pisicaAm văzut la ştiri acu’ ceva timp că o româncă, artistă mare, a avut impresia că a inventat un nouă mişcare în pictură şi a patentat-o repede “ondulism”. Până acuma, ea este singurul reprezentant al acestui curent. No, acuma vine întrebarea mea: Dacă e singura care face chestia asta.. cum devine ea un curent? Oi fi io mai incet în gândire da’ din câte ştiu io, ca să ai un curent, de orice fel, de la fizică la artă, trebuie să ai mai multe elemente care se mişcă in aceiasi direcţie. Când e numa’ unu, nu mai e curent, e doar o chestie solitară şi neinteresantă. Cât de pompos tre să fii să denumeşti o tâmpenie făcută numai de tine şi să te autoproclami inventatorul unei chestii de care nu-i pasă nimănui în mod special. Ai făcut ceva nou în artă ? Lasă posteritatea să decidă daca da sau nu, nu e tehnologie să o duci la patentat la Viena. Ca fapt divers, am inventat şi io un nou curent în pictură, se cheama “mspaintism” şi aveţi aici o capodoperă a acestei mişcări revoluţionare. Se cheamă “pisică arătând cu ce îşi ondulează produsul”

Aţi observat că, absolut orice se întâmplă nasol în ţară, apare Geoană la teve şi are un discurs cu bla bla bla, din cauză ca preşedintele Băsescu, bla bla dictator de mâna a doua bla bla”. Nu îi iau apărarea lu’ Băse, că face şi el o grămada de tâmpenii, dar e fizic imposibil să fie responsabil de toate relele pe care i le pune prostănacul in cârcă. Cred că Joiană are o comise de 50 de avocaţi ninja care se ocupă numai cu gasirea de conexiuni între ce se întâmplă najpa şi Băsexu. “Hmm, mi-am spălat maşina şi a început să plouă. Clar e vina lu’ Băse, dar nu ştiu de ce… băieţi, la treabă! Iar ne-a facut-o!”

Între timp, în alt colţ al ţării, un alt mare artist tocmai a ieşit din puşcărie: Kurt Treptow, un american condamnat la 7 ani de pârnaie acu’ vreo 4 ani, pentru bostănit minori. A fost eliberat cu 3 ani şi ceva mai devreme pentru că e scriitor. A scris o chestie despre viaţa lui Dracula. Interesant. Ar fi fost mai interesant să scrie ceva din experienţa personală, o autobiografie intitulată “La 9 ani, de 9 ori mai strâmte” sau “Fetiţele de 9 ani: peste alţi 9 ani merg şi acuma”. Personal, l-aş fi închis încă 10 ani într-o celulă mică, cu un turnător formator pe nume Grigore închis pentru accese aleatorii de violenţă faţă de oameni cu accent ciudat, de 170 de kile, cu o pulă vârtoasă şi noduroasă şi preferinţe sexuale ambivalente şi aş fi aruncat cheia. Să vadă şi el ce-i aia să devii femeie înainte de termen. Dar iar sunt ipocrit. Ce, nu poţi să corupi copile şi să fii si scriitor în acelaşi timp ?

***

notiuni introductive

“A gândi înainte de a vorbi e ca a te şterge la cur inainte de a te căca”

Trăim într-o epocă sinistră. Hazlie, dacă eşti masochist sau ai umorul mai negru decât cerul gurii lu’ Iliescu, dar în mare sinistră. Blogul este expresia supremă a acestei epoci, o invenţie jenantă prin care se pot exprima semipublic oameni care nu au nimic de zis.

În ziua de azi, omu’ scrie mai mult decat citeşte şi 3 din 4 oameni se cred artişti, da’ artişti compleţi, ca Leonardo, nu vrăjeală; în mintea lor lejeră ei cred ca pot scrie poezii, picta, cânta şi toate cele până la împletit coşuri din nuiele subacvatic de talentaţi ce sunt. Oamenii ăştia fac bloguri; şi nu numai ei. Mai sunt şi alte categorii, de la proasta care vorbeşte mult şi ţine blog despre viaţa ei complet comună şi este citită de 3 fraieri care vor sa i-o tragă şi 4 proaste de rang inferior care vor să o imite până la luzăru cu ochelari care pe internet a descoperit sensul vieţii dar in viaţa reală îi scuipă lumea in senvişul pregătit pachet de mă-sa cât se duce pe la baie. Toţi ăştia au ceva în comun: se cred speciali; şi nu speciali ca cerşetorul ăla de la metrou cu un picior invizibil, ci speciali ca Neo, şi simt că este datoria lor civică sa ne insulte corneea şi lobii parietali (mamă câtă biologie ştiu) cu excrementele lor cerebrale. Handicapabili. Nu eşti poet daca ai publicat o poezie la ziarul şcolii, pentru că e o maculatură de rahat pe care nu dă nimeni doi bani; nu eşti pictor pentru că a zis mă-ta ca desenezi frumos, maică-ta te minte să te simţi bine şi nu eşti următorul Elvis dacă torturezi o chitară in faţa prietenilor tăi şi ei spun că sună “super”. Prietenii tăi sunt la fel de proşti ca tine.

Eu dau vina pe sistemul de învăţământ care le bagă între urechi de mici ideea că sunt unici şi speciali, capabili de lucruri măreţe. FALS. Dacă aş fi profesor aş incepe fiecare lecţie cu monologul următor: “Dragi copii, şi spun dragi pentru a vă da un sentiment de siguranţă emoţională, pentru că v-aş strânge de gât pe toţi şi aş plânge de fericire in timp ce o fac, vă rog să vă uitaţi la elevii din jurul vostru. La prima vedere vi s-ar părea ca sunteţi diferiţi unul de altul, dar nu este aşa. Sunteţi variaţii pe aceiaşi temă cu o altă meclă, şi este o şansă mai mare sa imi iasă mie acum ficatul pe cur şi să facă un dans interpretativ decât ca vre-unul din voi sa facă sau să zică ceva interesant sau inteligent pe parcursul intregilor voastre vieţi mizeabile, scurte şi lipsite de conţinut.” Uneori adevărul doare.

Şi totuşi, cu toate cele spuse mai sus, de ce totuşi m-am apucat eu să-mi fac blog? Mă cred mai special decât restul oamenilor care se cred speciali ? De ce aş face ceva de care fac mişto ?

Raspunsul e simplu, şi aici am să o citez pe prietena mea: “eşti ipocrit”. Da, sunt, şi am şi un ego de hranit.

***