Oficial următorul superman o să fie negru.

Nuj csz. E și asta o strategie de inclusivitate. Să iei povești scrise de albi cu personaje albe și să-i faci „minorități”. Superman, mica sirenă, etc.

Acuma știu că vreo 50 de ani hollywoodul a luat povești de la alte etnii și le-a albificat și că a fost super jenant. De la „asiaticii” jucați de albi mijind ochii prin anii 60 70, până la ridicol de caucazianul iron fist de acum câțiva ani. Dar ajută cu ceva să faci exact același lucru ridicol pe care-l făceau bunicii, dar invers?

Mă rog, mi se pare mai mult o strategie de inflamat rasiști, rasiști light, tradiționaliști și na, în general oameni cărora le plac căcaturile să fie așa cum le știu ei decât de a ajuta ceva cu ceva.

Poate o strategie mai bună ar fi, nu știu, să adaptezi povești scrise de oameni de o anumită etnie ca să îi reprezinți etnia, nu să schimbi etnia la personaje deja stabilite. Cred ca Hans Christian Andersen n-a văzut african în toată viața lui. E puțin ciudat să-i colorezi personajele.

Dar na să adaptezi o poveste scrisă și gândită pentru a reprezenta o etnie e complicat. Că implică să riști povestea nouă să nu rezoneze cu publicul. E mai simplu să regurgitezi ceva deja clasic și să îi schimbi culoarea în funcție de trendul social al decadei. Nu e vreo conspirație acolo cu hollywoodul care are planuri de schimbat modul de gândire a societății. E doar lene și monetizare. Se mulează și ei pe ce cred că ar mulge cât mai mulți bani. E un trend care a început cu Black Panther și a mers. De departe cel mai slab film din categoria capeshit din ultimii 20 de ani dar cel mai aplaudat. Pentru că africani.

Am pus minorități în ghilimele că vorbim de chestii la nivel global. Iar la nivel global 10% dintre oameni sunt albi și restul minorități. Iar grija asta de a reprezenta în mod egal pe toată lumea este doar a albilor. N-o să auzi nici un chinez zicând „bă, nu cumva avem prea puțini caucazieni în filmele noastre? când am făcut ultima oară un film în care personajul central e est-european?”

Mie mi-e clar că presa ține cu virusul sau măcar e superfan.

În primul rând, vorbește de virus fix cum vorbește șefu de galerie despre echipa preferată. Când e pe urcare, nu poate să termine o propoziție fără semn de exclamare. Șoc! Cazuri record! Tulpină nouă! Practic se scurg oameni pe geam de ce aglomerat e la ATI ca carnea tocată prin găurelele de la mașina de tocat!

Iar când e pe scădere, presa ori e pe nostalgie de gloria trecută, numărând morții și valurile, ori ne amenință că lasă că se întoarce el virusul. A fost doar într-o fază proastă săptămâna asta. N-a putut să se antreneze bine, n-a ținut terenul cu el, au fost și arbitrii ostili, da’ echipa e solidă și cu tradiție. Glorie corona eterna!

Iar ultimul argument e cel mai evident. Încă îi zic „noul coronavirus”. După un an. Fix acum am auzit la știri sintagma, nu aberez. Păi bă, dacă aș avea un prieten care are un telefon de un an de zile și tot îi zice „noul meu telefon”, imediat l-aș retrograda la statutul de cunoștință. Las-o dracu’ că nu mai e nou. Pentru cine e nou, pentru proaspăt ieșiții din comă? Pentru suferinzii care au rămas fără memorie de lungă durată după un accident? Ai tu o sclipire în ochi când te uiți la el, că ești obsedat, de-aia ți se pare nou.

Da’ așa e presa, îl ține în țiplă, doarme cu el sub pat și se spală des pe mâini, ca să nu-i lase amprente. „noul” Coronavirus. Marș bă, superfanule, că echipa ta e de căcat rău.

2001, undeva într-un birou mic, doi programatori HTML se întâlnesc ca în fiecare zi lucrătoare.

– Și, ce-ai făcut aseară?

– Bă, am stat pe mIRC, am vrăjit o olandeză și între timp am reușit să downloadez de pe Napster două melodii de pe albumul nou Shaggy. Mișto rău. Poate mai prind două diseară dacă merge bine dial-up-ul. Ia zi, ce voiai să-mi arăți?

– Știi ziarul ăla care ne-a pus să îi facem site? Fii atent, i-am băgat secțiune de comentarii.

– Cum adică?

– Adică oricine are chef, își lasă mailul și poate să comenteze sub articole orice îi trece prin cap.

– Sub toate?

– Da.

– Păi la ce dracu’ ne trebuie? Cui îi pasă de ce părere sau comentariu are un oarecare anonim?

– Absolut nimănui, dar mă gândeam că așa îl ții mai mult pe site, face mai multe clickuri, crești traficul. Nu văd care e problema.

– Nu e niciuna, cred. Dar mă gândesc așa. Dacă prinde obiceiul?

– Și dacă prinde, ce? Nu vrei să citești păreri, nu le citești.

– Dacă, spre exemplu, în prostia lor, oamenii chiar o să creadă că a-ți da cu părerea e o acțiune utilă și că părerea lor contează? Dacă ajung să se blocheze în bucle infinite de dezbătut probleme și clefăit păreri? Dacă ajunge toată specia dresată să țipe unii la alții pe toate subiectele, încurajată de toată presa care vrea clickuri? Mă gândesc că ar putea chestia asta să le mănânce destul timp și să le dea destulă satisfacție încât să nu mai facă nimic concret legat de problemele alea. Să creadă că răcnitul pe internet e destul de important încât să bifeze în capul lor că au fost persoane utile și să se culce liniștiți dup-aia, crezând că au combătut o problemă reală țipând pe internet fără direcție.

– N-are cum, bă. Maxim o să discute pe net de chestiile care nu contează. La ălea care contează o să se activeze, cum s-au activat tot tipul.

-Îți dai seama ce distopie ar fi să se răsfrângă dup-aia obiceiul și în viața reală? Gen, la proteste, în loc să se bată cu polițiștii și să intre peste autorități, oamenii doar să se plimbe și să țipe păreri spre aer, exact ca pe internetul ăsta sinistru pe care-l propui tu. – N-are cum, bă. Să mor eu, cum la toate ideile bune vii cu scenarii de-astea. Te uiți la prea multe filme cu sfârșitul lumii, eu ți-am mai zis. Prost obicei.

În caz de nu aveți pe cine să înjurați: nu port mască și nu o să mă vaccinez.

Dar nefiind Dragoș Bucur, am să și explic în trei pași simpli.

1. Masca

Cumva existența mea lejeră implică muncă de acasă. Trag masca pe față în taxi și în magazine și o mai semi-port așa la ședințe live, mai pe sub nas că nu-mi place aerul ăla cald să-l simt în față. Cumva de la forma feței și de la părul facial îmi alunecă de pe nas după trei propoziții orice aș face și o ridic doar dacă se uită vreunul urât la mine. Nu se întâmplă.

Dar dacă aș fi printre ghinioniștii care-s nevoiți să poarte mască mai mult de trei ore pe zi, total n-aș purta-o. Masca e mai mult ca să n-o dai decât ca să n-o iei. Eu am învățat de la bolile venerice că e bine să nu le iei. De dat, aia e, ghinionul lor.

Chiar nu mă interesează la câți necunoscuți aș da-o dacă aș avea-o. De-aia se cheamă „necunoscuți”, că mdlp de ei. Complet din comoditate n-aș purta mască dacă m-aș afla în circumstanțe în care ar trebui să o port ÎNDELUNGAT. Așa, de avarie, în spații strâmte prin care trebuie să manevrez scurt timp o pun, nu e mare efort.

Iar ăia care poartă mască pe stradă în locuri neaglomerate, aia e boală psihică nu precauție.

2. Vaccinul

Nefiind nici în grupe de risc, nici în grupe de mocangeli și pile și nici atât de rupt de frică încât să mă duc până în Gorj sau Zalău sau unde dracu mi-ar găsi ăștia loc de vaccinat la o excursie distanță, cel mai probabil vaccinul ar ajunge să-mi fie MIE la îndemână abia peste vreun an.

Moment în care deja o să fie alte tulpini vesele, rezistente la vaccin. Știu, o să apară iar vaccinuri noi, dar iar n-o să fiu în grupe de risc, pile și mocangeli de la stat. Deci iar n-o să fiu prioritate și tot așa.

Iar dacă ăstea vechi o să ajungă la rată de protecție sub 50%, cum e probabil, clar n-o să bag. Că dacă mă simt norocos bag la pariuri sportive, nu la vaccin.

3. Dacă n-aveți pe cine să înjurați.

Băi, când ies pe internet, toată lumea e super morală, bat obrazul, răcnesc la neconformi. Când ies pe stradă lumea e la fel de nesimțită și fixată pe interesul propriu cum era și acum 20 de ani. Așa că lăsați ipocrizia. Aveți toți două seturi de reguli sociale. Ălea pentru pulime și ălea pentru tine. Că toți ne credem mai deștepți decât ăia care au montat semnul cu „atenție să nu alunecați că e podeaua udă” și că nu e pentru noi.

Eu sunt comod și mă cred clar mai important decât restul oamenilor (pentru mine, nu pentru omenire). Cumva toată viața mea am făcut chestii într-un mod în care e bine pentru mine dar dacă ar face toată lumea ca mine ar fi cam nașpa. Ba chiar mă bazez pe faptul că majoritatea o să o facă invers. Că de-aia îmi permit să mă piș împotriva curentului, că-s statistic nesemnificativ și nu schimb nimic.

Așa că vaccinați-vă cât puteți, purtați mască cât puteți, eu o să-mi văd de ale mele și nu încurajez pe absolut nimeni să gândească ca mine. Ba chiar ar fi rău să o facă mulți oameni. Iar cu vrăjeala ipocrit moralistă de oameni care încalcă reguli în viața reală dar se bat cu ele în piept pe internet, ratați-mă complet. Semnalați virtute și morală pentru like-uri la altă masă, nesăraților.

Salut, sunt un pseudointelectual și am îți explic cum se fii un pseudintelectual autentic, ca mine.

În primul rând, deși nu ți-a cerut-o nimeni, te sui pe o cutie virtuală și ții un discurs argumentativ în care explici CINE sunt oamenii care greșesc și DE CE convingerile lor sunt false.

Bineînțeles că discursul tău argumentativ ajunge la exact zero persoane din categoria vizată. Și chiar dacă ar ajunge, n-ar convinge pe nimeni. Că vine de la un pulifrici anonim și are un ton arogant-superior.

Dar ceilalți pseudointelectuali din cercul tău o să aplaude și o să dea like-uri. Că nimic nu îi place mai tare pseudointelectualului decât să audă ideile lui din gura altuia.

Ne adunăm în cercul nostru mic și facem o dezbatere în care toată lumea e în aceeași tabără. După care plecăm mulțumiți fiecare la bârlogul lui, convinși că suntem o forță pozitivă și că problema e de la EI că nu ne ascultă pe NOI. Se cheamă labă în cerc. E tradiția noastră. Cântecul tribului nostru. Ne adunăm zilnic să confirmăm că suntem de acord pe aceleași chestii pe care eram de acord și ieri. Dacă nu înțelegi de ce e asta frumos și bine, e doar pentru că te depășește.