Cred că toată treaba aia cu Cenușăreasa a fost o minciună elaborată ca să acopere o diaree. Ca orice fată deșteaptă, Cenușăreasa s-a prins că o minciună, cu cât e mai absurdă, cu atât e mai plauzibilă. Pentru că mintea omului simplu se gândește că dacă ar fi vrut să mintă, ar fi folosit o variantă mai simplă de minciună.

Oricum, tot timpul trebuie să alegi o minciună din care să nu pară că a fost vina ta. Spre exemplu, dacă intârzii la muncă că ești leneș și nu te-ai trezit la timp:

1. Zici că nu ți-a sunat ceasul. – vina ta, trebuia să faci să sune ceasul.

2. Ai prins aglomerație oribilă. – vina ta, trebuia să știi că e aglomerat și să pleci mai devreme.

3. A fost o defecțiune electrică în bloc și ți-a luat mai mult să te pregătești pe întuneric. – nu e vina ta, dar pare o scuză inventată, că e prea banală.

4. A sărit în fața taximetristului un cal și a trebuit să dai declarații la poliție despre un cal mort și un țigan care a bătut un taximetrist – nu e vina ta și sună destul de absurd încât să n-aibă cum să fie minciună. Nimeni nu e atât de cretin încât să inventeze asemenea poveste. Deci automat e adevărată! AVEM UN CÂȘTIGĂTOR!

Pe bune. Eu întârzii profesionist la orice din univers de când sunt. Știu ce vorbesc.

Exact așa și cu Cenușăreasa. Să presupunem că la 12 noaptea a tăiat-o o căcare incredibilă. Nu putea să se cace acolo, că nu avea genul de rochie care să-ți permită să te caci fără să te murdărești pe volănașe. Așa că a trebuit să dispară brusc acasă.

Fiind o lady, nu putea să îi spună prințului că a tăiat-o căcarea. O lady face în așa fel încât nimeni, niciodată nu trebuie să bănuiască că ea se cacă. Evăr. Anusul ei trebuie să pară făcut doar pentru penetrări timide, cu degetul mare.

Nu putea să-i spună că a uitat ceva pe foc. Era minciună clară. Nimeni nu uită ceva pe foc. Se prindea ăla că de fapt ea vrea să se cace.

Așa că a inventat toată treaba aia cu pantoful și zâna și dovleacul de la 12 noaptea, pentru că e o poveste atât de absurdă încât un om normal n-ar inventa-o, ca să explice diareea și să pară o lady în același timp.

Are sens, nu?

Bun. Vor ăştia să cureţe câinii maidanezi de pe străzi şi voi sunteţi împotriva acestui lucru. Vă căcaţi pe voi cu spume la gură, alergând indignaţi în cercuri că e un măcel, că e inuman, că nu se poate aşa ceva.

Vă rog să vă daţi puţin jos de pe piedestalul de martirism etic autosuficient de pe care v-aţi urcat fără să vă roage nimeni, să trageţi nişte aer în piept, să nu mai daţi ochii peste cap ca demezele ofuscate, şi să tăiaţi sonorul două minute, cât vorbesc şi eu.

Bun. Sunteţi gata?

.

.

.

Salut. Aţi mâncat porc, vită sau oaie în ultimii ani şi vi se pare normal, dar vă ofuscaţi dacă cineva vrea să omoare maidanezi? În acest caz sunteţi nişte ipocriţi cretini care merită împuşcaţi în gât. Sărim peste găini şi peşti, că-s animale retardate. Le faci un bine dacă le spinteci. Dar oaia, vaca, şi porcul, sunt nişte mamifere la fel de drăguţe, inteligente, sufletiste şi iubăreţe ca şi câinii. Mai ales porcii. Sunt demonstrat mai inteligenţi decât câinii. Au un intelect apropiat primatelor şi un porc matur depăşeşte în gândire, percepţie de sine şi înţelegere a universului un copil de 3 ani.

Singura diferenţă între porc şi câine e că porcul e gustos, şi câinele nu.

Şi dacă diferenţa asta ţi se pare în aşa hal de esenţială încât să fii OK cu jumărul dar să se umfle guşa în tine când zice cineva de eutanasiat câini, meriţi bătut cu scaunul peste muie.

La fel cum e o nevoie umană să arunci şorici sub nas, e o nevoie la fel de umană să nu calci în rahat de câine şi să nu te latre o potaie când te poticneşti beat spre casă.

Şi am scăpat simplu şi logic de 95% dintre indignaţi. Au rămas doar vegetarienii. Ei bine, părerea lor nu contează. Dacă nu mănânci carne eşti un animal ierbivor, sub mine în lanţul trofic, deci automat 1. nu îmi pasă de părerea ta şi 2. te-aş face pe grătar şi mânca fără nici o mustrare de conştiinţă.

Tot aud argumentul ăla imbecil: că există o firmă SF, care se cheamă Protan şi e plătită la kil la eutanasiere. Şi omoară doar câinii mari iar căţelele le lasă vii ca să se împuieze, să aibă o recoltă bună şi la anul. De acord, dacă schema asta piramidală cu câini există, deşi mie mi se pare prea SF să fie plauzibilă, e o agerime nesimţită făcută să sugă bani de la buget.

Dar asta nu înseamnă că nu trebuie omorâţi maidanezii. Înseamnă doar că soluţia actuală de omorâre a lor e proastă. E ca şi cum ai afla că ăia de la şaormeria din colţ pun căcat în kebab şi ai deduce că soluţia e să te laşi de mâncat. Nu. Soluţia e să găseşti un loc cu kebab fără rahat în el.

Şi dacă vă roade compasiunea, luaţi-l pe Azorel în casă şi ţineţi-l în baie. Să îi strângeţi voi căcatul şi să-i suportaţi lătratul, dacă tot îl iubiţi aşa de mult.

S-au trezit toţi hipioţii nespălaţi din ONG-uri că se bagă ei să-i strângă, să-i spele şi să-i hrănească drăguţ şi uman. Hai, nu, zău? Dacă puteaţi să faceţi asta, o făceaţi până acuma, nu vă trezeaţi fix în ultimul moment.

E foarte uşor să o faci pe pilonul etic şi moral într-o problemă, când acea problemă nu e a ta, ci a altora, şi când nu ai ridicat nici un deget petru a face ceva.
Sper să vă atace un urs polar, să fie 10 poliţişti cu pistoalele pe capul lui şi eu să ţip că ursul ăla pe mine nu mă deranjează, e foarte drăguţ şi pufos şi ar fi un barbarism inacceptabil să fie omorât.

Şi da. Scoteţi-vă capurile din cur. Câinii maidanezi sunt o problemă.

Apropo, ziceţi mersi că am fost domn şi nu am început cu argumentul ăla că „De obicei apărătoarele maidanezilor sunt femei trecute de 30 de ani, fără copii şi mult prea jos în scara socială ca să aibă speranţa de a procrea cu vreun mascul acceptabil vreodată. Şi proiectează dragostea aia matern-protectivă, care e instinctual acolo şi trebuie să se manifeste într-un fel, pe potăile din faţa blocului, că-s neajutorate şi cu ochii mari şi umezi. Nu am de gând să-mi construiesc societatea în jurul nevoilor subconştiente ale ovarelor unor femele beta, universal nesemnificative.”

Vuieşte presa cu un muget prelung, de vacă blocată în sârmă ghimpată de scandalurile sexuale cu elevi zilele ăstea. Că un cocalar jenant, prof de sport la Jean Monnet i-a făcut un tuşeu rectal cu falusul unei cuviştine de 17 ani de acolo şi n-ar fi prima. Că un profesor de muzică de nuştiuunde şi-a învăţat elevele să cânte la flaut de piele, etc. O armată de giboni cu fruntea mică, salariaţi în presă cu ceva sub leafa medie a unui şaormar întorc problema agramat, pe toate părţile în orice se pune a fi media.

Şi când citesc chestiile ăstea, toţi oamenii de peste 25 de ani sunt indignaţi. Că îs puştoaicele curve. Că sunt ăia nişte labagii perverşi care profită de naivitatea unor maimuţe proaste. Nu contează care-i unghiul din care văd problema, oamenii sunt indignaţi.

Şi vă spun eu de ce.

Nu că puştani se fut, ci că puştani se fut şi ei sunt excluşi

Să vă explic mai clar.

Orice muiere de 25+ ani e indignată de curviştinele ăstea mici care de la 12 ani sug pula prin baia şcolii. Ce nesimţite! Nu de alta, da’ şi ele ar fi vrut să dea de gustul pulii la 12 ani. Să o molfăie pe toate părţile când chiuleau la ora de cultură civică. Ce, nu erau şi ele curioase? Da’ erau ALTE VREMURI DOM’LE! Nu puteai pe atunci să sugi o pulă aşa, doar din curiozitate, că zicea tot liceul că eşti curvă. Că altfel era părerea generală atunci. Acuma de prin clasa a 7-a se suge şi se fute organizat, în masă, toată lumea cu toată lumea şi nimănui nu i se pare deplasat. Şi ăstea mai mari normal că simt că şi-au ratat copilăria. Că au pierdut în medie vreo 5 ani de supt şi futut fără măsură şi obligaţii şi au intrat direct în faza relaţiilor serioase. Că unui tip care-i acuma de 18 ani, i se pare normal ca o tipă de vârsta lui să şi-o fi tras-o cu 5-10 tipi până acuma, că na, şi el şi-a tras-o cu jumătate de clasă. Da’ lu’ unu de 30 de ani dacă-i zici că ţi-ai tras-o cu 10 zice că eşti curvă. Şi nu e corect!

Orice tip de 25+ ani citeşte şi se gândeşte: „Să-mi bag pula, trebuia să mă fac prof de sport”. Nu de alta, da’ simţi aşa, că e o piaţă de puştoaice fragede de 15 ani care se fut în draci pentru că au impresia că asta le face mature şi sunt extrem de uşor de impresionat. Dacă ai 20 de ani, deja în ochii lor eşti un tip rafinat cu experienţă de viaţă, şi dacă ţi-o sug deja le faci tu lor un favor. Dacă aud că ai carnet de conducere şi salariu deja se cacă pe ele de impresionate ce sunt. Şi absolut orice le sugerezi şi le propui, nu prea te refuză, că eşti mare şi ştii tu mai bine. Pentru că oricum ai socoti, un tip de 25 de ani, oricât de cretin şi urât ar fi, tot e mai interesant decât unul de 17 ani. Pentru că are 8 ani în plus de experienţă de viaţă cu care poate pulsa. Şi se şi bucură şi ele de asta. Că acu 15 ani dacă se ducea una de a 9-a să zică în clasă, la colege, „fată, m-a futut în cur unu’ de 25 de ani aseară”, râdeau toate de ea că-i curvă. Acuma o invidiază că-i atât de matură şi rafinată încât se uită ditamai masculii la ea. Problema e însă că nu nimereşti în anturaj comun cu fetele ăstea de 15 ani cu deschidere de orizonturi la orizontală. Când ai 25 de ani pur şi simplu n-ai cum să cunoşti oameni de 15. Nu poţi să te duci în faţa liceului şi să te bagi în seamă aiurea, ca un dubios. Şi de-aia îs indignaţi masculii de toată treaba asta. Că dacă eşti profesor deja ai o intrare făcută în lumea asta magică unde găurile sunt mai strâmte ca nara iepurelui şi pizda încă mai miroase a lapte. Şi fraieru’ ăla de profesor de sport are, şi ei n-au. Şi nu e corect!

Complet fără legătură cu cele de mai sus: Ofer meditaţii la limba română, engleză, psihologie şi absolut orice căcat mai vreţi voi la eleve clasele 7-11. Gratis. Rog seriozitate. Fără grase.

E 8 dimineaţa şi aerul geros anesteziază ochii injectaţi. Un rahat de câine încă abureşte în gerul dimineţii. Cineva, cel mai probabil în decursul zilei de azi, o să-şi prindă şiretul între el şi talpa bocancului. O să fie hazliu. Un zâmbet apare sub ochii injectaţi. Dar cineva n-a ieşit să vadă un rahat de câine. Cineva a ieşit pentru că, al treilea simptom, după ochii injectaţi şi amuzamentul găsit în lucrurile simple, ca rahatul de câine, e o poftă irezistibilă.
Cineva a ieşit să-şi ia un iaurt cu caise.

E 8 dimineaţa şi vânzătoarea de la magazin cască de parcă e la olimpiada de expus plombele şi vrea zece. Ratează aterizarea. O babă se uită în galantar fix. Nu se uită, studiază. Ca un copil fără bani la raionul de jucării. Să vadă cu ce cârnaţi o să se bucure babele mai bogate.
Cineva s-a dus la muzeu.

E 8 dimineaţa şi un cetăţean cu o sacoşă de pânză se mişcă. E extrem de cetăţean. Pluovăr gri – de cetăţean – peste cămaşă, costum gri. Are şi bască de cetăţean. Şi ura aia în priviri, de cetăţean căruia i se pare că faptul că unii oameni nu sunt cetăţeni şi doar au ieşit să-şi ia un iaurt de fructe e un afront personal.
Cineva se duce la muncă.

E 8 dimineaţa şi ambulanţa e parcată strâmb în faţa blocului. Două babe în halat se uită urât la ea. Dacă ambulanţa ar vorbi, ar spune „data viitoare vin după voi, aţi căcat băţul!”. Şi babele ştiu asta. Nu le prosteşte privirea inocentă, cu farurile mari, ale ambulanţei. Ştiu ele clar ce are în cap şi de ce a venit.
Cineva s-a dus de tot.

E 8 dimineaţa şi duduia tropăie agale, crăcănat, pe nişte tocuri care au toată intenţia şi voinţa să ascundă faptul că are curul mare şi picioarele scurte şi groase, doar că nu dispun de capacităţile necesare. Fusta e prea scurtă pentru dus la muncă, machiajul prea strident şi bluzoaca aia, făcută să împingă ţâţele în sus, ca să distragă atenţia de la curul ăla mare, în complicitate cu tocurile, mult prea incomodă să munceşti în ea.
Cineva se întoarce de la futut.

Era anul trecut o campanie cretină pe Facebook, între pizdele proaste, care spunea cam aşa: „Scrieţi un status despre unde vă place să vă lăsaţi poşeta. Fără nici o explicaţie. Gen <<Îmi place pe divan>>. E pentru cancerul la sân!”

Şi pizdele au făcut chestia asta. Evident, nu se menţiona nimic de cancer, nu informa pe nimeni de nimic. Nu împingea universul în nici o direcţie, nu strângea nici un ban, nu realiza absolut nimic. Dacă nu ştiai despre ce e vorba (absolut toată lumea în afară de ele, că trebuia să fie secret scopul), te uitai ca curca-n beci la mesaj şi te întorceai la berea ta.

Şi pizdele se simţeau bine că au ajutat cancerul. Ba nu. L-au oprit sau ceva. Nici ele nu ştiau clar de ce, dar simţeau aşa, în pizda lor, că au făcut o faptă bună.

Anul ăsta, aceeaşi campanie doar că de data asta, trebuiau să spună că pleacă x luni în ţara y. Unde x e ziua naşterii şi y o ţară aleator asociată cu o lună. Gen martie – Franţa, sau ceva.

Aşa că tot Facebook-ul era plin de mesaje de genul:

„Plec în Olanda pentru 12 luni :)”

Făcea chestia asta ceva cancerului de sân?
Nu.

Avea cea mai mică legătură din univers cu cancerul de sân?
Nu.

Simţeau toate pizdele proaste că au făcut o faptă bună şi au ajutat umanitatea mai ceva decât Maica Tereza?
Absolut!

Dragi pizde care fac lucruri fără sens doar din cauză că aveţi impresia că ajută vreo cauză nobilă,

care puneţi poze cu balene omorâte, să vedem noi sânge şi spintecăciuni cu mesajul „ajutaţi balenele!”, fără a lăsa o adresă a oamenilor responsabili, să trimită măcar scrisori de protest cine se simte,

care băgaţi poze cu copii diformi şi mesajul „acest copil s-a născut cu cur pe faţă, ajutaţi-l!”, fără numele individului, un număr de cont sau orice altceva,

care sunteţi atât de proaste încât nu observaţi că prin ce faceţi voi nu ajutaţi pe nimeni cu absolut nimic, şi nici nu vă pasă în mod special. Că scopul nu e ăsta. E să vadă prietenii virtuali ce fire sensibilă şi atinsă de cruzimile vieţii sunteţi voi,

SPER SĂ FACEŢI CANCER.

Dar nu de sân. Că poţi să faci copii şi fără o ţâţă. Cancer de ovare. Să nu cumva să daţi genele de retardate şi generaţiei următoare.
Dar înainte de a muri aş vrea să

Îmi sugeţi pula până la rădăcină, pentru a salva pădurile ecuatoriale.
Îmi gâdilaţi vârful penisului cu amigdalele, pentru a opri braconajul de sturioni.
Faceţi gargară cu testiculele mele pentru a proteja câinii maidanezi de la eutanasiere.
Îmi sugeţi pula de parca viaţa voastră ar depinde de asta pentru pace în univers.

Şi voi, dârlăii care râdeţi acuma. Râdeţi degeaba. Proastele ăstea sunt femeile voastre. Într-o zi o să vă întoarceţi acasă de la muncă şi o să mă găsiţi înfipt până la coaie în curul prietenei voastre. Şi ea cu ochii ăia inocenţi, de vită cretină, o să se uite spre voi şi o să zică:

„Iubi, nu e ceea ce crezi! E o campanie pentru ajutorarea copiilor orfani din judeţul Brăila!”

.

.

Trimite acest mesaj  la toată lista te de messenger, toţi prietenii de pe facebook şi pe mail la colegii de muncă pentru a ajuta pisicile cu leucemie!