Nu e o noutate când spun că noi, ca specie, am ratat. Trebuie doar să te uiţi în ochii fratelui tău zombie, cum se uită la fraţii lui zombie sperând în stăfundul sufletului lui mic că e mai puţin zombie decât ei.

Mulţi cred că a fost un proces treptat. Că încetul cu încetul am ajuns aici, fără să ne dăm seama. Că am observat că putem fi din ce în ce mai leneşi şi mai proşti fără să păţim nimic. Că natura ne permite să ne îndobitocim. Nu ni se întâmplă nimic rău. Nu mai trebuie să ne căcăm ca gazela, în 13 secunde, în a paişpea fiind gata să fugim ca să nu ne muşte lupul de cur, că nu sunt lupi la noi în baie. Putem să fim din ce în ce mai proşti, mai graşi şi mai leneşi fără să plătim pentru asta. Trăim la fel de mult şi de bine.

Nu. Selecţia naturală nu a fost de vină. Nu am ajuns aici pe spatele cu scolioză şi dureri lombare al strămoşilor noştri. A fost o singură decizie. Un moment. O sclipire de mediocritate din partea unui om la fel de imbecil ca media aritmetică intelectuală a blocului în care trăiesc eu.

Momentul în care s-a gândit să împacheteze o scobitoare într-o bucată de hârtie. Când i s-a părut justificabil să pui într-un ambalaj ceva mai puţin valoros decât ambalajul în sine. Că merită să înfăşori o bucată de lemn într-o hârtie lipită şi imprimată ca să eviţi minuscula posibilitate ipotetică ca acea bucată de lemn, cu care scoţi resturi alimentare dintre colţi, să fi fost atinsă de praf sau de mâna impură cu care fratele tău zombie s-a scobit în cur. Desigur, şansa e mică ca această contaminare să se fi întâmplat. Şi infinitisim mai mică ca dacă s-ar fi întâmplat să aibă vreo influenţă negativă asupra gherţoiului ce fin, cu două degete, îşi dizlocă rămăşiţele de leuştean dintre molari.

Şi cu toate acestea a făcut-o. A pus o scobitoare într-o bucată de hârtie. Şi societatea nu a văzut nimic greşit în asta. Să consumi mai mult decât e necesar doar pentru că poţi. Nu te ajută cu nimic, dar poţi. Natura îţi permite să fii leneş. Să fii prost. Să arzi 14 calorii în drumul spre a aglutina 13 calorii. Şi să înveleşti o amărâtă de scobitoare într-un cocon protectiv de hârtie.

Nimic nu mai are repercusiuni. Poţi să îţi înfigi liniştit un pix în gât şi cel mai probabil salvarea va veni la timp, te vor pansa frumos şi vei apuca să te împuiezi şi să le povesteşti nepoţilor tăi cum ai băgat tu 3 centimetri de instrument de scris fix în carotidă, aşa, de pamplezir, fără să ţi se întâmple absolut nimic rău pe termen lung. Şi poţi să o faci sugând sec din capătul unei scobitori pe care tocmai ai scos-o dintr-un înveliş pe cât de igienic pe atât de inutil.

Dansul DNB
Ştiţi dansul denebe? E, cum nu, înseamnă ca aveţi peste 25 de ani adică nu existaţi pentru că demografica de lăbari care o ard pe aici se opreşte la 22 de ani şi 99 IQ. Deci e cam aşa. Sări pe un picior, îl tragi în spate, sări pe ălălalt şi tot aşa în timp ce dai din mîini gen funky chicken sau le scuturi de parcă ai paianjeni pe ele în timp ce desfăşori un rictus tîmp, de cioban lovit cu bîta-n tîmplă care totuşi e complet de acord cu asta în contextul cultural în care se află. Şi toţi slăbănogii cocoşaţi, cu ceva tichiuţă hazlie/freză asimetrică/dreaduri culeanu îl fac. Ştiu, şi io-s slăbănog cocoşat da evit genul ăsta de manifestări corporale. Pe muzica aia, pe hausul ăla penibil repetitiv şi în melodie şi în ele ca salbă de compuneri. Pisica aia prinsă în aspirator. Ştiu că denebiştii acuma o să se simtă ofensaţi că muzica lor nu e hause coae. Coae, e hause. Să mor io. Mna, şi să zicem, nu e problema mai exact că e penibil. Da’ o fac toţi la fel. Aveam o chestie de-asta şi pă vremea mea. N-aveţi cum să ştiţi că iar nu intraţi în demografica de oameni care se duceau minim în tabere în 93. Aşa, şi era o mizerie de-asta, cam la fel da cu mîinile. Se chema macarena. Le întindeai, le flexai, le puneai după ceafă apoi pe la minutu 5 le băgai în pizdă da nu lăsa nimeni melodia pînă atunci, aşa că nu. Dar aveau o scuză. NU O FĂCEAU DECÎT PIZDELE DE 12 ANI. În pula mea, sunteţi ditamai dârlăii, nu aveţi simţul penibilului? E aproape mai de căcat dansul ăla decît muzica în sine.

Băi, da simţul ăsa al penibilului dispare mai repede decît măseaua de minte. Evoluăm peste el. Nu mai e necesar în societate. Cînd eram io clasa 1 în tabără se făcea concurs de miss. Mna, nu vă căcaţi pe voi, toţi băieţii de 8 ani arată ca fetele, mă rog poate io puţin mai mult decât alţii. Şi s-a rugat învăţătoarea de mine juma de zi să mă îmbrace în fată şi să-mi pună perucă şi să particip. Şi o juma de zi am zis nu. Şi nici eu nu aveam o justificare clară de ce nu vreau, că nu eram încă la vîrsta la care să înţeleg clar rolurile pe sex şi să mă deranjeze cînd sunt încălcate. Mă rog, era simţul penibiulului, o chestie de-asta înnăscută care în ziua aia m-a ajutat, pentru că uitându-mă cu ochiu minţii de adult de acuma mă gândesc că dacă aş fi cedat aş fi avut acum o amintire extrem de penibilă de spus la beţie pe care din fericire nu o am că am zis nu, deşi habar n-aveam de ce că eram un mucos de 8 ani. În pula mea, chiar nu rezonează nimic în voi care să vă spună că arătaţi realmente ca nişte căcaţi cu ochi cînd ţopăiţi aşa, îmbrăcaţi aşa, cu faţa aia pe voi?

Cătălin Botezatu
Bote, creatorul ăla de modă care se fute în cur pentru că e gheu. Da ştie toată lumea că o arde la nămol, că intră în peştera piraţilor să fure comoara maro, că împinge ursul la deal şi că aruncă salata-ntre fese. Deci acest notoriu gheu de care ştie toată lumea că mănâncă salam bărbos cu curul şi nu are absolut nimeni nici un dubiu că se ghesuie în pârţ se chinuie de eoane să ne convingă că e hetero. De milenii dă interviuri şi face lucruri în care subliniază clar că fute femei mult şi des. No acuma face o emisiune la antenă gen burlacul. În care el e un burlac rîvnit de femei despre care el e interesat în mod sexual. Îi înţeleg pe antenişti. Pe criza asta e greu să plăteşti un burlac pe bune, cînd poţi să-l iei pe bote care te plăteşte el daca îi faci PR hetero. Dar Botezatule, mai lasă-ne în pula mea cu piarul tău hetero. Cui dracu vrei să îi demonstrezi tu că fuţi femei? Dacă spun că sincer nu îmi pasă de câte ori de aşezi asupra cardanului ne laşi?

Nu am nimic cu gheii, sincer. Chiar îs oameni de gaşcă probabil. Dar nici cu creştinii nu am nimica. Da’ dacă vine unu să-mi vîndă conceptul mă enervează:
„coae deci am io un preten imaginar care e omniscient şi ne-a făcut ca să vadă chestii cu toate că fiind omniscient nu trebuie să apeleze la varianta experimentului pentru că ştie deja cum se termină, fiind omniscient şi poate să sară direct la concluzie!”
Ai nu, căcat. Parol?
Şi exact aşa şi Botezatu. În loc să mă lase în liniştea mea să mă bucur de plăcerile mici ale vieţii cum ar fi să trimiţi o femeie să-ţi cumpere bere, să mă inunde el cu îndoctrinare de-a lui.
„coae deci există un univers ipotetic în care eu sunt mascul hetero care fute femei hetero într-un mod hetero în pizdă. Şi universul ăsta ipotetic este exact ăsta în care trăim noi!”
Hai, coae, zău? Ce poveste faină ai tu! Mai ştii de-astea?

Tipul care mi-o gustă la campionatul mondial
E o chestie mai enervantă la cupă decît vuvuzelele ălea în care suflă maimuţele proaste. Şi cînd zic maimuţe proaste mă refer la orice culoare a pielii. Nu mă interesează că e neamţ sau african. Trebuie să fii o maimuţă proastă să sufli într-un căcat în loc să te uiţi la meciul la care ai dat bani buni să intri. E mai enervantă şi decît idioţenia aia a TVR care în loc să dea displayul cu bare negre sus şi jos, să dea ăia cu wide zoom, au distorsionat imaginea ca la televizorul meu să fie toţi fotbaliştii uscaţi. Şi e şi prea vechi să pot să schimb asta. Deci mai rău de atît. E un Don Chixote care apare în pauză să îmi explice mie cum să miros dacă s-a spălat pe coaie ăla de a îmbuteliat vinul direct din paharul de vin. Cu mustăcioara şi cioculeţul lui de escavator de limbrici. Coae, cui îi pasă. E lolbal, bem bere. E ca şi cum ai pune reclamă la cremă de cur într-un magazin de cremă de mâini. „Dacă v-a plăcut să vă ungeţi pe mâini s-ar putea să iubiţi să vă ungeţi în cur.” E un sistem autosuficient şi imuabil. Bere fotbal. Fotbal bere. De ce vin? Şi de ce să ştim noi a ce miroase vinul. Îl bem, nu facem dragoste cu el. Contează? Dichisitule.

sa scriu. dar stiu ca si voua va e lene sa va uitati pe arhiva, si sunt chestii faine pe acolo. spre exemplu, pulifriciul :

Vezi mai multe video din Divertisment

E un fapt social acceptat că 7/4 dintre oameni nu înţeleg fracţiile şi că încă pe atît sunt complet idioţi. Mai idioţi decât tatăl lui William Brânză la eliberarea certificatului de naştere a lu fie-său. Există mai multe tipuri de idioţi însă. Există prostul cuminte, care nu se consideră chiar prost, dar simte aşa în străfundul lui că nu e capabil de o părere pertinentă aşa că de obicei tace din gură. Este varianta cea mai benignă şi acceptabilă de prost. Apoi vine prostul vehement, care e prost de behăie dar simte că părerea lui trebuie auzită de toată lumea şi prostul citit, cel mai periculos animal din lume, despre care o să vorbim cu altă ocazie. Ăia sunt mai complecşi. Prostul vehement însă e un animal simplu. Enervant dar simplu. Te-ai certat cu unul, te-ai certat cu toţi. Au aceleaşi contraargumente care sfidează logica de clasa a 9a.

Frustrarea

Ai impresia că poşetele sunt inutile? Eşti un frustrat! Ţi se pare că Ada Milea e un băiat urât care cântă poponării pentru hipioate cu păr la pizdă? Eşti un frustrat! Dacă ceva nu e în concordanţă cu ordinea raţională a lumii în care prostul vehement crede cu tărie, e din cauză că tu, ăla care îi spui că nu are dreptate şi că o proastă mamă în nefast moment l-a fătat pe cur, eşti un frustrat.

Cretinii iubesc cuvântul frustrat, deşi majoritatea habar n-au ce înseamnă. Au mirosit ei psihologie de la Bebe Sexologu’ când aşteptau să înceapă „Lacrimi de Iubire” pe Acasă şi gata, au înţeles mecanismul. Nu, proştilor. Frustrarea nu e aşa cum credeţi voi. Frustrarea este un lucru bun. Este baza pe care se creează cam orice mecanism motivaţional. E componenta emoţională fără de care am putea sta în propriul căcat liniştiţi. Stai şi te joci la farmville ca un gheu prost. Ai un examen. Ştii asta, şi te simţi prost că ai o datorie pe care nu vrei să ţi-o îndeplineşti. Asta e o frustrare care se adună ca o tensiune internă până îţi ridici hoitul şi te duci să-ţi faci treaba. Tot căcatul ăsta de lume este construit pe frustrări. Mereu cînd cineva zice „dă-te-n rasa mă-tii de prost, o faci greşit. Ia, plimbă carcasa că fac io cum trebuie”, aia e o frustrare. Majoritatea căcaturilor făcute corect din orgoliu, din simţul dreptăţii, de nervi, de orice cu componentă emoţională vin din frustrări. Dacă nu erau ele încă mai pictam pereţii peşterii cu căcat. Dar ce vrea cu adevărat imbecilul să zică prin „eşti un frustrat” este „eşti un nefutut” că în mintea lui simplă şi netedă a auzit din filmele cu proşti de o chestie care se cheamă frustrare sexuală şi îşi imaginează că aia e frustrarea, cînd stai acasă şi plângi că Maricica nu-ţi dă pizdă.

Şi ce legătură are asta cu toată argumentarea, mă întrebaţi? Păi simplu. Omul prost e mulţumit cu satisfacerea nevoilor primare. El nu înţelege cum ai putea fi deranjat de ceva dacă ai maţul plin, capul odihnit şi coaiele stoarse. Mai exact, singurul motiv pentru care orice pe lumea asta ar putea să te deranjeze este faptul că eşti nefutut. Cum, coaie, să ai vreo neplăcere în lume dacă te fuţi? Ce, ai nevoie de mai mult în viaţă? E aberant să fii futut şi să scrii că Dan Puric e un căcat de om! Ăsta e raţionamentul omului care respiră pe gură. Dacă ai futut nu ai probleme şi toate problemele se rezolvă futând.

Alba neagra

Ţi se pare că Manowar sunt o formaţie de homalăi traşi de fiare care cîntă şlagăre despre cum vor ei să sugă pula la unicorni fără pic de vlagă, coi sau rockereală? Du-te şi ascultă Guţă! Ţi se pare că Andreea Bănică are meclan de bărbatocal şi n-ai fute-o nici cu o pulă de căpătat? Ce-ai bă, eşti gheu?. Pentru dobitocul sinistru universul este alb negru. Nu există nuanţe de gri, nu există nimic intermediar. Dacă nu îţi place X, atunci automat tot ce se află tangenţial în acelaşi univers cu X ţi se pare de căcat şi e evident că opusul lui X te pasionează adînc. Aşa că în mintea lui îngustă se formează conexiunea. Nu îţi plac sferele, ai? Futu-te-n inimă de cubist! Nu coae, tot ce încerc să zic e că sferele sunt de căcat, mama ta e o curvă proastă şi cuburile momentan nu au nici o legătură cu discuţia.

Şi ajunge deocamdată.

Data: 15 Iunie
Mood: Trist
Melodia: Michael Bouble – Haven’t met you yet

Dragă jurnalule,

M-am cam ingrasat în ultimul timp. Tot n-am observat că eram imbrăcat astă iarna ca ajunsesem la 78 de kile, ceea ce e cam multut la 1.64 de cm cum am eu, si m-am gandit in martie sa ma pun la un regim. Asa ca, cum am tot vazut la televizor ca imi spune sa evit consumul de sare, zahar si grasimi, m-am gandit sa mananc numai shaorme de la shaormaria din colt. Sunt de pui, deci nu au grasime, si nu pun nici sare nici zahar. Si nu stiu cum se face ca, cu toate ca beau doar apa plata cu lamaie si mananc doar 4 shaorme dietetice pe zi cu maioneza multa, am ajuns la 104 kilograme luna asta. Si doar nu fac nici un efort. Stau pe scaun si ma concentrez sa diger mai bine.

Si a fost oribil, mai ales acuma in iunie. Ca e o caldura infernala, desi taicamiu mi-a zis ca mananc cacat ca habar n-am io cum e adevarat caldura infernala din infern si ca el o suporta si nu se plange la nimeni, ca e mascul, nu prost ca mine si ca maicamea. Mna, si cu colaceii mei e cam greu sa suport caldura, mai ales ca transpir mult si mi se freaca pielea de sub pectorali, care atarna asa putin spre burta si cand merg se haraie de torace si am facut un fel de urticarie asa, ca e pielea rosie si ma mananca dar ma ustura cand ma scarpin. Si e atat de penibil sa ma opresc pe strada si sa ridic cate unul si sa suflu sub el. Ma rog, a mai trecut cu alifie chinezeasca, dar nu conteaza.

Ce voiam sa va zic e de un eveniment de saptamana trecuta cand m-am dus la mare, sa ma mai racoresc si nu mi-a trecut prin cap sa imi iau alt slip ca am mai crescut de anul trecut, mai ales ca asta cu buline roz pe care il aveam imi placea foarte mult si nu stiu, parca ma facea mai impacat cu petele rosii care imi iesisera pe spate. Si fix cum m-am ridicat eu sa ma duc spre mare, dupa 2 ore de stat pe burta, probabil se intarisera de la radiatiile solare, banuiesc ca nu stiu, se pierduse din elasticitatea materialului plastic de la incalzire si au devenit casanti, ca am simtit asa, cum au crapat si am dat sa o zbughesc catre apa si atunci au crapat si mai tare si m-am impiedicat de galetusa unui copil si am simtit ca au zburat de tot, si m-am aruncat in apa si am fugit pana unde era apa pana la gat.

Am avut noroc, zic eu, ca nu m-a vazut nimeni ca nu aveam chiloti, ca de cand am mai pus greutate imi atarna asa, burta peste partile intime creind un fel de umbra si se observa greu daca am sau nu chiloti. Si am avut si noroc ca era apa murdara, cam rece totusi, ca am putut sa stau in apa si chiar n-aveai cum sa-ti dai seama ca nu am chiloti, si nu putea sa rada nimeni de mine. Am fost si inteligent, ca am avut grija sa imi pun telefonul si portofelul in pantofi cand am plecat spre apa, ca sa nu le fure nimeni, pentru ca nimeni nu s-ar gandi ca cineva isi ascunde telefonul si portofelul in pantofi. Ma rog, nu le-am mai gasit dupa, ca probabil le-a acoperit nisipul, dar sigur mai sunt pe acolo.

De aici a fost mai greu. La inceput au tot venit copii sa ma stropeasca si am impresia ca si sa faca pipi. Cred ca adultii de pe plaja ma desemnasera un fel de geamandura pentru ca am vazut un copil care se tinea de slipi ca si cum ar vrea sa se pipi si maica-sa a aratat spre mine si ala a venit si a inotat putin in jurul meu si a iesit vesel. Si dup-aia au inceput sa vina din ce in ce mai multi copii sa faca la fel.

Si mai greu a fost dupa ora 6, cand deja aveam 5 ore de cand stateam in apa si mi se facuse extrem de sete. Dar eram decis sa nu ies pana nu se goleste plaja. Apa de mare nu puteam sa beau ca am auzit ca contine sare si sigur si urina de copii si mai tare ti se face sete. Asa ca m-am gandit oare ce ar face tipul ala de la Extreme Survivor de pe Discovery si am prins o meduza si am stors-o de seva fix in gura. Dupa care mi-a amortit toata mandibula si mi-am simtit limba ca un ciorap.

Pe la zece noaptea, era deja intuneric. Eu, degerat, m-am incumetat sa ies din apa si sa fug spre hotel dar cred ca am lesinat de la hipotermie. M-au trezit niste domni a doua zi, ca eram dezbracat si dormeam pe plaja si niste copii se uitau la mine si plangeau. Nu am putut sa le explic ce caut acolo pentru ca aveam inca limba umflata de la seva de meduza asa ca domnii m-au vazut dezbracat si cum ma uitam la copiii plangand cu limba pe afara si probabil au crezut ca-s un pervers si au inceput a ma lovi cu sutul peste testicole.

Ma rog, au intervenit niste politisti si o saptamana mai tarziu am ajuns acasa. Nu stiu daca de la suturi, de la zeama aia de meduza, de la statul in apa rece 11 ore sau o hernie facuta cand m-am impiedicat de galetusa aia  de nisip, dar mi s-au umflat testiculele oribil. Nu pot sa stau jos, spre exemplu acum scriu din picioare. De dormit, mi-am facut un fel de hamuri in care ma sprijin ca sa pot dormi vertical, cracanat. Si mi-am pus si un fel de capastru din care sa mananc shaorme. Imi trec ele. Sunt optimist.

Azi mi-e lene să scriu ceva nou. Aşa că mă gîndesc să vă încînte din nou tanti Luminiţa, karaokista menopauzală care a gîdilat urechile atîtor generaţii de piticişti de pe aici cu şambala, la festivalul mamaia pilită. Pentru cei mai noi dintre voi, ea era un fel de Adina a anului 2008. Alt personaj care, împreună cu Pulifriciul o să rămână în istorie. Cel puţin în capul meu.

Aşa că, conform dictonului “nici un an fără tanti Luminţa, femeia senibilă”, vă prezint episodul 2010. “quand les rodes”

Vezi mai multe video din Incredibil

nu ştiu ce înseamnă că habar n-am franceză, dar observaţi privirea tristă, nostalgia unei tinereţi duse pe pulă. Cum ziceam nu ştiu franceză dar înclin capul în faţa acestei speranţe nedescoperite a muzicii, zicând un sincer, avec!

Bam b’nah na nam, b’na n’nana. Bam b’nah na nam, b’na n’nana .

Veţi intra în direct cu unul dintre operatorii noştri în scurt timp.

Dam d’dam bam dam, b’a n’nanah. Bam b’dam na dam, b’nah n’nah nah.

Veţi intra în direct cu unul dintre operatorii noştri în scurt timp.

-Sunt Melania Petrescu, cu ce vă pot ajuta?
-Melania, Radu Alexandru aici. Sincer, nu mai ştiu de ce am sunat. Mi-a şters toată memoria melodia aia.
-Care melodie?
-Cum care melodie măi Melania. Aia cu bam b’nah na nam, b’na n’nana. E urbană, e jazz, cum să zic eu, atinge. E alertă, mişcă, are sentiment. Mă face să plîng, să râd, să mă pun în genunchi, să dau tricoul jos de pe mine şi să arăt cu mîna dreaptă spre un punct imaginar din faţa mea în timp ce pe cea stîngă o rotesc în jurul corpului măi Melania. Îmi vine să mă duc să iau mătura din bucătărie şi să cînt la ea ca la un microfon în timp ce dansez pe vîrfuri, cu genunchii flexaţi ca Ştefan Bănică, ceea ce e ciudat, Melania, că e melodie instrumentală, dar asta mă face să vreau să fac. E ca şi cum îmi injectează viaţă cu forţa fix în gît. Auzi Melania?
-Da?
-Poţi să mai pui o tură melodia aia?
-Nu.
-Melania, cu ce eşti îmbrăcată?
….

Ştiu că mă citesc mulţi hipstări, aşa că o să vă explic ce s-a întîmplat între 13-15 iunie 1990 pe limbajul vostru.

Era după 89 un tip foarte interesat de personal branding care voia să pară super nonconformist şi îl chema Ion Iliescu. El tot o ardea hip că comunismul e foarte anii 80 şi că scena democarată e unde se întîmplă treaba culeanu. Dar prin 90 nişte elitişti l-au acuzat a fi poser şi că de fapt o arde mainstream neocomunist şi se preface a fi nou şi original. Aşa că el s-a gîndit să organizeze un happening ca să demonstreze tuturor că el e miez alt şi nu faker, deşi era evident că era destul de cool încît să nu-i pese de părerea unor hateri care nu înţeleg scena. Aşa că s-a gîndit el să facă ceva super undergound gen. Şi ce e mai underground decît minerii? Aşa că a invitat o gaşcă de mineri la un flash mob  în Piaţa Universităţii, să o ardă hater cu haterii, şi aceştia au demonstrat cît de democrat e Ilici şi că ăia de s-au adunat acolo sunt nişte mainstreameri prea superficiali să înţeleagă cum e să o arzi artistic, caftind tot ce e cu studii superioare pe o rază de cît a vrut muşchiul lor.

Şi căcatul ăsta a mai fost votat de vreo 2-3 ori să fie preşedinte fix de către părinţii voştri. Sunt sigur de asta, pentru că asemenea idioţi ca voi n-au putut ieşi decît din nişte oameni care au votat cu Iliescu.

Aş vrea să organizez o mineriadă la anul. Să ne adunăm cîţi putem, şi să mergem pe Valea Jiului şi să caftim tot ce pare că nu a terminat liceul şi e peste 40 de ani de acolo. Procentual, e şansa destul de mare să nimerim măcar un gherţoi bătăuş de studenţi de acum 20 de ani. Dar e prea puţin şi prea tîrziu.

Am putea să mergem să-l linşăm pe Iliescu, acest sinistru căcat comunist pe care istoria sper să-l pună în acelaşi capitol cu Ceauşescu. Iarăşi prea puţin, prea tîrziu.

Singurul lucru pe care putem să-l facem este o minoriadă. O mineriadă a noastră, ăştia care eram minori pe atunci. Nu caftim pe nimeni. Chiar nu ar rezolva nimic. Pur şi simplu aşteptăm pînă cînd odiosul moare şi ne ducem în Piaţa Revoluţiei să ne sărbătorim victoria amară şi tîrzie. Cu şampanie şi pocnitori.

În ziua cînd moare Iliescu, ne vedem acolo. Eu o să fiu ăla care şi-a golit toţi banii de pe card, a cumpărat o magazie de bere şi a pus-o la răcit în fîntîna aia, unde se aruncau studenţi acum 20 de ani, la ordinele sinistrului. O să bem, o să ne distrăm, şi la sfîrşit o să plantăm flori.

Că pînă la urmă, chiar altceva nu avem ce să-i facem boşorogului. Doar să ne uităm unii la alţii şi să ne înţelegem din priviri că ştim cine e, cine a fost şi ce a făcut. Neocomuniştii ne-au învins. Dar pe ei o să îi învingă în curînd natura. Bătrîneţea e o boală fatală. Şi istoria e scrisă de intelectuali, nu de mineri.

Femeia este un lucru greu de cunoscut de mintea masculului de rînd. E privită cu o teamă mistică, la fel ca şi fulgerul şi vulcanii. Şi, la fel ca şi acestea, omul obişnuit are nevoie de un expert ca să le înţeleagă. Un expert ca mine. Astăzi voi demonta patru mituri legate de aceste creaturi cu ţâţe.

1.Femeile se orientează mai slab în spaţiu decît bărbaţii pentru că sunt proaste. – fals

Femeile se orientează prost în spaţiu pentru că se orientează excepţional în timp. Spre exemplu tu nu mai ţii minte că acum doi ani erai cam beat şi ea era dezbrăcată deasupra ta şi i se bălăbăneau ţâţele în jos şi ai început să râzi şi i-ai zis că are ţâţele ca de capră şi habar n-ai acuma de ce când te cerţi cu ea îţi zice „Şi curva de mă-ta are ţâţele ca de capră, nu io!”. Sau acu 4 ani cînd prietena ei Maricica era în fustă scurtă şi te-ai uitat la picioarele ei 2,6 secunde în loc de maximul acceptat de 2,4 şi apoi te-a întrebat „nu-i aşa că lu Maricica îi stă bine în fustă?” şi tu ai răspuns „da” cu 0,6 secunde prea repede şi te mirai tu dup-aia că a rupt prietenia cu Maricica şi la momentul actual îi reproşezi ceva şi ea răspunde nervos „Fute-o pe Maricica atunci, dacă nu-ţi convine!” şi tu sincer nici nu mai ţii minte cine e Maricica.

DAR EA ŢINE MINTE!

2. Femeile au vederea periferică mult mai bună decât bărbaţii -  parţial adevărat

Întradevăr, femeile văd mai bine în lateral, dar asta nici nu apucă să compenseze faptul că femeile nu pot vedea prin sticlă şi că nu se pot uita în sus. Ca să vadă ce e deasupra lor ele sunt nevoite să încline capul la dreapta pînă cînd urechea se lipeşte de umăr şi apoi să rotească de gât spre stînga.

3.Femeile nu se pricep la matematică pentru că sunt proaste  – fals

Femeile nu se pricep la matematică pentru că au nevoie de un anumit tip de concretizare a elementelor pe care le calculează. Spre exemplu, dacă Ana are 6 mere jumătate şi mai găseşte 3 mere jumătate, o femeie niciodată nu o să poată deduce că Ana are în total acum 10 mere. Dar dacă Ana are 6 pantofi jumătate şi mai găseşte 3 pantofi jumătate, femeia îşi va da seama imediat că Ana are zece pantofi dintre care unul trebuie reparat.

4.Femeile trebuie ajutate pentru că sunt mai fragile şi mai puţin descurcăreţe decât bărbaţii – fals

De fapt ele sunt la fel de puternice şi descurcăreţe ca noi. Nu e nevoie să le ajuţi. Doar vor să vadă dacă eşti destul de unealtă încât să le cari poşeta şi să le scrii două paragrafe din referatul la economie. Ar putea şi singure dar vor să vadă dacă te pot convinge să o faci în locul lor. Că dacă da, poate eşti şi destul de prost încât cine ştie, în viitorul mediu să fii dispus să le creşti şi copiii şi să crezi că-s ai tăi, deşi cam seamănă cu mine.