Publicitatea e dușmanul tău

Stau de vreo două săptămâni într-o bulă de treburile mele și mă doare la bască de pseudoregina Ana și bășiții care deplâng moartea sportului românesc la olimpiadă, de parcă ajuta pe cineva să fim medii la sport și ultimii de pe continent la restul chestiilor. Lasă, măcar așa nu mai avem vârfuri mici și rare de care să ne agățăm când negăm realitatea.

În schimb o reclamă îmi tot apare pe Facebook și mă enervează.

papuci

CUM ADICĂ PAPUCI PENTRU OAMENI CARE NU POARTA PAPUCI? Ce e căcatul ăsta? Se poate purta cu șosete pentru oameni care nu poartă șosete? Că le-am luat de la magazinul pentru oameni care nu fac cumpărături și nu am la ce să le port.

Și ce tatuaje de cârnat hipster. Și de când e o chestie să îți sufleci pantalonii și să-ți arăți gleznele? Sunt gleznele ciolănoase și păroase de mascul ceva super secsi? Nu de alta, dar am și eu și nu știam că trebuie să le expun. Să vadă gagicile ce tibie osoasă am și să se umecteze masiv.

Ce minte de publicitar mediocru a căcat mottoul ăsta belit? Sunt sigur că a clefăit satisfăcut și a zis, „gata, am atins ținta de tineri edgy anti chestii. le spunem că vindem chestii pentru oameni care nu o ard cu chestii”. Aș vrea să-i dau niște muiță acestui cetățean. Am eu un organ fix pentru oameni care nu obișnuiesc să ia muiță.

//////////////////////////////////////////////////

În baie se află un balsam de păr L’Oreal. Nu o să îi fac poză că mi-e silă de ce scrie pe el. Insultă inteligența oricărui om și dacă nu era real, credeam că a photoshopat cineva eticheta, ca să facă mișto de industria de publicitate.

ULEI EXTRAORDINAR

Ăsta e subtitlul. Să știi clar că nu e un ulei obișnuit. E un ulei care și-a demonstrat capabilitățile la olimpiada de lucruri alunecoase, sau unde dracu’ se diferențiază uleiul ordinar de uleiul ieșit din comun.

Nou! ACȚIUNE SCALP + FIBRA CAPILARĂ

Spre diferență de restul balsamurilor care acționează doar pe scalp sau doar pe fibra capilară. Slavă domnului că în 2016 a apărut unul care le face pe amândouă! Știți ce mai acționează asupra scalpului + fibra capilară? Apa! Și absolut orice îți torni în cap. Că le atinge pe amândouă. Atingerea e o acțiune.

o textură ultra cremoasă îmbogățită cu 6 MICRO-ULEIURI DE FLORI RARE EXTRAFINE

totul e ultra. totul e extra. e îmbogățit, e rar. Au angajat o echipă de olimpici și telepați modificați genetic să descopere uleiurile alea. Care nu-s uleiuri obișnuite. Sunt microuleiuri. Făcute de pitici și turnate dintr-un degetar în altul.

ULTRAFIN ȘI UȘOR

Spre diferență de balsamul în care te zgârii și care îți fracturează trei degete de la picioare când îl scapi, de greu ce e.

TEXTURĂ FONDANTĂ IRIZATĂ

M-am gândit mult la asta. Cred că se referă la faptul că smecleul din el e albicios și sclipicios, de pacă tocmai ți-ai dat drumul între țâțele unei dansatoare la bară și se scurge cu tot cu machiajul de corp.

CATIFELARE INFINITĂ

catifelare până la sfârșitul timpului. Soarele se va face gigantă roșie, apoi pitică albă, apoi supernova, răzând planeta asta mizerabilă și sistemul ăsta solar din galaxie, care se va intersecta cu alte galaxii, universul se va răci până la oprirea mișcării oricărui atom, dar părul tău va fi încă catifelat.

STRALUCIRE EXCEPȚIONALĂ

Aș zice ultraexcepțională chiar.

FLUIDITATE SURPRINZĂTOARE

DE UNDE PULA MEA A APĂRUT TOATĂ FLUIDITATEA ASTA. CINEVA SĂ-MI SPUNĂ CHIAR ACUM CĂ NU ÎMI PLAC SURPRIZELE.

DESCURCARE PERFECTĂ ȘI SUPLEȚE DESĂVÂRȘITĂ

totul e la superlativ. totul e la maxim. totul e frontiera finală a capacităților fizicii. nu se poate mai suplu, mai catifelat, mai perfect, mai extra, mai ultra, fără să încalci legile fizicii și să strici realitatea. În același timp, nimic nu zice nimic clar. Nu se afirmă nimic. Totul e vag, din cuvinte care sună frumos și periază publicul, fără să spună nimic.  E ca discursul lui Donald Trump.

–/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/––/-/-/-/–/-/-/-/-/-/

Publicitatea e dușmanul tău

Bănuiesc că există și oameni deștepți în publicitate. Dar majoritatea  sunt niște idioți notorii, care umblă în cercuri mici de idioți publicitari, se periază reciproc, se aplaudă cât de creativi sunt, apoi trântesc aceleași reclame care arată exact la fel, pentru că vin din aceeași bulă de autosuficiență ruptă de realitate în care se îngrămădesc toți publicitarii să-și miroasă bășinile. De-aia toate reclamele sunt cu hipsteri și pentru hipsteri, inclusiv alea la produse pentru gospodari. Gen bere și vopsea. Și de-aia majoritatea reclamelor  sunt extraordinar de proaste, romglezite, hipsterite și de-a dreptul retardate. O mare de bărboși cu pantaloni strâmți și coșuroase cu breton fac reclame de căcat, apoi își mișcă fizicul ofilit să sugă o bere artizanală la terase ascunse pe care le știe toată lumea și să se aplaude reciproc.

Bănuiesc că există și oameni cinstiți în publicitate. Dar majoritatea sunt niște ticăloși care vând produse în care nu cred. Produse care uneori n-au nici un efect. Folosesc tehnici ieftine de limbaj pentru a face nonafirmații din cuvinte frumoase despre căcaturi inutile. Bagă pe gât proștilor minciuni, diversiuni și exprimări vagi din care fraierul poate înțelege că produsul ăla face ceva, deși nu face nimic. O fi publicitatea motorul capitalismului, dar când produsul pe care îl vinde e placebo, dezinformare sau cu efecte nedemonstrabile, publicitatea e complice la a trage lumea în jos. În a consuma resurse pe nimic. La vândut speranțe și înrăutățit viața unor oameni naivi.

Știu că lucrez într-un domeniu dependent de publicitate. Știu că societatea funcționează deoarece proștii cumpără chestii de care nu au nevoie și asta e utilitatea publicității. Și că e parte din târgul tău cu media. Primești entertainment, primești și reclame. Ca om care lucrează în TV, mi se pare absolut normal.

Dar, din poziția de consumator, lucrurile sunt altfel Faptul că ăla are dreptul să-ți prezinte publicitate, nu înseamnă că nu trebuie să te ferești de ea. Publicitarul are doar un permis de vânătoare. Asta cumpără el. Nu dreptul de a te vâna. Dreptul de a încerca să te vâneze. Nu fi animal prost.

Cumpără chestii, apreciază reclamele bune, dar nu tolera reclamele mincinoase, retardate sau intrusive.

Știu. Le ignori. Le ocolești frumos și îți vezi de viață. Funcționează, să zicem. Dar e egoism. Pentru că reclamele alea  încă sunt acolo. Și dacă le ignori, ele tot câștigă. Puțin.

Ești doar un om, nu poți face multe, dar poți face ceva în lupta cu publicitatea. Și poți învăța ce fix de la ea! Sunt reclamele mincinoase, retardate sau intrusive cu tine? Fii și tu la fel cu ele!

Comentează pe site-ul unde vezi reclama. Spunele ălora ca fac o publicitate de căcat și că sug pula la cai morți. Fii la rândul tău mincinos, retardat și intrusiv cu ei! Deranjează-i, enervează-i, făi să se simtă de căcat cu slujba lor jenantă de a trage lumea în jos vânzând prost lucruri proaste. Vezi cine a făcut clipul, de la ce agenție e și dă-i un mail în care să îi spui că o să o dezgropi pe mă-sa și o să faci sex cu ea.

Vorbesc serios. Publicitarii care aruncă în public cu reclame de rahat trebuie hăituiți. Agresați. Umiliți. Și ăia care fac reclame de căcat, și produsul de căcat și platforma de căcat unde e urcată reclama. Toate cele trei laturi ale publicității trebuie agresate în egală măsură în care agresează și ele publicul. Pentru că hipsterașii ăștia, în bula lor mică, chiar cred că fac ceva mișto. Că meseria lor e nobilă și ei sunt oameni cool, nu vânzători de căcat. Dacă nu intri peste ei să îi deranjezi, o să trăiască perfect convinși că sunt oameni faini și utili.

Dă foc la panouri publicitare la colonehelp. Vorbesc serios. Detoxifierea nu există din punct de vedere științific. Produsul ăla e o minciună. Du-te chiar acum și dă foc la panouri publicitare!

Da, bine, n-ai sânge în ouă, știu. Atunci măcar agresează publicitari pe net. Știu, o să zici că îi doare la bască și șterg comentariile, dar nu e chiar așa. Puța aia angajată pe social media o să citească și o să se mâhnească, o să zică șefului. Poate dacă urli la ea isteț, o să și plângă puțin. Ține minte că ai de a face cu sub oameni. Ori niște idioți care nu își dau seama ce fac, ori niște ticăloși cărora li se pare absolut rezonabil să deranjezi sute de mii de oameni, dacă pe fiecare în parte îl deranjezi foarte puțin.

Publicitatea e dușmanul tău și o să fie dușmanul tău toată viața. Dacă doar o ignori, o să devină doar din ce în ce mai mincinoasă, mai retardată și mai intrusivă. E datoria ta de cetățean să împingi înapoi. Să îi deranjezi prin orice mod poți pe oamenii din industria deranjatului altor oameni.

Și e super distractiv. Eu mereu pe WC urlu la coachi și traineri care-și plătesc reclame pe facebook. Le zic că-s șomeri șarlatani care încearcă să găsească proști care să-i plătească pentru gargară motivațională și că nu e prea târziu să lase asta și să se apuce de o meserie serioasă. Că îi strigă destinul de strungari. Țip la toate căcaturile naturiste, pseudoștiințifice și de medicină alternativă că s-au strâns acolo toți repetenții să tragă concluzii simple, pentru că biologia de clasa a V-a a fost prea complicată pentru ei și au ajuns la maturitate fără să înțeleagă cum funcționează natura.

Oprește-te la prima reclamă cretină pe care o vezi pe net și ia-le morții în ștangă și ălora de au făcut-o, și ălora de au urcat-o și ălora care au produsul. Fă-o într-un fel în care să vadă ăia. Nu o să schimbi nimic, probabil, dar nu îi lăsa pe oamenii ăștia să se simtă bine în pielea lor. Nu au dreptul ăsta. L-au pierdut când s-au hotărât să tragă lumea în jos cu reclamele lor deranjante. Să depună efort ca să te ignore, la fel cum depui și tu efort să îi ignori pe ei. Fă-o pentru o lume cinstită.

***

Despre Trump și optimism

N-o să fiu de-ăla care zice, mamă o să câștige Trump în america. Și nici nu pot să zic că mă doare la bască prea tare dacă iese sau nu. Însă ca fenomen social e fascinant. Multora li se pare uimitor că Trump e o chestie, cu toate că e atât de evident că e un impostor.

N-am să stau să discut despre ce spune Trump, din două motive mari.

1. Informația reală pe care o scoate pe gură e absurd de mică. Tot discursul lui e pe emoție. O să facem bine, ăia e răi, eu mă pricep, suntem în pericol, dar vom face America beton din nou. Nu comunică realmente nimic în afară de a spune oamenilor ce ar trebui să simtă în legătură cu lucruri. Atât. Simțiți asta legat de asta. Astălaltă legat de astălaltă. Aveți încredere în mine. Nu aveți încredere în ceilalți. Realmente nu spune nimic. Maxim, maxim, sugerează un plan vag, gen zidul ăla, bazat iarăși, pe absolut nimic.

2. Pentru că este un șarlatan evident. E absurd să discuți despre discursul lui când e atât de clar că nici măcar el nu crede în el. Am putea discuta despre un Trump care crede ce spune, dacă ar exista, dar hai să nu dezbatem universuri paralele.

Discursul ăsta e recent și oricărui om normal i-ar spune tot ce are nevoie să știe despre Trump.

Nu există nici o diferență de tonalitate între prima parte a discursului, când spune cât de tare îi plac copiii și ce prețioși sunt și partea a doua în care zice „ce-ai bă, glumeam, ăștia chiar m-au crezut, lol, ce proști îs”. E evident un mitoman narcisist care mai departe de a spune oamenilor ce trebuie să simtă legat de chestii, nu știe nimic. E țipător de evident.  A fost prins mințind de nenumărate ori. Și se vede că nu o face din necesitate. Nici măcar nu minte doar când e absolut nevoie, ca alți politicieni. Minte ca să se distreze și ca să vadă cât poate să o întindă și să îl creadă totuși oamenii din fața lui și să-l aplaude. Asta e nevoia lui de narcisist cu ego fragil și penis mic. Să fie aplaudat de proști în timp ce minte și să se bucure de ce deștept e că îi mănâncă ăia din palmă. Atât știe, atât face, atât e.

Și e sinistru că, cu toate că e odios de evident, oamenii nu văd. Nu au discernământul ăla elementar de a-și da seama când unul le vinde gogoși.

Acum unii proști deja își pregătesc argumentele „herp derp dar hillary e și pe dincolo”. Da. E. E o javră. Dar în comparație cu Trump, e alegerea mai puțin nocivă. Cum și idiotul de Cameron era o alegere mai puțin nocivă decât șarlatanii de Nigel Farage și Boris Johnson. Și acolo au demonstrat oamenii că din două variante proaste, sunt în stare să o aleagă pe cea mai proastă.

Și la americani a fost la fel. Trump a fost cea mai proastă alegere de la un partid, Hillary cea mai proastă de la  celălalt. Oamenii demonstrează capabilitatea uimitoare de a alege varianta cea mai proastă succesiv, până în vârful piramidei.

De aici pornește problema. De la firul ierbii. De la omul de rând care nu e în stare să își aleagă un reprezentant cinstit nici la cel mai mic nivel. Nici măcar pe șeful asociației de locatari. Totul pornește de jos. Nu de la alegeri naționale. De la faptul că dacă pui 10 oameni într-o cameră și îi pui să aleagă pe cel mai cinstit și mai competent dintre ei, nu îl vor alege. Nu îl vor alege nici pe al doilea. Nici măcar pe unul din primii cinci.

Și asta vine dintr-un defect înnăscut al oamenilor. Eu îi zic prostie. Proștii îi zic optimism.

Omul vrea să fie mințit. E făcut ca atunci când trebuie să aleagă între adevăr și o minciună care sună puțin mai bine, să aleagă minciuna. Pentru că pe om nu-l interesează adevărul. Îl interesează să se fie mințit frumos. Să îi sune lui bine posibilitatea. De-aia îl votează pe șarlatanul cu perucă, care spune doar că o să facă America mai faină, dar nu spune clar cum. De-aia votează brexitul care promite că o să fie mai bine, dar nu spune clar cum.

De-aia îi dă bani popii, care îi spune că așa o să ajungă după moarte în rai.

De-aia se uită la trailerul de la Suicide Squad și speră că o să fie un film bun, deși toate semnele arată că e un căcat.

De-aia alege medicamentul naturist cu ceai de mușețel ca să se trateze de cancer.

De-aia devine vegan ca să trăiască mai mult.

Pentru că toate chestiile astea sună bine. Omul închide ochii și visează la cum minciunile pe care le aude sunt reale, și lumea devine mai bună decât e. Și se simte bine cu gândul. Iar când realitatea îi dă palma peste meclă și îi spune „bă, ești prost, ce crezi tu e o minciună și nu te ajută cu nimic”, omul refuză să creadă. Pentru că a investit timp, bani și emoție  în minciuna aia. E minciuna lui. Cine ești tu, realitate, să îi smulgi lui minciuna pe care a crescut-o la piept? Iar dacă, într-un final, omul reușește să accepte că a fost păcălit. Că a crezut o minciună și și-a construit o parte din viață crezând acea minciună, va fugi să se consoleze în brațele unei minciuni noi și confortabile, pe care realitatea n-a stricat-o încă.

Și de-aia funcționează democrația. De-aia stăpânii noștri ne-au lăsat să ne prefacem că îi alegem. Pentru că ei știu că 10 oameni puși să își aleagă un reprezentant îl vor alege pe cel mai ticălos, ăia 10 ticăloși produși de 100 de oameni la rândul lor îl vor alege pe cel mai ticălos dintre ei să-i reprezinte pe toți 100 și tot așa, de la firul ierbii până la vârful piramidei, adică la ei. Lăsați faptul că omul e prea prost să fie în stare să își identifice corect interesele care ar trebui reprezentate. Asta să ne fie problema. Omul e prea prost să își dea seama care dintre doi oameni îl minte mai puțin.

Niște socialiști ar zice că e problemă de educație. Că uite, în țările nordice ăia își educă populația să caute niște valori, să înțeleagă cum funcționează lucrurile și fac alegeri mai conștiente. Sigur, am putea pune problema așa. Că e de la educație. Dar asta doar acceptând premiza că omul e un animal simplu, care nu se naște cu curiozitatea de a înțelege lumea cât de cât. Cu nevoia de realitate. Că nu are sclipirea aia de a învăța singur, treptat, să discearnă adevărul de minciună. Că e un bou sinistru pe care nu-l poți feri de minciuni decât dresându-l cu adevăruri.

Altfel tot timpul va alege varianta care sună mai bine, nu aia care sună mai real.

Așa funcționează lumea. 99 de oameni se nasc optimiști, și unul cu capacitatea de a le da ăstora lucruri frumoase în care să creadă, pentru care să muncească și pentru care să moară.

De-aia funcționează religia organizată, medicina alternativă  și toate lucrurile greșite de pe lume. De-aia Trump există, cu toate că e șarlatan. Pentru că majoritatea oamenilor sunt făcuți să fie mințiți. Asta vor, asta au nevoie, așa funcționează. Se uită la minciună, o iau în brațe și optimismul lor le spune „hai, bă, poate e reală, că ar fi fain să fie!”.

 

***

Despre terorism, alune și alte nonprobleme

Au început să mă ia oamenii la mișto pe interneți că am zis că în țările civilizate se moare mai tare de la alergie la alune decât de la terorism (plm, e metaforă, n-o luați ca pe o statistică pe bune, dar ați înțeles ideea). Și că tot spun că terorismul e o problemă groaznic de mică.

Da, recunosc, la prima vedere aș putea să par idiot. Chiar și la a doua, cine știe. Dar dați-mi voie să-mi explic raționamentul mai clar, că pe scurt așa, nu prea se înțelege.

Sunt complet de acord că efectele terorismului sunt o problemă mare. Renașterea naționalismului imbecil, creșterea cotei de încredere în partidele extremiste care, dacă ajung la putere, o să îngrădească drepturile la libertate de exprimare, viață privată, și multe alte chestii care nu se pupă cu ideologia lor. Că așa fac partidele extremiste. Le scrie și în nume. EXTREMISTE. De la asta vine. Evident, și pomparea de bani în servicii din frică de teroriști e o problemă. Ajung mai mult să întărească serviciile și puterea lor și să ducă democrația spre un stat polițienesc. Pentru că e greu să nu controlezi pe toată lumea, când știi ce au toți în portofel, în telefon și în chiloți.

Ăsta e un pericol real, din punctul meu de vedere. Că, deși nu a fost văzut picior de arab agresiv pe teritoriul României, o să ajung eu în 2040 să sap la canalul București-Dunăre, alături de alți semi-intelectuali inutili sistemului, pentru că ați fost voi proști și v-a fost frică de terorism.

Frica de terorism e o problemă reală.

Însă din punctul meu de vedere de sociopat cinic, terorismul nu e o problemă. Foarte foarte foarte foarte puțini oameni mor și sunt răniți în lumea civilizată  de terorism. Un număr nesemnificativ de mic. Comparabil cu ăla a oamenilor care mor pentru că au căzut de pe scaun sau din pat. Serios. Acum mulți o să urle că nu poți compara un accident cu un act de ură direcționat de oameni. Ba da. Poți. La colectiv au murit oameni fără vină, într-un accident provocat de inconștiență, incompetență și corupție. La atentat au murit oameni fără vină, într-un accident provocat de conflict de ideologii la scară macro breșe de securitate și evoluția tacticilor de intimidare. Când privești ciocnirile dintre grupurile diferite de oameni la scară macro, actele de terorism sunt la fel de statistic previzibile ca și accidentele auto pe autostrada soarelui într-un weekend de vară.

Dacă toți europenii ar fi ca mine, ne-ar durea la bască de terorism. Am accepta liniștiți că așa a evoluat societatea, am scăpat de multe moduri de a muri, dar a apărut unul nou, care, din fericire, afectează 0,0001% din populație. Noi îi bombardăm pe înapoiați, ei explodează la noi. Cercul vieții. Damajul pe care-l fac ăștia e nesemnificativ. Noi îi ținem în rahat și glod acolo. La un moment dat o să cedeze. Până atunci, cercul vieții. N-are rost să ne căcăm pe noi și să ne schimbăm modul de gândire și de funcționare a societății spre ceva mai gri pentru 0,0001% din populație. Să ajungă măcar la 0,01% și mai discutăm.

13626986_1763563263861859_5846261300246320823_n

Dar dacă lumea ar fi doar ca mine, problema s-ar rezolva super ușor. M-aș duce acolo in siria și le-aș zice: bă băieți, fiți atenți cum stă treaba. Noi avem niște nucleare. Aveți 6 luni să vă adunați căcatul și să-l rezolvați. Vin peste 6 luni și vreau să văd aici copii care zburdă și panseluțe. Dacă vă văd tot încruntați, bărboși și urlând allah ackbar, rașchetăm toată țara voastră de majoritar înapoiați de pe fața pământului de la firul ierbii în sus.

Dar continuăm să fiem democrați și liberali și social echitabili, cu toleranță, acceptare și multiculturalism în rest, la noi acasă. N-are rost să ne schimbăm pentru ceva așa mic.

Da, da, soluții extremiste, dar așa-s eu. Un om simplu, care nu dă doi bani pe valoarea vieții umane, că nu mi-au plăcut niciodată poeziile, și care preferă soluțiile radicale și rapide, decât ălea de compromis, să fie bine ca să nu fie rău, care nu rezolvă nimic, dar învrăjbesc proștii unii împotriva celorlați.  Chiar m-am plictisit de chestia asta cu terorismul. Hai să facem niște atrocități rapid și să ne întoarcem la festivaluri culturale, drepturile minorităților și integrarea categoriilor defavorizate în societate în rest.

^Nu, idiotule, nu lua partea asta pe bune, ca o propunere viabilă de rezolvare a problemei. Propunerea viabilă e mai sus. Ai sărit de ea că erai furios de restul chestiilor. Să-l ignorăm cu toții. Terorismul e exact ca Alex Velea. Dacă l-am ignora cu toții, ar dispărea. Dar asta n-o să se întâmple, pentru că foarte mulți oameni sunt proști și emoționali. De fapt asta e problema adevărată, gravă și iremediabilă. Nu terorismul, ci faptul că prea mulți oameni sunt cum sunt ei și prea puțini sunt cum sunt eu. Incredibil de puțini. Mai puțini decât ăia care mor în atentate teroriste.

***

Pss, fata, am un pokemon rar în pantaloni pentru tine

cheshire pikachu

Te-au enervat pokemonii?

Te-ai săturat în ultimul hal de subiect . Ți-au ieșit pokemonii pe nas și ți-e scârbă de ei cum îi era lu’ tac-tu de aparatu’ reproducător al mumă-tii după naștere, când era lăuză și-i arăta minju’ ca o poșetă cu fermoarul stricat. Dacă mai auzi că vorbește cineva de pokemoni, chiar o să te caci în palmă și o să arunci după el, în așa hal te-a enervat trendul ăsta imbecil.

Ei bine, poți să închizi textul ăsta, că tot despre Pokemon GO e.

Nu l-ai închis, nu?

Adică îți exprimi scârba față de pokemoni cu orice ocazie, dar nu ai închis textul.

Pentru că ești un cârnat. Nu te plângi că realmente te deranjează. Te plângi ca să te vadă lumea cum te plângi. Pentru că în sistemul tău de valori de om mediocru, ai stabilit clar care-s activitățile cu care să te prezinți în public ca hobby. Că așa ți-au zis alți mediocri când erai mic, că omul deștept are doar activități intelectuale. Gen citit, jucat șah și frecat pe sfârcuri a autosuficiență. Nu se poate bucura de chestii simple și cretine, gen tras bășini și scobit în nas. Te-au dresat proștii pretențioși să țipi în gura mare că e de rahat spre absolut orice activitate simplă și populară. Ca să vadă lumea că tu ești complex și special. N-ai încercat tu Pokemon GO dar NICI NU TREBUIE. Pentru că e O PROSTIE. Ca MANELELE.  Ți-ai dat tu seama asta cu MINTEA TA SCLIPITOARE. Și faptul că foarte mulți oameni fac o chestie pe care tu o consideri o prostie, te face să te simți foarte deștept. Hei, nici nu trebuie să faci nimic. Doar prin faptul că nu joci pokemon ca toți plebeii ești mai deștept decât acum o lună, când nimeni nu juca pokemon că nu exista.

Flit, mă.

800

Te-au depășit pokemonii?

Înțeleg. Ai 45+ ani sau suferi de o forma de autism și nu ești în pas cu obiceiurile astea de tineret, snapchat, facebook, sexting, fisting, twitter, VR, geolocatie, MMO și chestii. Știu că nu înțelegi clar despre ce e vorba cu chestia asta, dar, din păcate, cunoștințele tale limitate asupra lumii contemporane te duc la gânduri înspăimântătoare. Că așa funcționează ignoranța. Nu știi o chestie și te sperii de ea.

Dacă așteaptă un terorist cu bomba la un pokemon rar? Sau un violator de copii?  Dacă se calcă în picioare oamenii pentru pokemoni? Așa o să ajungă societatea? Oameni alergând bezmetici cu telefoanele în mână? Ia un loc, fă-ți un ceai de sunătoare, pune-ți vată în urechi să nu te tragă curentul, că am să-ți explic eu de ce toate fricile tale sunt neîntemeiate.

HAHA, NU.  Era treaba ta, ca om, să fii la curent cu cum funcționează chestiile noi, ca să nu te sperii de ele ca o vită proastă că nu le înțelegi. Cum adică să-ți explic eu? Nu vrei să te și țin de mână? Să îți dau și cheia de la casa cu bani și dup-aia să vii pe la ai mei pe acasă, să o fuți pe soră-mea? Marș, bă.

N-o să se întâmple nimic de la pokemoni. Nu funcționează chestia într-un fel planificabil, nu are cum să fie folosit ca o unealtă pentru lucruri nasoale. Nu strange mase de oameni decat imprevizibil, pe scurt timp. Și nu, tataie, pokemonii nu-s de la Satana, să corupă tineri. Aș putea să îți explic în detaliu de ce toate chestiile care te sperie sunt tâmpite, dar nu e treaba mea să te documentezi tu.  Sigur, o să mai cadă câte unul în groapă căutând pokemoni rari, dar na, e în natura umană. Unii oameni sunt proști, cad în gropi și își rup gâtul. Și unii proști se alarmează când apar chestii pe care nu le înțeleg, dar nu prea ar vrea să muncească să le înțeleagă. Ar prefera așa, să nu mai apară chestii noi și atât.

pika4

Oamenii normali o să se plictisească rapid de pokemoni.

Jocul devine anost rapid. Pentru că nu e cu mult mai complex decât colecționatul de surprize cu mașini, de cartonașe cu fotbaliști sau de solnițe din restaurante. Da, e amuzant să tot găsești ranga pe stradă pokemoni din ce în ce mai diferiți și cu numere din ce în ce mai mari la CP și viață. Dar cam asta e tot. Nu există o complexitate ulterioară, în adâncime, ca la MMO-uri. Nu e ca la șah, unde cu cât joci mai mult cu atât înveți mai multe. Nu poți să faci schimb cu alții de pulifrici, nu poți să te bați cu prietenii.

De fapt, poți doar să te bați cu pokemonii altora, lăsați la Gym-uri, și acolo scandalul e destul de imbecil rezolvat. Clickăi pe ecran ca sandilăul până moare ăla. Trebuie doar să nimerești să nu fie ăla cu un pokemon de un tip fix care se pișă pe al tău și al tău să aibă CP mai mare sau apropiat. Atât. Și nici nu poți să zici că are vreun fel de curbă jocul, să zici că ești super bun și bați pe toată lumea. Mecanica  de joc e mai simplă decât la x și 0, deci oricine devine expert în maxim o oră.

Nu există skill, nu există strategie. E mult mai ușor să capturezi un gym decât să-l ții. Un punct ținut de 5 oameni poate fi cucerit de 2 oameni in câteva minute. Așa că câștigă ăia care se duc mai des la biserica din colț, unde e gym-ul și atât. E ca și cum ți-ai lăsa steagul la 200 de metri de casă, vine altul, îl dă jos, tu te duci până acolo, îl pui la loc, și tot așa de câte ori pe zi te taie cheful și te țin  picioarele. Și atât. E atât de simplu și anost. Și ca orice activitate anostă, 99% dintre oameni o să se plictisească rapid de ea. Asta dacă nu fac ăștia niște update-uri fantasmagorice să bage tot soiul de chestii noi și moduri de a juca.

pika2

Dar mă îndoiesc că o să facă asta. Există multe limitări tehnologice pentru care, momentan. nu ai cum să faci un joc de genul realmente fain.

Pe deasupra, suge din baterie ca tac-tu din sticlele de vin când nu se uită mă-ta.

O să rămână niște gameri obsedați, care chiar n-au nimic mai bun de făcut cu viața lor și o să joace pokemon și la iarnă, dar în câteva săptămâni mania o să treacă. Ca toate maniile. Pentru  că repet. Ca joc, are foarte puține de oferit. Repetitiv, simplu și extrem de limitat. 13680300_723571387782798_7779958753096922014_o

Și totuși de ce a prins?

Pentru că e inovativ. Te face să faci chestii pe care nu le-ai mai făcut până acum. Să vânezi creaturi imaginare în viața reală cu telefonul. Iar ceva foarte nou poate pentru scurt timp să fie la fel de interesant ca ceva foarte bun.  Gândiți-vă că v-ar invita cineva să jucați Fazan la gravitație 0. Ar fi super interesant o oră . Gravitație 0! Mergi pe pereți! Dar fazanul tot fazan e. Cât rahat poți juca un joc așa de plictisitor, chit că e în gravitație 0?

Pentru că e copilăros și relaxant. Nu necesită vreun tip de gândire. Îți închizi creierul și uiți că șefu e un muist, profesorii niște idioți care profită de autoritatea lor mică și că nevasta se fute cu vecinul. Vânezi pokemoni. Are același efect relaxant ca orice activitate simplă și repetitivă. Ca croșetatul, să zicem. Sau laba. Sau construitul de bărci în sticle și aeromodele și chestii de genul. E exact la fel.

pika

Pentru că gâdilă tendințele obsesiv compulsive. Într-o oarecare măsură, toți suntem puțin OCD. Ne plac lucrurile terminate și ordonate frumos. Iar genul ăsta de joc îți prezintă exact, dar exact același model ca și colecționatul de surprize de gumă Turbo. Îți oferă informația că există o colecție de x elemente, că sunt la îndemână, și le poți găsi pe toate și ordona frumos. E în natura umană, având datele astea și timp liber, să vrei să faci colecția.

Pentru că recompensează creierul de maimuță. Ții minte, la grădiniță când îți dădea educatoarea steluțe de hârtie când răspundeai corect și te simțeai foarte fălos cu tine că ai primit o recompensă, chit că aia e nonvalorică? Simțeai că ai meritat ceva și ți s-a dat. Că e o dovadă a valorii tale. La fel ca și câinii, oamenii sunt dresați să facă activități cretine pentru recompense. Spre diferență de câini, la oameni recompensele nici nu trebuie să fie reale, lucru de care jocurile profită la greu în ultimul timp. Pentru că pot căca spre tine o cantitate infinită de jeturi de biți care deși sunt obiectiv chiar mai lipsite de valoare decât steluțele de hârtie, te fac să te simți bine. Că ai primit ceva. Și așa mai stai să te mai joci jumătate de oră, să faci nivelul și să-ți dea cutia misterioasă cu skinuri de pălării pentru personajul tău. Aici e mult mai simplu. Mai mergi puțin, mai primești un pokemon. Creierul tău e programat să o vadă ca pe o recompensă și să te bucuri la recompense. Și de-aia te bucuri că ai prins un bulbazar. Atât de proști sunt oamenii și atât de simplu de manipulat.

Pentru că îți dă ceva de făcut când te duci să cumperi pâine.  Serios. Te duci să iei pâine, țigări, orice. Chiar nu ai nimic mai bun de făcut decât să prinzi pokemoni.

Eu sunt sigur că o să mai deschid aplicația așa, când mă plictisesc și aștept pe cineva pe undeva, sau la drumuri mici, singur. E fix, dar fix ca laba. Nu e o activitate elevată, trebuie să fii tâmpit să ți se pară super tare și să faci asta toată ziua, dar uneori chiar n-ai nimic mai bun de făcut, pe bune.

pika3

 

 

 

 

 

***

Doar idioții se plictisesc

Am să arunc o ipoteză: trebuie să îți curgă scuipat din gură de prost ce ești ca să te plictisești.

Dar întâi să definim clar ce înseamnă a „te plictisi”, că e un cuvânt cu mai multe sensuri, și eu mă refer doar la ăla pur.

Nu mă refer la „ma plictisesc” ala pe care îl zic pizdele când vor să se fută. Știți voi, când se bagă una în seamă

– Ce faci?

– Uite mă joc un căcat de joc și mă bat niște copii de 12 ani online pentru că copiii de 12 ani îmi sunt mecanic superiori și au reflexe mult mai bune ca mine, și încerc să nu mă gândesc la faptul că mi-o iau de la niște puștani cordiți că îmbătrânesc și îmi ruginesc încheieturile, (și din politețe termini cu un), tu?  (ca să nu pari nesimțit)

(la care ea zice) – mă plictisesc.

Aici nu e cazul, că ea prin „mă plictisesc” vrea să zică „vreau să-mi dai cu pula prin toate găurile până îmi dau lacrimile la coltul ochilor, dar nu pot să vin eu cu propunerea asta, pentru că vreau să mă dau domnișoară finuță, așa că doar anunț că nu fac nimic, ca să vii tu cu propunerea”. Nu e  plictiseală, e orăcăit de împerechere.

Și nici la situațiile în care e un factor clar care te plictisește.

Gen, ai o slujbă de căcat, care nici nu te stimulează intelectual, dar nici nu e o chestie ca șofatul, care nu necesită prea multă atenție și te lasă să te gândești. Ai o slujbă nasoală care necesită concentrare și atenție fără să te stimuleze cu nimic, că așa ai ales tu cariera prost și viața ta e făcută ca să suferi.

Sau ești blocat într-un lift cu o pizdă proastă care îți povestește ce-a visat, ca și cum ăsta e subiect de conversație și interesează pe cineva, mai ales că proștii visează chestii super previzibile și li se par interesante numai lor, pentru că nu își dau seama că sunt previzibile, proști fiind.

Astea sunt cazuri separate, în care nu te plictiesești. Ești plictisit. E ceva acolo care te plictisește, un om sau o activitate. Nu e vina ta.

În schimb există o specie de om care se plictisește.

Așa, fără să fie nimic extern care să pună presiune pe el. Nu are nimic de făcut. Nu îl bâzâie nimeni. Creierul lui poate să facă orice în momentul ăla, dar el se plictisește. Păi ești foarte prost, de-aia te plictisești. Creierul tău nu e în stare să se ducă spre chestii interesante de la sine. Trebuie să vină cineva în fața ta să jogleze cu idei, că ești prea prost să o faci singur. Ai ajuns acasă, nu e nimeni să te fută la icre, nu ai muncă de făcut și te plictisești? Mamă, ce prost ești. Realmente o risipă de biomasă, spațiu și timp. Spânzură-te de calorifer, cum plm să te plictisești.

***