Sfaturi Gratis 2019 (1-5)

PRIETENI, dușmani și restul care ați rămas! E iarăși vremea aia a anului când sunt atât de ocupat cu chestii creative care probabil nu o să iasă niciodată încât să stau să scornesc chestii pe aici!

Așa că voi profita de moment ca să deslușesc viețile voastre banale, câte 5 oameni pe rând. O să dureze o perioadă, și dup-aia mă plictisesc. Că de obicei cu cât răspund mai mult, cu atât îmi scriu mai mulți. Adresa e în continuare adresafakedemail la gmail punct com, așa că băgați rapid dacă vreți să mai prindeți loc că deja mai am vreo 15-20 nerăspunse. Probabil o să fac unele și video, nu știu, depinde de chef. Să începem cu primii 5 norocoși care o să aibă viața rezolvată foarte curând.

1.

Salut, piticigratis, sau piticgratis, in orice caz, important e ca e moca.

Ma macina 2 lucruri: in timp, o sa ramanem fara prenume deoarece lumea nu o sa isi mai numeasca odraslele dupa oameni de cacat (Adolf sau altele). Al doilea e ca o sa ramnem fara spatiu din cauza caselor memoriale sau patrimoniilor UNESCO.
Probabil asta nu ajunge nicaieri asa ca o sa trimit un dickpic atasat.

Bai, nu. Pentru că tot timpul creativii vor inventa nume noi pentru personajele lor, unele personaje vor prinde la public și masa de plebei își va denumi copiii după personaje. Că vor ca boracii lor să fie speciali. Din păcate nu te ajută cu nimic să ai un nume dubios dacă ești un om banal. Ba mai mult te încurcă. Ce încerc să zic e că deja oamenii își numesc boracii cu nume din Fortnite. Nu rămânem fără nume. Cred că sunt minim 10 000 de negrese de sub 10 ani în SUA pe care le cheama Daenerys, suntem în siguranță. Există o infinitate de nume detestabile care nici nu au fost pronunțate încă de o gură umană în toată istoria omenirii și de care te vei sătura la bătrânețe să le mai auzi.

Iar de rămas fără case vom rămâne și din motivul ăla. Dar mai mult din cauză că oamenii care au deja proprietăți sunt favorizați în achiziția de proprietăți și că natural din cauza capitalismului din ce în ce mai multe proprietăți se concentrează la din ce în ce mai puțini oameni în timp ce ne naștem tot mai mulți pe o suprafață momentan finită. Ce încerc să zic aici e că poți să stai liniștit, că dacă se ajunge acolo, îi omorâm pe toți bogătașii și redistribuim averile, cum s-a făcut tot timpul în istoria omenirii. N-ai cum să ai conceptul de proprietate ca societate fără perioade de revoluție, masacrare a clasei conducătoare și redistribuire. Despre ce vorbeam, că am uitat?

2.

Salut,

Termin imediat o facultate şi n-am nici cea mai mică idee ce fac din punct de vedere profesional. Am muncit în domeniu două luni, deşi m-am descurcat bine, mi se părea extrem de solicitant şi prost plătit, apoi mi-am dat seama de fapt îl detest din tot sufletul (sau poate erau doar şefii mei nasoli). Nu mă pasionează nimic, nu am niciun talent, – cu toate că am încercat mai multe când eram copil – şi am doar vagi interese în mai multe domenii, în afară de a mă uita la seriale animate.
Am oarece talent la scris, dar cine naiba ar citi un eseu de trei pagini de cât de şmecher mi se pare mie Nightcrawler. O să mă duc la master la mişto, în alt oraş, o să încerc s-o iau de la zero. Ce să fac ca să descopăr în ce domeniu vreau să muncesc, să fac un ban cinstit, şi să am timp şi de hobby-urile mele?

Mă bucur că nu ești genul de prost care are impresia că trebuie să-și găsească sensul vieții în profesie. Da. Asta căutăm noi toți, oamenii normali. Să găsim un domeniu de muncă care să nu ne solicite creierul prea mult, să fie făcut ușor și să lase destul timp pentru hentai, documentare cu ucigași în serie, paranoia ipohondră sau mă rog, ce hobby-uri ai tu, să nu vorbim despre mine. Țin să îți dau o veste proastă. Cam despre asta este toată decada asta 20-30. Despre găsit locușorul ăla în care să poți să te lăfăi și să te prefaci că muncești când de fapt nu prea muncești.

De-aia îți recomand cel puțin până la 25-28 de ani să schimbi jobul des, să nu îți fie frică că următorul poate e mai nașpa decât ăsta. Ai timp să găsești ceva care se potrivește. Dacă nu acum, atunci când? Între 30 și 40 când deja nevasta o să vrea mai mult copii decât golăneală? Cred că faci ce trebuie. Te muți, încerci ceva nou. Fă asta până se potrivește ceva. Dacă te prinde 35 și tot nu se lipește nimic, abia atunci trebuie să-ți pui probleme că ar trebui să faci un compromis. Până atunci nu are rost.

Și ține-te de hobby-uri. Până la urmă astea duc bine. Eu, spre exemplu mi-am dat seama că menirea mea e să scriu filme și seriale foarte foarte proaste abia după ce mi-am dat seama cât de important e pentru mine să mă uit la filme și seriale foarte proaste constant, minim două ore pe zi. Asta e visul. Să îți monetizezi pasiunea. Schimbă mediul până se nimerește. N-ai ce pierde. Nu lăsa frica de viitor să-ți dicteze cum privești viitorul!

3.

Salut, am o colega la muncă grasă si redusa psihic si care grohaie cand rade singura si mereu la glumele ei foarte proaste, as vrea sa i dau de inteles toate astea dar e fiica sefului meu, cum sa procedez? sa astept pana imi dau demisia in vară?
Mentionez ca mi a cerut numarul de telefon pe wapp ca sa ma sune…
Si cand i am zis ca daca i as face o rochie din flori s ar termina primavara ea mi a mulțumit fara sa se prindă…

Salut! Mă bucur că m-ai întrebat! Din fericire am soluția perfectă pentru tine. Trebuie să o deranjezi fără să pară că vrei să o deranjezi. Să îi strici dispoziția senin, într-un mod în care nimeni din tot universul să nu poată să te acuze de ceva. E foarte simplu! Să o luăm logic.

Ce urăsc grașii?
Diete și exerciții.
Așa că trebuie să îi vorbești doar despre diete și exerciții. Dar fără să îi propui nimic ei. Fără să îi zici că ar avea nevoie. Pur și simplu transformă-te într-un băiat obsedat de diete și exerciții în discuție cu ea. Povestește-i de ce dietă ai mai auzit tu și că vrei să te apuci de ea sau că te-ai apucat. Întreab-o ce părere are. Oare o să funcționeze? Ține-o la curent tot timpul despre dieta ta fictivă, despre cât de grea e, dar în același timp satisfăcătoare. Vaită-te, confesează-te, descrie-i în amănunt ce mănânci și cât de puține calorii are. Povestește-i rețete vegane.
Arată-i exerciții pe youtube. „Hei, colega mă gândesc să-l fac pe ăsta nou pentru laterali și lombari. Ce crezi, e idee bună, sau pare prea complicat pentru mine? Mi-e să nu mă suprasolicit sau ceva. Că se mai întâmplă.”
Piseaz-o zilnic și constant cu asta. O să te urască mai tare decât a urât orice vreodată. Și nu o să aibă ce să facă sau să zică. Pentru că nu ai făcut nimic greșit, după normele sociale umane.
Cu plăcere.

4.

Salut
Cand eram in liceu hipsterii erau asa multi si enervanti incat mi-am facut propriul clasament. Erau hipsterii din Sava care si-o ardeau elegant prin ceainarii si colectionau carti de Bukovski, hipsteri de cartier care se faceau cacat in trening la arena dnb, hipsteri zombi in salvari care stateau cu zilele in eden etc.
Acum in schimb pare ca totul s-a omogenizat. Toti ex-savistii merg la manele in macaz, toti manelarii (aia pe bune) baga pastile la untold, toti rockerii asculta abi si nimeni nu mai are personalitate. Stiu ca ai zice ca sa fii un hipster de nisa nu inseamna automat ca ai personalitate, dar tot era mai bine decat ce se intampla acum cand toata lumea asculta aceleasi chestii si face exact aceleasi lucruri. O explicatie pe care am gasit-o e ca toti bucurestenii care depuneau efort in a gasi un stil au plecat in vest si au fost inlocuiti de studenti provinciali care inca asculta radio lol.
Probabil cea mai nasoala consecinta e ca provincialii nu prea ies la clubareala si cand ma duc in oras, media de varsta in cluburi e de 35 de ani si ma deprim.
Ce sfaturi ai avea pentru un tanar de 21 de ani in situatia mea in afara de „nu te mai smiorcai”?
Mersi te plac mai mult decat ca pe un prieten

Cea mai mare capcană pentru tineret e să se învârtă în același cerc bășit de prieteni cu care nu prea au nimic în comun. Sunt sechele rămase de la școală, când Autoritatea te ținea 7 ore pe zi prizonier cu niște oameni într-o cameră și tortura transforma niște oameni cu care nu ai nimic în comun în frați de suferință. E o mare capcană. Tot timpul îi vom vedea pe colegii de muncă/școală ca frați de suferință, vom empatiza cu ei și creierul de maimuță ne va spune că trebuie să ne împrietenim cu ei. Dă-ți un șut în cur și întreabă-te dacă prietenii tăi sunt prieteni că aveți pasiuni comune sau doar pentru că ați suferit împreună la un moment dat. Dacă e a doua, schimbă cercul social. Schimbă-l până nu mai ai impresia că „toți oamenii sunt la fel”. Obiectiv cam sunt. Dar sunt atât de mulți încât dacă printre toți oamenii la fel nu găsești oameni la fel ca tine, e de la tine, nu de la societate. Ei există.

Smiorc smiorc nu-mi găsesc locul în viață și cercul social acceptabil. Atâta știți. Poate te aștepți la prea multe de la cercul tău social, la asta te-ai gândit? Învață să te simți bine cu tine și cu pasiunile tale fără să ai nevoie de alții și cercul social n-o să te mai dezamăgească niciodată. Pentru că nu o să mai fie o necesitate, o să fie un bonus. N-are cum să te deranjeze ceva ce e bonus, nu?

Vezi că ai uitat să zici no homo.

5.

Salut Radu!

Problema mea existentiala este cam asa: am descoperit ca in viata asta am doua moduri de a ajunge de la A la B, de a obtine ceva.

Pot manipula, cosmetiza – variabile, opinii, pareri astfel incat rezultatul sau scenariu’ final sa pice in favoarea mea. Pot fi sincer prezentand lucrurile cu bune si rele asa cum le vad eu, neinfluentat de ceea ce imi doresc personal si doar sa sper ca altii vor simti la fel.

Se poate aplica de la opinie exprimata in public, interviu, pana la pur si simplu a agata o fata…

Incotro centaure?

Salut. Ce miros eu aici este că ești în pericol de a deveni un edgelord. Ai luat o obsevație absolut banală de viață și ai început să o învârți fascinat de parcă ar fi cine știe ce. Dar e ca și cum mi-ai spune că ai descoperit că există două unelte cu care mânca omul: Lingura și Furculița. Care dintre ele să o aleg?

Pula mea, DEPINDE CE MĂNÂNCI. Nu e nimic binar acolo. Uneori e bine să fii sincer, uneori e bine să mănânci căcat. Vezi că edgelorzii au prostul obicei de a-și supraestima capacitățile. Deci important e, oricare dintre ele o alegi, să n-o flexezi prea tare că așa-ți scoți ochiul și devii prostul ăla care a rămas chior de la o ciorbă de perișoare.

Stai, că am fost prea rău. O să îți zic ce vrei să auzi. Alege partea intunecata a Forței, padawane! Pff.

Atât momentan. Mai luați niște eu vorbind cu oameni. Sau oameni vorbind cu mine. Depinde cum privești lucrurile.

***

Sfaturi gratis se intoarce din nou partea a doua 2019!!!!!

hei, repornesc misiunea mea de ajutor umanitar cu sfaturi gratis.

da un mail la adresafakedemail la gmail (chiar e pe bune, restul erau luate) cu problema existentiala care te macina, si o sa iti dau garantat solutia finala pentru grijile tale, protejandu-ti anonimatul ca un domn ( cum am facut si in anii anteriori).

astept cu interes sa te scot din rahatul decizional in care te-a aruncat viata!

***

Dăncilă se tolăni pe jilț, aruncând o boabă de strugure la molfăit între măsele. „hehe” exclamă ea, îmbrânzindu-i-se rujul pe un rânjet.

Un grup de umoriști de internet o văzu și începu să se tăvălească spre ea. Costelivi, translucizi și nefirești la formă, umoriștii se aburcau unii peste alții, prăvălindu-se din vârful mormanului în direcția ei.

– „Tanti, tanti, zi și tu o perlă, să mănâncă și gura noastră!” zise un umorist, cu muște bâzâindu-i la colțul gurii.
– „Daa, tanti, dă cu gramatica de pământ, să avem și noi despre ce să facem glume tantii, n-am mai făcut o glumă de două zile tantiii”
-„Hehe”, exclamă Dăncilă clipind nu neaparat simultan din ambii ochi.
– ”Nuu tanti, ceva mai consistent!” zise un umorist urduros cu ochii zemuind.
– „Haidee tantii, inventează o țară, zi cevaa acolo, poate Gropinlada sau Luxenburgăr”, lăcrimă un umorist, tușind a boală lungă.
– „Orice chestie, cât de mică, să am de ce să mă agăț. Măcar de-un joc de cuvinte! N-am mai mâncat un like de o săptămână” horcăi unul muribund, cu ultima suflare, bătându-se cu degetele scheletale pe burta întinsă și umflată de foame ca o tobă.

Dăncilă deschise gura. Umoriștii hidrocefali își aruncară priviri de amenințare unii la alții. Dacă Dăncilă nu livra ceva care să hrănească pe toată lumea, fiecare dintre ei era gata să sfâșie și să calce în picioare pentru bucata lui de glumă. Era calmul de dinaintea furtunii.

***