … bestie!” înainte de a se prăbuși. Și să nu mai pomenesc de părul lung care e ușor de agățat ca un ham, pantofii incomozi, cu un echilibru precar și hainele extrem de ușor de scos. br
Ete, asta e diferența dintre mine și misoginii de rând. Mereu dau 110%.br
Oricum maine se sfarseste lumea.

***

Mobilul

Nu cred că există aparatură mai perversă, combinație de cipuri mai sugătoare de suflete decât telefonul mobil. Principiul după care un om normal ar funcționa este simplu: dacă nu dai de mine, înseamnă că nu trebuie să dai de mine. Asta până la apariția telefonului mobil. De când cu el, nu mai ești niciodată singur. Ai tot timpul prietenii și familia la o apăsare de buton undeva în buzunarul de lângă pulă. Orice moment de liniște și visat cu ochii deschiși poate fi întrerupt brusc de aceștia. Chiar daca nu este întrerupt, știi că poate fi, și nu poți să te bucuri de el. De fapt, cine mai are timp în ziua de azi de visat cu ochii deschiși? Își mai permite cineva? br
De când mă fac că muncesc am două. Unu a’ meu și unu de serviciu. Să îmi iradiez coaiele stereo, din fiecare buzunar. Nu ma sună nimeni niciodată și nici eu nu sun pe nimeni. Nu mă plâng.Îmi place așa. DAR DACĂ ? Dacă e nevoie? Păi trebuie să le car după mine nu ? Chit că nu le folosesc, trebuie să le țin acolo. Drobul de sare care să îmi cadă în cap când mi-e lumea mai dragă și care pe deasupra mai trimite și unde dubioase spre gonade care mă predispun la conceput bebeluși cu 3 ochi. Ca și cum genele mele nealterate nu-s destul de monstruoase.br
Și apoi sună, fix când mă scobesc în nas mai cu sârg sună și strică romantismul momentului.br
– Ce faci mă, mai vii la munca azi?
– …br
– N-ai și tu’ 500 de mii azi?
– …br
– Ia, zice mă-ta să te întreb ce ai mâncat azi.
– …br
– Ce mai faci mâ, n-am mai vorbit de mult. Ce-ai mai făcut azi?
– Păi, până în momentul de față am evitat discuțiile imbecile. br

Azi, aici, acolo, aiurea. Se aude un zgomot. E soneria de la telefon. Ba nu, e satana râzând că a reușit să-ți omoare intimitatea. Voi, săracilor, ăștia de maxim 18-19 ani v-ați născut fără ea oricum. Nici nu știți ce ați pierdut.

***