Există multe chestii pe lumea asta care mă enervează. Cum ar fi salata de vinete, opinia generală că toţi bebeluşii sunt drăguţi sau femeile care spun că vor un bărbat care să le facă să râdă. Sunt odios de hazliu dar în viaţa mea nu am futut cu umorul. Nu a existat femeie care să stea cu mine pentru că o fac să râd. Desigur, ajută la agăţat, la destins atmosfera dar mai departe de atît umorul este la fel de relevant ca culoarea ochilor şi mirosul băşinilor. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre două sintagme pe care de obicei le folosesc cretinii fără argumente după ce te oboseşti să le explici de ce nu au dreptate şi de ce ar fi decent să se sugrume cu mâna lor ca să scutească lumea de gândirea lor suferindă.

Am să îmi adresez discursul unei persoane ipotetice feminine pentru că mă excită mai tare să fiu violent verbal cu femeile decât cu bărbaţii. Cu bărbaţii mă bucură în pantalon să le dau un genunchi în gât direct.

„Asta e părerea ta!”

Atâta timp cât a venit din gura mea, a cui poate fi proasta satului? A lui Pazuzu ? Nu că nu am zis-o gutural şi rotindu-mi capul. Normal că e părerea mea. Dacă era părerea Papei, o auzeai din gura lui. Dacă era un citat, făceam nişte ghilimele în aer şi menţionam sursa. Încercai să sugerezi fin că nu e şi părerea ta? Deja ştiam asta, că de-aia am încercat să explic fin şi cu argumente logice că a ta nu e cea corectă! Faptul că argumentezi validitatea propriei păreri prin faptul că e a ta sugerează doar că la orele de logică din a 9-a sugeai pula prin baie sau cariera ta educaţională nu te-a purtat până pe culmile domoale ale începutului liceului pentru că a trebuit să te întorci la ţară să prăşeşti gulii cu faţa. Sau poate prin această frază încerci să sugerezi că mai există şi alte păreri în lume diferite de a mea. Normal că sunt! Doar nu crezi că eşti singura proastă din univers! Mai sunt şi alte proaste pe lumea asta! Nu eşti specială! Şi da, asta e părerea mea. Ştiu că mama ta te consideră specială. Şi aia e părerea ei. Părerea mea e că mama ta e o curvă proastă dar, repet, e doar părerea mea! Să nu existe confuzii!

Murder by death – a second opinion

“Gusturile nu se discută”

Bine atunci. Dar dacă mie mi-ar plăcea teribil să violez fetiţe de 11 ani în nara stângă, s-ar discuta? Ar fi tot o problemă de gust, nu? De ce ar trebui să se discute? Sau dacă aş simţi o plăcere deosebită şi neexplicată să o dezgrop pe bunică-ta, să-i tăbăcesc pielea feţei şi să îmi fac o pereche de chiloţi din ea în aşa fel încât să-mi iasă pula pe gura ei sfrijită şi coaiele pe găurile ochilor, s-ar discuta? Ar fi o problemă de gust estetic, că tu n-ai gusta din punct de vedere al modei chiloţii făcuţi de mine. Uite cum vine treaba. E dreptul tău să îţi placă ceva cum e dreptul meu să îţi spun că trebuie să fii un sac de cururi ca să îţi placă ce îţi place ţie. Ciorba de burtă? Problemă de gust. Femeile obeze? Problemă de gust. Orientarea politică? Problemă de gust. Religie? PROBLEMĂ DE GUST. NU! Nu e aşa! Nu există gust! Totul are o explicaţie logică! Există un motiv, o cauzalitate, o explicaţie pentru faptul că mie imi place ciclamul mai tare decât fuchsia şi ţie invers. Gusturile nu sunt nişte forţe ezoterice apărute din infinitul nedefinit şi pe care trebuie să le acceptăm aşa cum sunt. Au o cauzalitate iar faptul că alte tale diferă de ale mele înseamnă în principal că nu ştii ce e frumos în viaţă iar în plan secund că eşti o curvă proastă!

Botanica – matter of taste

Pentru început, doresc să repet sistemul de votare de duminica, sa va intre in cap.

Se ia o tuşieră.
Se intră cu tuşiera în buzunar la vot.
Se lasă ştampila din mână.
Se scoate pula, se dă prin tuş şi se pune pe băsescu, antonescu, geoană şi oprescu.
Restul sunt prea nesemnificativi să îţi întinezi pula cu ei.
Dacă eşti femeie desenezi o pulă cu pixul, altă soluţie n-am.

dar pana atunci

Fiind un guru al modelelor în viaţă, mă tot întreabă cetăţeanul neinspirat cu cine să voteze. Aşa că mă simt obligat să o ard serios vag, pe acest subiect, ca să ştiţi şi voi ce să faceţi cu ştampila.

Să analizăm opţiunile.

1.Băsescu. Băsescu nu mă atinge cu nimic. Mă lasă complet rece. Nu îl urăsc nici nu-l simpatizez. Nu l-aş vota dar nici nu aş vota pe cineva doar ca să nu iasă Băsescu. Votul negativ mi se pare cel mai scârbos compromis. E ca şi cum ai ajunge la pârnaie şi i-ai suge pula colegului imens de celulă ca să te scutească de futat în lorgean. Cea mai cruntă specie de cretini e cea care votează cu X ca să nu iasă Y. Nu o să votez Băsescu şi nici nu o să votez împotriva lui Băsescu. Prefer un vot nul decât să votez Băsescu.

2. Antonescu. Sincer, chiar aveam de gând să-l votez pe ăsta. Pletos arogant de la Tulcea, ca şi mine. Dar are două fraze mici care m-au deranjat. Sloganul „scoatem România din criză” îmi insultă inteligenţa. Nu poate preşedintele să scoată ţara din criză cum nu poate să o scoată din sistemul solar. Nu e de competenţa lui. Criza nu este o criză naţională. E una mondială. Nu avem cum să ieşim din ea decât o dată cu restul lumii. Şi chiar dacă am avea, NU E DE COMPETENŢA LUI. Trebuie să fii un cretin care nu ştie care-i rolul preşedintelui să crezi o asemenea prostie. Şi să îl votez pe ăsta e ca şi cum aş crede prostia. A doua chestie fabuloasă e sloganul lui „revoluţia bunului simţ”. El. El. Un arogant chiulangiu care nu făcut nimic în parlament decât să ia oamenii la pulă. El are „bun simţ”. Cel mai nesimţit om din politică (dacă excluzi retarzii gen Vadim, becali etc) vrea „bun simţ”. Nu mă deranjează că e nesimţit. Îmi plac nesimţiţii. Şi eu sunt. Mă deranjează ipocriţii.

3. Geoană. E o regulă de aur: Niciodată PSD. Poate să vină şi Iisus a doua oară, dacă vine din partea PSD-ului nu o să-l votez.

4. Oprescu. Oprescu e o glumă. Ca primar al Bucureştiului tot ce ţin minte să fi făcut el e să fi spus SF-uri cu autostrăzi suspendate, cel mai mare cârnat din lume şi cea mai mare adunare de moş crăciuni. Cred că dacă ar ajunge preşedinte ar aduna şi mai mulţi moş crăciuni şi ar face un cârnat şi mai mare. Nu am nevoie de aşa ceva.

Deci toţi 4 sunt de căcat. Să stai acasă nu protestezi nimic, doar demonstrezi că eşti leneş. Soluţia este mai jos.

Se ia o tuşieră.
Se intră cu tuşiera în buzunar la vot.
Se lasă ştampila din mână.
Se scoate pula, se dă prin tuş şi se pune pe băsescu, antonescu, geoană şi oprescu.
Restul sunt prea nesemnificativi să îţi întinezi pula cu ei.
Dacă eşti femeie desenezi o pulă cu pixul, altă soluţie n-am.

Nu e nicio glumă. Eu o să pun pula pe toţi 4. Super serios. Vă recomand să faceţi la fel. Ăsta e protest faţă de clasa politică, nu statul acasă. Duminica vin cu poze cu faptul. Va astept si pe voi cu poze.

Era o noapte de vară. Ţin minte clar anul că era ăla cu eclipsa, 1999. Abia îmi luasem carnetul. Nu vreau să îmi justific teribilismul. Nu e nimic justificabil. Eram beat, arogant şi prea plin de mine să îmi pese.

A sărit din nimicul drumului întunecat de ţară, prea repede să pot să pun frână. S-a învolburat pe capotă, frângându-se târât pe şoseaua din spatele meu. Am întors şi am coborât. Inima mi se crăpa de coaste. Era încă vie. Abia. Ţigancă bătrână, uitându-se cu ură şi speranţă în acelaşi timp la mine. Se vedea clar că nu va supravieţui. Abia mai respira, o dâră de sânge scurgându-i-se din gura zdrobită. Gândul odios, concluzia inumană mi s-a strecurat rapid în minte. Eram tânăr şi prost. Dar eram tânăr. Nu se merita să îmi stric toată viaţa pentru o greşeală. O singură greşeală. Un căcat de greşeală. Răul era deja făcut. Nu aveam cum să o ajut cu nimic, chiar dacă aş fi sunat pe cineva. Nu o ajuta cu nimic să îmi stric eu viaţa.

Nu mă văzuse nimeni. Am luat-o de mâini şi târât-o în lanul de păpuşoi. Horcăia a moarte. M-am întors şi am plecat.

-Mă laşi aici? scuipă o întrebare, printre dinţii rupţi ţiganca bătrână.

Nu am zis nimic. Am mers în continuare spre maşină. Şi atunci un foşnet undui din frunzele de porumb. Un vânt tânguit se ridică din pământ şi îmi ţiui în urechi. Şi vocea ei cârâi puternic, cu ecou:

- Blestemat să fii! Târâtură fără suflet! Te blestem ca peste zece ani, în orice bar ai ajunge, oricând la orice oră să cânte Michael Jackson! Poate să fie de rockeri, poate să fie de manelişti. Dimineaţa, seara, weekend, nu o să conteze! În orice cârciumă, bodegă, bar, bombă, dugheană, restaurant, cămin cultural sau autobuz cu casetofon vei intra, inevitabil va cânta Michael Jackson! Nu o să poţi să bei o bere fără să-l auzi pe Michael! Blestemat să fii!

M-am întors spre ea, furibund. Ochii îii luceau roşiatic, ca jarul când se stinge. Am răcnit râzând.

-Babă proastă! Nu îmi imaginez un context socio-cultural în care să fie plauzibil blestemul ăsta al tău peste fix zece ani! Taci! Taci şi mori!

M-am suit în maşină şi am condus până s-a terminat benzina. Deja eram convins că a trecut şi că am scăpat. Şi de ea şi de blestemul idiot.

Crunt m-am înşelat.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place să mă uit la rahaturi.  Uneori când sunt beat sau plictisit sau o combinaţie de cele două dau drumul la televizor şi încep să caut rahaturi retardate la care să mă uit şi să râd. Dar nu orice tip de rahat retardat, gen Ciutacu sau OTV la care se uită şi râd neofiţii. Nuu, fiind un profesionist, caut rahaturi obscure. Şi care să mă uimească prin retardarea lor din prima. Şi aşa am dat accidental, de câteva ori în decursul vieţii mele absurd de lungi de „Stăpânul Fiarelor”(naţional tv momentan). Zis „BeastMaster” pe limba lui oficială adică canadiano-australiana, care e ca engleza doar că vorbită de oameni mai penibili.

A nu se confunda cu „BreastMaster” care sunt eu pentru că pot face orice sfârc de duduie să se întărească doar uitându-mă concentrat spre direcţia lui generală. BeastMaster e un serial despre un domn pe nume Dar, care este Stăpânul Fiarelor. Fiarele lui sunt doi dihori şi un tigru. Şi un vultur. El e stăpânul lor şi vorbeşte cu ele, deşi ele nu vorbesc înapoi. Dar ce îl face pe Dar hazliu neintenţionat este că 90% din serial (zic din cele 25 de minute în total cât m-am uitat în toată viaţa mea) nu face nimic decât să meargă printr-o pădure care seamănă izbitor cu aia de la Hanu Conachi îmbrăcat doar cu o piele peste peleu. Aş putea să fac şi eu serialul ăsta, filmat cu telefonul doar că n-am dihori, pectorali masivi şi chiloţi de piele.

Dar avea dihori mult înaintea lui Cătălin Botezatu, deci el e adevăratul trendsetter. Şi Dar mai are şi o măciucă sau gen. Un putregai alb cu care se bate. Sau molestează dihorii cu el. Dracu ştie. Ca să înţelegeţi mai clar, vă prezint această poză:

Şi pentru că un tip tăcut, pectoralos care aleargă prin pădure cu doi dihori şi un dildoi ce ar umple orice cur din lume nu era destul de ghei, producătorii s-au gândit să îi dea şi un prieten de tras la lorgean, pe Tao. Prima întrebare pe care ţi-o pui când îl vezi pe Tao e „unde pula mea au găsit ăştia un asiatic la Hanu Conachi?”. Că deja e evident că e filmat în pădurea de la Hanu Conachi, chit că scrie acolo Canada-Australia sau gen. Acest gheu (un gheu doi ghei) Tao nu face absolut nimic decât să vorbească prostii şi să nu aibă pectorali. Adică exact opusul lui Dar. Şi e atât de vizibil agasant încât chiar îţi vine să TE UIŢI la serial în speranţa că Beastmasteru o să îi fută o stalagmită în gură ca să tacă din faţă. E Atât de enervant de zici că e francez.

Deja în acest punct, sincer, am pierdut mai mult timp din viaţa mea scriind despre acest serial decât am pierdut uitându-mă la el. Pur şi simplu este atât de fascinant şi îndestulător în acelaşi timp.

Şi mai e şi Curupira. Care are un nume hazliu. E bună gagica ea aşa, da mie mi-ar fi ruşine să urlu după ea într-un bar „Fă Curupiro, când te întorci de la căcăştoare adă şi mia decât o bere!”. Deşi la un sex i-aş zice „Fă Curupiro, cre-că-ţi rup curu în tine, fă! O să facă căcatu-n tine ca limba-n clopot!”. Curupira face împachetări cu nămol.  Dacă vreţi să o vedeţi fără nămol, e aia Claire din LOST. Personal îmi place mai tare cu nămol însă. Ridin’ dirty.

Şi mai e şi regele Zad. El are o lingură cu ţepi.

Dar cel mai şi cel mai hazliu personaj şi motivul pentru care m-a, rîe… eh.. vă zic data viitoare. Când ne dăm pe Youtube prin analele televiziunii australiene. Dar hai că vă dau un indiciu. E ăsta.

Pe biroul meu de la muncă se află această minunăţie primită acu’ câteva luni de la o fană.

Nu. Nu e photoshop.

Zaptacular!

E deja clar că dacă moare cineva interesant sau cineva într-un mod interesant, lumea o să câştige bani din asta. O să scrie despre, o să facă filme, o să-şi dea cu părerea. O să dezgroape un unchi obscur care să spună că mortul când era mic se căca în palmă şi o clarvăzătoare care o să prezică că fantoma ne urează bucurie.

Problema e că înainte se păstra un timp respectabil de ani de la crăpăciunea decesatului, până la folosirea hoitului ca strategie de marketing. Dar acum timpul ăsta e din ce în ce mai scurt. Spre exemplu, de la unşpe septembrie au trecut doar vreo 5 ani până s-au încumetat unii să facă film. De la Michael Jackson au trecut doar câteva luni şi acuma ţopăie prin cinematografe, făcând bani pentru oameni care mai trăiesc. Băieţii de la Antena 3 au reuşit un record şi l-au dat mort pe Gheorghe Dinică deşi omul încă mai mişcă.

Aşa că m-am gândit eu, ca posibil viitor faimos, dacă tot e să profite cineva de moartea mea, DE CE N-AŞ FI EU ĂLA? Nu ? Dacă tot se scrie preventiv, din timp de moarte, de ce să nu scriu eu despre propria mea moarte şi să scot bani din ea cu mult înainte de a muri? Cine e mai în măsură să profite de hoitul meu, decît proprietarul hoitului meu, adicătelea eu? Aşa că am scris de pe acuma un articol scurt despre moartea mea:

Astăzi, 25 Decembrie 2184 s-a stins din viaţă… cîcat cu metaforele ăstea… o crăpat cel ce a fost Radu, la frageda vârstă de 199 de ani. Moartea a survenit, se pare, accidental, luîndu-l prin surprindere pe omul încă în putere. Cu o sticlă de vin într-o mînă, o sticlă de vin în altă mână şi o sticlă de vin între dinţi, Radu a ordonat unui pluton de 87 de prostituate să facă o piramidă de prostituate peste el. Se pare că a subestimat greutatea unei piramide de 87 de prostituate şi a fost stâlcit de viu. Împreună cu primul rând de prostituate şi al doilea care doar şi-a rupt coastele. Ultimele lui cuvinte au fost „sfinte cîcat!” după care a fost stâlcit de viu, câcatul ţâşnind din el ca pasta de dinţi din tubul de pastă de dinţi. Singurul lucru solid care a rămas din el a fost impresionanta pulă care, încă sculată, a rezistat greutăţii celor 87 de prostituate neîndoindu-se, ba din contra, perforând un plămîn prostituatei Gina de fix deasupra.

Stră-stră-stră-stră nepotul lui Radu, Radu Radu Jr. V-lea a spus pentru presă:

-Dă-l în pula mea de hodorog odios. Bine că a murit! A futut-o pe nevastă-mea! Ăla micu al meu s-ar putea să nu fie fii-mio ci de fapt stră-stră-stră-unchiul meu. Îţi dai seama ce de căcat e să-ţi creşti stră-stră-stră-unchiul în loc de copil?! Şi nici nu mi-a lăsat nimica. Din toţi banii şi-a făcut o rachetă de aur în formă de cruce cu care să fie trimis spre soare! Moşu’ dracu’!

Nu înţeleg de ce la baie în Silver Church la masculi scrie „gentlemen”. Ca să mă facă să mă simt prost când mă piş în chiuvetă, sau ce?

Dar cel mai tare nu înţeleg cum de a avut Ştefan Bănică ŞAPTE concerte de crăciun sold out la sala palatului anul trecut. Cine sunt aceşti oameni ? Cui îi place Ştefan Bănică? Unde trăiesc aceşti oameni? Cum arată? Sunt umani? Ce om întreg la minte ar asculta Ştefan Bănică junior? Oare cunosc pe cineva care ascultă Ştefan Bănică în secret şi nu ştiu? Oare când asculţi Ştefan Bănică în secret, te şi fuţi în cur în secret? Sunt secrete combinate? Oare când te fuţi în cur în secret, ţi se face poftă de Ştefan Bănică?

Oare Ştefan Bănică, când se fute în cur în secret, cântă?

Nu înţeleg de ce când o prietenă vorbeşte de o prietenă de-a ei şi o întrebi cum arată acea personajă necunoscută începe „păi are ochii căprui, şatenă, e berbec”. Ce scrotu’ meu relevanţă au ăstea? Cu ce mă ajută să îmi dau seama dacă vreau să o fut sau nu culoarea ochilor? Până şi mărimea labiilor contează mai mult decât culoarea ochilor. Dacă-s mari ca nişte draperii pe pulă mă inhibă şi termin greu de zice aia că-s expert dar de fapt mă scârbeşte pizda ei şi de-aia nu termin. Am observat empiric că cu cât o tipă este mai albă la ten cu atât are labiile mai mari. Zic de ăstea albe albe. Cu pistrui gen.

Dar nu înţeleg ce muzică e aia a lu ŞtâbâJâr ăsta. Adică eu ştiu patru genuri muzicale. E rockereală şi alte chestii faine, e manele gen Celelalte Cuvinte, Iris şi Bere Gratis, e hause, la hause intră minimale, trance, techno, dubstep şi alte chestii de pastilaţi pe care nu le înţeleg că nu mă pastilez. Şi muzica pe care o ascult io, care e coiul pizdei.  Da’ Elvisucă ăsta, ce cântă? Nu înţeleg ce e laba aia muzicală pe care o vomită în microfon.  

Nu înţeleg dacă ar trebui sau nu să-mi spăl halatul de baie. Nu l-am spălat de 2 ani dar îl port numa când sunt curat, adicătelea după baie. Daca porţi un lucru doar curat, poate deveni murdar? De unde murdărire? Şi totuşi am învăţat de la teve că murdărirea este bună.

Dar cel mai tare nu înţeleg procesul creativ al lui ŞtB, la versuri. Ia un nume de femeie şi dup-aia o acţiune care rimează. Hmm… veta…. a înfundat chiuveta! Rodica…. ce pula mea face rodica… Rodica nu ştia nimica! Geta a îndoit chiureta, Suzana şi Roxana au furat banana şi Mihaela mi-a dat sculament. Ce uşor poate să fie să scrii versuri!

Nu înţeleg cum Ştefan Bănică Junior poate fi un asemenea căcat de om.

Dead Elvis & His One Man Grave – R.I.P baby

1. Scriu ce vreau cand vreau. Oamenii care dau comentarii cu “scrie ceva” “scrie despre” – ban pe ip

2.  Ala cu comentariul “primul”  – ban pe ip

3. Nu am niciun interes sa va fac pe plac. Ma doare in cur de preferintele voastre. In asa hal incat daca citesc chestii de genu “mie nu-mi place asta”, “cand scriai despre y era mai hazliu” pur si simplu ma scarbeste in asa hal ca sunt niste persoane care cred ca stiu mai bine decat mine ce trebuie sa fie aici incat ma simt obligat sa le dau ban pe ip.

4. Comentariile care nu spun nimic – sterse

5. Comentarii cu linkuri cate blogurile voastre de cacat si alte cacanarii de cacat – banip + o muie

Nu intelegeti niste chestii simple. Scriu ce vreau cand vreau. Comentariile voastre negative si pretentiile nu ma influenteaza si nici nu ma deranjeaza. Pur si simplu va vad ca pe niste oameni care n-au platit bilet da’ au venit cu pretentii si ma simt dator sa va tai macaroana pentru tupeul afisat. Atat. Calm si cu detasare.

Asa ca ori stati cuminti in bancile voastre si asteptati pana cand o sa am eu chef sa fac ceva (ce vreau eu, nu ce vreti voi), ori va ridicati frumos si plecati in liniste. Astea sunt singurele doua optiuni. Orice alta actiune rezulta in ban pe ip, mail, si orice altceva. Mi se pare putin jenant sa trebuiasca sa va amintesc din cand in cand ca nu aveti niciun drept/contributie pe aici.

Stiu ca nu toti cititorii mei sunt cretini. Si am si cum sa va demonstrez.  Din 3500 de unici zilnic sunt cam 50 maxim care comenteaza. Din astia, vreo 35 sunt oligofreni. Asta inseamna 1% din cititori.  Din pacate astia 1% sunt mai zgomotosi decat restul si se vad mai bine, cu toate ca la scara mare sunt nesemnificativi. De aceea ma voi stradui sa fie la fel de nesemnificativi si in comentarii. Pe cuvantul meu ca pana la craciun toata smegma asta de prosti care trolleaza comentariile o sa dispara.

Acuma capu’ la cutie. Am sa scriu cand am sa am chef. Nu trebuie sa justific nimic nimanui.

Satira politică e ceva uşor de făcut. Se ia ceva ce e deja hazliu şi se pun personaje politice pe deasupra.

E atât de uşor încât şi Divertis ar reuşi să o facă, doar că, din păcate, sunt lipsiţi de orice urmă de umor.

Deci se ia  ceva deja hazliu, cum ar fi GĂOZAURII şi se transformă.

Perfect, nu ? Doar e campanie electorală. Trebuia să fac şi eu ceva în temă