Jurnal de carantină 2025 (V)

Astăzi a fost o zi complicată.

După ce săptămâna trecută autoritățile au înlocuit starea de alertă cu o stare de confuzie care m-a debusolat teribil, astăzi s-a ajuns chiar și mai rău. Când au început să urle sirenele de schimbare de stare eram pe balcon, gata să revin la starea normală de alertă cu care m-am obișnuit. În loc de stare de alertă, sirenele au anunțat stare de panică. Imediat am simțit cum îmi bate inima mai tare și m-am grăbit la dulăpiorul de la baie, să iau pastilele standard pentru stare de panică. Apoi m-am apucat să bat scânduri în ferestre.

*

Cum băteam eu scânduri așa, văd pe geam o băbuță pe care starea de panică o prinsese în drumul spre casă de la farmacie. Panicată fiind de starea de panică, femeia se prăvălea într-un fel de alergat, troznind din toate articulațiile când deodată îi alunecă bastonul, cade pe spate și începe să urle horcăit. Cred că își fracturase șoldurile, pentru că se auzise o pârâială așa ca de vreascuri când a dat cu fundul de pământ. Pe deasupra mai și urla „văleu maică, mi-am rupt șoldul!”

*

Fiind un om săritor, îmi trag masca pe față, îmi iau termometrul la cingătoare și fug pe scări să o ajut. Ajung în stradă, era la fel de lată pe jos. Scot termometrul, îl rotesc pe deget și-l îndrept spre țeasta ei.

„Doamnă, am venit să vă ajut. Vă rog să îndreptați fruntea spre termometrul meu, ca să știu dacă mă pot apropia” zic eu.

„Tu primul, tinere”, zice ea, scoțând un termometru de la cingătoare. Oftez și insist.

„Doamnă, cred că sunteți rănită serios. Vă rog să dați fruntea la scanat!”

„Nu mă scanează nimeni pe mine, dacă nu l-am scanat eu întâi”, zice ea, târându-se pe un cot, cu mâna încleștată pe termometru.

Încerc să negociez cu dementa: „Doamnă, vă las să îmi luați temperatura imediat ce vă iau eu temperatura”

„Auzi, băi căcat cu ochi…” începe ea, printre horcăituri. I-o tai scurt și rațional.

„Atunci haideți să ne scanăm amândoi în același timp. Numărăm până la doisprezece…” zic eu și văd un licăr de înțelegere în ochii ei. După care baba dă ochii peste cap și leșină.

Nu apuc să mă îngrozesc când aud mașina de poliție în spate. Patru polițiști mă încercuiesc, cu termometrele îndreptate spre mine. „Mâinile sus”, zice unul.

Dau să mă explic „Doamna a căzut și încercam să-i iau temperatura, ca să pot să o ajut”.

”Lasă ușor termometrul ăla din mâini și du-le la ceafă, sau îți zburăm creierii” zice un polițist. Încep să tremur și scap termometrul din mână.

„Arătați cam înfierbântat, domnule, alte simptome aveți?”, zice altul.

„N-am nici o simptomă!” mă ambalez eu.

”Nu vă ambalați că și ambalatul e o simptomă”, mă liniștește unul.

Sughiț speriat. Ridic mâinle la ceafă, polițiștii mă iau și mă trântesc de asfalt. Mă țin apăsat cu bocancii și încep să-mi ia temperatura. „32,5”, „33.4”, „29,6”, „al meu arată er er”, aud în spatele meu. „Nu-s bune de nimic astea, adu-l pe ăla mare, rectal, din portbagaj”, zice o voce mustăcioasă.

Ăilalți trei încearcă să mă ridice. Mă zbat timid și unul dintre ei scapă pe jos termometrul. Și atunci nu știu ce mă apucă, probabil de la starea de panică, mă reped după termometru, îl iau și i-l lipesc de țeastă. „Nici o mișcare că-i iau toată temperatura”, zic. „Tinere, nu cred că îți dai seama ce faci” zice unul, și toți trei încep să îmi dea ture, cu termometrele scoase, în timp ce al patrulea transpiră speriat, cu tâmpla lipită de termometrul meu. Trag aer în piept, fac cruce cu limba-n gură și apăs pe trăgaci.

„37,4”, arată displayul. Polițistul vițăie și scapă de lângă mine. Ceilalți trei îndreaptă termometrele spre el. Potențialul prefebril face ochii mari, scoate pistolul și trage după ei. Ceilalți trei se aruncă pe burtă. Prefebrilul profită de ocazie și o zbughește prin gangul dintre blocuri. Ceilalți trei se ridică, scot pistoalele și fug după el. Rămân doar eu cu baba, care între timp se ridicase de jos. Aparent nu era fractură, doar așa mai troznea ea când cădea. Mă salută și pleacă.

*

Eu am mai stat vreo patru ore, convins că o să vină cineva să-mi ia o declarație. Când s-a înserat m-am întors acasă. E aproape miez de noapte și nu m-a căutat nimeni. În schimb trec elicoptere peste bloc încontinuu. Îl caută pe prefebril. Cred că au uitat de mine.

*
Spre dimineață au sunat sirenele iar. Ne-am întors la starea normală de alertă. În sfârșit!

 

***

controlul populației cu termometre infraroșu fără contact e o idioțenie

Termometre infraroșu fără contact. Simt că trebuie explicate, pentru că în idoțenia lor, autoritățile o să ne umple de ele:

 

Dezavantaje:

Chiar și cele bune sunt destul de imprecise. Alea proaste, care deja au început să apară peste tot și cu care sigur o să ne alegem sunt de-a dreptul infecte. Jumătate dintre oameni sunt detectați cu temperaturi atât de joase încât un doctor i-ar declara morți.

Chiar dacă nu ar fi așa, pielea de pe față nu e un loc cu temperatură care să coincidă perfect cu aia internă. De-aia doctorul îți bagă termometrul în alte locuri. Dacă ar fi mers pe frunte, ți l-ar fi pus pe frunte, că nu e pervers.

Chiar dacă nu ar fi așa, temperatura normală diferă de la om la om. De la perioadă a zilei la perioadă. De-aia ca să zici de unul că are febră trebuie să îi iei temperatura în mai multe zile, la mai multe ore, ca să ai cu ce să i-o compari. O temperatură luată aiurea nu înseamnă nimic.

Adevărat, majoritatea termometrelor de genul ar arăta o febră serioasă. Dar ăia cu febră serioasă arată ca dracu’, se simt ca dracu’ și stau în casă. Ăia care umblă sunt subfebrili. Cu doar 0,3 grade mai mult decât normalul lor, care e fix marja de eroare a celor mai bune termometre non contact.

Avantaje:

Fac oamenii care nu au fost atenți la școală să se simtă în siguranță.

 

Soluție alternativă propusă de mine:

Vrăjitoare. Da, m-ați auzit bine. De-alea cu 7 fuste și miros specific, care să dea în cafea, bobi, tarot, măruntaie de găină sau ce vor ele. Se uită pe om, hocus pocus și zic dacă e bolnav sau nu.

Dezavantaje:

Clar o metodă complet dementă și aleatoare. Aproape la fel de dementă și aleatoare ca aia cu termometrele fără contact îndreptate spre frunte.

Avantaje:

Fac oamenii care nu au fost atenți la școală să se simtă în siguranță.

***

Jurnal de carantină 2025 (IV)

Iar nu mai am hârtie igienică.
*
Aveam permis de mers la cumpărături dar am auzit un zvon că există niște grupări de oameni ticăloși care abia așteaptă să părăsești domiciliul ca să îți intre pe geam și să-ți tușească pe toate pernele. Cică fac și petreceri de-astea unde se infectează unii pe alții. Demenți complet. Și încearcă să convingă și pe alții de nebunia lor.  Auzi la ei, „imunitate de turmă”. Păi ce, eu sunt oaie, să merg în turmă și să se aplice chestii de turmă? Pe cine faceți voi ierbivor, nerușinaților? Asta e, mai am niște staniol, niște pungi de celofan, mă descurc eu până săptămâna viitoare!
*
M-am apucat de completat declarația pe proprie răspundere pentru săptămâna viitoare, că e mult de scris și e bine să ți-o faci din timp și eram fix la pagina 15, la ultimele întrebări,  alea cu „Ce voiai să te faci când erai mic?” „Care e culoarea ta preferată?” și „În care vecin ai cel mai puțin încredere?” când am auzit sirena mașinii de frizerie. M-am bucurat enorm. N-a mai trecut de un an de zile pe la noi pe stradă și deja îmi ajunge părul până la umeri.

*
A ajuns la la latura noastră de bloc. Am ieșit bucuros pe balcon, mi-am dat pantalonii jos, am băgat capul prin gemulețul intermediar, am apăsat pedala de la termometrul rectal de perete omologat și sigilat conform normelor actuale și am așteptat să confirme că am sub 37 de grade și să deschidă automat geamul. După care am așteptat cuminte să urce frizerul cu macaraua lui în dreptul meu. Am verificat ochiometric ca poartă mască și că foarfecele folosit are mânere de minim doi metri și i-am făcut semn că sunt pregătit de tuns. Îi tremura mâna dar m-a ciupit de urechi mult mai puțin decât în alte dăți. Nici nu prea mai are ce ciupi dar s-a simțit că și-a dat silința. E o freză foarte la modă. Oarecum ras în părți vălurit și ceva mai mare, cu smocuri și brazde în vârf. Nu arată prea bine în oglindă dar să fim serioși, nu e ca și cum o să mă vadă cineva de așa de aproape prea curând.
*

În timp ce feream urechile de foarfecă și țineam pedala apăsată bine strângând vânjos din buci, ca nu cumva să existe fluctuații de temperatură nedetectate, i-am aruncat o privire plină de milă vecinului de la P2 Et4. Vecinul în care am cea mai puțină încredere, conform tuturor declarațiilor mele pe proprie răspundere. După ce că e antipatic, a mai și chelit în ultimul an și nu se poate bucura de tunsul gratuit de la stat. El e urât tot timpul. Eu chiar arăt interesant din profil, mai ales pe dreapta. La un moment dat, când frizura mea începuse să devină detaliată n-a mai rezistat să se uite și a tras obloanele. Mare ciudos.

***

Anatomia unui fake news

Când citim termenul „fake news” ne gândim tot timpul că e ceva planificat. Că CINEVA inventează special știri ca să ne inducă în eroare. Nu e chiar așa. Fake news-ul de obicei apare organic, dintr-un telefonul-fără-fir de oameni care ori sunt proști, ori vor clickuri. Să vă dau un exemplu de fake news care bubuie azi, începând cu concepția lui.

2012: Cineva inventează pe la americani o poveste cretină. Că antivacciniștii au început să facă petreceri de luat pojar ca să-și imunizeze copii „natural”. Bagă unul bolnav la grămadă cu sănătoși și asta a fost. O schemă atât de idioată încât întâi te revolți și abia dup-aia te întrebi dacă e adevărat. Sute de articole și „știri pe subiect”, că generază clickuri. Dovezi în schimb, zero. Pe Snopes.com găsești un articol lung despre cum n-a existat nici un caz de așa ceva documentabil. Sau persoană care să zică că a participat la așa ceva. Doar zvonuri din categoria „țața Floarea a auzit că i-a zis țața Safta că vecina ei a făcut o petrecere de-asta”. Zvonuri din care nu e de găsit nici petrecerea, nici țața Floarea, nici țața Safta. Dar face clickuri, așa că știrea circulă.

2020

1.Ilustru anonim își aduce aminte de fake news-ul din 2012 și se gândește „bă, suna a ceva ce ar face niște nebuni care cred în imunitatea de turmă cu covid-ul. Hai să zic la oameni că se fac petreceri de împrăștiat COVID ca să par interesant”. Și așa pornește zvonul.

2. Zvonul ajunge la o angajată amețită de la departamentul de sănătate din statul Washington. I se pare o idee atât de proastă și periculoasă încât nu verifică daca e pe bune sau doar fabulă, așa că dă un tweet. “We’ve been getting reports of “coronavirus parties” where uninfected people are mingling with #COVID19 positive individuals intentionally to try to contract the virus. Bad idea!”

3. Tweetul e citit de cineva de la The Guardian. Ghenă mondială de clickbait și exagerări extremiste cu scop de a antagoniza amețiți făcând lucruri să pară mai mari decât sunt. Miros potențialul. Sună la departamentul de sănătate. Ăia spun „băi, nu nu avem cunoștință de a exista petreceri de infectare intenționată dar da, am mai auzit de oameni care nu știau că-s infectați și s-au dus la petreceri”. Dacă ar fi scris cinstit articolul, s-ar fi oprit aici. Doar că fiind ghenă mondială de clickbait, încep articolul cu titlul „E IRESPONSABIL, statul WASHINGTON AVERTIZEAZĂ împotriva petrecerilor de CORONAVIRUS”. Dacă citești doar titlul și articolul pe diagonală, înțelegi că petrecerile alea sunt o chestie. Dacă îl citești pe bune îți dai seama că nu există nici o dovadă în tot universul că ar fi o chestie.


4. Ghena Guardian fiind sursă „respectabilă” de știri, nonștirea e preluată mai departe și șlefuită de alți făuritori de clickbait în titluri din ce în ce mai alarmiste. Din precautul „statul Washington avertizezează că petrecerile coronavirus sunt o idee proastă”, un titlu manipulator dar oarecum cinstit, nonștirea ajunge pe ghene locale din avertizare împotriva unei idei proaste direct fapt. ”Alertă în SUA după ce au început să fie organizate „petreceri COVID” pentru infectare voluntară cu noul coronavirus” ne avertizează ghena Digi24. La ei deja AU ÎNCEPUT. Nu mai e doar o idee proastă fără tangențe cu realitatea, e trend.

5. Nimeni din acest lanț uman de scatofili nu a vrut să mintă publicul. Doar să prezinte un zvon într-un mod în care să genereze clickuri. Cu fiecare preluare și reșlefuire, nonștirea devine mai alarmistă și mai serioasă. Nici nu mai ai cum să-ți dai seama unde s-a sărit gardul de la manipulare alarmistă la delir aberant. Mâine petrecerile cu coronavirus o să se petreacă fix la tine în bloc și ești prost dacă nu dai click aici să vezi cum să te protejezi.

***