Probabil o să fiu parlamentar în 8-12 ani

Da. Eu. Chiar eu. Pe bune. Am să îți demonstrez științific, pe puncte, de ce e absolut posibil.

1. Lumea e mai polarizată decât oricând.

Asta se datorează mass mediei alarmist-aservite, pentru că vinde frică, știind foarte bine că frica e heroină pentru prost.  Îi e frică de chestii și acționează impulsiv. Deși în lume e super liniște, toți se simt amenințați. Toți au dușmani clari din cauza cărora nu merg lucrurile „cum ar trebui să meargă”.

Un al doilea factor evident e și influența modului în care omul modern își alege informația. Deoarece există foarte multă informație din care poți alege, și mii de oameni de oriunde cu care poți interacționa, e mult mai ușor acum decât oricând să te scurgi într-o bulă de oameni și păreri complet de acord cu tine și să fii agresiv cu restul bulelor de oameni. Înainte era mai greu. Informația era limitată, oamenii cu care puteai interacționa erau limitați. Trebuia să te înțelegi cu ei. Grupurile de oameni se intersectau și erau forțate la compromisuri. Acum nu mai sunt, și diferențele dintre ele cresc. Și, din lipsa de interacțiune, fiecare grup de cetățeni împarte același teritoriu cu alte grupuri, dar e complet convinsă că teritoriul e al lor. Corporatiștii lui Mîndruță sunt la fel de convinși că țara e a lor și că ei sunt singurii care muncesc să o ducă pe calea cea bună ca și neonaziștii de la Noua Dreaptă.

Așa că tot ce trebuie să faci e să găsești un grup destul de mare, și să te insinuezi ca reprezentantul lor. Le gâdili fricile, le arăți celelalte grupuri și cât de diferite sunt. Cum vor să vină să le schimbe felul de a fi. Dar tu ești ca ei. Și le reprezinți interesele. Vrei aceleași lucruri ca și ei. (exact ce fac eu, ca să vezi). Nici nu trebuie să știi prea multă politică. Pentru că:

2. Politica devine reality show

Cum ne-a demonstrat și Trump, pe omul obișnuit nu-l interesează ca politicianul să știe meserie. Îl interesează să fie ca el, sau cum ar vrea el să fie. Și să știe politică doar puțin mai mult decât omul mediu. Ceea ce nu e mult. Poate și Trump, pot și eu. Avem exemple bune și la noi de oameni de-aștia publici care au ajuns în politică pe notorietate, nu pe cunoștințe. Irina Loghin, Sergiu Nicolaescu, Senatoarea Foamei, băiatul de la HI-Q, Remus Cernea, etc. Spre asta tinde politica. E mult mai important să ai o față cunoscută decât să fii competent.

Reality show-urile au stricat omul și l-au învățat cu un format de entertainment pe care-l caută și în politică. Vor mondenități. Vor porcăială. Insulte. Vor personaje. De-aia o caută PNL pe Denise Rifai, de-aia ar fi vrut-o PSD pe Ponor, de-aia a vrut fostul coleg Căutiș să se bage pe listele PSD Constanța. Și ar fi reușit, dacă ar fi fost mai notoriu. Dar nu e.

Logica pentru care politica se mișcă spre personaje, e simplă. Ca un politician să devină cunoscut, trebuie să investești în el. Să dai bani să-i apară fața în locuri. Trebuie să plătești oamenii să se uite la el. Să îi păcălești. Ceea ce devine din ce în ce mai greu într-o eră în care, având o infinitate de canale de informație, până și celui mai mediocru om îi e ușor să îți ignore reclama, oricât ai pompa în ea. Pe când personajul atrage oameni fiind personaj. Conține și entertainment.

Și de-aia cred eu că politica o să se transforme ușor în talent-show. În care politicienii propriu-ziși for face un pas în spate. Vor deveni un fel de impresari pentru personaje, fețele pe care le cunoaște publicul și le votează.

3. Și e destul de ușor să devii personaj și să se uite oamenii la tine.

Exagerez. Nu e chiar ușor. Eu fac asta de vreo 8 ani și am strâns abia vreo 50 000 de oameni care mă citesc. Dar cu cât ești MAI personaj, cu atât e mai ușor. Remus Cernea nu a dat bani să se promoveze. A venit cu niște chestii atât de ridicole pe mediu încât televiziunile au venit după el că e amuzant. Și așa a devenit cunoscut. Gratis. La fel și Cristiana Anghel, senatoarea foamei. A făcut grevă, a fumat, a orăcăit platitudini și a ajuns senatoare. Că era personaj. Bine, să nu înțelegeți că orice tip de personaj poate ajunge politician. Doar unul care să le dă  încredere unor oameni ca reper moral. Nu contează dacă alte grupuri te consideră idiot. Ba chiar e ideal ca viitor politician-personaj. Să faci ceva de să te aplaude 10% dintre oameni și restul să te considere complet idiot. Și să se uite la tine să vadă ce mai face idiotul. Și Remus Cernea și Cristiana Anghel sunt pe modelul ăsta.

Mă rog, ăștia-s mari, pe lângă mine. Dar din punct de vedere politic, am și eu ceva. 50 000 de oameni ascultă ce zic. Nu sunt neaparat de acord cu mine, dar mă ascultă. Ca politician trebuie să dai ceva bani să te faci auzit la 50 000 de oameni. Și aici e conținut care polarizează. Face lumea să țipe într-o direcție. Că de obicei ori ești de acord cu mine, ori ai impresia că-s complet idiot.

Politician de tip vechi n-aș putea să fiu. Mi-am pus pula pe internet în repetate rânduri. Dar pe tip nou asta nu mă scoate din cărți. Doar mă face mai personaj. Credeți că dacă își pozează pula Trump și o pune pe net, îi scade numărul de votanți?

Pe deasupra am păreri de bun simț, pe care le exagerez până devin păreri de personaj, nu de om. Exact ca și Trump.

Bine, un Trump al săracului, cu complet alte păreri, dar la același nivel de extremism amuzant. Nu mă compar cu el decât la șablon, nu și la mărime, că nu-s tâmpit. Ținta mea e mult mai mică. În 8 ani așa, politica o să se miște și la noi spre personaje. Iar eu, dacă mă mișc armonios, aș putea să-mi cresc numărul de oameni care au cât de cât încredere în mine ca reper moral la… 200 000 ? hai că e realizabil.

Iar peste 8 ani partidele o să caute personaje mai tare decât acum. O să ridic și eu mâna. Și o să mă impresarieze un grup de interese și pe mine.

Ceea ce nu e un lucru chiar rău, nu? Hai, nu te căca pe tine, că aș fi bun de senator. Să mă duc la televizor și să vorbesc despre cum ăilalți senatori sunt niște mediocri și se cacă pe ei. O să fie amuzant. Deja o vezi cu ochii minții. E realizabilă. PITICIGRATIS PARLAMENTAR.

A. Și un vloggăr o să devină președinte. Au încrederea a sute de mii, uneori milioane de copii care nu știun nimic despre nimic. O să crească cu ei. Probabil Zmentă o să fie președinte.

Vorbesc super serios. Zmentă președinte. L-ați văzut că i-a făcut campanie lui Iohannis. E clar interesat de domeniu. E la fel de neutru-bou ca și Iohannis. Are public care, deși e flasc acum, în 8 ani o să fie clasă plătitoare de taxe. Sute de mii. Eu v-am zis.

Da’ o să fie ok. O să apar la televizor ca parlamentar și o să vă zic cât de prost e, și o să râdă toată lumea.

 

***

Avortul nu numai că trebuie să rămână legal, dar ar trebui să devină și puțin obligatoriu

În Europa de est, evul mediu se întoarce rebranduit ca „tradiție” și „patriotism” . Așa că a reapărut discuția cu legalitatea avorturilor. Că vor ăștia să îl interzică în Polonia.

Există unii oameni care au impresia că e dreptul femeii să facă ce vrea cu corpul ei și că avortul ar trebui să fie legal.

Și mai sunt alții care au impresia din varii motive cretine că viața umană e ceva superb care trebuie protejat de la stadiul de embrion și că ar trebui să fie ilegal.

Ambele tabere greșesc profund. Da, avortul ar trebui să fie legal. O femeie are dreptul să facă ce vrea cu corpul ei. La sarcină în schimb, e altă poveste. Că făcutul de omuleți noi ne afectează pe toți. Acolo trebuie restricții majore, nu la avort, care afectează doar persoanele implicate.

Avortul ar trebui să fie obligatoriu pentru majoritatea populației și profund încurajat pentru restul. Pentru că suntem prea mulți.

happy-trimester-3-pregnant-women-in-park

Și nu zic că suntem prea mulți că vai, natura, planeta, resursele. Sunt resurse pentru toată lumea. Doar că pe sistemul ăsta de organizare, suntem conștienți de existența a prea mulți oameni și ce fac ca să ne mai pese de ei.. E ca în orice economie de piață. Faptul că ai mult dintr-un produs, îi scade prețul. În cazul de față, omul. Ne doare în cur de sute de mii de copii care mor în Siria. Pentru că nu îi cunoaștem să ne afecteze personal și, ca specie, suntem 7 miliarde și e nesemnificativ. Mârâim unul la altul pe scara blocului. Vecinul meu nu e aproapele meu. E dușmanul meu. Îmi respiră aerul. Sigur, nu îmi provoacă obiectiv prea multe pagube, dar nici dacă te scuip în ureche nu provoc prea multe pagube. Doar e super neplăcut.

Nu mai avem nevoie de oameni cantitativ ca forță de muncă. Asta dispare cu automatizarea. Secolul 21 o să se termine fără meseriile de jos:  șoferi, zilieri, muncitori în construcție, piariste, contabili și notari.

Societatea nu mai are nevoie de oameni în plus. Individul nu mai are nevoie de oameni în plus. Singurul care are nevoie de oameni în plus este statul. Pentru că statul e o schemă piramidală bazată pe datorie, care se năruie daca generația curentă nu produce mai mult decât generația anterioară. Să le plătească pensiile, datoriile și dobânzile. O schemă piramidală care trebuie omorâtă, altfel vom ajunge să nu poți să te piși pe tine fără să uzi 3 oameni. Ca statul să funcționeze, noi trebuie să creștem exponențial. Ca noi să funcționăm, trebuie să ne oprim la un moment dat.

Te naști liber, după care ți se face un certificat de naștere și, fără să ai vreun cuvânt de zis, aparții unui stat. Ești dator să plătești consumația generației anterioare și să crești una mai falnică decât a ta, altfel nu are cine să-ți plătească ție consumația. E o șărlătănie mare și nocivă care trebuie oprită.

Și de-aia orice cuplu de responsabili cu o sarcină trebuie aduși in fața unei comisii și să aducă o justificare bună pentru comiterea atrocității de a aduce încă un om în lumea asta.

4755ae436ce130b58f09d38995c0bedb

DE CE DRACU’ SĂ TE ÎMPUIEZI?

1.Păi nu ne-am gândit la toate chestiile astea, am mers mai mult pe instincte, ne-am iubit și noi, n-am stat să ne gândim la contracepție și chestie. Am făcut ce era natural, și na, e natural să facem copii și să îi creștem.

Fain. Un avort la masa unu și ăștia doi la ieșire să predea hainele, tăiat corzile vocale și escortat în pădure. Aia e natura animală, nu natura umană. Și ori suntem animale până la capăt, ori nu mai suntem.

2.Etic nu e OK să omori orice ființă vie și mai ales una umană. Viața e prețioasă! Un embrion e om!

Dacă viața era prețioasă, nu apărea spontan într-o farfurie cu zoaie pe care am uitat să o spăl. Suntem prea mulți și un embrion nu e om de nici o culoare. Conștiința îl face pe om, și pe-aia n-o au mulți nici la 40 de ani, darmite la 4 zile. Să zici că un embrion e om e ca și cum ai zice că o palmă la cur e viol. Sigur, dacă insiști mult în direcția aia, se ajunge. Dar momentan nu e. Avort la masa sensibililor.

3.Pentru ajutoare sociale. E mai ușor pentru toată lumea.

Soră, lasă trusa de avort. Adu-mi trusa de eutanasiere.

4. Religia noastră spune că ajungem în iad dacă facem avort și e important în cultura și tradiția noastră să ignorăm realitatea și să avem aceleași principii sănătoase pe care le aveam și pe când ne ștergeam la cur cu mâna.

Soră! Lasă trusa de eutanasiere, adu-mi aruncătorul de flăcări.

5. Suntem împreună de ceva ani și relația noastră a ajuns într-un platou care încet încet se transformă în nimic și ori ne despărțim, ori ne omorâm unul pe altul, dar ne-am gândit noi că un copil ar reînprospăta toată schema, mai ales că ne-am cam învățat unul cu altul și suntem super dependenți de viața de cuplu.

Deci trebuie toată planeta să sufere un om în plus pentru că voi sunteți niște pămpălăi codependenți care nu se mai iubesc dar le e frică să se gândească la asta, că strică iluzia de fericire. Avort + separare obligatorie.

6. Mă simt cam neîmplinit ca om și e prea târziu să-mi fac viața pe care o voiam, așa că aș vrea să fac un om de la zero, care să aibă ce n-aveam eu și să urmeze toate visurile pe care eu am fost prea leneș să le urmez și, deși probabil o să fie la fel de leneș ca mine, pentru că genetică, o să-l tot împing de la spate și o să-l tot înghesui până ajunge ce n-am ajuns eu și mă urăște profund, dar probabil o să reușesc doar partea cu urât profund.

Uite o soluție mai bună. Spânzură-te.

7. Să avem parte de iubire. Să aibă și de noi cineva grijă la bătrânețe.

Vrei iubire? Ia-ți un câine. Fă-ți prieteni. Trăiește. Vrei să aibă cineva grijă de tine la bătrânețe? Știi ce ajută? Banii. Mult mai mult decât copiii. Știi ce e o risipă mare de bani? Copiii. Nu faci copii și de banii economisiți, la bătrânețe o arzi doar pe vase de croazieră. Ai văzut cât costă un cărucior de copii? Avort și un pui de pisicuță. O să îmi mulțumești în 20 de ani. Vrei tu super super tare să te iubească un om mic? Adoptă! Sunt o tonă de copii triști la casa de copii gata făcuți. Nu trebuie să îți devastezi talia și fofoloanca. Aaa, nu-ți plac ăia că sunt maro și nu seamănă cu tine? Atunci vezi punctul următor.

8. Îmi place foarte tare de mine și vreau să văd un mini eu peste tot și să mă bucur de cât de mini eu e.

Super tare. Fă copii. Dar fără ajutor de la stat și dublatul taxelor. Ce? Narcisismul nu trebuie încurajat. E un viciu. Viciile se taxează.

9. Sunt fizic și intelectual mult superior mediei și cred că lumea ar avea nevoie de mai mulți oameni din genele mele de campion. Pe deasupra am și capacitatea materială de a-mi întreține progeniturile fără ajutorul unei construcții statale făcute să asigure subzistența, nu să încurajeze performanța.

Întâi demonstrează irevocabil asta și apoi succes la făcut copii. Fii eroul nostru. De de-ăștia avem nevoie.

 

 

***

Te întrebai dacă Olivia Steer a convins mămici să nu-și vaccineze copiii? Îți răspunde epidemia de rujeolă!

Aștept cu extrem interes părerea Oliviei Steer legată de epidemia de rujeolă care a omorat deja 3 copii. Nu imi place sa bag omului carne-n frigider inainte sa o comită, mai ales ca e vegană, da’ mi-e frică că o sa o comită în așa hal încât n-o să mai am loc la înjurat, că o să fie subiectul preferat de înjurat al „infulensărilor” de pretutindeni.

Prezic ca baba Vanga că mâine, (adică azi probabil la tine), Olivia Steer o să spună ce crede ea despre această AȘA ZISĂ epidemie, și va fi cea mai retardată serie de cuvinte de la apariția corzilor vocale încoace. Deja a fost la Gâdea să-și spună inepțiile nederanjată de vreun doctor sau om informat de domeniile despre care duduia delirează.

E greu să zici ceva nou de Olivia Steer. E așa, un subiect care te uimește la început. Îți vine să îi dai palme peste meclă și să urli:
„Marș, fă! Cum să zici așa ceva? Tu nici măcar nu știi pe ce lume trăiești. Oare vreuna dintre mamelor acelor copii nevaccinați, era fană de-a ta? Cum plm dormi noaptea?”

42345423

Genul de rahat pe care il mananca zilnic Olivia Steer

Da’ asta e problema. Că deja știi cum doarme. Doarme liniștită ca o vacă. Capul nu o doare. Își rumegă relaxată ideile prăjite. Că așa e semidoctul. Convins dacă ceva e prea complicat pentru el să înțeleagă, gen medicina, înseamnă că e acolo multă minciună și de fapt există o variantă mai simplă. Prostul are impresia că universul e construit fix, dar fix la nivelul lui de înțelegere. Pe deasupra, e și fanatică și trăiește din păcate într-o lume cu atât de multe dezinformații încât dacă crezi tare în ceva, de la unicorni la pământ plat, și cauți dovezi, să îți justifice delirul, o să le găsești.

Nu numai că doarme liniștită, dar ea în capul ei se crede eroină. În lumea ei ea e deținătoarea Adevărului și încearcă să protejeze bunii oameni de Big Pharma care vor să îi țină bolnavi și dependenți de pastile, pe când leacul nemuririi veșnice e în sucul de ștevie. Ăsta e filmul ei din care nu ai cum să o scoți nici dacă tai bucăți din ea. Ba mai mult, cu cât răcnești la ea mai tare, cu atât o să se simtă mai martiră. Cum încearcă ea să ducă lumea pe calea cea bună, și oamenii sunt răi și nu înțeleg care le este binele. Ce să mai, în capul ei ea suferă pentru păcatele noastre.

14440985_1296255590385775_1281306893318215635_n

Pe mine nu mă enervează Olivia Steer. Îmi provoacă scârbă și milă. Nu trage lumea în jos intenționat. O trage pentru că e un om profund defect. A murit soră-sa de cancer și în fanatismul ei totul trebuie să aibă sens și cauză pe înțelesul ei. Cancerul nu se întâmplă aleator și oamenii nu mor aiurea. De la această afirmație complet falsă a pornit tot sistemul ei de valori. Și nimic nu stă în picioare când construiești pe căcat.

 

Iar copiii morți, epidemiile, asta e, de ce să te mai superi? Tot timpul o să fie niște idioți care o să creadă că ei au înțeles cu adevărat despre ce e vorba și o să omoare alți idioți ceva mai nevinovați. E valabil și la terorism, și la curentul antivaccinare, și la ce mai vrei tu. E în natura umană. Cum să te superi pe natura umană?

***

Timișoara a primit bursa de handicap „Capitală Culturală Europeană”. Bravo ei!

Probabil vedeți pe internet timișoreni chiuind și aruncând cu papucii în sus de bucurie că cătunul lor a fost desemnat capitală culturală europeană. Și probabil vă gândiți. MAMĂ CE MIȘTO, CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ DECI E CEL MAI BENGOS CENTRU CULTURAL DIN EUROPA.

Păi nu.

Trebuie întâi să înțelegem ce e chestia asta cu „capitală culturală europeană” întâi. A început ca un proiect de recompensare a orașelor cu foarte multă cultură. Bravo bă, ați fost super culți. Luați niște bani să mai faceți chestii culte. Asta era prin anii 80 și câștigătorii erau gen Atena, Paris, Amsterdam, Berlin. Acum 15 ani însă, și-au dat seama că programul, în forma lui, e o prostie. Orașele cu super cultură nu au nevoie de injecție de fonduri în cultură. Că deja au. Mai bine bagă bani în orașe cu foame de cultură. Care au potențial, au populație, dar cultură canci. Au început chiar să bage câte două pe an, ca să meargă proiectul mai bine, lol. Deci capitala e două. Și, ca să fie socialistă treaba, fiecare țară are rândul ei. Nu mai e pe merit, e pe nevoie.

Așa a ajuns și Sibiul pe listă. Că doar nu puțea el de cultură și i-a dat pe spate pe străinezi. În schimb programul a fost excelent. În anul ăla s-a construit în Sibiu cât în 10. L-au pus pe hartă cu teatru, festivaluri și alte chestii care merg bine și acum. Deci e foarte bine pentru Timișoara că au șansa asta.

Însă să nu aveți impresia că Timișoara a câștigat concursul de dosare pentru că era cel mai merituos oraș. Ci pentru că s-a stabilit că are cea mai mare NEVOIE dintre alea de pe listă. Bucureștiul a fost pe listă trecut din prostie și aroganță. N-avea cum să câștige concursul și nu o să îl câștige niciodată. La standardele de nevoie de azi, e prea mare și prea dezvoltat. A fost doar un moft al hipsterițelor aeriene de la ARCUB, asociație de-asta culturală finanțată de primărie.

Timișoara, sau Brăila de Vest cum e cunoscută, chiar avea nevoie gravă de o resuscitare culturală. Mai ales că oltenii sunt cei mai inculți dintre români. Să le mai crească și lor capitala.

Eu am fost în Timișoara de trei ori în viața mea.

PRIMA OARĂ

Eram rocker pletos, s-a întâmplat un concert acolo. Au trecut mai mult de 10 ani.  N-a fost ușor, pentru că din orice alt oraș din România, faci minim 14 ore până la Timișoara. În gară am vrut să iau un taxi, dar nu existau. Erau doar șchiopi cu tărăbuțe, care cum m-au văzut, au început să se bată cu cârjele. Cel mai vânjos dintre ei m-a poftit la el în tărăbuț, și l-a legat de gât și a început să șontâcăie spre centru. Pe drum mi-a povestit că ei sunt primul oraș care a avut electricitate și fruncea țării. După care mi-a spus că dacă localnicii fac spre mine, să nu zic nimic, doar să le arăt dinții. Și o să se retragă schelălăind, văzând cât de curați și neafectați de retragerea gingiilor de la scorbut sunt. Mi-a spus că visul lui de-o viață e să-și ia o Dacia 1310 verde, ca toți timișorenii înstăriți. M-a lăsat lângă o mlaștină căreia îi zicea parc. Am vrut să îi dau 10 lei dar nu știa ce să facă cu ei, în schimb s-a uitat cu jind la ghemotocul de scame care mi se adunaseră în buzunar și pe care le-am scos o dată cu banii. I le-am dat pe toate și a fugit chiuind, de parcă m-a făcut. Și-a uitat și tărăbuțul acolo, pe care l-am folosit ca barcă să traversez mlaștina. Pe partea cealaltă am dat de o sobă de teracotă măricică, pe care localnicii insistatu să o numească catedrală. O ocoleau în genunchi și incantau „ugabuga cacapișu”.

soba_baroc

Catedrala din Timișoara

 

A DOUA OARĂ

Eram în trecere, m-am oprit să mănânc. Să fi trecut ceva ani de atunci. Toate femeile aveau curul extrem de mare și rotund și foarte apropiat de pământ. Cam cât are o femeie normală femurul, ele aveau tot piciorul. Și lipăiau de colo până colo, bălăngănindu-se ca pinguinii. Una s-a oprit sa îmi spună că Timișoara e fruncea țării și că de acolo a pornit revoluția. Am întrebat-o de ce dracu nu lipește cineva țeava aia spartă, că e urât să se scurgă așa  o spârcâială pe lângă bordură tot timpul, fix prin mijlocul satului. Mi-a zis că e falnicul râu Bega.

fullsizerender-2

Râul Bega

 

 

A TREIA OARĂ

M-am întâlnit cu un amic de pe net. M-a dus în centrul orașului. Aveau un petec de iarbă sau ceva acolo, echivalent cu orice spațiu verde din fața oricărui bloc ordinar din Titan. M-am prefăcut impresionat ca să nu ofensez. Era miercuri seara, pe la 10. Centrul era complet pustiu. Ne-am dus în singurul bar deschis din tot satul. Chelnerița hiberna. Se uita ca prin vis la mine. Nu îi venea să creadă că niște oameni întră într-un bar la 10 noaptea într-o zi de miercuri în timișoara. Se vedea că mintea ei nu e pregătită pentru asemenea rupere a normelor. A doua zi am mers în faimosul complex studențesc. Un norocos strânsese bani de o șaormă și o mânca victorios. Tot campusul se strânsese să admire reușita.  I-am salutat. S-au întors spre mine, cu nasul pe sus și mi-au spus că Banatul, dar mai ales Timișoara e fruncea, că civilizația s-a născut și s-a păstrat acolo, și în general toate ideile bune care au plecat în țară, de acolo au pornit. Apoi ăluia cu șaorma i-a căzut o picătură de sos pe jos și s-au aruncat toți să o lipăie.

manila_philippines

complexul studențesc din Timișoara

 

 

Deci vă dați seama că mă bucur foarte tare pentru ei. Data viitoare când mai trec pe acolo accidental mă aștept să văd oameni care au învățat cum se ține în mână o furculiță. O să îmi crească inima cât o mămăligă.

***

7 seriale noi de comedie la care poți să te uiți dacă ai chef. dacă nu, poți să faci și altceva, e ok, nu încerc să pun presiune pe tine sau ceva

Nu prea am mai scris aici în ultimul timp. Am fost ocupat cu munca. Și cu o senzație de-aia că se întâmplă numai căcaturi minore care s-au mai întâmplat deja într-o formă sau alta și nu prea schimbă nimic, nu aduc nici o variație, doar fac oamenii să vorbească mult despre. Dar o să treacă și asta, și mă întorc la programul normal. Până atunci, cred că l-am înțeles pe CTP. Nu ca jurnalist sau ceva. Mi-a fost lene să-l citesc. Dar înțeleg de ce și-a pus o pălărie ciudată și se crede critic de film. Că la un moment dat te saturi să vezi societatea ca mici variații pe același căcat și te retragi în ficțiune. Că e mai variată.

Așa că niște recomandări de seriale noi de comedie. Că mă uit mult. Doar chestii noi, 2016.

Atlanta (FX)

Îl știu pe băiatul Donald Glover de când era la derrick comedy. A fost fain și în Community. Omu e multilateral dezvoltat, chiar si muzica lui e tolerabila (Childish Gambino). acum are și un serial. La fel de ciudățel ca și el. Tată tânăr, probleme de negrișori. Comedie neagră HEHEHEHE.  Da’ nu serios, mai moare câte unu, deci e neagră.

Braindead (CBS)

E o comedie romantică/thriller politic/they live/ ce mai vreți voi cât să iasă o rețetă care pierde 9 din 10 oameni și îl distrează pe ultimul, adică eu. Pe scurt, gândaci spațiali vin pe un meteorit și mănâncă creierul oamenilor și îi controlează și e tipa aia din Scott Pillgrim și la un moment dat există o scenă de sex cu Michael Moore. Dar în general e o parodie fină a sistemului politic american. Tony Shalhoub (Monk din serialu’ monk) e absolut demențial ca senator republican care deturnează absolut orice cu discursuri populiste, denaturări ale informației, formulări ambigue și cum reușește să transforme orice dezbatere politică într-o ceartă despre o chichiță, o tehnicalitate, ceva, orice, cât să nu se facă nimic niciodată. Ca poveste e vag inegal și incoerent și puțin ilogic, dar na, e greu să faci ceva super logic cu gândaci care mănâncă creiere de senatori. Mă îndoiesc că va prinde sezonul 2, dar sezonul 1 tocmai s-a terminat și povestea e completă, ca atare, deci nu te lasă în aer.

 

Animals (HBO)

Da, ați mai văzut animale care vorbesc și au probleme de oameni. Dar ăștia nu-s cu probleme practice. Mai mult cu probleme existențiale. Indiferent de specia pe care se concentrează episodul, personajele principale de obicei sunt un inadaptat și fratele lui/prietenul cel mai bun, care încearcă să-l ajute să ajungă în rând cu lumea. De cai, de pisici, câini, molii, veverițe, porumbei sau muște de-o zi. La final ei înțeleg ceva despre natura lor și noi despre natura umană. Ce mă enervează la serialul ăsta e că are un buget ridicol de mic. Animațiile sunt minimale. Îl faci cu un animator și un scenarist. Ieftin ca braga. Aș putea chiar și eu. Doar că nu scriu atât de bine, în pizda mă-sii de treabă.

Letterkenny ( CraveTV)

Ați mai văzut comedii canadiene? Nici eu. E un serial foarte inegal. Are personaje bune, dialoguri bune, dar și personaje care umplu ecranul degeaba și povești scoase din cur și făcute la repezeală. Miroase bine a amatoriceală, și asta nu e neaparat rău. Pentru că nimerește și niște faze amuzante, ca asta de mai sus.

 

Fleabag (BBC)

Sunt foarte puține femei în comedie. Și dintre astea, foarte puține care n-o ard pe clișee despre cum gândesc femeile care par a fi scrise de-un bărbat. Amy Schumer o bine adeseori. Umorul funcționează cel mai bine când omul care-l produce vine cu niște perspective noi asupra chestiilor, pe care spectatorul, adică eu, nu le-ar gândi. Și de-aia îmi place umorul autentic făcut de femei. Pentru că atunci când e făcut bine, nu clișeu, chiar îmi arată niște puncte de vedere pe care nu le-aș fi putut gândi niciodată cu mintea mea de mascul. E proaspăt. Ăsta m-a prins de la prima scenă. Și modul în care protagonista sparge al patrulea zid e proaspăt. Sunt multe seriale în care protagonistul vorbește cu spectatorul (House of Cards, house of lies, bla bla). Dar aici, mai mult îi aruncă priviri. Nu simți că îți explică lucruri, prin faptul că ți se adresează. Te simți doar complice la tâmpeniile din viața ei.

Better Things (FX)

Regizat de Louis C.K. Cu Pamela Adlon din Louie, Californication și altele. Scris de Pamela Adlon si Louis C.K. E foarte similar cu Louie. Ca abordare. Și la fel ca ăla, e genul de serial care mă sperie. Îmi arată fricile, dramele, responsabilitățile dar și bucuriile omului de 40-50 de ani, cu copii, și mă sperie oribil. Pare o viață complicată. Dar serialul e bun. Te lovește fix în sentiment. Ca și Louie.

Son of Zorn (FOX)

Îmi place că e genul de concept cu care, în mod normal, te duci la o televiziune și îți zice ăla „marș, bă”. Din păcate primul episod e slăbuț. Are și momente amuzante, dar în general toate glumele sunt evidente și bazate pe absurdul situației că el e desen animat gen He Man în lumea reală. La prima mână așa. Dar a apărut doar un episod, multe seriale bune o sug la primul episod. Cel mai greu e să faci un pilot și să nu sugă. Poate mai încolo devine mai bun. Poate își scot glumele la prima mână din sistem și trec la chestii mai fine. Pilotul n-a fost rău, doar n-a fost bun.

 

***