E o întrebare care cu siguranță vă macină zi de zi:
Care este diferența dintre câine și om?
Profundă întrebare. Pentru a răspunde, evident, trebuie să începem prin a DEFINI CÂINELE
Câinele e un mamifer domesticit, la origini lup, folosit în 1% din cazuri pentru vânătoare/pază/protecție/deratizare și în 99% din cazuri drept cârjă emoțională.
Pentru că natura a evoluat omul ca ființă socială. Că așa a stabilit că cel mai bine ne dezvoltăm ca ființe sociale. Și ca să fie sigură că funcționăm ca ființe sociale, natura ne-a dat niște instincte de a face chestii pentru societate. Niște nevoi pe care dacă le satisfacem, ne simțim bine. Nevoia de a fi util semenilor. Nevoia de a da și a primi afecțiune. Nevoia de a te simți în control. De a fi admirat. De a fi șef. De a ști că bunăstarea altor semeni ține de buna ta dispoziție și că le asiguri existența, ca om bun ce ești. Nevoia de a face semenii dependenți de tine.
Cum chestiile astea sunt super complicate și nu chiar la îndemâna oricărui prost, omul a găsit o fentă. Exact cum a găsit laba ca să își păcălească instinctul de a fi relevant reproductiv, omul a reuștit să proiecteze nevoile astea sociale pe chestii inferioare și mai ușor de impresionat/controlat. Câini, pisici, plante de apartament, copii și prizonieri legați în beci. E super ușor să te simți necesar ca om când știi că dacă nu te întorci acasă îți moare prizonierul de sete. Și e bine să îți satisfaci instinctele ușor. Ca altfel ai alerga toată ziua mânat de animalul din tine în loc să stai liniștit și să te uiți la un serial.
Câinele e o adunătură de molecule foarte utilă pentru proiectat genul ăsta de chestii. Instinctele lui simple de subordonare pot fi ușor interpretate ca afecțiune și loialitate de prostul care proiectează chestii pe un animal simplu care își petrece jumătate din viață gândindu-se la ultima masă și cealaltă căutând-o pe următoarea. E greu să ții un om dependent de tine, să te admire și să se supună. Cu un câine e super simplu.
Omul în schimb e o creatură mult mai similară ție decât câinele. Aș putea spune chiar că ai mai multe în comun cu cel mai neplăcut om din lume decât cu cel mai plăcut câine din lume.
Știind astea, să disecăm cazul următor.


Avem o femeie bătrână într-o situație destul de nasoală cu un câine, și el la rândul lui într-o situație destul de nasoală. Și toți mor de grija câinelui.
Mulți oameni zic că eu sufăr de sociopatie. Nu este adevărat. Nu sufăr deloc. Mă bucur de ea. Și normal că nu dau un rahat zburător nici pe câine nici pe femeie. Intră ambele la categoria ”biomasă inutilă atât social cât și personal”
Dar dacă ar fi să vrei să salvezi una dintre astea două creaturi, mi se pare deviant rău să alegi câinele. Bolnav chiar.
Nu mă înțelegeți greșit. Nu am nimic împotriva câinilor sau a folositului de animale pe post de cârje emoționale. Viața e oribilă și toți avem nevoie de cârje. Animale, droguri, agresivitate nejustificată pe interneți, autoasfixiere erotică, na, fiecare cu cârjele lui.
Dar să duci această deviere a unor instincte sociale simple, să proiectezi în așa hal pe animal încât să ai impresia că viața oricărui animal e mai importantă decât cea a chiar și celui mai rău dintre oameni mi se pare absolut patologic. Diferența între un om căruia îi plac animalele și un iubitor de-ăsta de animale e ca între un labagiu și un necrofil. Ambii proiectează o nevoie pe ceva ce nu a fost făcut pentru nevoia aia, dar doar unul dintre ei o duce într-o direcție care încalcă regulile de bun simț ale umanității.
Și da, LA NIVEL DE INDIVID orice om este mai important decât orice animal. Și dacă nu ești de acord cu asta ești la fel de bolnav ca un necrofil. (dicks out for Harambe)
Observați tendința ăstora. Animalul e suflețel nevinovat, merită salvat din situația nasoală. Pe animale nu le judeci. Le vezi în situații nasoale și le ajuți.
În schimb omul trebuie judecat.
Stai așa, cerșește, da câți bani face?
Da’ de ce nu muncește? Ar putea să muncească și nu o face?
Da’ ce fel de om e? Dă bunăziua la vecini?
Animalul trebuie ajutat necondiționat. Omul în schimb TREBUIE SĂ MERITE AJUTORUL. SĂ SE RIDICE LA NIȘTE STANDARDE. NU POȚI SĂ ÎL AJUȚI AȘA, DOAR PENTU CĂ O DUCE NAȘPA. DACĂ CUMVA E VINA LUI?
Eu cred că un om normal dacă ar fi nevoit să calce pe cap 10 pui de pinguin ca să îl salveze pe Hitler, i-ar călca fără să stea pe gânduri. Chiar dacă e Hitler. Orice om are un potențial de a face ceva util societății. Poate pictează frumos, ce dracu. E om.
Că tot am ajuns la Hitler, ultima poză. De pe profilul domnișoarei care a originat cruciada de salvat câinele.

Noua dreaptă. Lux.
Ce facem azi, pisi, gazăm niște țigani sau salvăm niște cățeluși?
Hai să salvăm niște cățeluși, că am gazat țigani și ieri.
E ceva de zis și despre justițiarii de internet care trec pe lângă chestia asta, nu simt nevoia să îi dea un șut în țâțe babei, dar se duc pe internet să se plângă. PENTRU CĂ CINEVA TREBUIE SĂ FACĂ CEVA! ALTCINEVA, NU EU! EU DOAR SESIZEZ PROBLEME ȘI MĂ DAU CU CURUL DE PĂMÂNT ÎN PUBLIC.






