A găsit-o o prietenă pe facebook (io n-am aşa ceva şi n-o să am niciodată). O cheamă Cristina Szeifert şi e psiholoagă/manager de salon de feşhăn prin satul Timişoara. S-ar putea să facă parte şi din X-men, pentru că are o superputere. Superputerea de a avea exact aceeaşi meclă în toate pozele. Ochii la fel de bulbucaţi a uimire, buza de sus ţuguiată şi capul întors în acelaşi unghi cu o precizie inumană. Şi vorbind de inuman. Eu nu aş putea fute aşa ceva. Şi nici pe prietenele ei din poze. Toate arată mai fals şi mai puţin uman decât un realdoll. În special aia cu dejte de mutant. Cine sunt oamenii ăştia? Unde trăiesc? Cu cine? De ce? De ce s-ar dichisi cineva în aşa hal? De ce şi-ar studia mecla atât de mult încât să stabilească care e unghiul ideal şi gradul de ţuguiere al buzei de sus şi ar avea grijă să aibă aceeaşi meclă în toate pozele? Astea sunt varianta feminina a culturistilor.  Uitaţi-vă şi voi. Sinistru robot!

Bine, mai e şi posibilitatea să fie o statuie de ceară.

(click pe poze sa le faceti mai mari, ca nu vroiam sa umplu ecranu)

Am vrut azi să iau un taxi. Am deschis uşa şi şoferul mi-a zâmbit politicos, cu o cutie de bere în mână. „Unde vrei să mergi?”, m-a întrebat el calm. „La universitate”, zic io, uitându-mă la cutia de bere şi la soră-sa de lângă schimbătorul de viteze. „A.. nu pot, că sunt cu ăstea” zice el arătând spre beri.

Şi mă întreb: existau destinaţii spre care putea? Adică na, bănuiesc că da, că altfel nu mă întreba unde vreau să merg. Şi de ce, mai exact poţi să bei bere spre unele şi nu spre universitate? Eu cred că folosea chestia asta ca scuză. Voia de fapt să meargă în altă direcţie şi a zis aşa, de bere, să scape de mine, ca şi cum ar fi avut mustrări de conştiinţă să conducă.. mi-e jenă, ca profesionist să spun  „băut” la o bere. Înţepat? Da. Îi era ruşine să ajungă înţepat la universitate. Sau poate „mai avea decât una” şi nu voia să o împartă cu mine.

Pe mine mă mâhnesc Bake Rolls cu gust de pizza. Hai, bă, omule, de ce nu ne dai direct pizza, dacă tot ne amăgeşti cu gustul? Cineva ar trebui să le spună Bake Rolls-urilor „bă, fiţi voi înşivă, nu trebuie să emulaţi alte mâncăruri ca să fiţi plăcute! Unii oameni vă plac aşa cum sunteţi! Nu fiţi Fake Rolls, fiţi Bake Rolls!”. Cum ar fi să facă cineva pizza cu gust de Bake Rolls? Ar fi justiţie poetică, asta ar fi. Ambele mâncăruri să tindă una spre alta până când vor semăna aproape perfect. Să ajungem într-o lume în care să nu îţi dai seama care e pizza cu gust de Bake Rolls şi care sunt Bake Rolls cu gust de pizza. Şi apoi s-ar crea paradoxalele Bake Rolls cu gust de pizza cu gust de Bake Rolls care ar fi atât de imposibil de conceput încât ar nenaşte universul.

Şi vorbind de nenăscut. S-a terminat anul. Bestia infinită ce doarme în sori stinşi, Hruşcă, s-a întors în vizuina ei nesfântă, unde hibernează eoanele. Să jubilăm! Nu o să-i mai vedem moaca inimaginabilă şi nu o să-i mai auzim colindele ce sfidează raţiunea încă un an! Muie Hruşcă! O tu, creatură venită de la marginea universului, ce ai văzut galaxii murind. Tu, care nu ai cum să mori pentru că nu ai fost niciodată viu. Care o să fii aici, cu lerul tău care e ler şi atunci când planeta noastră va fi scrum. Care vei visa etern, în dimensiuni de neînţeles natura ta indescifrabilă! Muie Hruşcă! Teroarea de dincolo de eternitate!

Trebuie să îmi scot amigdalele. Mare rahat. Oricum, sunt nişte organe inutile, exact ca clitorisul. Aşa că nu e mare scofală. Totuşi am gugălit doctorul care o să mi le scoată, Cristian Ştefan. Prima chestie pe care am găsit-o m-a făcut să zvâcnesc de bucurie. Ete că vă citez de aici:

Am fost pe 13, luna aceasta, la Spitalul Militar pentru o investigatie la ORL.
Am ajuns dimineata, la 7:30… desigur ca medicul nu ajunsese la cabinet. Cand a ajuns, a stat cca 15 min sa-si bea cafeaua si sa se uite la emisiunea lui Mircea Badea (avea usa intredeschisa si se vedea foarte bine inauntru). In fine, putin dupa ora 8:00, cand reusesc sa intru, ma trimite jos, sa-mi fac programare. Eram singura pe hol la cabinetul lui, dar fara programare nu ma primea… unde mai pui ca-mi spune: “Pana la 8:30, nu am cum sa va consult ca nu imi vin instrumentele de la sterilizat…” Si atunci de ce scria pe usa programul lui de la 7:30 ???
In fine… Merg jos imi fac programarea, dupa care revin la cabinet si, dupa 8:30, ma consulta:
Ma intreaba care-i problema. Incep sa-i povestesc: ca tusesc in continuu, ca ma doare in gat si in piept cand tusesc, ca ma sufoc in somn, ca ma trezesc cu nasul infundat in fiecare dimineata… in fine tot tacamul. Parca vorbeam la pereti: el citea ziarul. Imi zice sa ma asez pe scaunul ala ciudat, sprijin capul de tetiera si imi baga o spatula metalica pe gat, se uita lung, apoi o chestie ciudata in fiecare nara, dupa care intreb si eu: “Ce am? Ce e in neregula de am mereu nasul infundat si tusesc asa rau?” Zice: “Pai o sa vedem, suntem abia la inceput. Mergeti si faceti radiografie la sinusuri si la plamani si apoi vedem.”
Merg si fac radiografiile, si ma intorc cu ele. Dom` doftor tot cu ziarul si tv-ul se delecta.
I le dau si il intreb daca acum poate sa-mi spuna despre ce e vorba. Se uita un pic pe radiografii si zice: “Pai sunteti racita”… Ii zic: “Pai nu pot sa fiu doar racita, de atata timp… si ma doare si in gat si tusesc de simt ca se rupe ceva in cosul pieptului…. si nu mai trece. Ma simt asa de mai bine de 3 saptamani.” Replica lui vine ca o gluma proasta: “Ei si ce. Nu va trece si gata.” Credeam ca nu aud bine. Zic:”Dati-mi un tratament sa pot sa scap de problema asta, ceva sa-mi desfunde nasul, sinusurile (aflasem la radiografie ca am sinusurile inflamate).
“Pai luati medicamentele astea timp de 10 zile si reveniti dupa aceea si vedem ce e de facut, daca nu va trece le scoatem”. “Cum sa le scoatem???” Intreb eu speriata. “Dati-mi, va rog un tratament puternic sa aiba efect.” “Ei da, va dau un ciocan. Le scoatem cu ciocanul”.

Deci omul ăsta a reuşit în vreo 2 ore să facă mişto de o ipohondră, să faca glume proaste şi cu tentă sexuală cu dat ciocane, să îl doară la bască şi în general să ruleze fin. Faptul că nu pupă în cur proasta, cum ar fi vrut ea, mă gâdilă profund. Ăsta e exact cum aş fi eu dacă aş avea licenţă medicală. Adică ce dracu vroia cretina? Să o ţină de mână şi să îi spună că totul va fi bine? Să plângă împreună? Să facă schimb de tampoane? Exact aşa se comportă un doctor cu coaie, şi m-aş duce să-mi scoată amigdalele şi dacă n-ar fi nevoie. Câcat, l-aş lăsa să-mi amputeze o mână numa să ştiu că acest Chuck Norris al medicinei a operat pe mine. Serios. Muie Valentina30.

De obicei nu pun chestii facute de altii.
Dar asta e prea misto.

Hai la multi ani!

Uneori viaţa este naşpa. Nu la mine, că la mine e mereu mişto pentru că sunt un învingător. Dar la alţii, gen voi, uneori e naşpa. Şi când e naşpa şi depresiv, există 3 fraze care încep cu „măcar” pe care rataţii şi le spun ca să se înveselească. Uneori funcţionează, alteori nu. Cert este că omul care spune asemenea chestii este un ratat. No, acuma o sa-mi imaginez că voi tocmai aţi spus chestiile de mai jos şi că eu am avut fericita ocazie să fiu acolo ca să fac mişto de voi. Nu am cum în realitate, pentru că nu am amici în aşa hal de rataţi încît chiar să zică asemenea chestii. Mă distrez şi eu imaginar.

1. Se putea şi mai rău, măcar nu X!

Măcar nu sunt o prostituată travestit. Ok, sunt o prostituată travestit dar măcar nu sunt o prostituată travestit cu hemoragie anală. Ok, sunt o prostituată travestit cu hemoragie anală dar măcar nu sunt o prostituată travestit care trebuie să-şi amputeze curul din cauza unei hemoragii anale. Observaţi unde încerc să ajung? În absolut orice situaţie imaginabilă te-ai afla, există o situaţie imaginabilă şi mai proastă. Faptul că te face să te simţi bine gândul că ai putea să te simţi mai prost doar te etichetează ca imbecil. Nu te urcă pe nici o scară valorică. Nu te ridică absolut deloc faptul că tocmai ai descoperit un prag inferior. Tot în acelaşi căcat eşti, chit că ai putea fi în şi mai mult. Căcat, dacă faptul că ai putea să fii şi mai în căcat te face să te simţi bine, probabil o să ajungi în acel şi mai căcat în curând, pentru că eşti cretin şi de obicei ăsta e traseul cretinilor în viaţă.

2. Măcar sunt un om bun!

Şi cu ce te ajută asta, fraiere? Desigur, îi ajută pe ăia cu care eşti tu bun, dar pe tine, în esenţă nu te ajută cu absolut nimic. Aa, vrei să zici că speri tu, cu minţişoara ta de fraier că dacă eşti bun cu cei din jur o să fie şi ei cu tine într-un final! Desigur! O idee bună! Du-te şi suge pula unui boschetar în parc şi aşteaptă să aibă el bunul simţ să ţi-o sugă şi ţie la rândul tău sau măcar să ţi-o ia la labă. Nu prea merge, nu ? Tot cu ce rămâi de pe urma bunătăţii e un gust amar în gură. Gustul de pulă. Şi mai avem un argument bun, negarea validităţii opusului dedus logic. Adică ai crede că dacă eşti naşpa cu restul lumii ţi se întîmplă lucruri naşpa. Fals. Salut, eu sunt Radu şi sunt cel mai mare bastard egoist din univers. Ai crede că viaţa m-ar pedepsi pentru asemenea comportament şi ar fi rea cu mine la rîndul ei. Pe dracu’. Sug lapte şi miere de la ţîţa lui Dumnezeu şi nu există om mai relaxat şi lipsit de griji decît mine.Hai să bem o bere în cinstea speranţei tale că amândoi vom căpăta ce merităm la sfîrşit. Dar hai să o bem fiecare în treaba lui, că eu nu beau cu fraierii.

3. Măcar iubesc şi sunt iubit!

Sfinte căcat, nu placa asta cleioasă. Orice numai nu clişeul acesta de labagiu cronic. Absolut orice căcat cu ochi din unviersul ăsta relativ mizerabil iubeşte şi este iubit, pînă şi Tudor Chirilă. Asta nu îl face nici special, nici demn, nici select, nici interesant, nici unic, nici original şi cu siguranţă nu îi ridică valoarea în ochii nimănui. E o chestie comună, banală şi umană. E ca şi cum tu ai avea 1.55 metri şi într-o zi absolut toţi oamenii din lume ar creşte prin magie cu 10% din înălţimea lor. Comparativ ai fi exact la fel de piticanie odioasă şi ţi-aş propune la fel de des să-ţi dau muie din picioare, te-n măta de goblin. Exact aşa şi cu dragostea asta. Ai descoperit brusc că o ai şi ţi se pare că asta te face mai bun. Ete fâs. Mai bun decât cine? O avem toţi. Hai mai bine ia o muie din picioare, pitic intelectual care eşti.

Pe lîngă motivele evidente, cum ar fi bastarzii ăia mici şi tuciurii care îţi bat la uşă ca să falseze pentru 50 de mii şi ce mai găsesc în buzunarele hainelor din cuier cît nu eşti tu atent sunt 3 esenţiale. Dar, că tot veni vorba de colindăciori, bă, aţi observat că sună până răspunzi? Adică observă că nu e nici o mişcare şi nu concep că poate nu ai chef să îi înjuri. Sună pănă ieşi să le fuţi o flegmă şi o mumă-n-cur de paraziţi! Chit că poate ai chef să fii paşnic de sărbători, sau doar faci şi tu o labă, sau dormi ca omu până la 4 dup-amiază, să treacă mahmureala. Ce picior în muie merită colindăciorile! Să trecem la motivele ălea 3 şi mari.

1.Nu îmi place petrecutul de sărbători.

Să nu înţelegeţi greşit. Îmi place să petrec. Tocmai asta e problema. Beau când vreau eu, mănînc ce şi unde vreau eu şi dorm cât vreau eu. Absolut mereu. 365 de zile pe an. Fac exact ce vrea pula mea. Şi exact de-aia petrecutul de sărbători mi se pare o mizerie. Nu poate însemna nimic pentru mine. E ca weekendul pentru şomeri. Un hemoroid îşi pierde semnificaţia după ce ai fost înjunghiat în cur. Fix de-aia urăsc sărbătorile. Că toată lumea e ca mine de sărbători. Toţi beau, mănâncă şi dorm cât vor ei. Se ridică la nivelul meu de depravare şi nu mă mai simt super-special. Cînd văd toate speciile inferioare de 9-5işti fără viaţă că ies pentru prima dată din casă de astă vară şi se comportă ca şi cum ei rulează oraşu’ îmi vine să vomit. Marş înapoi la trimis texte de-ale mele pe grup, la muncă, fără menţionatul autorului, să râdeţi în pauza de cafea, plebe!

2. Partea religioasă mă scârbeşte.

Pur şi simplu nu îl înghit pe tipul acesta Iisus şi toate rahaturile pe care le-a făcut. E un hipiot gen Bucurenci care se crede mai bun decât noi. Vai, căcat, a murit pentru păcatele noaste. Păi ţi-a cerut cineva să mori pentru păcatele mele, băi pulă? E ca atunci cînd stai liniştit într-un bar, îţi termini berea şi vine un amic şi îţi pune o bere pe masă. Adică cum, bă, mă iei de sus? Ce, crezi că daca voiam o bere, nu puteam să îmi iau singur? N-am bani, n-am picioare? Te-n gât de arogant! Sunt perfect capabil să mor pentru păcatele mele cînd o vrea pula mea, nu trebuie să vină un ciumete de-ăsta care se crede fiul lui taică-su să o ardă milos cu mine de parcă aş fi cine ştie ce neputincios. Hai, lasă-mă cu superioritatea şi caritatea. Dacă am nevoie de ceva de la tine, vin io şi îţi cer. Bagă placa cu mântuitorul la altă masă. O altă problemă pe care o am cu Iisus este că e un personaj imaginar.

3. Urăsc cadourile.

Urăsc să primesc cadouri pentru că trebuie să mă prefac că îmi plac rahaturi. Nu îmi place nimic primit pentru că deja am tot ce îmi place. Dacă nu am, înseamnă că nu îmi place destul sau necesită muncă. Spre exemplu aş vrea o placă video nouă dar faptul că ar trebui să reinstalez windowsu şi toate prostiile şi să pierd câteva ore din viaţă poponărind sistemul îmi taie macaroana. Tot aşa, aş vrea un pat nou, dar să mă duc până la IKEA, să cumpăr unul, să-l car, să-l asamblez… pula mea, mai bine aş dormi sub chiuveta de la bucătărie. Sunt prea leneş să pot primi cadouri. În orice obiect văd munca pe care o să o trebuiască să o depun cu acel obiect şi mi se înmoaie tot elanul. Şi invers e enervant încât sunt prea superficial să ştiu ce pula mea ar vrea oamenii din jur. Şosete? Vreţi şosete? Daţi din cap a da, că alte idei n-am.

De fapt singurul lucru care îmi place de crăciun este proaspătul meu obicei. În fiecare an o să cumpăr un brad de plastic şi o să-l arunc după crăciun. Ca să enervez de două ori mai tare hipioţii decât ăia care fac aşa cu brazi naturali. Hai, muie bă!

Mergeam io pe la metrou zilele ăstea, probabil mahmur, când am văzut nişte afişe cu „Femei în umbră. Umbre”. Şi mă gîndeam io aşa, oare de ce nu ies femeile ăstea din umbră, să se ducă la lumină? Or fi ca acneicele ălea din Control care o ard în ceaţă să nu se vadă tenul selenar? Şi m-am dus io pe internet să caut despre ce e vorba. Aşa am ajuns pe http://www.violentaimpotrivafemeii.ro/.

Şi am fost tare mîhnit. Ce fel de oameni ar fi violenţi cu o femeie împotriva ei? Ce fel de bestii sunt aceşti oameni? Violenţa trebuie să fie PRO femei. Să le baţi cu cele mai bune intenţii în cap. Să le baţi ca să ţină minte ceva, sau să facă ceva ce le va face să devină nişte persoane mai bune. Să le baţi ca să  le dezvolţi caracterul! Care parte din ce am zis eu este „împotriva femeii”?

Glumesc şi exagerez. Consider violenţa un lucru frumos şi constructiv. Dar doar un fătălău ar da (la modul general) într-o persoană pe care o domină fizic. Te îmbeţi şi ai chef de bătaie? Beton, găseşti unu’ la fel de beat şi cu acelaşi chef şi încerci să îi spargi mecla înainte de a o sparge el pe a ta. Io aşa fac. Dar, oricât ai încerca să fii gentleman la faza cu bătaia, mai apare câte o femeie căreia merită să îi fuţi un pumn în pizdă.

Spre exemplu Elena Micheu, cea care scrie pe pagina de mai sus rubrica „stereotipuri” şi pe care mi-o imaginez ca pe o lezbiană păroasă, cu monosprînceană şi neg sub buza de jos, merită un pumn în pizdă din fundu’ grădinii. Mare, pe prima pagina încearcă să ne şocheze cu „Cel puţin 130 de milioane de femei au fost supuse mutilării genitale. Alte 3 milioane sunt expuse în fiecare an riscului de a fi victimele acestei practici degradante şi periculoase…”. Rîd şi îmi zic pe sub mustaţă „sexul cu mine E mutilare genitală, la cît de mare o am, baby” şi trec mai departe pe pagina unde încearcă ea să o facă pe deşteapta. Uitaţi cum începe ea să ne explice pe unde se pişă găina şi de ce există violenţă „împotriva” femeii:

„Calitatea unei relaţii de cuplu implică pentru parteneri acceptarea armonizării propriei libertăţi cu experienţa raportării..”

Domnule Iliescu, dumneavoastră sunteţi? Şi continuă să ne lovească cu limba ei de lemn paragraf după paragraf, încercând să ne explice de ce femeilie sunt caftite, şi care sunt părerile greşite care duc la asta.

Uite care e părerea mea, în caz de mă citeşti accidental, cum te-am citit şi eu pe tine:
Problema, băi lezbiană urîtă care urăşte bărbaţi e că noi, oamenii care reuşim să desluşim ce ai vrut tu să zici acolo, pe lângă sutele de cuvinte pompoase prin care încercai să o faci pe deşteapta, suntem destul de inteligenţi încât să nu prea ne caftim nevestele. Nu pe noi trebuie să ne convingi, ci pe mîrlanul de la ţară şi proasta care îl suportă. Şi ăia habar n-au ce încerci tu să zici acolo cu cuvintele tale mari. Câcat, io înţeleg ce zici dar nu vreau să citesc asemenea tortură lingvistică. Şi pentru asta chiar meriţi un genunchi în ovare. Pentru că o faci pe deşteapta într-o campanie care ar trebui orientată spre proşti.

A da, şi Crăciun fericit.

Chestia asta e cea mai buna, profunda si utila chestie pe care am scris-o in viata mea. Nu vreau sa ma cac pe mine dar cred ca mi-am atins apogeul. Nu pot depasi asemenea capodopera. Trebuie sa ii fac reclama si aici.

A da, si nu uitati sa ii dati add pe messenger gagicii de mai jos! Vrea sa discute cu oameni. S-ar putea sa se si arda la lorgean, nu stiu. Primul care afla are o bere de la mine! Succes

Da. e esantion reprezentativ. Asa sunt toti. Rog pe ceilalti idioti sa o tina de vorba pe asta.

“skkkumpika_ioana: hmm
skkkumpika_ioana: cum ai facut site-ul ?
Dead Ghost: tu ai citit ultimu post, ala de azi ?
skkkumpika_ioana: da ,dar…
Dead Ghost: dar cE?
skkkumpika_ioana: ) doar nu vorbesti serios , nu ?!
Dead Ghost: esti chiar mai cretina decat lasa de banuit id-ul tau.
skkkumpika_ioana: da
skkkumpika_ioana: dar ce are id-u meu ?
Dead Ghost: absolut nimic. e superb.”

Fac un an de când m-am mutat la .com şi de când sunt citit în masă de oligofreni. Şi cel mai tare îmi dau seama că sunt citit de oligofreni când pică site-ul. Mai ales de 2 categorii de respiraci pe gură care merită un bocanc în cap.

Deci, bă hidrocefalilor! Voi chiar credeţi că EU NU ŞTIU când e picat? Credeţi că e datoria voastră să mă spamaţi pe messenger, pe mailuri şi pe telefoane cu “vezi că ţi-a picat site-ul ?”. Şi nu vă duce capul că, chiar dacă nu aş şti, MAI SUNT ÎNCĂ MINIM 1000 DE IMBECILI care cred de cuviinţă să îmi raporteze? NU AM PUTUT SĂ MĂ CAC LINIŞTIT 4 ZILE FĂRĂ SĂ ÎMI RAPORTEZE CINEVA CĂ NU MERGE SITE-UL. Să moară mă-ta de ştiam că nu merge!

Mulţumesc, coae, că mi-ai zis. Acuma mori dracu de prost.

Şi a doua categorie de proşti e aia “ţaţa satului” care nu îmi raportează, mă întreabă. “Da’ de ce nu merge site-ul?”. CA SĂ SE MIRE MĂ-TA, DE-AIA NU MERGE. Bă, alde proasta pulii, iarăşi, voi nu realizaţi că mai sunt 1000 de proşti la fel de proşti ca voi care mă întreabă asta? Ar trebui să stau să răspund la toată lumea? V-a scăpat mama voastră în cap când eraţi mici că o gâdilam eu la pizdă şi s-a frisonat? Ce vă fute, bă, pe voi grija dacă merge sau nu?

Dacă merge, bine. Dacă nu, tot bine. Pe mine mă doare la 19 cm de pulă. Găsiţi altceva de făcut şi sictir. Da. Chiar nu îmi pasă nici de voi, nici de site-ul ăsta cât negru sub unghie. Flit. Sictir. Muie. Marş la căcat.

ŞI NU MĂ MAI DERANJAŢI. De fapt, există două circumstanţe în care e acceptabil să mă contactaţi: ori vreţi să mă sugeţi la pulă, ori cunoaşteţi pe cineva care vrea asta, şi mna, atunci e ok. Vreau să o dau la grumaz fără obligaţii, accept deranjul.

În rest NU.

Nu vreau să fiu prietenul vostru virtual.
Nu vreau să ne glumăm pe messengeăr.
Nu vreau să vă explic în detaliu ce voiam să zic în momentul X şi Y în privat. N-ai înţeles din prima, căcat dur, problema voastră.
Nu vreau să vă citesc căcaturile de căcat şi să îmi dau cu părerea.
Nu vreau să ştiu ce părere personală aveţi voi despre ce am scris eu nujcând, nu mă interesează cât de mult şi cât de puţin v-a plăcut. Mă slobod pe critica voastră, oricât de constructivă ar fi.

Şi acuma ăia cei mai detestabili dintre voi se gândesc “Clar! Da’ nu vorbeşte despre mine. Pe mine mă place. Eu sunt cool, special, unic şi diferit de ăia pe care îi urăşte el!” Apoi o să îmi spuneţi pe messenger “super tare! fute-i în gură!”. Nu boule, şi tu faci parte. Pe alde tine să vă calce motostivuitorul prima dată că sunteţi cei mai agasanţi.

Nu vă cunosc. Nu vreau să vă cunosc. Am destui oameni pe care îi urăsc. Când o să am nevoie de proşti noi în anturaj o să scriu mare, să puteţi aplica.

Şi da, din cauză că sunteţi muişti cu gura, în loc să scriu ceva de râs, am scris ceva de dat la muie.

Se pare ca Johanna a pierdut. Şi că alde Johanna se plâng că au fost furaţi!

L-au furat pe Geoană!

Nu e nimica. Schimbam melodia!

Goodbye, Geoană
You’re gone, and yet you’re mine
I’m fine, Geoană, I’m fine

And though I’ll think of you I guess, until the day I die,
I think I miss you less and less as every day goes by
Geoană

Geoană
I feel you, Geoană
Wake up, Geoană!
Unnerve the bright red day
We learn Geoană, to say
Goodbye

I’ll steal you