FUBAR

Am observat ieri într-o vitrină de chioşc de ziare revista “Frizuri”. Mi se pare un lucru bun faptul că traim într-o lume în aşa hal de preocupată de tot ce este marginal încât orice chestie, oricât de meschină şi neinteresantă, daca are 3 fani, are şi revistă. Ce dracu’ poţi să scrii în revista “Frizuri”? Cum e la modă să ţii foarfeca? Ultimele metode de numărat firele de păr din cap? Aştept cu sufletul la gură suplimentul lunar “Bărbierit”, să imi spună EXACT la ce oră este ideal să dau cu lama pe meclă şi să mă lămurească în eterna problemă “ De unde se începe? Dreapta sau stânga?”. Bineînţeles vreau să văd şi revista duşmană “Chelii”. Fight the power!

E fain totuşi că în societatea de azi orice se vinde. Absolut orice produs, oricât de aberant şi inutil îşi are cumpărătorul lui. Când o să am bani o să fac o revistă de “Potcovit şi lepră ăuernăs”. Mi se pare necesar ca toţi leproşii să ştie cum să potcovească un cal cu doar şapte degete. Ce te faci dacă ai un cal şi nu ai degetele mari ? Plus, ăuernăs e un cuvânt care vinde. Absolut orice campanie umaniară e de ăuernăs. Nu mai există campanii de informare, informarea nu suna destul de kool. Ăuernăsu e la modă. Vorbind de campanii, am vazut azi nişte afişe de la o campanie (bineînţeles de ăuernăs) de combatere a cerşetoriei. Cica o combaţi dacă nu le dai bani. Io zic că există nişte metode mai bune de combatere a cerşetoriei decat simpla ignorare, care oricum nu funcţionează niciodată. Uitaţi-vă spre exemplu la Mircea Badea: nimeni nu îl bagă în seamă. Niciodată. Şi totuşi nu dispare. Dar înapoi la soluţia mea… nu v-o spun, e secret, da’ vă dau un indiciu: implică motorină.

Dar să ne întoarcem la ăuernăs. E un cuvânt mişto pentru ca vine din engleză şi se suprapune pe limba noastra necul înlocuind un cuvânt plictisitor românesc. Cred că o sa fac o campanie socială de “Înlocuirea cuvintelor autohtone cu englezisme de 2 bani awareness”. Era la teve un papagal ieri la o emisiune de gătit care trânteşte perla “Dacă aş fi avut nişte butter cu verdeaţă ….” Dacă ai fi avut nişte testicles cu testosterone săracule nu te-ai fi făcut bucătar, şi dacă n-ai fi făcut şcoala în Pechea city probabil te-ai fi abţinut din a ne da nouă denumirea ştiinţifică a untului.. inteligentu’ curului. La 2 minute după, paricopitatul stoarce o lămâie peste compoziţie şi spune cu satisfacţie pe faţa lui de dobitoc “adăugăm nişte zeamă de lime”. Zi boule lămâie, sau ai sechele că suna a ce-ţi dădeau băieţii în spatele blocului că te vedeau mai feminin şi dornic?

O să ajungă limba româna ca indiana cu ciocoflendări de-ăştia. Tre să fi trecut mai mult de 10 secunde pe un film indian la viaţa voastră, le dă in prostie la teve. Dacă ascultaţi atenţi o să observaţi ca toate

nimicurile de fraze, ălea 1000 de formule de bază care îmbâxesc orice conversaţie, la ei sunt in engleză. Abia dup-aia o rup pe ţigăneasca lor. Numa dialoguri de genu’ “Hello, how are you? / Fine, I went on vacation last week şlaca flaca şlaca (puncte puncte limba lor de ţigani)”. Exact aşa o să ajungă şi limba

română dacă continuăm aşa. Nu sunt simpatizant Pruteanu, zacuscarul e un dobitoc. Nu cred că ar trebui să înlocuim cuvintele englezeşti pentru care nu avem echivalent cu invenţii în protoromâna curului cum face el dar, dacă există deja cuvântul în română … foloseşte-l frate că nu te-a fătat mă-ta în Manhattan. Dacă nu, o să ajungem să auzim la ţară pe badea Gheorghe zicând “Florico, I love you very much, you know

that, da’ dacă te mai prind cu Vasile, îţi rup picioarele, futu-ţi morţii mătii de whore”

Şi dacă tot eram la filme indiene. Pe mine mă enervează individul ăsta:

Nu ştiu cum se face, da’ e în toate filmele indiene. Fiţi atenţi la faţa lui de ţigan borât şi slinos, e mai hazlie decât orice aş zice eu vreo dată. E cea mai hidoasă faţă de cur pe care o poate concepe genomul uman. Îmi place frizura lui.

***

Întrebări şi răspunsuri

A fost ziua lu’ Irinel Columbeanu. Ii dedic o glumă proastă, de o frază:

De acuma eşti femeie! Exclamă Irinel vădit satifăcut, rupând o pagină din caietul ei de caligrafie şi ştergându-şi mădularul ostoit cu ea.”

Ştiu că unii dintre cititori sunt, cât de cât masculini, în limitele bunului simţ şi majoritatea speră, cu lucire galbenă în ochi ca, intr-un final să găsească un personaj de sex ţâţos care să ii suporte destul de mult încât sa meargă ţanţoş pe stradă ca “am ji io pretenă bă!”. Cu o prietenă apar anumite întrebări la care un bărbat normal nu ştie cum să răspundă. Am soluţia suprema! Memoraţi raspunsurile ăstea standard! Mi-e milă de restu’ care răspundeţi cum vă vine.

Ţi se pare că X (persoana reală, tv orice) arată bine?”

Hmm, de când sunt cu tine, draga mea porumbiţă pisicoasă, am avut o senzaţie intensă, aproape organica de repulsie mereu când văd orice altă fiinţă vie în general şi persoane feminine în particular. Mai exact îmi repugnă într-un mod hidos iar feţele lor le percep ca fiind desfigurate într-un mod oripilant.

“Ce părere ai de filmele porno ?”

„Scuză-mă, sunt şocat. Asta este prima dată in viaţa mea când aud despre practica asta animalica! Deci oameni maturi de sex opus sau de acelasi sex sau mai multi sau o tipa şi un măgar se dezbracă la pielea goală in afară de măgar pentru ca ăştia nu stau des îmbracaţi şi încep să practice coitus în faţa camerei de filmat pentru ca apoi altcineva să se uite la acestu lucru pentru satisfacţie sexuală? Este cea mai josnică activitate umană de care am auzit vreo dată ! Efectiv îmi vine să imi vomit rinichii!

“La ce de gândeşti?”

„La cât de groaznic de incomensurabil pot să te iubesc cu fiecare atom a fiecărei molecule a mele şi ale tuturor chestiilor din mine. Pâna şi flegmele mele expectorate la pneumonie sunt îndragostite înnebunitor de tine.

“Ţie ce ţi-a plăcut prima dată la mine?”

„Ochii tăi, pomeţii, părul şi restul elementelor neinterpretabile din punct sexual pentru că doar porcii sunt atraşi de ălea semnificative sexual. Totalitatea trăsăturilor tale nonsexuale a fost ce m-a atras inexplicabil la tine. Nici cu gândul n-am gândit să mă uit la ţâţele tale divine apropo din prima. Am apreciat şi personalitatea ta care m-a fascinat de când te-am văzut pe stradă la 20 de m in faţa mea.

“Ţie cât de tare îţi place când faci sex cu mine?”:

E ca şi cum Dumnezeu ar aluneca pe un curcubeu cu şlapii lui magici până pe pământ lângă mine şi m-ar săruta pe frunte.

“Cum erau fostele tale prietene?”

„Goblini oripilanţi, cu păr pe spate şi dinţi ca nişte pumnale care încercau să-mi devoreze ficatul. Nu se compară niciuna cu tine, mieluşelul meu înaripat!

“Cum îmi stă cu (haina, bluza, pantalonii, fusta, etc) asta?”

„Te face de 1000 de ori mai frumoasă ceea ce este matematicaliceşte imposibil, pentru că oricum tu eşti superlativul absolut al frumuseţii! Acel articol de îmbrăcăminte generic creează paradoxuri matematice.

Sper că a fost util!

***

Cărţi

300. Atâţi oameni zice numărătorul ăla stricat din stânga că s-ar fi uitat pe aici. Mie mi se pare fals. 300 de oameni îs mulţi. Cu 300 de oameni poţi să te opui întregii armate persane. Dacă aş avea io 300 de fani i-aş putea pune să imi scrie numele în stradă din corpurile lor şi dup-aia aş putea să mă sui pe un bloc, să admir şi să îmi crească inima cât o mămăligă. Daca mi-ar trimite 300 de oameni câte 10 lei aş avea 3 000 de lei, şi ăştia sunt o grămadă de bani. Aş putea să mă las de căutat de muncă cu banii ăştia. Oricum. Am o idee mai bună de numărătoare de popor: Daca vedeţi textuleţu ăsta pâna la capăt, apăsaţi şi voi pe butonu’ ala pe care scrie comment, şi lăsaţi un “văzui” sau ce vă cacă mintea. Vă număr io manual dup-aia.

Cărţi. Cunoaşteţi toţi genu’ de om peste 40 de ani, probabil un părinte, care ridică nasu’ în vânt a superioritate şi trânteşte o frază de genu’ “mamă că când eram io dă vârsta ta citeam incontinuu!”. Mi se pare normal zic io, când stai intr-un sat pe malu’ Siretului şi singurul lucru distractiv de făcut e să arunci cu pietre în apă, sau în cap la oameni să te plictiseşti la un moment dat şi să citeşti. În conjunctura actuală însă e aproape fizic imposibil. Nu ştiu alţii cum sunt, da’ io când văd imagini că se mişcă pe un ecran îmi fug ochii instant din orice carte. Am un deficit de atenţie. Cărţile sunt bune, nu zic nu, da’ tre să ai voinţă de Jedi Master să te apuci de citit când ai ecrane în casă care clar îs mult mai distractive.

Noi, tinerii trebuie să citim mai mult. Imediat, pe cuvântul meu, daca imi explodează miraculos teveul şi computerul, să moară Teoctist dacă nu mă apuc de citit. Oricum, am citit vreo doo cărţi în ultimu’ timp, din cauza imposibilităţii de a căra un ecran in baie când mă cac şi, la fel ca şi căcatul, cititul meu a mers încet şi sigur. Din fericire am citit nişte cărţi faimoase, si ultralăudate de critici. Din păcate au fost din acelaşi material făcute cu ce ieşea din mine când le citeam. Nu citiţi porcăriile următoare:

Trainspotting. Ştiţi filmu’, e decent. Cartea e proastă. E genul de carte pe care ar scrie-o Pulifriciul (dacă nu ştiţi personajul, vedeţi ceva mai jos în articole). Toată cartea pare a fi fantezia unui pokemon asupra a ce a fi “supercool!1!” să se întâmple în viaţa reală. Nişte distruşi se droghează şi comentează chestii din prisma drogatului. Uneori mai bostănesc câte o urâtă şi se cacă pe ei. Literalmente. Scriitorul are un vocabular mai limitat decât limbajul semnelor la un urangutan dresat. Pe fiecare pagină, cel puţin în traducerea româneasca apar de minim 2 ori cuvintele “fututul” şi “muistul”. Probabil omu’ a văzut că avea doar 80 de pagini de carte când a terminat-o şi a zis: boon.. hai să vedem cum sa o înflorim să fie mai mare şi să sune mai tru. Ce avem aici ? “Sickboy s-a suit în autobuz până la magazin şi a cumpărat o pâine” Scurt şi nu destul de cool. Nu prinde la idioţi de 14 ani nonconformişti şi dezinhibaţi. Schimbăm: “Sickboy s-a suit în fututul de autobuz muist până la magazinu’ ăla futut şi a cumpărat o muistă de pâine”. MUULT MAI FAIN. Nu am nimic cu înjurăturile. Sunt expresive, dar când le foloseşti prea mult, ca să maschezi pe drum o poveste de 2 bani într-o exprimare cool a-la “mă doare-n pulă” făra nici un substrat iese un jeg de carte care merită citită pe veceu şi uitată acolo pentru zilele fără hârtie igienică.

Piticul Roşu. A apărut la colecţia Cotidianul. Autorul este un francez, şi dacă ăsta nu e argument destul de bun pentru a nu citi ceva, nu ştiu ce e. Dar hai să elaborez. E o colecţie de povestioare pseudofilozofice, şi zic pseudofilozofice pentru că nu e genul de filozofie care ar face-o un profesor german cu barba de-un cot. E genul de filozofie care ar face-o un hipiot de 15 ani plin de coşuri după ce a tras lipici pe nas. Din categoria “omulee.. cum ar fi dacă … ăă.. ar avea pisicile roţi omuleee”. Adam la început era hermafrodit şi nu-şi împăca natura feminină cu cea masculină şi de-aia a cerut să fie făcut în două. Ce rahat îmbâxit bun numa ca laxativ intelectual. Şi tot aşa urmează povestiri despre unu’ care fuge de acasă că îi plac copacii, o copchilă care urmăreşte o pisică într-o grădină şi-i vine ciclu’ şi încă vreo 10 tâmpenii de-ăstea care te fac doar să realizezi că pierzi timpul la baie în mirosul propriului rahat complet degeaba. 

De-acuma îmi iau telefonu’ în baie şi joc snake. Am rezolvat problema cu ecranul. Trebuia să mă ducă capul mai devreme.

***

Proverbe si un cocksock bonus.

Nu îmi plac proverbele. În general sunt false, şi cad la o analiză atentă:

“Nu da cioara din mână pe porumbelul de pe gard” – În umila mea opinie( şi zic umilă foarte sarcastic pentru că am o opinie foarte bună despre opiniile mele la modul general, părerea mea) amândoua păsarile sunt în mod egal de lipsite de valoare. Poate dacă am trăi intr-o societate în care sistemul monetar ar fi bazat pe păsări, gen cioara = cinci lei şi porumbelul = 10 lei, proverbul ar avea un înţeles mai profund, deşi acest sistem ar creea alte probleme: Îi scade valoarea dacă îi mort? Cum îi ţii la tine? Daca îţi zboară toţi banii ? Dacă dă iar gripa aviară, săraceşte ţara?

“Speranţa moare ultima” – Fals. Bruce Willis moare ultimul. Sau nu moare deloc, în nici un caz nu moare înaintea speranţei, şi dacă e să moară moare cu duşmanul de gât şi după ce a salvat tot ce era de salvat. Bruce Willis este un bărbat adevărat. Genul de bărbat care se demachează cu diluant industrial de bărbat ce e.

“Leneşul mai mult munceşte” – Fals, din experienţa personală.

“Vrabia mălai visează” – Vrabia visează la un cortex destul de dezvoltat pentru a creea imagini interpretabile intr-o stare alterată de conştiinţă.

“Cu un ochi râde şi cu altul plânge” – Eu personal am reuşit să râd numai din gură. Am încercat şi cu ochii şi cu urechile. Nu a mers. Aparent în cursul evoluţiei organele ăstea s-au specializat pe alte funcţii.

“Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.” – Fals. Mie nu îmi plac roşiile, totuşi i-am făcut o salată de roşii prietenei mele şi i-a plăcut.

“Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.” – Nu cade daca e atent sau e foarte gras şi sapă o groapă pentru un om mai slab. De fapt, oamenii normali, fără Alzheimer, ţin minte ce gropi au săpat.

“A ajuns cuţitul la os” . – Eu prefer să ajungă la os decât la organele vitale. E mult mai plăcut.

Recent mi-au venit niste idei de afaceri. Produse de nişă. Piaţă de desfaceri fix unde e durere.

  1. Aţi băut vreo dată un pahar cu apă? Nu vi s-a părut că nu e destul de hidratant? Că nu e destul de oxigenat? Există o soluţie! Apă grea! Deuteriul, cu atomul de oxigen ACTIV în plus este de 2 ori mai hidratant! Trebuie să bei de de 2 ori mai puţin ! Imaginează posibilităţile! Schimbă modul în care vezi hidratarea, pentru TOTDEAUNA.
  2. Balsam de rufe cu aromă de moaşte. Uite o aromă care nu a fost încercată niciodată: dulce, sălcie şi morţie. Avem aromă autohtonă de sfânta Paraschiva şi NOU, exotic: Papa Ioan Paul al II-lea. Ştiţi cum vă simţiti în haine spălate cu balsamul ăsta? UN CUVANT: SANCTIFIAT ( e cuvânt? Nu ştiu, dar ar trebui)
  3. Ciorap penian. 3 cuvinte: stilat, stilat, stilat. Negru, de satin cu broderii chinezesti. Ţine cald într-un mod distins. Femeile îţi vor recunoaşte clasa, vor spune: “Uite un bărbat care se respectă!”
***

Grimase

Am să încep şi eu cu problema care este de pe buzele până pe cururile tuturor românilor zilele astea: suspendarea lu’ Băsescu. Mi se pare o problemă foarte delicată. Şi prin delicată vreau să zic că imi pasă extrem de puţin de ea. În principal nu îmi pasă mie, şi nu ar trebui să pese nimănui este din cauză că nimănui implicat nu îi pasă de noi, plebea. Sentimentul trebuie să fie reciproc. Toată chestia asta cu puterea cetăţeanului şi dreptul de vot este o mare vrăjeală. Iese mereu ce trebuie să iasă. Avem în parlament nişte băieţi FOARTE deştepţi şi FOARTE descurcăreţi, genul de băieţi pe care i-ai vrea să aibă priorităţile ţării în cap şi ale tale între degete, şi tocmai aici este de fapt problema. Băieţii ăştia deştepţi şi competenţi care umplu parlamentul de ţi-e mai mare dragul îşi văd numai de interesele lor proprii şi personale. Nu avem parlamentari idioţi. Idioţii nu ajung bogaţi, decât poate excepţia de Becali. Oricum, la meciul “Băieţi deştepţi (geoana, tu stai jos) VS. Băse” pariez pe băieţii deştepţi. Singurul atu a lu’ Băsescu este poporul, iar poporul nu contează.

Mă enervează extrem cuvântul oligarh. Nu ştiu care l-a dezgropat din meandrele timpului, ca un adevărat necromancer lingvistic, dar imi vine să le dau câte o lopată in cap la fiecare când îl aud.

De când m-am tuns mi-am dat seama că sunt inconjurat de cretini. Doua tipuri de cretini mai exact:

Primii sunt ăia care mă intreabă “te-ai tuns?” ca şi cum ar exista alta explicaţie care nu implică paranormalul pentru dispariţia uniformă în medie 40 cm din părul meu. Persoanele ăstea care respiră pe gură de proaste ce sunt se uita la capu’ meu câteva secunde şi dup-aia pun întrebarea, cu o nedumerire evidentă pe meclă. Nu, nu m-am tuns, mi-a crescut părul invers, e iluzie optică, mi-a căzut de la jumate. Nu serios, de ce să întrebi? e evident! Ce aşteaptă ăştia? Să mă prindă cu minciuna ? “Te-ai tuns?” “NU!” “Bullşit!”

Şi dup-aia sunt ăia care afirmă “Te-ai tuns!” Cu o satisfacţie de detectiv pe muie de parcă au descoperit cel mai adânc mister al lumii doar prin pură perspicacitate. Holmes nu e impresionat şi nici Scooby Doo nu vine sa-ţi dea un premiu. Chiar m-am tuns? Să mor io dacă ştiam!

O situaţie care mi se pare extrem de suspectă este când mă duc la un magazin să cumpăr ceva şi imi dă rest o gumă de mestecat. Niciodată nu ştiu clar… poate că nu are mărunţi… da’ poate a observat că imi pute gura şi vrea să imi sugereze asta în mod subtil fără să mă facă de ruşine. Poate e doar de gaşcă şi plin de bune maniere şi imi semnalizează astfel, prin gestul ăsta suav că am halenă şi nu vrea să mă simt prost. Io la punctu’ ăsta mă blochez. Mă uit adânc în ochii lui de vânzător şi fac cu ochiul stâng în timp ce mă trag cu mâna dreaptă de lobul urechii opuse, poate poate se face o conexiune la nivel nonverbal între noi şi aflu dacă nu are rest sau îmi pute gura. Nesiguranţa îmi provoacă ulcer, şi chestia aia cu pus mâna la gură şi suflat nu funcţionează niciodată.

În final vreau să-l menţionez pe domnul Dan Voiculescu. De ce? Ca să se bucure şi el. Aş fi primul om din tot multiversul (după unii fizicieni) care îl menţionează fără a fi plătit să facă asta sau a fi angajat Antena 123. Şi săracul om se chinuie aşa de mult să fie băgat in seamă încât la antenele lui orice se întâmplă în lume, el şi partidul lui au ceva de zis. “Un stâlp a căzut peste o capră în Guatemala omorând-o instantaneu. Preşedintele partidului Conservator, mult inestimatul Dan Voiculescu ţine o conferinţă de presă în direct fix în momentul ăsta în legătură cu accidentul. Adelin Petrişor, ai legătura!” Merită menţionat atât el cât şi partiduleţişorăşelul lui de 5 persoane. Pentru efort.

***