Bine v-am găsit dragi cititori la o nouă ediție a bianalului preferat al oamenilor care fut sportiv din România și, ce să mă cac pe mine, Univers. Vom trata iarăși pe scurt cele mai noi tendințe ale pulei în pizdă pe sezonul primăvară vară 2011, ca să fim trendsetteri și pă val, cum ne-am obișnuit.

Editorial
Curul e noua pizdă
Țineți minte cum în ’85 erai miezul cotorului dacă aveai un pachet de Kent și în ’95 deja tot plugaru își permitea? La fel e și cu pizda. În ‘ 95, să o fuți pe una era relativ greu. Trebuia să o iei, s-o ții de mână, să o plimbi, să o convingi că nu vrei să o fuți ca abia apoi să o fuți. Pe când acum stai liniștit și bei o bere și te gândești la următorul expansion de la World of Warcraft și vine una la tine să îți propună să îți sugă pula dacă o fuți în pizdă. Nu mai ai nevoie de absolut nici un skill. Doar timp liber și chef. E ca mersul în parc. Nu poți să te lauzi că ai mers în parc cum nu poți să te lauzi că ai futut.

Așa că, pentru noi, centaurii mistici care vrem să o ardem competitiv și nu ne gâdilă proba de 10 metri mers, curul devine noua pizdă. E mai greu să convingi proasta să se fută în cur. E neconfortabil, e dizgrațios, e incomod. Necesită exact aceeași putere de convingere ca pe vremuri.

Ceea ce e bizar pentru că, dacă țineți minte, pe vremurile ălea vechi, să fuți în cur era lejer. Toate se futeau în cur ca să rămână virgine, că le controla. O întreagă generație postdecembristă a văzut cur înaintea pizdei, pe vremea cînd pizda era noul cur.

Așa că, până se întoarce moda și pizda va fi iarăși noul cur, curul este noua pizdă. E de prost gust să te lauzi că ai futut pizdă. Poate toată lumea. Pe sezonul 2011 se va număra doar fututul în cur la oameni care se respectă. Că doar suntem oameni, nu dansator.

Ţineţi minte argumentul perfect: Dacă dumnezeu nu voia să futem cur, nu-l punea atât de aproape de pizdă.

Muia rămâne în continuare sfântă.

Secțiunea pentru femei
Atunci a zis: Să fie păr la mufarină. Și păr se făcu.

Pe principiul celor spuse mai sus. Pe vremuri toate duduile aveau păr la mufarină. Era o distincție rară să dai de una care să-și radă viezurele și să fie fin. Acum toate au traista tunsă. Recunosc cu mâna pe inimă ca am dat de păr la mops de trei ori în viața mea. Statistic vorbind, procentul este de 0,348%. Sub marja de eroare a sondajului! Ce înseamnă asta pentru voi, domnișoarele care vor să-și rafineze scoica, e că puțin păr dă un aer aristocrat. Bine tuns, frezat, parfumat, dichisit, e de bine. Carpeta se întoarce. Vrei să fii o doamnă, nu o pizdă? Tunde, dar tunde cu parcimonie! Lasă o dungă de puieți pe malul râpei și domnii selecți, cu bun gust vor aprecia.

Rubrica de analiză și sinteză
25 de ani și ce înseamnă asta pentru tine ca bărbat

Ești femeie și ai 25 de ani? Nasol. Ești bărbat? Foarte bine. Ce înseamnă asta pentru tine este că ai ajuns la vârsta la care 98,5% dintre femeile frumoase sunt mai mici decât tine. Deci poți liniștit să o arzi cu ele cu un aer de superioritate intelectuală dată de vasta experiență de viață pe care o ai în fața lor. Hai să nu ne căcăm pe noi, 60% dintre ele sunt între 13 și 17 ani. Deja descopereai laba când pizda mamei lor nu-și revenise la forma inițială, după fătare. Ce încerc să zic, dragi colegi, este că trebuie să aveți încredere în sine! Ține vrăjeala la ăstea mici. Nici nu trebuie să fii frumos sau deștept. Dacă ai o vârstă care începe cu cifra 2, ești deja fabulos. Dacă ai avut un loc de muncă, chiar și de electrician, deja ești cu bani! Ele beau din ce le dă mă-sa! Habar n-au ce-i aia să ai 500 de mii în buzunar!

Iar ălea de 25+ ani o să zică că găina bătrână, că rafinamentul vârstei, că femei adevărate. Dar nu le ascultă nimeni, că-s prea bătrâne. Să le fută ăia de 45 de ani. Noi o să vorbim despre ele când ajungem acolo.

2004. primăvara.

Florin Piersic: Mă, puiule, tu știi că țin la tine.

Penisul lui Florin Piersic: Nu se cunoaște, să știi.

FP: Păi ce ai vrea să fac, mă băiatule?

PlFP: Nu mă mai scoți nicăieri…

FP: Ești o pulă, normal că nu te scot!

PlFP: Vorbește frumos!

FP: Bine, scuze, da înțelege și tu.. nu am cum să te scot..

PlFP: De ce, mă, de ce? Vreau și eu să mă bronzez. Să ies la soare.

FP: Da, mă, știu…

PlFP: Să mă vadă lumea. Vreau să fiu vedetă.

FP: Hai, mă, fii serios. Sunt om bătrân.

PlFP: Și ce, e problema mea? Nu e problema mea! Eu vreau să ajung cineva în viață, să mă știe lumea. Tu cum ești faimos?

FP: Da, puiule, dar e altceva.

PlFP: Păi de ce?

FP: Eu sunt un actor și tu ești un penis dolofan, chel și rozaliu. Nu ai cum să ajungi faimos.

PlFP: E, nu! Lasă că o să vezi tu.

FP: Și, mă rog, ce vrei să faci? Nu prea se caută actori chei, dolofani și rozalii..

PlFP: O să mă fac actor de comedie. O să îmi pun peruci și o să imit oameni! Apoi o să ajung vedetă mondenă. O să-mi fac blog. O să-mi dau cu părerea despre orice și o să mă dau interesant!

FP: Ca o pulă.

PlFP: Fix ca o pulă.

FP: Mai mult decât o pulă n-ai cum să ajungi. Pulă te-ai născut, pulă o să mori. Tot o să își dea seama lumea că ești o pulă. Orice ai face.

PlFP: Așa, și? Măcar o să fiu o pulă faimoasă. Așa chel și rozaliu și dolofan cum mă vezi.

FP: Deci până la urmă asta e problema ta, că nu te vede lumea, nu că ești o pulă. Bine bă, băiatule, dacă așa vrei tu, nu mă împotrivesc, dar știi ce, măcar să nu-mi tăvălești numele prin rahatul ăsta penibil spre care tinzi.

PlFP: N-ai tu grijă. Nu o să mai am nici o legătură cu tine. Nu vreau să mă știe lumea ca Penisul lui Florin Piersic și nici să te car în spate după ce ajung mai faimos decât tine. Îmi schimb numele.

FP: Și cum o să îți să îți spui?

PlFP: Bendeac.

Mă înclin în faţa acestei impecabile producţii de la www.happyfish.ro

„Vă scriu acum pentru că mi-e tare rău. Mă tem că am să mor şi n-am apucat să vă spun întreaga mea recunoştinţă pentru eroismul dumneavoastră de fiecare zi. Precum şi întreaga mea grijă pentru toate lucrurile care nu merg aşa cum aţi dori dumneavoastră să meargă! Credinţa în ţară şi în dumneavoastră mă ţine în picioare… vreau să vă slujesc atâta cât pot…. Mi-e dor de dumneavoastă. Sărut mâna tovarăşei şi aştept să mă chemaţi.. Trăiască Ceauşescu, trăiască libertatea … al dumneavoastră, copleşit deopotrivă de respect, de nădejde, de grijă şi de dragoste, Adrian Păunescu”

Asta spunea Păunescu despre Odiosul.

Acum mulţi dintre voi mai miloşi aşa o să spuneţi: „Da, mă, bine. I-a pupat curul lui Ceaşcă. Asta e. Au trecut 25 de ani de atunci. Haideţi să-l iertăm, totuşi. Face şi omul o gafă acum 25 de ani şi gata, te iei de el!”.

Aşa că o să pun problema într-un mod mai doct decât de obicei. Filozofic. Dacă cineva a făcut-o naşpa grav, şi au trecut 25 de ani, e iertabil?

Şi, cititorule, află că dacă ai răspuns da, eu tocmai mă sui în maşina mea a timpului şi mă întorc în ’85 ca să o muiesc pe mă-ta. Mă, da ştii cum? Să patinez cu pula pe faţa ei. Să fac opturi cu glandul pe la ea prin fălci, s-o slobozesc pe limbă, sub limbă, pe dinţi, în spatele dinţilor, la plombă, la gâlci, pe ţâţe, la subgenunchi, la subcentură, pe perdea, în păr, în părul mamei ei. Să i-o înfig în nas şi să pompez de parcă vreau să scot ţiţei din el. Apoi să o scot şi să i-o înfig pe gât şi să pistonez acolo, la sinus de să-i joace creierii în cap. Să o apuc de urechi şi să o scutur ca pe un pahar de făcut cocktailuri.

Ce, te-ai supărat? S-a întâmplat acum 25 de ani! Ce naiba, a fost oleacă de muie pă falcă. N-a murit nimeni de la muie! Nu e ca şi cum i-am dat muie lu mă-ta ieri, au trecut 25 de ani de cînd i-am dat cep la amigdală cu pula şi mi-am plimbat părul de pe coaie pe papilele ei gustative.

Muia e muie. Şi acum vreo 25 de ani, grasul ăsta mort şi-a cam bătut pula de toată foamea şi ciuda omului cocoşat de regimul comunist, pupându-l în cur pe odios. Şi una dintre persoanele ălea de care şi-a bătut pula prin asemenea gest a fost şi mă-ta.

Şi voi toţi ăştia care-l plângeţi pe porc cu lacrimi de crocodil, meritaţi suiţi cu forţa în maşina timpului şi deportaţi în anii 80.

Mi se pare strigător la cer să iei o muie şi să nu o bagi la cap. E cam împotriva legilor fizicii. A murit un porc. Mare căcat.

Toată lumea a auzit lunile ăstea de Cristina Anghel, învăţătoarea eroină din Caracal care a făcut 60 de zile greva foamei pentru drepturile profesorilor. N-a rezolvat nimic, a făcut un gest drastic, penibil şi inutil, dar eroic. Ce nu ştie toată lumea e că n-a fost prima dată. Nu e o femeie normală, împinsă de soarta grea să ajungă la asemenea soluţie disperată. A mai făcut greva foamei şi în 2008, că un proces era lungit de-aiurea. La ea greva foamei nu e o soluţie drastică, ci soluţia la îndemână pentru orice problemă. De ce să abordezi problema raţional când poţi să faci un circ în jurul ei? Când faci o dată greva foamei, e tragic. Când faci la fiecare problemă mai mare pe care o ai, e deja hobby. Ei bine, am primit Jurnalul Foamei de la un călător în timp. Publicat aici în premieră şi exclusivitate!

JURNALUL FOAMEI

Acest jurnal este a lu Cristina Anghel învăţătoare. Dacă nu eşti io, te rog să mil dai înapoi.

20.04.2008. Ministerul de Finanţe nu s-a grăbit să execute hotărârea de anul trecut prin care trebuie să-mi dea bani despăgubire pentru casa confiscată lui taicămio. Voci isteţe din jurul meu spun să-i dau în judecată. Voci din capul meu spun să o fac lată. Bag pula. Azi mănânc 5 şaorme şi mâine decât intru în greva foamei. O să vadă ei!

22.04.2008. Ce pizdec! Au venit ziarele să îmi ia interviuri despre cum fac eu grevă! Mă dă ăştia la ziar! Bine, e decît un ziar, dar sunt vedetă!

26.04.2008. Cred că încap iar în rochia de la nuntă. Meserie! Dieta aia cu varză n-a mers, da dieta asta cu grevă e fină rău.

05.05.2008. Bag pla. Nu mă mai bagă nimeni în seamă. Păi dacă nu mă bagă nimeni în seamă, de ce să mai fac grevă? Păi ori suntem grevişti ori nu mai suntem! Nu. Decât tre să găsesc o cauză mai serioasă data viitoare, să mă bage lumea mai tare în seamă.

28.05.2008. Bag pula iar. Am mai stat 3 săptămâni în grevă poate poate se simte cineva să-mi facă un pictorial, să mă cheme la o emisiune ceva. Nişte nesimţiţi. Mă duc să mănânc mere coapte. Şi să mă întorc la muncă. Futu-i în gură de mucoşi, sper să ştie să scrie până mă întorc. Măcar atâta să înveţe şi ei singuri.

12.11.2009. Nu mai aveau ţigări la chioşc. I-am zis că fac greva foamei până aduc ţigări.

13.11.2009. Au adus ţigări. Bag pula.

27.08.2010. Gata. M-am hotărât. Intru iar în greva foamei. Bat recordul, poate ajung iar să încap în rochia de nuntă. Şi de data asta o să mă bage lumea mai tare în seamă că o fac pentru salariile profesorilor!

28.09.2010. A mers! Sunt la terapie intensivă şi în toate ziarele! Ce tareeeeee!

05.10.2010. Mă dau ăştia la televizor! Ce futubilă arăt aşa, slăbuţă. Mor bărbaţii din Caracal dupe mine acuma! Dacă nici aşa nu mă fute nimeni, bag pula!
06.10.2010. Mamă ce tare! Limbricii ăştia de la Realitatea mă tot bagă în direct să vorbesc despre politică şi chestii! Părerea mea chiar contează! Din cauza stomacului meu! Ce dejteaptă am fost! Am făcut decât greva foamei şi am ajuns să spun prostii la televizor ca Prelipceanu şi Andreea Pora! Sunt un fel de Monica Tatoiu mai sexi!

13.10.2010. 50 de zile de grevă! Am sărbătorit cu un baton de Mars. Nu l-am mâncat, da mil am introdus în curus, cum face Bear Grylls la Man vs Wild, să se digesteze acolo. Nu ştiu dacă se digestează dar m-a bucurat, aşa, cînd lam vârât!

16.10.2010. Iar sunt la televizor! Mamă cum mă tratează ăştia ca pe o înţeleaptă! Ce tare e să fii în grevă! Sigur încap iar în rochia de nuntă. De ce n-ai vrut Georgele să mă iei de nevastă-n 83? Aveam şi rochie! Acuma cre-că te uiţi la mine cât de slabă şi sexy sunt şi ţi-ai dori să-ţio mai sug oleacă ca pe vremuri. Dar nu pun carne-n gură! Îs la grevă, prostu dracu care ai plecat cu grasa aia de Mariana!

30.10.2010. A venit preafericitul Ioan să îmi zică să ies din grevă. Ce tare! Vine la mine ca la sfinţi oamenii. M-a luat de mînă şi mi-a zis „las-o-n pula mea, femeie. Gata, ai avut 15 minute de faimă, ai fost penibilă degeaba, du-te dracu acasă şi mănâncă!”. Se vede că mă stimează. Sunt un fel de moaşte. Că a venit şi prefectul şi mi-a zis: „moaşta pe gheaţă de cretină. Din cauza ta zic oamenii că suntem noi câini. Nu că eşti tu nebună”. Mai stau 2 zile, să se facă 70 că e rotund, şi ies.

1.11.2010. Am intrat în grevă un nimeni şi am ieşit vedetă. Să vezi ce o să mă mai sune bărbaţii! 70 de zile! Go EU!

1.12.2010. Nu m-a sunat nimeni.

6.02.2011. Am mâncat un senviş foarte mare şi mi s-a făcut rău şi zic să fac greva foamei vreo 6 ore, până îmi trece.

1.11.2011. Ma uit la stiri. Nu zice nimeni nimic de mine că am împlinit un an de la grevă. Decât politică la televizor. Ce muişti. Trebuie să o mai pun de o grevă. Dar pe ce scop?

1.12.2011. Tre să fac grevă iar. Să încap în rochia de mireasă. Şi să aleg un subiect cu care rezonează oamenii dar ce? Că nu mă mai deranjează nimic!Şi de data asta să stau 100 de zile, să fac un record rotund. Ori suntem grevişti ori nu mai suntem!

1.01.2012. Am anunţat că ştiu că există extratereştri pe partea întunecată a lunii şi că intru în grevă până se arată că m-am săturat de ascunzişuri. Să vină presa! Sper că sunt mai gustoase perfuziile de data asta.

8.04.2012. Mişcaţi de gestul meu, extratereştrii s-au arătat oamenilor şi mi-au zis să ies din grevă. Sunt aici, sunt printre noi şi ne iubesc. ŞI MAI AVEAM 2 ZILE PÂNĂ LA 100 FUTULE GURA MAMII LOR.