Timișoara a primit bursa de handicap „Capitală Culturală Europeană”. Bravo ei!

Probabil vedeți pe internet timișoreni chiuind și aruncând cu papucii în sus de bucurie că cătunul lor a fost desemnat capitală culturală europeană. Și probabil vă gândiți. MAMĂ CE MIȘTO, CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ DECI E CEL MAI BENGOS CENTRU CULTURAL DIN EUROPA.

Păi nu.

Trebuie întâi să înțelegem ce e chestia asta cu „capitală culturală europeană” întâi. A început ca un proiect de recompensare a orașelor cu foarte multă cultură. Bravo bă, ați fost super culți. Luați niște bani să mai faceți chestii culte. Asta era prin anii 80 și câștigătorii erau gen Atena, Paris, Amsterdam, Berlin. Acum 15 ani însă, și-au dat seama că programul, în forma lui, e o prostie. Orașele cu super cultură nu au nevoie de injecție de fonduri în cultură. Că deja au. Mai bine bagă bani în orașe cu foame de cultură. Care au potențial, au populație, dar cultură canci. Au început chiar să bage câte două pe an, ca să meargă proiectul mai bine, lol. Deci capitala e două. Și, ca să fie socialistă treaba, fiecare țară are rândul ei. Nu mai e pe merit, e pe nevoie.

Așa a ajuns și Sibiul pe listă. Că doar nu puțea el de cultură și i-a dat pe spate pe străinezi. În schimb programul a fost excelent. În anul ăla s-a construit în Sibiu cât în 10. L-au pus pe hartă cu teatru, festivaluri și alte chestii care merg bine și acum. Deci e foarte bine pentru Timișoara că au șansa asta.

Însă să nu aveți impresia că Timișoara a câștigat concursul de dosare pentru că era cel mai merituos oraș. Ci pentru că s-a stabilit că are cea mai mare NEVOIE dintre alea de pe listă. Bucureștiul a fost pe listă trecut din prostie și aroganță. N-avea cum să câștige concursul și nu o să îl câștige niciodată. La standardele de nevoie de azi, e prea mare și prea dezvoltat. A fost doar un moft al hipsterițelor aeriene de la ARCUB, asociație de-asta culturală finanțată de primărie.

Timișoara, sau Brăila de Vest cum e cunoscută, chiar avea nevoie gravă de o resuscitare culturală. Mai ales că oltenii sunt cei mai inculți dintre români. Să le mai crească și lor capitala.

Eu am fost în Timișoara de trei ori în viața mea.

PRIMA OARĂ

Eram rocker pletos, s-a întâmplat un concert acolo. Au trecut mai mult de 10 ani.  N-a fost ușor, pentru că din orice alt oraș din România, faci minim 14 ore până la Timișoara. În gară am vrut să iau un taxi, dar nu existau. Erau doar șchiopi cu tărăbuțe, care cum m-au văzut, au început să se bată cu cârjele. Cel mai vânjos dintre ei m-a poftit la el în tărăbuț, și l-a legat de gât și a început să șontâcăie spre centru. Pe drum mi-a povestit că ei sunt primul oraș care a avut electricitate și fruncea țării. După care mi-a spus că dacă localnicii fac spre mine, să nu zic nimic, doar să le arăt dinții. Și o să se retragă schelălăind, văzând cât de curați și neafectați de retragerea gingiilor de la scorbut sunt. Mi-a spus că visul lui de-o viață e să-și ia o Dacia 1310 verde, ca toți timișorenii înstăriți. M-a lăsat lângă o mlaștină căreia îi zicea parc. Am vrut să îi dau 10 lei dar nu știa ce să facă cu ei, în schimb s-a uitat cu jind la ghemotocul de scame care mi se adunaseră în buzunar și pe care le-am scos o dată cu banii. I le-am dat pe toate și a fugit chiuind, de parcă m-a făcut. Și-a uitat și tărăbuțul acolo, pe care l-am folosit ca barcă să traversez mlaștina. Pe partea cealaltă am dat de o sobă de teracotă măricică, pe care localnicii insistatu să o numească catedrală. O ocoleau în genunchi și incantau „ugabuga cacapișu”.

soba_baroc

Catedrala din Timișoara

 

A DOUA OARĂ

Eram în trecere, m-am oprit să mănânc. Să fi trecut ceva ani de atunci. Toate femeile aveau curul extrem de mare și rotund și foarte apropiat de pământ. Cam cât are o femeie normală femurul, ele aveau tot piciorul. Și lipăiau de colo până colo, bălăngănindu-se ca pinguinii. Una s-a oprit sa îmi spună că Timișoara e fruncea țării și că de acolo a pornit revoluția. Am întrebat-o de ce dracu nu lipește cineva țeava aia spartă, că e urât să se scurgă așa  o spârcâială pe lângă bordură tot timpul, fix prin mijlocul satului. Mi-a zis că e falnicul râu Bega.

fullsizerender-2

Râul Bega

 

 

A TREIA OARĂ

M-am întâlnit cu un amic de pe net. M-a dus în centrul orașului. Aveau un petec de iarbă sau ceva acolo, echivalent cu orice spațiu verde din fața oricărui bloc ordinar din Titan. M-am prefăcut impresionat ca să nu ofensez. Era miercuri seara, pe la 10. Centrul era complet pustiu. Ne-am dus în singurul bar deschis din tot satul. Chelnerița hiberna. Se uita ca prin vis la mine. Nu îi venea să creadă că niște oameni întră într-un bar la 10 noaptea într-o zi de miercuri în timișoara. Se vedea că mintea ei nu e pregătită pentru asemenea rupere a normelor. A doua zi am mers în faimosul complex studențesc. Un norocos strânsese bani de o șaormă și o mânca victorios. Tot campusul se strânsese să admire reușita.  I-am salutat. S-au întors spre mine, cu nasul pe sus și mi-au spus că Banatul, dar mai ales Timișoara e fruncea, că civilizația s-a născut și s-a păstrat acolo, și în general toate ideile bune care au plecat în țară, de acolo au pornit. Apoi ăluia cu șaorma i-a căzut o picătură de sos pe jos și s-au aruncat toți să o lipăie.

manila_philippines

complexul studențesc din Timișoara

 

 

Deci vă dați seama că mă bucur foarte tare pentru ei. Data viitoare când mai trec pe acolo accidental mă aștept să văd oameni care au învățat cum se ține în mână o furculiță. O să îmi crească inima cât o mămăligă.

***

7 seriale noi de comedie la care poți să te uiți dacă ai chef. dacă nu, poți să faci și altceva, e ok, nu încerc să pun presiune pe tine sau ceva

Nu prea am mai scris aici în ultimul timp. Am fost ocupat cu munca. Și cu o senzație de-aia că se întâmplă numai căcaturi minore care s-au mai întâmplat deja într-o formă sau alta și nu prea schimbă nimic, nu aduc nici o variație, doar fac oamenii să vorbească mult despre. Dar o să treacă și asta, și mă întorc la programul normal. Până atunci, cred că l-am înțeles pe CTP. Nu ca jurnalist sau ceva. Mi-a fost lene să-l citesc. Dar înțeleg de ce și-a pus o pălărie ciudată și se crede critic de film. Că la un moment dat te saturi să vezi societatea ca mici variații pe același căcat și te retragi în ficțiune. Că e mai variată.

Așa că niște recomandări de seriale noi de comedie. Că mă uit mult. Doar chestii noi, 2016.

Atlanta (FX)

Îl știu pe băiatul Donald Glover de când era la derrick comedy. A fost fain și în Community. Omu e multilateral dezvoltat, chiar si muzica lui e tolerabila (Childish Gambino). acum are și un serial. La fel de ciudățel ca și el. Tată tânăr, probleme de negrișori. Comedie neagră HEHEHEHE.  Da’ nu serios, mai moare câte unu, deci e neagră.

Braindead (CBS)

E o comedie romantică/thriller politic/they live/ ce mai vreți voi cât să iasă o rețetă care pierde 9 din 10 oameni și îl distrează pe ultimul, adică eu. Pe scurt, gândaci spațiali vin pe un meteorit și mănâncă creierul oamenilor și îi controlează și e tipa aia din Scott Pillgrim și la un moment dat există o scenă de sex cu Michael Moore. Dar în general e o parodie fină a sistemului politic american. Tony Shalhoub (Monk din serialu’ monk) e absolut demențial ca senator republican care deturnează absolut orice cu discursuri populiste, denaturări ale informației, formulări ambigue și cum reușește să transforme orice dezbatere politică într-o ceartă despre o chichiță, o tehnicalitate, ceva, orice, cât să nu se facă nimic niciodată. Ca poveste e vag inegal și incoerent și puțin ilogic, dar na, e greu să faci ceva super logic cu gândaci care mănâncă creiere de senatori. Mă îndoiesc că va prinde sezonul 2, dar sezonul 1 tocmai s-a terminat și povestea e completă, ca atare, deci nu te lasă în aer.

 

Animals (HBO)

Da, ați mai văzut animale care vorbesc și au probleme de oameni. Dar ăștia nu-s cu probleme practice. Mai mult cu probleme existențiale. Indiferent de specia pe care se concentrează episodul, personajele principale de obicei sunt un inadaptat și fratele lui/prietenul cel mai bun, care încearcă să-l ajute să ajungă în rând cu lumea. De cai, de pisici, câini, molii, veverițe, porumbei sau muște de-o zi. La final ei înțeleg ceva despre natura lor și noi despre natura umană. Ce mă enervează la serialul ăsta e că are un buget ridicol de mic. Animațiile sunt minimale. Îl faci cu un animator și un scenarist. Ieftin ca braga. Aș putea chiar și eu. Doar că nu scriu atât de bine, în pizda mă-sii de treabă.

Letterkenny ( CraveTV)

Ați mai văzut comedii canadiene? Nici eu. E un serial foarte inegal. Are personaje bune, dialoguri bune, dar și personaje care umplu ecranul degeaba și povești scoase din cur și făcute la repezeală. Miroase bine a amatoriceală, și asta nu e neaparat rău. Pentru că nimerește și niște faze amuzante, ca asta de mai sus.

 

Fleabag (BBC)

Sunt foarte puține femei în comedie. Și dintre astea, foarte puține care n-o ard pe clișee despre cum gândesc femeile care par a fi scrise de-un bărbat. Amy Schumer o bine adeseori. Umorul funcționează cel mai bine când omul care-l produce vine cu niște perspective noi asupra chestiilor, pe care spectatorul, adică eu, nu le-ar gândi. Și de-aia îmi place umorul autentic făcut de femei. Pentru că atunci când e făcut bine, nu clișeu, chiar îmi arată niște puncte de vedere pe care nu le-aș fi putut gândi niciodată cu mintea mea de mascul. E proaspăt. Ăsta m-a prins de la prima scenă. Și modul în care protagonista sparge al patrulea zid e proaspăt. Sunt multe seriale în care protagonistul vorbește cu spectatorul (House of Cards, house of lies, bla bla). Dar aici, mai mult îi aruncă priviri. Nu simți că îți explică lucruri, prin faptul că ți se adresează. Te simți doar complice la tâmpeniile din viața ei.

Better Things (FX)

Regizat de Louis C.K. Cu Pamela Adlon din Louie, Californication și altele. Scris de Pamela Adlon si Louis C.K. E foarte similar cu Louie. Ca abordare. Și la fel ca ăla, e genul de serial care mă sperie. Îmi arată fricile, dramele, responsabilitățile dar și bucuriile omului de 40-50 de ani, cu copii, și mă sperie oribil. Pare o viață complicată. Dar serialul e bun. Te lovește fix în sentiment. Ca și Louie.

Son of Zorn (FOX)

Îmi place că e genul de concept cu care, în mod normal, te duci la o televiziune și îți zice ăla „marș, bă”. Din păcate primul episod e slăbuț. Are și momente amuzante, dar în general toate glumele sunt evidente și bazate pe absurdul situației că el e desen animat gen He Man în lumea reală. La prima mână așa. Dar a apărut doar un episod, multe seriale bune o sug la primul episod. Cel mai greu e să faci un pilot și să nu sugă. Poate mai încolo devine mai bun. Poate își scot glumele la prima mână din sistem și trec la chestii mai fine. Pilotul n-a fost rău, doar n-a fost bun.

 

***

Cum reacționează un prost atunci când îi spui că i-a rămas leuștean între dinți

De fiecare dată, dar de fiecare dată când încerci să atragi atenția unui prost că ceva e greșit la el, gen că a mâncat șaorma și i-a rămas leuștean la incisivi, vei primi un răspuns de genul:

 

– Asta e doar punctul tau de vedere, da? E doar parerea ta.

– Ce, ești vreun expert în rădăcinoase sau condimente să îți dai cu părerea? Vezi-ți de treaba ta!

– Să te văd pe tine că umbli cu ceva mai de soi între dinți, da? E ușor să critici, e mai greu să construiești! M-am săturat de atitudine de-asta negativă!

– De fapt tu ești invidios că ești un sărac care n-are bani de șaorma. Ai vrea tu să ai leuștean între dinți și să râgâi a îndestulare, ca mine, săracule!

– Du-te și fă niște sex, că de-aia stai să observi leușteanul dintre dinții altora, de nefutut, frustratule!

– Hai, las-o moartă, că ai avut și tu destule frunze între dinți la viața ta, și acuma ai venit aici să o faci pe deșteptul.

– Modul in care te-ai exprimat dovedește clar că ești prost crescut și nepoliticos, căci numai un om fără bun simț ar observa leuștean între dinții altora. Nu am ce discuta cu tine. Du-te la școală, învață niște respect, și mai vorbim.

– Bă, da te-a întrebat pe tine cineva dacă am sau nu leuștean între dinți?

– De fapt e pătrunjel! Păi vezi că ești prost?

– Hai ma, pui botul asa usor la propaganda lui Soros? Păi ăsta vrea să ne aducă musulmani să ne fută în cur pe toți. Te credeam mai deștept!

– Oameni mor în Siria și ție îți pasă de leuștean între dinți? Ce fugă de realitate! Există probleme mai importante în lume!

– Hai lasă vrăjeala că știm cu toții că de fapt tu ai leuștean între dinți.

– (cheamă alt prieten cu leuștean între dinți) Ia uite, coaie, ce prost e asta! Crede că am leuștean între dinți!
– (prietenul cu leuștean între dinți) Dă-l mă, dracu, că vrea atenție.

– Pretenash, ai grije cui ii zici tu ca are leushtean antre dinti k poate ti-e cald cu dintii in gura k?

– Te plictisesti grav, prietene, daca stai sa observi ca alti oameni au leuștean între dinți. Du-te și fă ceva cu viața ta, și lasă-ne.

– Dacă nu îți place că am leuștean între dinți, nu te uita la mine. Care-i faza?

– În primul rând, se scrie leujtean. Mai învață limba română și du-paia mai vorbim.

 

 

 

***

Porno patriotic cu Cumințenia Pământului

Întâi să definim termenul de porno patriotic, că nu are nici o legătură cu sexul, ci cu modul de prezentare.

Caracteristica principală a pornografiei e că se petrece într-o lume paralelă, în care totul e mai sexual. Toți băieții care livrează pizza au penis de 25 de cm, pe marginea drumului sunt doar autostopiste cu țâțe mari care ți-o sug drept mulțumire că le-ai dus 50 de metri, toate bibliotecarele se masturbează pe sub birou și vecina umbla dezbracată prin casă special ca să bați tu la ușă. Sora și mama vitregă au ambele fantezii cu tine, polițista te arestează doar ca să-și smulgă hainele în fața ta.

E o lume paralelă distractivă, în care îți place să-ți imaginezi că trăiești, atunci când ai chef de sex. Seamănă oarecum cu lumea reală, dar totul e trecut printr-un filtru sexual, care simplifică orice interacțiune umană.

Să facem abstracție de partea cu sexul. Se ia un filtru cu ce te interesează și se modifică totul în funcție de filtrul ăla. În definiția mea, asta înseamnă pornografie. Aplicarea unui filtru extrem lumii reale. Da, știu că e pleonasm, dar ca să facem distincția în definiția mea a pornografiei, vom numi pornografia clasică a fi pornografie sexuală.

Dar ce s-ar întâmpla dacă am înlocui filtrul „sex” cu filtrul „patriotism”?

Păi ar ieși exact această reclamă de porno patriotic.

 

Observați că lumea în care se întâmplă acțiunea e bazată pe lumea reală, dar trecută printr-un filtru de patriotism la fel de ridicol ca și ăla sexual din pornografia clasică. Românul e curat, cuminte, vrednic și inocent. Istoria a fost crudă cu el. Oameni răi l-au furat, l-au înrobit, l-au chinuit. I-au furat destinul și istoria acestui popor nobil și luminos. N-a fost vina noastră. N-am fost nici proști, nici leneși, nici dezorganizați, nici mișei. Nu ne-am vândut țara și unul pe altul de la începutul timpurilor până acum. Noi am fost niște oameni buni, semeți, cu origini sănătoase. Ne-am născut din eroi și vizionari, însă istoria asta, în gâtul măsii de istorie, n-a fost cinstită cu noi. Au venit turcii, rușii, americanii, nemții, ungurii, polonezi și restul să ne strice nouă echilibrul. Fără ei, am fi fost atâât de bine. DAR NU AM AVUT ȘANSA SĂ NE ORGANIZĂM SINGURI, LA POTENȚIALUL NOSTRU. Din cauza altora.

Imaginea e frumoasă. La fel de ruptă de realitate însă ca și cea din pornografia sexuală. Ai vrea să trăiești puțin în lumea asta a pornografiei patriotice în care  niciodată nu ești idiot, ci doar victimă fără vină.

Diferența tristă dintre consumatorii de pornografie sexuală și cei de pornografie patriotică e că cei din urmă chiar cred pe bune că lumea aia pornopatriotică a existat și ar putea să mai existe. Noi, labagiii, știm că e o fantezie și că vecina cu piscină n-o să ne invite niciodată să o dăm cu cremă de plajă între buci. Labagiii patriotici cred că e real. Că dacii aveau imperiu avansat. Că Vlad Țepeș era un om de o moralitate fără reproș si că Ștefan cel Mare s-a bătut necontenit pentru binele și destinul poporului.

Și așa se nasc acțiuni cretine heirupiste, ca asta de a cumpăra Cumințenia Pământului din donații. Îi vezi pe fanii pornopatriotism cum își pun diplomele de donator pe Facebook, făloși că au ajutat lumea fictivă în care cred. Ce le mai place pseudointelectualilor pornopatriotarzi să de cace pe ei și să se bată cu cărămida în piept cu cumpăratul statuii. OH, AȘA VOM DOVEDI CĂ AVEM SPIRIT NOBIL!

Cumințenia pământului nu pleacă nicăieri.  E trecută la patrimoniu. Nu are cum să iasă din țară. Nu are cum să o cumpere un chinez și o să fugă pe ea. Și dacă nu o cumpără nimeni, și dacă o ia un colecționar privat, STAI LINIȘTIT, TOT O SĂ POȚI SĂ O VEZI. Pentru că proprietarii actuali sunt niște săraci care ar expune-o pentru bilete. Iar colecționarii de artă nu sunt Scrooge McDuck. Nu vrea nimeni să o ascundă într-un seif. Toți vor să o expună, să scrie sub ea, la muzeu, „face parte din colecția lu georgel. poți să te uiți la ea, dar e a lui, pentru că un domn fin și select”. Ceea ce nu o să te deranjeze cu absolut nimic la privit lucrarea și bucurat de ea.

Ce e cu obsesia asta cocălărească cu proprietatea? Nu poți să te bucuri de artă decât dacă o deții? E important acolo, pe act, cine e proprietarul? Ce treabă are arta cu deținutul de obiecte? Cât de cocalar gherțoi pseudointelectual trebuie să fii, să vrei să deții artă și să te freci pe burtă că e a ta? NU DESPRE ASTA E ARTA, MEDIOCRULE.

E scârbos. E scârbos că a apărut o tagmă de gherțoi pseudointelectuali pornopatriotarzi care insistă că donatul îi face intelectuali fini, degustători de artă și români verzi și mândri, nu cocalari simpli care n-au înțeles nimic de la nimic și vor să se fălească cu achiziții. Lor chiar li se pare demers cultural, nu mârlăneală de animal simplu, blocat pe cine și ce deține.

Din fericire, donația merge ca pla, și nu s-au strâns bani nici de soclu pe care să pui statuia. Dar se fac filmulețe de-astea pornopatriotice, să se frece idioții pe sfârcuri și să se piardă în lumea lor imaginară, complet rupți de realitate. Până la urmă, despre asta e vorba în pornopatriotism. Despre întreținut fantezia și atât. Iar din punctul ăsta de vedere, și-a atins scopul. Banii  nu se vor strânge și pornopatriotarzii vor avea o dovadă nouă că i-a furat istoria și nu e vina lor. Ei au încercat. Ca Ștefan cel Mare și Burebista. Dar a dracu’ istorie nu ține cu noi.

45R21525235

 

 

***

Publicitatea e dușmanul tău

Stau de vreo două săptămâni într-o bulă de treburile mele și mă doare la bască de pseudoregina Ana și bășiții care deplâng moartea sportului românesc la olimpiadă, de parcă ajuta pe cineva să fim medii la sport și ultimii de pe continent la restul chestiilor. Lasă, măcar așa nu mai avem vârfuri mici și rare de care să ne agățăm când negăm realitatea.

În schimb o reclamă îmi tot apare pe Facebook și mă enervează.

papuci

CUM ADICĂ PAPUCI PENTRU OAMENI CARE NU POARTA PAPUCI? Ce e căcatul ăsta? Se poate purta cu șosete pentru oameni care nu poartă șosete? Că le-am luat de la magazinul pentru oameni care nu fac cumpărături și nu am la ce să le port.

Și ce tatuaje de cârnat hipster. Și de când e o chestie să îți sufleci pantalonii și să-ți arăți gleznele? Sunt gleznele ciolănoase și păroase de mascul ceva super secsi? Nu de alta, dar am și eu și nu știam că trebuie să le expun. Să vadă gagicile ce tibie osoasă am și să se umecteze masiv.

Ce minte de publicitar mediocru a căcat mottoul ăsta belit? Sunt sigur că a clefăit satisfăcut și a zis, „gata, am atins ținta de tineri edgy anti chestii. le spunem că vindem chestii pentru oameni care nu o ard cu chestii”. Aș vrea să-i dau niște muiță acestui cetățean. Am eu un organ fix pentru oameni care nu obișnuiesc să ia muiță.

//////////////////////////////////////////////////

În baie se află un balsam de păr L’Oreal. Nu o să îi fac poză că mi-e silă de ce scrie pe el. Insultă inteligența oricărui om și dacă nu era real, credeam că a photoshopat cineva eticheta, ca să facă mișto de industria de publicitate.

ULEI EXTRAORDINAR

Ăsta e subtitlul. Să știi clar că nu e un ulei obișnuit. E un ulei care și-a demonstrat capabilitățile la olimpiada de lucruri alunecoase, sau unde dracu’ se diferențiază uleiul ordinar de uleiul ieșit din comun.

Nou! ACȚIUNE SCALP + FIBRA CAPILARĂ

Spre diferență de restul balsamurilor care acționează doar pe scalp sau doar pe fibra capilară. Slavă domnului că în 2016 a apărut unul care le face pe amândouă! Știți ce mai acționează asupra scalpului + fibra capilară? Apa! Și absolut orice îți torni în cap. Că le atinge pe amândouă. Atingerea e o acțiune.

o textură ultra cremoasă îmbogățită cu 6 MICRO-ULEIURI DE FLORI RARE EXTRAFINE

totul e ultra. totul e extra. e îmbogățit, e rar. Au angajat o echipă de olimpici și telepați modificați genetic să descopere uleiurile alea. Care nu-s uleiuri obișnuite. Sunt microuleiuri. Făcute de pitici și turnate dintr-un degetar în altul.

ULTRAFIN ȘI UȘOR

Spre diferență de balsamul în care te zgârii și care îți fracturează trei degete de la picioare când îl scapi, de greu ce e.

TEXTURĂ FONDANTĂ IRIZATĂ

M-am gândit mult la asta. Cred că se referă la faptul că smecleul din el e albicios și sclipicios, de pacă tocmai ți-ai dat drumul între țâțele unei dansatoare la bară și se scurge cu tot cu machiajul de corp.

CATIFELARE INFINITĂ

catifelare până la sfârșitul timpului. Soarele se va face gigantă roșie, apoi pitică albă, apoi supernova, răzând planeta asta mizerabilă și sistemul ăsta solar din galaxie, care se va intersecta cu alte galaxii, universul se va răci până la oprirea mișcării oricărui atom, dar părul tău va fi încă catifelat.

STRALUCIRE EXCEPȚIONALĂ

Aș zice ultraexcepțională chiar.

FLUIDITATE SURPRINZĂTOARE

DE UNDE PULA MEA A APĂRUT TOATĂ FLUIDITATEA ASTA. CINEVA SĂ-MI SPUNĂ CHIAR ACUM CĂ NU ÎMI PLAC SURPRIZELE.

DESCURCARE PERFECTĂ ȘI SUPLEȚE DESĂVÂRȘITĂ

totul e la superlativ. totul e la maxim. totul e frontiera finală a capacităților fizicii. nu se poate mai suplu, mai catifelat, mai perfect, mai extra, mai ultra, fără să încalci legile fizicii și să strici realitatea. În același timp, nimic nu zice nimic clar. Nu se afirmă nimic. Totul e vag, din cuvinte care sună frumos și periază publicul, fără să spună nimic.  E ca discursul lui Donald Trump.

–/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/––/-/-/-/–/-/-/-/-/-/

Publicitatea e dușmanul tău

Bănuiesc că există și oameni deștepți în publicitate. Dar majoritatea  sunt niște idioți notorii, care umblă în cercuri mici de idioți publicitari, se periază reciproc, se aplaudă cât de creativi sunt, apoi trântesc aceleași reclame care arată exact la fel, pentru că vin din aceeași bulă de autosuficiență ruptă de realitate în care se îngrămădesc toți publicitarii să-și miroasă bășinile. De-aia toate reclamele sunt cu hipsteri și pentru hipsteri, inclusiv alea la produse pentru gospodari. Gen bere și vopsea. Și de-aia majoritatea reclamelor  sunt extraordinar de proaste, romglezite, hipsterite și de-a dreptul retardate. O mare de bărboși cu pantaloni strâmți și coșuroase cu breton fac reclame de căcat, apoi își mișcă fizicul ofilit să sugă o bere artizanală la terase ascunse pe care le știe toată lumea și să se aplaude reciproc.

Bănuiesc că există și oameni cinstiți în publicitate. Dar majoritatea sunt niște ticăloși care vând produse în care nu cred. Produse care uneori n-au nici un efect. Folosesc tehnici ieftine de limbaj pentru a face nonafirmații din cuvinte frumoase despre căcaturi inutile. Bagă pe gât proștilor minciuni, diversiuni și exprimări vagi din care fraierul poate înțelege că produsul ăla face ceva, deși nu face nimic. O fi publicitatea motorul capitalismului, dar când produsul pe care îl vinde e placebo, dezinformare sau cu efecte nedemonstrabile, publicitatea e complice la a trage lumea în jos. În a consuma resurse pe nimic. La vândut speranțe și înrăutățit viața unor oameni naivi.

Știu că lucrez într-un domeniu dependent de publicitate. Știu că societatea funcționează deoarece proștii cumpără chestii de care nu au nevoie și asta e utilitatea publicității. Și că e parte din târgul tău cu media. Primești entertainment, primești și reclame. Ca om care lucrează în TV, mi se pare absolut normal.

Dar, din poziția de consumator, lucrurile sunt altfel Faptul că ăla are dreptul să-ți prezinte publicitate, nu înseamnă că nu trebuie să te ferești de ea. Publicitarul are doar un permis de vânătoare. Asta cumpără el. Nu dreptul de a te vâna. Dreptul de a încerca să te vâneze. Nu fi animal prost.

Cumpără chestii, apreciază reclamele bune, dar nu tolera reclamele mincinoase, retardate sau intrusive.

Știu. Le ignori. Le ocolești frumos și îți vezi de viață. Funcționează, să zicem. Dar e egoism. Pentru că reclamele alea  încă sunt acolo. Și dacă le ignori, ele tot câștigă. Puțin.

Ești doar un om, nu poți face multe, dar poți face ceva în lupta cu publicitatea. Și poți învăța ce fix de la ea! Sunt reclamele mincinoase, retardate sau intrusive cu tine? Fii și tu la fel cu ele!

Comentează pe site-ul unde vezi reclama. Spunele ălora ca fac o publicitate de căcat și că sug pula la cai morți. Fii la rândul tău mincinos, retardat și intrusiv cu ei! Deranjează-i, enervează-i, făi să se simtă de căcat cu slujba lor jenantă de a trage lumea în jos vânzând prost lucruri proaste. Vezi cine a făcut clipul, de la ce agenție e și dă-i un mail în care să îi spui că o să o dezgropi pe mă-sa și o să faci sex cu ea.

Vorbesc serios. Publicitarii care aruncă în public cu reclame de rahat trebuie hăituiți. Agresați. Umiliți. Și ăia care fac reclame de căcat, și produsul de căcat și platforma de căcat unde e urcată reclama. Toate cele trei laturi ale publicității trebuie agresate în egală măsură în care agresează și ele publicul. Pentru că hipsterașii ăștia, în bula lor mică, chiar cred că fac ceva mișto. Că meseria lor e nobilă și ei sunt oameni cool, nu vânzători de căcat. Dacă nu intri peste ei să îi deranjezi, o să trăiască perfect convinși că sunt oameni faini și utili.

Dă foc la panouri publicitare la colonehelp. Vorbesc serios. Detoxifierea nu există din punct de vedere științific. Produsul ăla e o minciună. Du-te chiar acum și dă foc la panouri publicitare!

Da, bine, n-ai sânge în ouă, știu. Atunci măcar agresează publicitari pe net. Știu, o să zici că îi doare la bască și șterg comentariile, dar nu e chiar așa. Puța aia angajată pe social media o să citească și o să se mâhnească, o să zică șefului. Poate dacă urli la ea isteț, o să și plângă puțin. Ține minte că ai de a face cu sub oameni. Ori niște idioți care nu își dau seama ce fac, ori niște ticăloși cărora li se pare absolut rezonabil să deranjezi sute de mii de oameni, dacă pe fiecare în parte îl deranjezi foarte puțin.

Publicitatea e dușmanul tău și o să fie dușmanul tău toată viața. Dacă doar o ignori, o să devină doar din ce în ce mai mincinoasă, mai retardată și mai intrusivă. E datoria ta de cetățean să împingi înapoi. Să îi deranjezi prin orice mod poți pe oamenii din industria deranjatului altor oameni.

Și e super distractiv. Eu mereu pe WC urlu la coachi și traineri care-și plătesc reclame pe facebook. Le zic că-s șomeri șarlatani care încearcă să găsească proști care să-i plătească pentru gargară motivațională și că nu e prea târziu să lase asta și să se apuce de o meserie serioasă. Că îi strigă destinul de strungari. Țip la toate căcaturile naturiste, pseudoștiințifice și de medicină alternativă că s-au strâns acolo toți repetenții să tragă concluzii simple, pentru că biologia de clasa a V-a a fost prea complicată pentru ei și au ajuns la maturitate fără să înțeleagă cum funcționează natura.

Oprește-te la prima reclamă cretină pe care o vezi pe net și ia-le morții în ștangă și ălora de au făcut-o, și ălora de au urcat-o și ălora care au produsul. Fă-o într-un fel în care să vadă ăia. Nu o să schimbi nimic, probabil, dar nu îi lăsa pe oamenii ăștia să se simtă bine în pielea lor. Nu au dreptul ăsta. L-au pierdut când s-au hotărât să tragă lumea în jos cu reclamele lor deranjante. Să depună efort ca să te ignore, la fel cum depui și tu efort să îi ignori pe ei. Fă-o pentru o lume cinstită.

***