Top impostură jurnalistică: Locul 2 – Radio Guerilla & Dobro

Ca să înțelegem de ce o vomă ca Radio Guerilla există, trebuie să înțelegem care este diferența dintre români și un popor normal.

Într-un popor normal populația e împărțită cam așa: 50% idioți, 40% mediocri, 9% oameni cu inteligență peste medie și 1% oameni inteligenți.

Cum noi facem parte din (pe cifre) cel mai prost popor din Europa, la noi situația e diferită. Poporul român e format din 90% idioți, 9% mediocri, 1% oameni cu inteligență peste medie și o cantitate absolut neglijabilă de oameni inteligenți.

Și această aberație statistică face ca mediocrii să fie mult mai puțini decât idioții, dându-le falsa impresie că sunt elite. Și așa a apărut Radio Guerilla. Un post de mediocri, pentru mediocri. Un loc unde se strâng și râd de idioți, ca să se simtă deștepți. De parcă observarea unui comportament idiot îi face pe ei mai puțin mediocri.

În esență nu există nici o diferență între Radio Guerilla și Radio Zu. Publicul e la fel de prost. Părerile sunt la fel de cocălărești, doar puțin înfășurate în elitism. Muzica e la fel de mizerabilă, doar că în loc de manele-pop e muzică de lift și de reclame la bere. Hipstereli la fel de simple și banale ca și manelele lui Alex Velea, doar că mai puțin pop.

Un loc unde mediocri țipă la alți mediocri că nu-s mediocri, și toți aplaudă. Corporatiști și publicitari din upper lower class care au făcut o facultate de mântuială și se cred intelectuali. Smegma societății. Aceeași cocălăreală ca peste tot, dar cu un strat de elitism pe deasupra.

Toate campaniile lor la asta se rezumă ”noi suntem deștepți pentru că uite un comportament de cocalar pe care noi îl descurajăm deci automat suntem intelectuali”. A început cu atlasul de mitocănie urbană, un jeg în care mediocrii se aplaudau că nu ies în șlapi la mall și a continuat cu tot soiul de aroganțe de genul.

Ultima: angajații Guerilla au semnat că nu au colaborat cu serviciile și Dobro s-a lins pe sfârcuri în public că ce tare e el că face asta.

Din nou Guerilla a prezentat un exemplu social. Ne-a dat jos de pe căcat pe toți și ne-a arătat cum ar trebui să fim ca oameni.

Sunt așa de multe chestii greșite la asta încât nici nu știu de unde să încep. Cred că o să vomit puțin.

Paginademedia.ro: Cum a venit ideea demersului?

Mihai Dobrovolschi: Chiar dacă parem mereu cu zâmbetul pe buze, în sediu avem deseori discuții despre jurnalism, despre etică, politică, viața cetății, acoperiți, lege etc. Ne-am dat seama ca suntem, printre atatea paradoxuri românești, și într-unul constituțional: articolul 31 ne obligă să informăm corect opinia publică or, cum poți să informezi corect dacă nu controlezi editarea și intenția informației?

Ce căcat chelos cu ochi dom’le.

Cum discută ei la sediu despre jurnalism de parcă ei fac jurnalism.

Țineți minte ancheta aia faină de la Guerilla? Da’ reportajul ăla excelent?

Nu?

Cum, n-au făcut niciunul niciodată și sunt doar niște păreriști care cacă păreri alt-banale și bagă muzică de lift fără să iasă din redacție sau să aibă vreun tip de aport jurnalistic?

Și în instituțiile normale se semnează genul ăsta de chestie fără să te caci pe tine în public?

Dar cum căcat să ai aroganța să semnezi așa ceva, de parcă te-ar crede cineva capabil? E ca și cum m-aș duce eu să semnez că n-am futut-o pe Jessica Alba. Stai, coițe, că nu m-a bănuit nimeni. Nici n-am față. Nici circumstanțe. De unde și până unde să semnez așa ceva?

Și de unde și până unde se cred ăștia jurnaliști. Ce, dacă vorbești spre public, gata, ești jurnalist? Ca să fii jurnalist trebuie să produci știri. Nu doar să o arzi autosuficient gargaristic pe ce știri scot alții.

Nu vreau să insist pe subiect, că și-a bătut și eftimie pula de ei, și nu pot să-i dau link că na, antipatiile trebuie păstrate. Ca să apară și el în istoria literaturii române de la 2100, ca notă de subsol (*băiat care s-a certat cu Radu Alexandru, ) dar în mare asta zicea și el. bășini de pseudointelectuali mediocri care-și dau importanță.

Mi-i și imaginez cum s-au strâns ei să facă o labă în cerc și, cu două puli în brațe, Dobro a exclamat:

„Vă dați seama că la ce jurnaliști importanți, profi și relevanți suntem noi, oricare dintre noi ar putea fi acoperit al serviciilor? Pentru că suntem formatori de opinie profunzi! Adică da, ne ascultă maxim 30 000 de puleți, dar puleții ăia sunt geniali. Fiecare e formator de opinie la rândul lui. Tehnic, mesajul nostru schimbă destinul țării. Cu mari puteri vin mari responsabilități. Trebuie să semnăm în public că nu suntem ofițeri acoperiți! Pe deasupra vom da un exemplu solid la restul presei. Dacă nu noi, elita, atunci cine?”

Impostori penibili dintr-o țară de căcat în care mediocrii se cred elite.

 

***

Locul 3 – Decât o Revistă

3. Decât niște hipsteri

Ați auzit de revista Decât o Revistă? Dacă nu, felicitări, sunteți din cei 99,9999999%. E ceva pentru corporatiști upper lower class. Povești. În principal redacția lor luând interviuri lungi și ample la diverși edgelorzi artistici din cercul lor anonim. Și pe chestii curente fac niște proze, nu știu cum să le zic. Niște relatări ale sentimentelor oamenilor. Spre exemplu, cu Colectiv au făcut articole ample despre ce au simțit toate victimele și salvatorii de atunci, cu zero informație. Înțeleg de ce ar consuma cineva asemenea conținut. Nu am nici o problemă cu genul ăsta de conținut. Cum nu am nici cu telenovela turcească Kosem de pe Kanal D la care probabil se uită mama ta. Dar spre diferență de DoR, Kosem nu spune asta despre el însuși:

Vrei să vezi cum e o revistă vie? DoR Live transpune pe scenă conceptul și dinamica unei reviste, alături de unii dintre cei mai creativi și relevanți jurnaliști și artiști ai momentului. Poveștile din show stau sub semnul generațiilor – a ce le diferențiază, unește sau definește.

Decât o Revistă (DoR) este o revistă trimestrială de jurnalism narativ care publică povești despre cum trăim azi și care explorează familiarul realității românești, experiențele și trăirile care ne sunt comune.

Ce pula sufletului meu e jurnalism narativ? Nu poți să agăți termenul de „jurnalism” de orice chestie și să o faci altă chestie. O, uite, am terminat o bere. Trebuie să fac niște jurnalism uretral. Cei mai creativi și relevanți jurnaliști ai momentului. DE LA O REVISTĂ CU UN NUME DE INSIDE JOKE PRINTRE CORPORATISTI DESPRE BUCURESTENI SUBMEDIOCRI IN CARE TOATE ARTICOLELE SE POT REZUMA LA „E DE CĂCAT SĂ PĂȚEȘTI NASOALE”.

Cum, coaie, să zici așa ceva despre gașca ta obscură? Bazat pe ce? 100 000 de like-uri la pagină? 30 de like-uri în medie la o postare? un tiraj de 4000 de exemplare? Cum să zici așa ceva și să nu te aștepți la un car de muie?

***

Top impostură jurnalistică: Locul 4 – Casa Jurnalistului și Balena Albastră

Am o relație ciudată cu jurnalismul. Am lucrat oarecum în domeniu mulți ani. Eram pe monden în principal. Nu chiar jurnalism, mai mult relatare de chestii + caterincă. 90% umor 10% jurnalism. Da’ am făcut teren și căcaturi. Nu era cine știe ce tagmă de profesioniști pe atunci, dar na. Eram mic, aveam alte standarde. M-am distrat mult în perioada aia. M-am distrat mult în toate perioadele, dar și în aia.

Și acum când mă uit ce se întâmplă e ca și cum te-ai întâlni pe stradă cu prima ta relație serioasă de acu 10 ani. Doar că a pus 40 de kile, a slăbit 32 de dinți și suge pula în baie la Kaufland pe o lingură de ciorbă. Adică nu era cine știe ce nici atunci când erați împreună, da’ măcar o sugea pe un pachet de țigări în baie la McDonalds. Și avea dinți.

Cum ar ieși un articol lung, am să îl sparg în 4 și o să îl dau pe felii. Pentru revitalizarea brandului.

 

Așa că un top 4 chestii care m-au scârbit din presăgen săptămâna asta.

 

4. Casa Jurnalistului și clickbaitul cu balena albastră

 

Oamenii ăștia în multe cazuri respectabili au făcut foame de clickuri și au trântit acest maldăr aburind de jurnalism. Au stat de vorbă cu niște perverși de pe net relaxați de anonimat, și ăia au zis exact ce te-ai aștepta să zică un troll deviat sexual de pe net. M-am uitat pe sărite prin articol pentru că, om normal fiind, care vizitează frecvent 4chan, știu deja cât de mulți de-ăștia sunt și cum funcționează: rahaturi bolnave, rahaturi bolnave, CP. Nu am nevoie de reconfirmare.

Ei bine, o tipă cu breton, de la Casa Jurnalistului, care demonstrează iarăși irevocabil că tipele cu breton sunt ultimii oameni, a considerat că voyeourismul ăsta în mintea perversului protejat de anonimat e articol demn de publicat. Că ne arată că balene albastre și pericole de pe internet.

Arată exact ca genul de om care ar scrie genul ăsta de articole. Dacă mi-ai fi arătat 100 de poze cu oameni printre care și asta și m-ai fi întrebat ”care dintre acești oameni crezi tu că ar fi fost în stare să scrie căcatul ăsta?”, direct pe ea aș fi pus degetul.

Da, netul e plin de perverși. Dacă ai un copil nu îl lași să vorbească cu străini pe internet cum nu îl lași să vorbească cu străini în viața reală. Și normal că trolii o să vorbească de balene albastre acum. Că e o memă. Trollilor le plac memele.

Cum e ăsta jurnalism, să diseci un căcat de care știm cu toții că există și de care suntem convinși deja că pute?

***

Balena Albastră e o chestie de la care, pe bune, s-ar putea să mori

Mă sperie în ultimul hal Balena Albastră

Deci e un joc de-ăsta virtual în 50 de pași cu care copiii sunt ademeniți pe interneți, și la final se sinucid.

Și e cel mai de speriat lucru pe care l-am auzit în viața mea.

Că îți trebuie inteligența emoțională și înțelegerea realității cam la nivelul unui copil de 11 ani să îți dai seama că chestia asta e o tâmpenie care nu ar avea cum să existe în lumea reală, clickbait, isterie mongoloidă și un pericol la fel de real ca și Cucu-Bau, Duhul Bălții, Ambulanța Neagră, Omu Negru și Manipularea Psihotronică.

Să recapitulăm:

Nu există vreo dovadă că ar exista.

Nu există vreo dovadă că vreo pățanie cu adolescenți ar fi legată de un joc pe internet in xshpe pași.

Presa de rahat doar a găsit așa, un ambalaj comun pentru toate tâmpeniile obișnuite pe care le fac copiii și adolescenții de la începutul timpurilor și insistă cu asta pentru că oamenii proști sunt activați de frică și pericolele noi fac clickuri, indiferent dacă sunt reale sau nu.

Nu așa funcționează internetul.

Nu așa funcționează jocurile.

Nu există nici o dovadă că ar exista!

Nu așa funcționează adolescenții.

Nu așa funcționează realitatea.

Nu există nici un caz documentat jurnalistic de adolescent care CHIAR SĂ FI JUCAT CEVA DE GENUL.

Nu există nici o dovadă că ”jocul” ăsta exista înainte să îl inventeze presa.

E clar că dacă prinzi un adolescent că și-a blocat penisul în scurgerea de la chiuvetă și o să-l întrebi dacă nu cumva balena albastră l-a șantajat să facă asta, o să zică că da, că doar n-o să recunoască că e un labagiu prost și curios aiurea.

Toate lucrurile de mai sus sunt atât de evidente încât un om normal nici măcar nu le-ar dezbate. Că e clar că sunt doar cazuri obișnuite de copiii cu părinți care nu-și fac treaba și au găsit scuza pentru care copiii lor o ard aiurea: „Deci dom’le, ăla micu al meu nu și-a tăiat venele că e adolescent tulburat, că îl bat că nu-și face temele, că diriginta i-a scăzut nota la purtare și îi e frică să-mi zică și, pe deasupra, puștoaica de care îi place lui la școală își bate joc de el și așa-s ăștia sensibili la 14 ani. Nu am eșuat eu ca părinte. E balena albastră în pizda mamii ei!”

ȘI, CU TOATE ASTEA, EXISTĂ ADULȚI REALI CARE CHIAR CRED CĂ BALENA ALBASTRĂ E O CHESTIE REALĂ

Spre exemplu, singurul ”caz” de balenă albastră din țară, cu copila de 13 ani care a recunoscut că juca balena albastră și a povestit presei și autorităților o poveste care suna exact ca ceva ce ar inventa un copil de 13 ani. PE CARE ADULȚI REALI AU CREZUT-O. După care puștoaica a recunoscut că a inventat povestea pentru că voia un telefon nou.

Atât de proști sunt adulți reali încât pot fi păcăliți de o narațiune improvizată pe loc de o copilă de 13 ani.

Ba mai mult. Primăria, SRI și alte instituții unde te-ai aștepta să existe oameni care să știe diferența dintre realitate și povești penibile IAU ÎN SERIOS CHESTIA CA ȘI CUM AR FI CEVA REAL.

Și asta ar trebui să te sperie de să ți se facă părul măciucă.

 

Lăsați ideologii politice, asistați social VS oameni care vor investiții,  corupție VS anticorupție, Valori tradiționale VS UE și alte subiecte de-astea în care fiecare tabără are argumentele ei.

AVEM DE-A FACE CU ADULȚI CARE SUNT ATÂT DE PROȘTI ÎNCÂT CRED POVEȘTI INVENTATE DE COPII DE 13 ANI. ADULȚI CARE AUD DE UN JOC CARE OMOARĂ ADOLESCENȚI ÎN RUSIA ȘI ÎN CIUDA FAPTULUI CĂ NU E NICI UN ADOLESCENT MORT, JOC SAU LEGĂTURĂ ÎNTRE ASTEA DOUĂ ÎN AFARĂ DE DELIR ȘI SPECULAȚII, EI CRED CĂ E O CHESTIE REALĂ DE CARE TREBUIE SĂ-ȘI PĂZEASCĂ COPIII.

Ce dracu’ mai poți vorbi cu oamenii ăștia? Cum dracu’ să mai poți considera că poți avea o discuție rațională cu ei, cum să îi vezi ca oameni reali și să îi iei în serios când săracii de ei sunt în așa hal de proști încât și la o chestie de-asta, la mintea găinii nu pot face diferența dintre realitate și ficțiune? Și cu toate astea sunt considerați adulți și au drepturi egale cu ale noastre. Oamenii ăștia care nu pot face diferența dintre realitate și ficțiune nici măcar la un nivel atât de elementar votează și iau decizii.

Știu ce zici. Nu e treaba ta că ăștia sunt rupți de realitate. Dar hai să-ți prezint un gând horror. Își taie un copil venele. După care niște idioți zic că ăla și-a tăiat venele pentru că îi dădeai tu balene albastre.

Păi până apuci tu să le explici idioților că nu există balene albastre și că nu așa funcționează adolescenții, netul, jocurile și toate chestiile de mai sus, ăștia te-au spânzurat de copac, ți-au dat foc la casă și au încins o horă, perfect convinși că au oprit pericolul. Dementul care le amenința copiii. Atât de proști sunt oamenii din jurul tău încât sunt în stare să facă atrocități reale ca să se ferească de pericole imaginare.

Horror, nu?

 

***

Protestatarii lui Pavlov și cum degeaba ai intenții bune dacă nu știi ce să faci cu ele

Dacă mă citiți am să presupun că știți deja cine e băiatul ăla Pavlov. Dar o să explic oricum, că suntem în România, țara cu cea mai incultă populație de pe continent.

Pavlov era un băiat care avea un doggo simpatic și în loc să-i facă poze și să urce pe facebook, ca să ia like de la păsărici simple, s-a gândit să-l folosească drept material didactic. Așa că l-a tăiat la mandibulă, i-a scos glandele salivare să bălăngăne și mereu când îl hrănea, aprindea un bec.

Pavlov a început să-l troleze. Aprindea doar becul. Și prostul începea să saliveze. Câinele, fiind animal simplu, a făcut o asociere directă între bec și mâncare. Că așa e animalul simplu. Dacă două chestii coincid, le stabilește ca fiind cauză și efect. Nu se gândește că ambele fac parte dintr-un sistem de o complexitate peste puterea lui de înțelegere. Așa că saliva ca idiotul la bec.

Aș vrea să vă prezint niște animale chiar mai simple decât câinele lui Pavlov.

Știați că la Victoriei încă se mai strâng zilnic vreo 50 de „protestatari”? Și că încă cântă imnul la ora 21:00? Și aprind luminițele de la telefon. DE PARCĂ 50 DE OAMENI CU LUMINIȚELE APRINSE DE LA TELEFON S-AR VEDEA DE UNDEVA AHAHAHAHAH.

Oamenii au ieșit în stradă când a picat ordonanța 13  și au făcut corelația directă. Au ieșit ei -> a picat ordonanța. Mai sunt chestii greșite în țară -> ies  în stradă -> pică și alea. Cauză – efect.

Cum saliva câinele lui Pavlov la bec, așa ies și ăștia la o șezătoare la Victoriei, să-l mai bârfească pe Dragnea și să își facă poze.

Doar că, vedeți voi, la câinele ăla, corelația era mai directă. Erau mai puțini factori. Și în repetate rânduri a venit mâncarea o dată cu becul.

Aici în schimb, s-a întâmplat o singură dată ca aprinsul becului să coincidă cu servitul mesei. Când a picat ordonanța 13. O SINGURĂ DATĂ. Și atunci erau mult mai mulți factori. În primul rând erau sute de mii de oameni, și ala era doar un punct din care venea presiunea care a făcut PSD-ul să cedeze.

Dar n-ai cum să explici asta unui om mai prost decât o glandă salivară de câine. Se aprinde becul, încep să curgă balele.

Știu. Mulți dintre voi aveți sentimente puternice legate de protestele alea. Am fost și eu pe acolo. Înțeleg. Înțeleg reacția de genul.

ȘI CE AI, BĂ, CU EI DE TE IEI DE EI? SUNT DE PARTEA NOASTRĂ! MUIE PSD MĂCAR EI FAC CEVA! ȚI-A DAT BANI DRAGNEA ZI SINCER FUTU-ȚI MORȚII MĂ-TII DE POSTAC.

În primul rând, du-te în pizda mă-tii. În al doilea rând să îți prezint un caz ipotetic. Imaginează-ți că trăiești într-un sat lângă un râu care tocmai se umflă și o să se inunde. Așa că se formează ad-hoc o brigadă care vrea să construiască un dig. Tu nu te bagi, pentru că ești absurdist-nihilist și nu îți pasă neaparat dacă o să mori sau nu, mai ales că pare experiență să mori la inundație. Însă na, ai vrea să le iasă treaba ăstora, că specia umană ți se pare oarecum interesantă și oarecum îi cunoști și îți place ca obiectele din jurul tău să-și păstreze integritatea.

Doar că brigada de salvatori începe să construiască digul de partea ailaltă a satului, spre deal. Și urli la ei. BĂ, SUNTEȚI TÂMPIȚI? NU ACOLO TREBUIE CONSTRUIT DIGUL!

La care gospodarii răspund

CE-AI BĂ DE TE IEI DE EI? SUNT DE PARTEA NOASTRĂ! MĂCAR EI FAC CEVA SPRE DIFERENȚĂ DE TINE!

Da, dar… mă-nțelegeți?

Țipatul la aer nu e făcut ceva. ”făcutul ceva” se pune doar dacă la final ai un rezultat.

Și ca să ai un rezultat real la o acțiune social pozitivă, trebuie să întrunești trei condiții mari și late:

1. Să ai intenții bune.

2. Să depui efort.

3. Să ai o direcție concretă.

Dacă îți lipsește una dintre ele, rezultatul nu e două treimi. E zero. Ți-a lipsit una, nu a ieșit nimic. Să vă dau exemple concrete.

Lipsește 1. Adică depui efort și ai o direcție concretă, dar nu ai intenții bune. Nu iese ceva bun. Iese Dragnea.

Lipsește 2. Ai intenții bune, ai și direcție concretă, însă nu depui efort. Aici iese fix eu. Ceva care nu face absolut nimic.

Lipsește 3. Ai intenții bune, depui efort, însă direcția e varză. Și aici avem protestatarii de mai sus.

Care e finalitatea ieșitului a 50 de oameni în stradă. Ok. Am ieșit. Ne vede lumea și ce? Deja știe toată țara de proteste. Ăia care sunt de acord cu ele deja sunt de acord. Și ăia care nu și-au schimbat părerea când au văzut 300 000 de oameni în stradă cu siguranță nu o să și-o schimbe că văd 80 de amețiți. Atunci ce? Țin locul cald în caz de ceva? Dacă se întâmplă iar ceva ca ordonanța 13, ieșim la fel de mulți în stradă chiar dacă sunt 50 de oameni deja acolo sau nu, ce? Atrag atenția asupra… ca să… pentru…. muie Dragnea? Mi se pare că nici măcar nu au o direcție naiv-abstractă. N-au nici o direcție. Ies pentru că-s nemulțumiți și atât. Cum o să le rezolve ieșitul nemulțumirea îi depășește la fel de tare cum îl depășea pe câine aprinsul becului.

OK. AM ÎNȚELES, NU FAC NIMIC. ȘI CARE E PROBLEMA?

Problema e că omul e o ființă profund egoistă. Are însă un simț al bineului social. Nu toți indivizii îl au, dar majoritatea. Altfel n-ar fi funcționat toată chestia asta în care coabităm. Așa că fiecare ”om bun” își răpește din timpul lui o porție, cât îi dictează lui simțul moral, să ajute alți oameni. Trece babe strada, votează, ce crede el că ajută (și de-aia e important ca ce crede el că ajută chiar să ajute) . Însă energia aia pe care și-o alocă altruismului e limitată. Când s-a terminat energia de ”fapte bune” pe ziua de azi, se întoarce la a fi o ființă egoistă, mulțumit de sine că a ajutat omenirea.

Iar oamenii ăștia depun efort și au intenții bune. E trist să te uiți la ei cum le consumă complet aiurea. Ore în șir de stat în piață pentru că e mai comod decât să te gândești la ceva util de făcut.

PĂI ȘI CE ALTCEVA AR TREBUI SĂ FACĂ, DACĂ EȘTI AȘA DEȘTEPT?

Să se implice politic. Să fie cetățeni responsabili. Să streseze administrațiile cu sesizări și plângeri. Să răspândească informație oamenilor care nu au. Să își educe rudele mai proaste. Sau uite. Exact întrebarea de mai sus. Să se strângă toți 50 și să se gândească ce ar trebui să facă și ce ar putea să facă ei 50 cu rezultate concrete. Să nu mai ardă calorii aiurea încruntându-se spre clădirea aia. Aveți timp și energie, FACEȚI CEVA PRODUCTIV CU EA CE RAHAT E GRESIT CU VOI?!!?!

***