Ori noi, ori Dragnea

Am scris un articol acum câteva săptămâni despre cât de inutile sunt protestele pașnice. L-am scos. Era alt context atunci, și era vorba de proteste de-astea fâsâite cu câteva mii de oameni. Acum situația s-a schimbat.

Da. Protestul pașnic e inutil când suntem puțini. Când cauza e ceva de care nu-i pasă marii majorități.

Dar aici e serios.

Poate sunt manipulat. Dar sute de jurnaliști, politicieni, ambasade și oameni care știu puțin drept spun că ăștia vor să legalizeze corupția. Eu îi cred. Așa mi se pare și mie.

Poate suntem toți manipulați. Poate toți suntem plătiți de Soroș.

Dar dacă ar fi așa, de ce nu au retras-o? De ce insistă să moară cu ordonanța de gât, dacă e doar o chestie mică, așa cum zic ei? De ce nu o scot, să o mai lase 6 luni la dezbateri și consultări? De ce nu o trec prin parlament? De ce se pișă pe ce cer 300 000 de oameni în stradă?

Logica elementară și bunul simț îți spun că mănâncă căcat. Chiar vor să legalizeze corupția și să dezmembreze justiția.

Sigur, mulți spun, „așa, și? deja justiția merge prost și suntem super corupți. care e problema?”

Problema e mare. Nu ai cum să gândești așa. Dacă ceva nu e eficient, nu înseamnă că poți renunța de tot la acel lucru. Mai bine ai chiloții găuriți decât să-ți flopăie ouăle neprotejate.

Minim jumătate din banii tăi munciți ajung la stat. E absolut odios să accepți ca din banii ăia, legal, niște funcționari publici să pot face ce vor. Poate construiesc ceva. Sau poate doar cumpără becuri cu 100 000 lei bucata de la firma unui cumnat. O SĂ FIE DREPTUL LOR SĂ O FACĂ.

Dacă îi lași să facă asta legal, să îi facă scăpați, curați și prespălați pe ăia care au făcut-o deja, s-a dus orice speranță de a îndrepta țara asta spre ceva cinstit. 

Dacă îi lași să bage chestia asta pe gât împotriva voinței poporului, își vor da seama că data viitoare ne pot băga pe gât ceva mai gros. Și tot așa.

Sunt ferm convins că Dragnea vrea să devină un Putin mioritic. Că nu vrea să dea înapoi și ori îi iese schema, ori pierde tot. Omul e all in. Și nu putem să nu fim și noi.

Eu nu vreau să fac copii într-o țară în care corupția e legală. Prefer să fac hamburgeri la mcdonalds în Australia decât să trebuiască vreodată să îi explic copilului meu că corupția e legală.

Ori noi, ori el.

Sigur. Protestele pașnice nu fac nimic, atunci când sunt câteva mii de oameni. Dar când un procent semnificativ din populația activă a țării e în stradă, e un semnal. Un semnal pentru ăia indeciși. Un semnal pentru ăia cu mustrări de conștiință. Un semnal pentru toți ăia care nu-s complet spălați pe creier și pot face ceva că poporul e de partea lor.

Desigur, nu cred că o să funcționeze. Nici dacă ne strângem un milion, Dragnea nu o să dea înapoi.

Tocmai de-aia trebuie să ne strângem un milion. Pentru că dacă nu merge cu presiunea socială a maselor, va trebui să intrăm peste el. Și atunci va fi util ca poporul să fie de partea noastră.

Pentru că e ori el, ori noi.

Așa că ieși in stradă acum.

Ieși în stradă neaparat duminică. Duminică o să fie penultima șansă. O să fie momentul în care trebuie să îi arătăm mustăciosului că suntem mulți și suntem uniți.

Și neaparat ieși în stradă în ziua de după cele 10 zile. Că el nu va da înapoi. Și noi vom trebui să fim toți în stradă, altfel pierdem. Și noi, și minim încă o generație.

Și nu apăsa pe share ca robotul, crezând că ai făcut ceva. Dacă vrei să faci ceva, sună un om care nu iese în stradă și explică-i frumos de ce ar trebui să o facă. Hai că e serios. Trecem și peste asta și ne întoarcem dup-aia la a fi edgy nihiliști miserupiști anarhiști, ok?

 

***

Proteste prostești

Iar au ieșit oameni în stradă pentru că bla bla amnistie și bla bla subiect serios în care nu vreau să intru pentru că nu e relevant cât de serios e la ce încerc să zic.

Și Alina Mungiu-P.Diddy, o persoană care arată ca și cum a încercat să înghită o roată de tractor și i-a rămas blocată în gât, a avut o părere foarte importantă despre asta ieri.

alina-mungiu1-465x390

Părerea ei, pe scurt, e că Serviciile au scos oameni în stradă. Pentru că nu au organizator cunoscut. Și pentru că „Societatea civilă reală nu are capacitatea de mobilizare pe reţelele sociale de o asemenea amploarea şi cu o reacţie atât de rapidă”.

În al doilea rând, e proastă. Pentru că în primul rând tot timpul o să fie urâtă. Serviciile nu își bagă coada la protestele astea, pentru că nu au de ce. Pentru că

PROTESTUL PAȘNIC ÎN ROMÂNIA ESTE ȘI A FOST TOT TIMPUL COMPLET INUTIL.

„Meeeeeh!” o să țipe în gât niște hipsterițe cu breton de maxim 1.60 înălțime: „Protestele au făcut multe chestii. Gen au oprit chestia aia cu Roșia Montană!”

Nu. Nu au oprit-o. Niște ONG-uri care s-au mișcat cum trebuie au oprit-o. Să zici că proiectul Roșia Montană s-a oprit de la proteste e ca și cum ai zice că echipa ta preferată a câștigat pentru că te-ai uitat tu la meci și ai aplaudat foarte tare.

Dar „Meeeh!”, o să țipe niște uscați cu barbă care se cred intelectuali doar pentru că ascultă radio Gherila, „Din cauza protestelor de la Colectiv a picat guvenul Ponta!”.

Nu. Stai jos. Ăla nu a fost motivul, a fost doar un prilej. Dragnea deja avea în gând să-l scoată pe Ponta de la butoane. Aștepta ocazia. E ca în cazul ăla cu soțul alcoolist care așteaptă să se întoarcă acasă să-și bată nevasta. E clar că o să o bată. Că o să fie că nu i-a pus berea la rece, că a spart o farfurie sau că a pus prea multă sare în mâncare, aia tot se culcă cu capul umflat. E, aici guvernul Ponta era exact nevasta. Oricum ar fi dat-o, tot pica. Poate cu o lună, două mai târziu, dar tot se găsea o scuză. Dacă Dragnea îl susținea pe Ponta, rămânea prim ministru oricât s-ar fi plimbat niște oameni între Unirii și Universitate, făloși că sunt activi social.

a4b

 

Nimic nu e mai inutil decât obiceiul ăsta scârbos din ultimul deceniu al românului de a protesta prin plimbărică și a pleca acasă mulțumit că a făcut ceva.

Da’ ce am eu, totuși, cu protestele astea, de-s așa de pornit pe ele? Păi

Sunt organizate de imbecili

Alina Mungiu-P.Diddy și-a zburlit șoricul pentru că nu știe cine organizează protestele. Vaca nu știe cum funcționează internetul. Uite, spre exemplu, protestul de duminică e organizat de Bădiță, cel mai șomer om din lume.  Genul ăla de imbecil care are impresia că soluția la orice problemă e să aduni niște oameni și să te scălâmbăi. Pentru că aduni „ăuernăs” și „ăuernăsu” e o chestie reală care ajută. Printre ale evenimente de mare amploare organizate de el e si ziua fără pantaloni la metrou. Da. Boul ăla care a mers în chiloți cu metroul și i s-a părut că face ceva util societății organizează marele protest de duminică.

Repet. Asta nu înseamnă că cauza nu e bună. Da, chestia cu amnistia e nasoală. Doar că protestul pașnic nu e o soluție. Uite, argumentul suprem. Mecla lui Bădiță.

15726564_10210777089719454_546599145589859913_n

Ar trebui să îți spună bunul simț că dacă mutantul ăsta oligofren crede că ceva e o soluție la o problemă, probabil chestia aia nu e deloc o soluție la o problemă.

E o tagmă de-asta de protestatari de meserie. Pentru ei, protestul e o religie.  Cred în utilitatea lui, în ciuda dovezilor că astea nu există. Se cred martiri. Deținători ai adevărului. Ca boul cu portavoce, care e prezent la orice protest, să se certe cu jandarmii, ca să îl ridice pe sus și să țipe că e abuzat, după care să se culce liniștit că a fost dus cu duba pentru binele țării.

Ăștia sunt organizatorii, la orice protest. Genul ăsta de cretini. Nu sunt goarne ale serviciilor, sau ai oricărei alte entități cu scopuri perfide. Doar idioți foarte convinși că religia lor schimbă lumea. Cum se târăște baba în genunchi în jurul bisericii pentru binele neamului, așa își târăște și Bădiță hoitul de la Unirii la Romană.

Apoi vine tagma de protestatari-casual.  Mai se plimbă puțin, se întâlnesc cu prietenii, țipă chestii, mai agață o gagică. Mulți au intenții bune. Au înțeles că problema e reală și trebuie găsită o soluțiile. Doar că goarnele cu religia protestului i-au păcălit că plimbărica aia e o soluție.

Și de aia protestul pașnic e o problemă

Fiecare om are simțul lui civic. O cantitate de energie pe care vrea să o depună pentru binele societății, după care să se culce liniștit și să-și vadă de chestiile lui personale.

Protestele ăstea de tip plimbărică doar risipesc energia aia aiurea. Dresează oamenii să se plimbe prin frig în loc să caute soluții reale pentru problemele lor. Să își consume energia ca hamsterii pe roată.

În loc să lăsăm energia aia să se adune, să erupă în ceva frumos și drastic, care chiar să schimbe mizeria din jur, o fâsâim prin plimbărici de protest. Protestul pașnic face populația docilă. E un placebo al mișcărilor sociale.

MĂCAR ĂIA FAC CEVA! TU STAI ȘI HATEREȘTI PE INTERNET!

Nu e deloc adevărat. Tocmai am tras o bășină. Toate dovezile arată că bășina mea a făcut la fel de multe pentru societate ca și protestele pașnice din ultimii 10 ani.

Păi și atunci ce e de făcut?

Simplu. Pregătești molotoavele și cuțitele. Scoți pușca lu tataie din pod, aia pe care a ascuns-o după război. Vorbești cu prietenii tăi. Ne antrenăm cu toții în grupuri mici, după care ne organizăm. Ajungem la o masă critică și intrăm peste ei. Le spânzurăm soțiile și le dăm foc la copii în fața lor, până spun tot ce au făcut și au ascuns banii. După care îi belim de piele și facem curse cu ei, care aleargă cel mai departe până moare. Nu ne lăsăm. Pieptănăm țara și omorâm orice ticălos, corupt și hoț. După care ne adunăm toți ăștia care am făcut fapta, ne îmbătăm crunt, și ne luăm gâtul cu mândrie. Și lăsăm generația următoare să pornească o societate curată, fără hoți și ucigași.

A, scuze. Am ințeles prost întrebarea.

Păi și atunci ce e de făcut LEGAL?

Bleh. Legal. Hai să ne opunem unui om respectând regulile impuse de el. Nu are sens, dar hai, bine, sunteți niște fătălăi. Legal e mai mult de muncă, și o să dureze mai multe generații.

1. Te implici în politică, îți dedici viața meseriei și o faci corect și cinstit, până la capăt, fără compromisuri.

2. Identifici problemele mici, locale, de administrație publică, pe care le poți rezolva singur sau cu grupul tău.

Lasă-te de dat jos guverne.Caută prima groapă din asfalt și vezi cine trebuia să o repare și de ce nu a făcut-o.

3. Te implici în informarea corectă a cetățenilor.

Și asta nu prin statusuri pe facebook și proteste alături de oameni care deja sunt de acord cu tine.  Aia e doar labă în cerc pentru aprobare reciprocă.  Caută rude, colegi și vecini care nu înțeleg chestii și explică-le lor. Ajută-ți aproapele dezinformat să fie informat corect. Nu ajută pe nimeni să te întâlnești cu unul la fel de informat ca tine și să v-o ciufuliți reciproc că, mamă ce deștepți sunteți amândoi. Și nici să țipi la un străin pe internet. Că nu o să-l convingi de nimic. Caută cunoscuți care te respectă ca om dar au opinii greșite. Pe ăia trebuie să îi convingi, nu să te cerți cu anonimi în comentarii.

Dar cel mai important:

4. Dacă vezi problema în societate și te enervează, orice ai face, te rog eu, nu te duce să te plimbi prin frig până îți trece pentru că chiar nu ajută pe nimeni cu nimic.

 

 

Acum zeloții protestelor o să zică că de fapt sunt plătit să discreditez mișcarea. Că de fapt protestatul lor super funcționează și tocmai de-aia scriu unii ca mine că nu funcționează. Ca să punem bețe în roate mecanismului perfect. Dacă crezi asta, mna. N-am cum să discut cu oameni cu credințe. N-ai cum să bați credințe cu argumente. Pot doar să îți zic un călduros „ce proastă-i mă-ta!”

 

***

Semidiotul: o specie care trebuie protejată

Înfigeți-vă fesierii bine în scaune, pentru că sunt pe cale de a vă devasta tot ce știți despre viață:

Dar întâi trebuie să definim niște concepte de bază.

Ce este ăla un idiot?

Cu toții trăim în câte grup de oameni (real și online) cu care suntem de acord în cea mai mare parte a timpului, cel puțin principial. Gusturi similare, percepții despre viață. În mare, așa, fără detalii. Cu toții suntem convinși că în bula noastră se află, sau s-ar putea afla, majoritatea oamenilor.

Evident, toți oamenii care sunt în afara bulei sunt idioți. 

Și aici intervine semidiotul. E mai simplu de explicat ce e ăla prin exemple. E colegul ăla de la munca care e cam enervant, dar până la urmă e un băiat OK. Tipa aia care ți-a comentat amuzant pe facebook, și ai dat click pe profilul ei și ai văzut că a dat un like la Alex Velea sau likeOne sau gen. Și îți dai seama că omul ăla nu e chiar om, ca tine, dar nu e nici ca idioții. E jumătate om, jumătate materie inertă. Ca un fel de jumătate-om-jumătate-scaun. E semidiotul.

046469ca8832a7169e027112a9553fc9

Parcă n-ai sta de vorbă cu el, dar e ok de avut prin preajmă. Nu e deranjant, ca idioții. Uneori parcă te gândești că ai putea să-l faci om, ca tine. Și aici intervine problema.

Dar înainte de problemă, trebuie să specificăm rolul semidiotului

Țineți minte bulele alea în care ne aflăm fiecare, și care credem noi că sunt, sau ar putea fi majoritare? Nu funcționează așa! În realitate, în orice bulă te-ai afla, e mai mică decât crezi și niciodată nu o să ajungă majoritară, pentru că nu așa funcționează omenirea. Pur și simplu nu a existat și nu o să existe idee în istoria noastră ca specie cu care să fie de acord 50% + 1 dintre oameni, pe o populație semnificativă, sau când a fost, s-a terminat foarte prost pentru toată lumea.

Chiar și voi, ăștia care citiți acest text, aveți impresia că, în mare parte, ceilalți cititori sunt de acord cu voi pe majoritatea chestiilor. Pe dracu’. Dacă v-aș teleporta pe toți acum într-o cameră, ați fi de acord doar pe două chestii:

1. Că 80% dintre oamenii din cameră sunt idioți iremediabili.

2. Că piticigratis e foarte excelent.

4324234324

Suntem toți în bule mici, cu ecou, formate din oameni care sunt de acord cu noi. Nu și semidioții. Ei circulă prin mai multe bule. Nici nu își dau seama că fac asta. Pentru că sunt semidioți. Sunt făpturi magice, mânate de uimire, nu de ce te mână pe tine. Noi nu comunicăm cu celelalte bule. Pentru că le considerăm mici și pline de idoți, la fel cum ne consideră și ei pe noi.

Dar semidioții zboară liberi. Și în zborul lor săltăreț și zglobiu, împrăștie informație dintr-o bulă în alta. Suntem contrariați. Primim informație din altă bulă și postulăm că e un rahat sinistru. Apoi mustrăm semidiotul că ne-a adus acel rahat sinistru în bula noastră de cleștar.

Însă dacă nu ar veni semidioții cu informație din afara bulei, noi nu am afla ce se întâmplă în realitate. Realitatea aia reală, în care fiecare bulă e egal de nonvalorică cu celelalte bule și realității chiar nu-i pasă ce crezi tu despre asta. Semidioții sunt liantul dintre bule. Canalul pe care zburdă informația. Fără semidioți am deveni rupți de realitate.

Și aici apare problema.

Pe vremuri, turme semețe de semi-idioți liberi zburdau pe toate formele de relief pe care le-ai învățat la geografie. Însă accesul liber la împrăștiat și primit informații, care a explodat o dată cu internetul, a făcut fiecare bulă să fie mai agresivă în făcut propagandă. În agățat semidiotul și a-l coopta în bulă, atras ca molia de bec. Semidioții care circulă liber sunt din ce în ce mai puțini.

Și asta e rău. Mereu când au dispărut semidioții dintr-un loc, o bulă a crescut foarte mare, a vrut să arate tuturor că are dreptate, a făcut un căcat sinistru și a convins și mai tare restul bulelor că ele conțin adevărul.

Avem nevoie de semidioți. Mențin echilibrul social. Și toate problemele globului din momentul ăsta fix de aici provin. Că din ce în ce mai mulți semidioți au intrat într-o bulă, alta decât a noastră, și au devenit, din punctul nostru de vedere, idioți. Am distrus pătura de semi-idioți dinte bule și acum ne înghesuim, o bulă pe alta. Fără lubrifiant.

Așa că data viitoare când vezi un semi idiot, nu-l lua la ștangă pentru accesele lui de idioțenie. Mulțumește-i. Că el e fereastra ta spre realitate. Realitatea aia pe care o doare complet în pulă de ce crezi tu că e adevărat și important.

***

Milioanele de intrebari ridicate de traducatorul de meme

Dragi tovarasi si prieteni. Astazi as vrea sa vorbim despre o specie selecta de redusi: traducatorii de meme.

Desigur, orice mema romaneasca porneste din ceva strain. Nu vreau sa intru in discutia cu diferenta dintre copiere si adaptare, ca e lunga. Dar cred ca orice lucru care imbunateste sau da un iz regional unei chestii are merit, chiar daca ideea e 99% copiata din alta parte.

15940688_1350805538294456_2835423122482215934_n
Dar aici nu e cazul. E doar o gluma mediocra, tradusa. Si ma scarpin in cap si ma intreb: de ce?

Cine e omul asta care a vazut poza din stanga si s-a gandit ca ar trebui tradusa? Cine e publicul care crede el ca ar gusta mai bine varianta tradusa decat aia originala? Exista undeva o turma de retardati care nu stiu o boaba de engleza, cumva au nimerit pe internet si il asteapta pe asta, seful lor, sa le traduca glumele ca sa rada si ei?

Oare prostii astia care ar aprecia mai tare traducerea din dreapta decat originalul exista cu adevarat sau sunt doar in capul traducatorului de glume?

Oare traducatorul de glume chiar crede ca are vreun merit, originalitate sau istetime ca face asta? Simte, la final, ca a produs ceva al lui? Crede ca are umor?

As vrea sa il observ pe om. Sa fiu acolo, in camera cu el, cand gaseste gluma in engleza, rade singur, deschide photoshopul si dupa 10 minute de munca caca exact acelasi lucru, dar in romaneste. Dupa care se scarpina multumit. A CREAT CEVA. S-a pus pe vine, s-a scremut si a nascut o mema aburinda.

E satisfactie in a face asta? Din ce vine? Poti sa iei o carte de bancuri, un caiet si un pix si sa scrii frumos, cursiv, bancurile in caiet cu pixul, si la final sa te simti bine ca ai produs ceva? Cum functioneaza oamenii astia? Sa mor de inteleg.

***

Să omori animale e foarte normal și să îți pese de suferința lor e un moft

S-a umplut internetul de iubitori de animale care ne bat obrazul că lăsăm maidanezi să moară de foame și nu ne ducem până în Spania să desființăm corida. Și nu salvăm crabii de la mega image.  Cum. Noi nu știm că animalele sunt super importante? Ba da.

Animalele sunt super importante!

Legat de animale, omenirea trebuie să aibă două priorități majore:

1. Păstrarea biodiversității. – Evoluția s-a chinuit biliarde de ani să facă animale ciudate, și e de căcat să dispară că n-avem noi unde să creștem pătlăgele. E important să nu provocăm dispariția unor specii de animale și să le păstrăm, cât putem, populația la un număr decent. Misiune complet ratată, dacă ne uităm la statistici.

2. Păstrarea unui procent semnificativ de glob în care să nu ne băgăm coada și să lăsăm natura să-și facă rahatul. Altă misiune complet ratată, dacă ne uităm la statistici.

Știai că dacă pui toate animalele vertebrate în găleți și numeri gălețile, avem cam jumate câte găleți aveam acum 50 de ani?

Că numărul de indivizi din speciile de primate au scăzut chiar și de 10 ori? Avem mult, mult mai puține găleți de urangutani, cimpanzei și maimuțe bonobo decât aveam acum 50 de ani. Sinistru de puține.

Și atât.

Există însă o specie de prost rămas cu maturizarea emoțională pe la vârsta de 11 ani căruia îi pasă de animale la nivel de individ. De suferința animalelor crescute pentru hrană, povară și vânătoare și a speciilor parazit care nu sunt utile nimănui și dăunează animalelor sălbatice (câini maidanezi, pisici maidaneze).

Și nu numai că acești adulți cu minte de bebeluș plâng de se rupe cămașa de pe ei de jalea unor lucruri care nu contează, dar o fac și cu o atitudine moral-superioară, ca și cum n-am înțeles noi, ăștia cruzi, adevăratele valori ale vieții.

Nu, copii. Nu e așa. Nu ați înțeles voi adevăratele valori ale vieții. Vi le explic eu.

Niște crabi se chinuiau pe gheață, cu toate că au un sistem nervos extraordinar de simplu, care nu prea face chestii, și au fost salvați de un fuflet cald!

15666444_1396102927090921_39378118_n

Să presupunem că crabul belit ar suferi. Așa, și?

Viața e materie care poate să se chinuie, și de-aia suferința crabului și a porcului nu contează.

Cea mai complexă formă de suferință e proprie doar omului. Vine din conștientizarea suferinței care o să vină.  Că  moartea și durerea ta și a celor din jur sunt inevitabile.

Suferința reală vine doar din ințelegerea realistă a universului în care te afli. Prostul nu se pune, că reușește să o evite. Se convinge că moartea nu e o finalitate, ci doar un prag spre chestii selecte. Și evită suferința cruntă a conștientizării propriei micimi și inutilități. Se crede special și posesor de suflet nemuritor.

Animalul e chiar mai jos decât prostul. Nu se gândește la propria moarte. Îl ia prin surprindere. Suferința lui e doar fizică. Nu psihică. Suferință-light. Între un porc asomat și un porc care și-a luat un cuțit în beregată și s-a zbătut fără rost în sânge și durere 10 minute, nu e mare diferență. La final, rezultatul e același. Vietatea a încetat să mai existe și, o dată cu ea, și durerea.

Ia mai dă-le în pula mea pe animale.  Au luxul de a nu conștientiza ce înseamnă existența și moartea. Moartea lor ar trebui privită cu invidie, nu cu milă.

Și de-aia salvatorii de câini și pisici maidaneze sunt cele mai proaste animale.

Sunt ultimele animale care ar trebui să fie protejate. Chiar sunt peste tot. Dacă continuăm așa, o să avem pe lume doar specii comestibile, câini și pisici. Nu există nici un motiv real pentru care viața unui câine sau a unei pisici ar valora mai mult decât un rahat zburător.

Avem prea mulți câini și prea multe pisici. Îi putem omorî cu bâtele pe toți și n-ar schimba nimic. Ba chiar ar crea niște spațiu pentru alte animale.  Păsări, iepuri, etc.

15592220_1295067423848818_845911404_n

De ce gândește prostul așa?

Antropomorfism. Din același motiv pentru care un smiley îți arată a față de om, deși sunt două puncte și o linie. Omul are proprietatea faină de a proiecta trăiri emoționale complexe pe lucruri ne-umane. Poezii, desene, filme, chiar și animale. Prostul nu își dă seama de asta. Doar o face.

Cum mă jucam eu când eram mic cu roboțeii și îmi imaginam că fiecare e în felul lui și vrea chestii, și are un loc în viață, la fel fac și ăștia cu animale. Doar că ei nu-s copii și ei cred că e pe bune.

Pe deasupra, deoarece prostul se păcălește toată viața că viața e altfel și moartea e altceva decât e, nu se împacă cu ele niciodată cu adevărat. Nu înțelege viața și e teribil de înspăimântat de moarte. Refuză să le accepte regulile și are impresia că dacă face el alte reguli, universul o să i le respecte.

Se vede ca un dumnezeu pentru animale. Și speră că dacă el, ca dumnezeu, va fi milostiv și blând cu supușii lui, și dumnezeul lui va fi la fel cu el. Îl va scuti de suferință la fel cum scutește el animalele de suferință. Logică de om naiv.

Să faci asta nu e greșit însă, atât timp cât îți dai seama că proiectezi chestii total subiective, care n-au nici o legătură cu universul obiectiv. Că natura funcționează după complet alte reguli și că ar fi absurd să încerci să faci pe alții să respecte ce simți tu subiectiv. Să se comporte cu trăirile tale mici ca și cum ar fi adevăruri general valabile.

Pe deasupra, prostul se convinge că e nobil. Că misiunea lui de a scuti animale aleatoare de durere cumva îl face mai sus decât alți oameni. Un mic martir care suferă pentru suferința animalelor. Le simte durerea și o înțelege. Spre diferență de noi, ăștia, restul. Iubitorii ăștia de animale sunt ca o sectă. Și ca orice sectă proastă, sunt agresivi și contrariați că nu respectăm dumnezeul lor absurd: durerea animăluțelor.

Dar vânătorii?

Mi se pare că trebuie să ai pula foarte mică să te bucuri de omorât animale. Dar atât timp cât vânătoarea e taxată bine și banii ăia se investesc înapoi în natură, poate fi chiar un beneficiu pentru animale. Așa că vânatul e foarte ok. Râdem de vânători ca de orice om cu un hobby jenant, dar dacă ajută natura, foarte bine!

Dar oamenii care chinuie animale?

Treaba lor. Dacă un om are un câine și il arde cu țigara sau taie felii din el, e absolut dreptul lui. Mi-e scârbă de el, și dacă e într-o groapă nu îi arunc o funie să iasă. Dacă mă întreabă cât e ceasul îi răspund că o fut pe mă-sa și, dacă am chef și nu e prea solid, îi dau și un bocanc în dinți. Ca persoană fizică pentru că așa am eu chef, fiind perfect conștient în același timp că e dreptul lui să facă ce vrea cu animalul lui, și că nu greșește cu nimic moral sau legal. Doar mă scârbește în valorile personale, pe care le pot impune doar cât mă pot eu impune, dar care cu siguranță nu sunt adevăruri general-umane.

Eu chiar sunt un iubitor de animale în sensul real al cuvântului.

Vreau biodiversitate. Vreau mai mult din planetă neatinsă de om. Vreau protejarea speciilor pe cale de dispariție.

Dar mă doare în cur de indivizi și de suferința lor.

Suferința animalelor e ca pișatul fără să te speli pe mâini după. Ar fi drăguț să fie evitat, dar plm, nu prea contează cât să faci din asta o problemă. Problema e că rămânem fără specii și indivizi. Nu că vor hingherii să o gazeze pe Dolly din fața blocului și că pe porc îl dor amigdalele când îi iei beregata.

***