Patologia păreristicii nesărate

 

Dacă ai urmări orice problemă a omenirii până la origini, ai descoperi că totul a pornit de la un prost care și-a dat cu părerea fără să-l întrebe nimeni care e părerea lui. De la un părerist încep toate. Nu mă înțelegeți greșit, nu toți păreriștii sunt toxici. Unii, ca mine, mai sunt și amuzanți. Vin la tine cu o părere să te bucuri de ea. În schimb ăilalți, păreriștii nesărați, nu vor să bucure pe nimeni. Vor să te educe dintr-o poziție de superioritate morală. Dau ochii peste cap și încep.

„Dom’le, ar trebui să se facă”

„Dom’le, ar trebui să se gândească cam așa”

„Dom’le, stați să vă spun eu care e direcția”

„Care e motivul pentru care lucrurile merg așa cum merg”

„Dacă am fi cu toții într-un fel mai ca mine, dom’le!”

„Dom’le trăim într-un secol în care s-a stabilit că lumea ar trebui să gândească într-un fel, dar niște unii își permit s-o gândească altfel dom’le n-ați mai pomenit așa ceva veniți să vedeți strângeți-vă chiar aici chiar vă rog!”

Așa încep toate discuțiile degeaba. Cu un de-ăsta care explică lumii cum e necesar a gândi. Imediat va strânge alți câțiva păreriști nesărați să-l aplaude, pentru că păreriștii nesărați umblă-n gașcă.

„Așa e dom’le! zi-le zi-le! cineva trebuia să o zică! Bravo bravo! Ecou! Bine punctat! Awareness! Ecou!”

Umblă în gașcă ca să se umfle reciproc. Pe rând fiecare emite păreri nesărate și ceilalți îl aplaudă. Apoi rahatul se îngroașă. Atrași de zgomotul de aplauze, apar tiptil o gașcă de păreriști nesărați care au o părere diferită, ba chiar contrară.

„Nu se poate dom’le așa ceva!”

„Uitați, dom’le ce păreri se emit în anul ăsta în țara asta în văzul lumii!”

„Suntem atacați păreristic de părerile acestea opuse, dragi cetățeni!”

La prima vedere cele două găști de păreriști nesărați se războiesc. Dar la un nivel subliminal lucrează împreună. Fac zgomot în jurul problemei și îmbie lumea să participe. Fără zgomot, n-ar fi observat nimeni problema. Poate nici nu merita neaparat observare. Poate era doar o problemuță. Dar vedeți voi, cum nu există nici o metodă obiectivă de a măsura cât de mare e o problemă, cei mai mulți oameni o vor aproxima după cât scandal se face în jurul ei.

Deci dacă avem două tabere mici dar foarte înverșunate de păreriști nesărați care fac zgomot, zgomotul va atrage oamenii normali și îi va face să se simtă presați să aibă și ei o părere. N-ar vrea neaparat, dar păreriștii nesărați par că se simt atât de bine cu părerea lor încât ți se face poftă. Ba mai mult, ambele tabere, deși complet opuse, cad de acord pe un adevăr suprem: cei lipsiți de părere sunt inferiori. E mai nașpa să nu ai nici o părere decât să ai o părere opusă lor.

Cu cât mai mulți cetățeni nevinovați sunt convinși că e important să ai o părere despre orice, că părerea ta contează și că trebuie să o țipi cât mai tare spre aerul din direcția celorlalți ca să fii om, cu atât zgomotul crește. Și atrage și mai mulți oameni.

„Hei, dacă nu era important să ai o părere, de ce o au așa mulți oameni?”

„Nu mai bine am și eu o părere decât să fiu om aiurea, fără păreri?”

„De ce să fiu exclus din fenomen?”

Așa, de la un grup de păreriști neamuzanți setoși după validare morală, ajungem la fenomene de masă pe aceleași subiecte cu mici variații. Important e să alegi o tabără și să țipi păreri mai tare decât poate tabăra ailaltă. Nimănui nu-i mai pasă de problema de la care s-a pornit. Cât de mare e, pe cine afectează, cât de tare afectează. Chiar nu mai contează chestiile astea. Niciunul dintre ăia afectați de problemă nu e în nucleul dezbaterii, asta știm clar. N-are cum să fie acolo să dezbată că e afectat de problemă.

Dar tot ce trebuie să faci e să fii sigur pe tine că părerea ta e aia care trage lumea-n sus și aia opusă trage lumea-n jos, să o țipi foarte tare și să te culci la final împăcat și convins că ai făcut lumea un loc mai bun dând cu părerea și ai rezolvat problema. Problema ta, că ți se pare că nu ești destul de auzit, nu problema aia în jurul căria s-a construit discuția. Aia era doar o problemă orientativă, cui îi pasă de ea, serios acuma.

***

Poate ajunge o maciucă la un car de oale

80% dintre participantii la pride sunt heterosexuali ajunsi acolo sa isi etaleze moralitatea. Uitati-va la mine ce tolerant sunt. Aplauze va rog.

As zice ca abia astept sa treaca perioada asta, dar e ceva permanent. 25% din toate stirile mondiale si discutiile publice trebuie sa fie despre minoritati sexuale ca e subiect polarizant si na. E in interesul tuturor corporatiilor sa ne polarizeze pe discutii interminabile in care ambele tabere simt ca au pozitia moral superioara. Cu cat discutam mai mult despre aceleasi lucruri fara finalitate, cu atat discutam mai putin despre chestiile care ne afecteaza.

Bucla infinita de discutie a consumatorului e ideala atat pentru corporatii cat si pentru state. Nu are legatura cu ei, ne consuma indignarea si ne oboseste. Sa fim consumatori obositi si placizi prea ocupati sa ne certam unu cu altu ca sa vedem cine ne baga mana in buznar si camera de supraveghere in anus.

Stai domle ca nu putem discuta despre statul politienesc autoritar care asculta doar de lobbyul corporatiilor ca nu am lamurit-o cu minoritatile sexuale domle.

Aa nu vrei sa discuti permanent despre minoritati sexuale? Pai esti parte din problema. De-aia nu se rezolva nici in o mie de ani. Ca nu discuti tu constant despre asta! Toxic om care esti prin dorinta ta de a face oamenii sa discute mai putin despre lucruri care nu ii afecteaza direct.

Poate dupa ce se termina luna pride (deja e o luna, nu mai e o zi) o sa o lase mai usor goarnele extremiste cu intoxicarea (si aici intra si aplaudacii si crestinii de rit medieval). Dar nu e nici o sansa. Ca si unora si altora le place in asa hal sa discute pe subiect, ii vezi cum dau ochii peste cap si clefaie multumiti oricand gasesc un loc public in care sa cace o parere. Se trezesc cu ea pe teava gata sa o arunce peste tot.

Uiteeeeee minoritati sexualeeee ori le urasti ori le iubesti si daca nu e ca mine suntem dusmaani.

Dar poate ma lasa rece. Poate doar ma simt hartuit de propaganda agresiva din ambele directii. Poate nu ma fute grija de ce fac unii sau altii in intimitatea lor absolut deloc. Poate daca vii sa imi bagi pareri pe gat tot ce faci e sa ma faci sa te urasc pe tine, ca om.

Poate daca ai pareri in care crezi tare despre minoritati sexuale pe care vrei sa le impartasesti cu altii esti un idiot agresiv si toxic.

Poate, doar poate, mai exista si alte subiecte pe lume. Poate poti sa iti exprimi o data o parere in public si gata. Poate ajunge o maciuca la un car de oale.

***

A dopta sau a nu dopta

Cat va certati voi daca fetita aia din nujcesat a fost adoptata kosher sau nu, mama ei naturala a mai ramas gravida de 5 ori si fomista care o crestea pentru alocatie a mai convins 3 boraci ca daca pleaca din sechestru le fura cineva organele.

De ce rahat in 2019 inca sunt adoptiile internationale asa de grele. Si de ce e problema daca unii dau bani sa adopte? Normal in plm ca vrei sa dai bani sa se miste treaba mai repede daca dureaza procesu de adoptie 3 ani, nu? Ca doar vrei sa fii parinte. Pana adopti copila bronzata face 13 ani si in loc de parinte devii direct bunic.

Hai sa o facem afacere pe bune. Avem destule tanti cu fuste colorate care sunt gata sa tranteasca copii in ritm industrial pentru oricine are chef sa ia unul.

De ce trebuie sa fie atat de greu sa adopti? De ce trebuie sa demonstrezi ca ai conditii beton de crescut copilul? Sunt 60 000 de copii orfani crescuti in sistem ca dracu de toti nebunii si psihopatii la casele alea de copii unde-s hraniti doar cu bataie si legati de pat.

Tot ce ar trebui sa fie necesar ca sa adopti un copil ar fi sa demonstrezi ca ai conditii mai bune decat sistemul. Iar oricine are conditii mai bune decat sistemul. Si io, si tu, si o familie de lupi din padure.

Da hai sa tinem 60 000 de copii in conditii inumane reale ca sa ii protejam de conditii inumane implauzibile.

Mare natie de protectori ba. Tinem orfanii legati de pat ca sa nu le fure strainii organele. Nu ii pasa nimanui de realitate. Important e sa ne pazim de pericolul fictiv.

***