ÎNTREPRINDEREA 2400
Volumul I – Misiunea de salvare
1.
Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea
data românească 27 ianuarie 2401
După câteva săptămâni de mentenanță post-lansare în orbita planetei Jupiter, unde am fost tractați de împingătorul Sirius, nava de explorare Întreprinderea, prima navă capabilă de viteze warp condusă de un echipaj 100% românesc a părăsit sistemul nostru solar.
A fost un moment istoric care a demonstrat o dată pentru totdeauna că noi, românii, suntem un popor serios și semeț. Nici măcar războiul civil de 100 de ani nu a reușit să ne tragă înapoi. Suntem în sfârșit în plin proces de aderare la Federația Interplanetară și o facem în ritmul nostru și cu mândrie. Galaxia trebuie să știe că noi nu suntem colonia nimănui!
Prima noastră misiune oficială, în colaborare cu Federația ne va duce la 20 000 de ani-lumină de România, în brațul Perseus, unde vom aduna date telemetrice și vom măsura radiații exotice emise de formarea unei noi găuri negre. Cuviosul Macarie, preotul echipajului ne-a rugat în numele B.O.R. să ne oprim puțin cât mai aproape de gaura neagră, să o sființească. Patriarhul ar fi enorm de mulțumit să aibă o gaură neagră sfințită. Personal îmi doresc ca într-o zi să ajung în cercul de prieteni ai Patriarhului așa că voi face tot ce îmi stă în putință să îndeplinesc această sfântă misiune. Îl consider pe Patriarh modelul meu în viață, și nu doar pentru petrecerile pe care le dă și stilul vestimentar.
Pe deasupra, Guvernul ne-a cerut și să înfigem pentru prima oară un steag românesc pe o planetă neexplorată din alt sistem solar. Mi s-a sugerat că ziua în care echipajul navei Întreprinderea va întreprinde acest act istoric ar putea fi declarată sărbătoare națională dacă ne grăbim o facem până la mijlocul lunii februarie, când e încă frig acasă. Nimeni nu vrea sărbători naționale în perioada caldă, că sunt prilej de agitație.
O mică misiune de ultim moment s-a alăturat itinerariului. O rugăminte din partea Federației. În drumul nostru vom opri și la Baza Stelară 515 unde vom reaproviziona fregata Nisos cu cristale de dilitiu. Fregata Nisos este perla flotei Federației și îl consider pe amiralul Clinton modelul meu în viață și al oricărui militar care se respectă. Cel mai decorat ofițer din istoria Federației și cel mai important strateg al generației noastre. Vine dintr-o familie cu istorie și a pierdut o mână în luptă, apărând granițele Federației de gherilele extraterestre de refugiați. Aștept cu interes întâlnirea noastră și schimbul de experiență aferent.
Momentan ne îndreptăm spre destinație la viteza warp 5 și nava se ține bine. Stele în toate direcțiile, chiar și în jos, unde obișnuiam să văd Dunărea. Soarele încă e cea mai luminoasă stea care se vede pe ferestrele de la pupă, dar se va pierde printe celelalte curând. Un pas mic pentru om, un pas mare pentru românitate!
Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord
data românească 27 ianuarie 2401
Să-mi fut una, chiar am pornit! Trei săptămâni jumate ne-am învârtit ca proștii în jurul lui Jupiter cât am recondiționat motorul drept, gravitația artificială, generatorul de avarie și am făcut scutul de energie să nu mai pâlpâie. Nu zic că avem o navă proastă. Chiar nu e. Păpușa asta era vârf de linie acum 70 de ani când a fost făcută. Și treabă de Federație, făcută cu cap, nu românească, de-a noastră. Și ar merge încă 70 de ani țiplă dacă ar fi întreținută cum trebuie, chit că a avut 50 de ani de misiuni și 20 de ani de adunat praf în hangar.
Dar băi fratelemeu, că au cumpărat-o la SH și au dat de 10 ori cât face – înțeleg. Dar contractul ăla de mentenanță pentru ce morții lui a fost? Ce-au făcut ăia un an de zile cu ea, că în afară de vopseaua aia mișto albastru de Voroneț, n-au făcut nimic!!! N-au atins un fir. Era praful de două degete pe consola de la motor. Au scris „Întreprinderea” la provă. Atât au întreprins într-un an de zile!
Am băgat două săptămâni jumate ture de 14 ore pe zi doar s-o scot funcțională. Rușinea planetei, bă! Râsul curcilor la lansare să ne tracteze altă navă. Mi-au dat ăștia patru băieți subingineri, doi moldoveni și doi olteni. Zi-le lor în morții mă-sii că s-a terminat războiul civil de o sută de ani de aproape încă o sută dacă ai cu cine. Am pus pe picioare un alambic, ca să îi calmez. Avem țuică și la replicatorul de materie dar ne monitorizează ăștia în timpul programului. E aici de calculat mai mult decât la calibrat motorul. Dacă le dau prea puțin de băut, se iau la omor. Dacă le dau prea mult, nu mai știu să țină pistolul de lipit. M-a mâncat în cur să mă fac inginer.
Mă așteptam să vină din contract și cu piese de schimb. Mai făceam o agerime din ele, mai reparam una alta. Măcar teleportor să avem care să nu felieze oameni, zic și eu, nu dau cu parul. Dar nimic. Canci. Bandă izoler și chit frațioare! Cică-s zvonuri pe restul navei că noi ăștia de la motoare suntem alcooliști. Păi dacă ar ști ei cât din navă se ține doar în bandă izoler și chit, ar mai sta treji? N-ar sta că doar nu-s handicapați mintal.
Ne-au schimbat și comandorul în ultimul moment. Cică ăla tânăr n-avea nume destul de românesc pentru asemenea misiune istorică. Și studiase în străinătate când era mic. La Sorbona. Să nu zică dup-aia francezii că e al lor, cum am pățit cu Brâncuși, cică. Ni l-au adus pe unu‘ Aristide Bucelan de la fluvială. De la fluvială, băăă! Te doare mintea, ăsta s-a plimbat numai pe dunăre între Brăila și Tulcea toată viața gospodaru‘ și l-au făcut comandor de navă spațială!
Când e ceva oficial mă ia cu „locotenent Spătaru”. Da’ cum am ajuns la Jupiter m-a luat cu „bă Stelică”, de parcă am pescuit scrumbii împreună la Sulina. Dup-aia m-am prins. Așa o arde el când vrea să-l ajut cu vreo golănie. Cică „Bă, Stelică, fă și tu cu motoarele alea ca să fie bine ca să nu fie rău. Decât două motoare care funcționează prost, mai bine unu‘ care funcționează bine, nu? Știu că n-avem voie să circulăm într-un singur motor, dar dacă atât s-a putut? Am înțeles că prindem warp 5 și cu unul singur. Ce ne trebuie mai mult? Lasă că mă ocup eu de aprobat inspecția tehnică stai fără grijă”.
Așa că am demontat de tot motorul stâng și l-am reparat pe ăla drept. Și am stat fără grijă vreo săptămână până mi-am dat seama că de fapt oricum nu era grija mea, era grija lui. Treaba mea e să fie funcțională nava, nu să pornească când vor nuștiuce funcționari de la minister. Aia e treaba lui. M-a făcut fraierul din vorbe.
Acuma na, bine că am pornit. Că la simulări 2/3 nu se făcea conversia de dilitiu bine și emitea fotoni negativi de-ăia blană care teoretizează ăștia că nu faci cancer de la ei, dar face cancer un tu dintr-o realitate alternativă. Când eram mic voiam să mă fac chitarist. E foarte probabil ca într-o realitate alternativă să fiu chitarist. Cu cancer. Nici nu vreau să mă gândesc.
Înainte să-i dau drumul la motor am trecut pe la Macarie și am făcut 12 metanii. Eu care n-am călcat în viața mea într-o biserică. Doamne ajută!
Jurnalul personal al locotenent-comandorului Ștefan Manea, ofițer secund
data românească 27 ianuarie 2401
Wooo! Promovat la locotent comandor și secund de navă la 22 de ani! Mulțumesc, tata!
*
Cică toți ofițerii țin jurnal de bord. Fac și eu.
*
Jupiter e de tot rahatul. Nimic de făcut. N-ai cum să cobori pe ea că e vreme nașpa. Pe navă n-ai cu cine să vorbești că toată lumea muncește.
*
Nimeni nu îmi zice nimic!!!! Cică am pornit motorul warp. De-aia se văd stelele lungi pe geam.
*
Serios nu îmi raportează nimeni nimic? Chiar nu văd tresele de pe uniformă?!? Și doar merg cu ele-n față așa, la vedere.
*
Am vorbit cu taica-miu despre faptul ca nimeni nu îmi raportează nimic și a zis că probabil o fac intenționat, ca să nu-i spun lui mai departe. Lumea chiar nu știe cât de greu social e să fii fiu de ministru.
*
Din 1000 de oameni pe navă, cadre militare și cadre auxiliare, doar 184 sunt femei. M-am uitat pe fișele de personal la fiecare și n-am zis la niciuna „bă, aș da acolo”. Maxim nota 8 și acolo doar câteva.
*
Cică am pornit spre baza stelară 515. Poate dau și eu de niște extraterestre fine. Să explorez ceva exotic, cum ar veni. Cu penisul, cum ar veni! Drept între ce au ele între picioare sau ce au ele în loc de picioare!
2.
Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea
data românească 29 ianuarie 2401
Nava Întreprinderea a ajuns la Baza Stelară 515 fix în mijlocul unei crize. În timp ce îmi alegeam costumul pentru schimbul de experiență bilateral cu amiralul Clinton, căpitan al navei Nisos, ambele noastre nave au primit un mesaj de S.O.S de la nava expediționară științifică Tesla, aflată la marginea sectorului nostru. Se pare că un experiment a produs efecte neașteptate și întreaga navă e blocată în afara celor trei dimensiuni spațiale tradiționale cu care suntem cu toții obișnuiți.
Nava expediționară științifică Tesla este perla academică a Federației și personal îl consider pe căpitanul ei, Prof. Dr. Comandor Ahmed Ndoumbe modelul meu în viață și cel mai important om de știință al generației noastre. Posibil cel mai important francez al secolului nostru, și abia a început! Cred că un schimb de experiență bilateral cu francezul ar fi mutual benefic și expertiza mea științifică ar putea fi inestimabilă în rezovlarea acestui bucluc în care nava lui se află, despre care înțeleg foarte multe. Personal consider că lucrurile frumoase ar trebui să fie în trei dimensiuni spațiale și dacă depășesc sau nu ajung la acest număr, se generează probleme.
Țin să reamintesc că am pornit două doctorate la distanță fără frecvență la Universitatea Națională de Apărare care ar trebui să fie gata în câteva luni. Cu astea două aș fi doar cu patru doctorate în spatele respectatului Prof. Dr. Comandor Ahmed Ndoumbe! Deci o întâlnire de la egal la egal ar fi absolut normală.
Amiralul Clinton mi-a ordonat să fac transferul cristalelor de dilitiu la el pe navă cât mai repede, ca să poată porni în misiunea de salvare. Am să mă duc să îl supraveghez pe locotenentul Stelian Spătaru, care supraveghează transferul. După care Întreprinderea va porni deîndată spre locația navei Tesla. Amiralul Clinton m-a asigurat că nu este necesar, pentru că nava lui este capabilă de warp 9.5 în situații de criză, ceea ce e de trei ori mai rapid decât viteza noastră maximă de warp 7, de pe specificațiile tehnice ale navei.
Cu toate acestea, ei vor pierde câteva ore încărcând cristalele de dilitiu. Pe deasupra, în spațiu tot timpul se întâmplă tot soiul de evenimente neașteptate. Nu strică să ai un plan de rezevă. Nava Întreprinderea va fi planul de rezervă a acestei misiuni de salvare! Să sperăm totuși că nu va fi nevoie de noi.
*
Transferul a fost încheiat, echipajul recuperat de la Baza Stelară 515 și Întreprinderea a pornit cu viteza warp 5 către destinație. Am ridicat nivelul de alertă militar la galben și Macarie, preotul misiunii l-a ridicat pe cel de alertă religioasă la nivelul de o rugăciune pe oră.
Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord
data românească 29 ianuarie 2401
Puță verde ăla de Manea a luat naveta A și a pornit spre baza 515. S-a autorizat singur. Când vrut să-l întreb cu tot respectul ce morții lui face, mi-a zis, citez, „mă duc să-mi ud cucul”și a închis comunicatorul. Mai zi ceva. Bine o fi să fii copil de ministru.
Bineînțeles că teleportorul e în continuare stricat și la naveta B funcționează doar motorul de impuls dreapta-față. Stânga-mijloc se mai aprinde din când în când. Tehnic, dacă-l fac măcar intermitent să meargă pe ăsta, aș putea ajunge cu cristalele de dilitiu pe Nisos cu spatele, prin rotire. Dar na, aseară unul dintre moldovenii mei l-a spitalizat pe un oltean, apoi celălalt oltean mi l-a spitalizat pe ălalalt moldovean și acuma trebuie să-i țin pe ăștilalți doi departe de cheile franceze. Măcar de și-ar da somn toți dracu‘ să pot să mă concentrez pe treabă. Poate dacă aș fi mai puțin stresat n-aș mai bea de dimineață. Da‘ n-ai cu cine. Și doctorița aia, ce să zic, minunea medicinei. Cum repară ea mandibule sparte în 2-3 ore de nici nu mai simt băieții mei unde s-a rupt.
Păi normal că au chef de crăpat mandibule daca n-apucă să sufere după. Să-i lase cu sârme-n gură câteva zile, ca pe vremuri, să vedem dup-aia dacă mai au chef de scandal.
Mă rog, au venit datele de la nava Tesla o dată cu mesajul de SOS. Foarte interesant ce încerca să facă Ndoumbe acolo. Băi, francezii ăștia sunt dați dracului! Încerca să facă o proiecție în patru dimensiuni a navei cu care să exploreze spațiul 4-dimensional fără să îi dea cu eroare fizica și să i se îndoaie nava într-o direcție care nu există pentru noi.
Problema e că la întoarcere dimensiunea aia în plus a fost tradusă de universul nostru banal și trimidensional în singura a patra dimensiune pe care o știe: timpul. Așa că deși subiectiv Tesla e încă intactă, în universul nostru moleculele ei au fost împrăștiate pe loc înainte și înapoi în timp pe câteva mii de ani.
Deci nava e în același loc. Doar că nu e toată acum acolo. Și cum mă gândeam ce efect poate avea asupra chestiilor vii faptul că li s-au deplasat molecule în toate direcțiile timp de mii de ani mereu când a trecut vreun asteroid sau ceva pe acolo, apare căpitanul Bucelan, direct dă jos panoul după care aveam ascuns alambicul, își toarnă un păhărel, îl dă pe gât și se așează lângă mine.
M-a luat direct cu „mă Stelică”. Deja îmi era clar unde vrea să ajungă. Cică „mă Stelică, îți dai seama ce șansă pe noi, prima și singura navă românească din tot Universul să ajutăm la salvarea navei Tesla? Păi aia e perla științifică a federației, băi băiatule. Dacă o salvăm noi, păi altfel o să se uite federația. Și la mine, și la tine, și la România. Ghinion într-un fel că e și Clinton cu Nisosul lui pe aici. Are nava mult mai rapidă ca a noastră. Dacă-i salvează ei pe cei de pe Tesla până ajungem acolo nici n-o să fim menționați în raport. Oare, și doar mă întreb eu așa, dar oare care ar fi șansa să aibă probleme când încarcă cristalele de dilitiu la motor și să aibă întârzieri la pornire? Nu le-ai trimis încă, nu? Hai că te las, că nu vreau să te țin din treabă, dar mă bazez pe tine, da? Hai, stai fără grijă că în rest mă ocup eu de tot. ”
După care mă bate pe umăr, îmi face cu ochiul și pleacă. Și am înțeles ce vrea să zică căpitanul. Că nu-s idiot. Se mai întâmplă să existe impurități la cristalele de dilitiu. Nu e mare chestie să-l purifici, dar durează. Pentru recristalizare ai nevoie de condiții și timp.
Jurnalul personal al locotenent-comandorului Ștefan Manea, ofițer secund
data românească 29 ianuarie 2401
Nici nu am ajuns bine pe Stația 515 că dă căpitanul cod portocaliu, tot echipajul să se întoarcă la navă. Adică eu, că numai eu am plecat. Așa că zic că am 20 de minute maxim să devin primul român extrasexual și să mă întorc la navetă până să bată la ochi. Mă duc la cantină și primu’ extraterestru pe care-l văd mă duc la el și zic „Nu știu cum e la voi pe planetă, dar la noi pe planetă suntem perverși”.
*
2 minute mai târziu eram la ea în cameră, (presupun că era o ea, că scotea zgomote pițigăiate) și eram direct în ea. Complet. Că era în mare parte un tub cu tentacule. Nu țin minte clar cum am ajuns înăuntru și dacă făceam sex sau mă digera, cert e că hainele mi se cam topiseră, dar era o senzație ușor înțepătoare și sigur am atins ceva cu penisul. Sunt destul de sigur că a fost prima experiență între un om și o ființă de-aia, ce-o fi fost ea. Bun început de misiune. Aparent a explodat ceva și trebuie să ne ducem să salvăm pe cineva cred. N-am înțeles clar. Cui îi pasă. De azi am devenit extrasexual! Bine că mi-am pus o uniformă de schimb în navetă.
3.
Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea
data românească 30 ianuarie 2401
Vești excelente pentru Federație și omenire! În timp ce nava Întreprinderea gonea spre locația navei Tesla, aflată într-o situație critică. am ieșit din hyperspațiu puțin din motive de conservare de energie. Fix atunci am primit un mesaj de la Comandor Profesor Doctor Ndoumbe că și-au rezolvat singuri problema. Asta înseamnă să ai pe navă cele mai luminate minți din galaxie! Eu aveam de gând să îi sugerez să închidă toate motoarele și să le mai pornească o dată. Mai mereu când o navă are o problemă e ori de la asta, ori s-au prins alge la elice, iar cea din urmă e problemă mai mult de Dunăre și nu prea se aplică în spațiu. Dar sunt sigur că și soluția celor de pe Tesla a fost aproape la fel de ingenioasă. Probabil comandorul Ahmed Ndoumbe abia așteaptă să îmi povestească toată pățania într-un schimb bilateral de experiență, când vom ajunge la locația lor. Am pus la rece doi litri de vin de la mine de la țară, de la Măcin, pe care-l păstrez doar pentru ocazii speciale și fericite.
*
Vești dezastruoase pentru Federație și omenire! Fix când Întreprinderea a ajuns în sistemul în care Tesla a întâmpinat probleme, ca să le ținem companie cât își fac mentenanța și verificarea sistemelor, ambele nave au primit un mesaj de SOS de la crucișătorul Nisos. Se pare că aceștia, deși au detectat impurități la reîncărcarea cu cristale de dilitiu, au forțat operațiunea de salvare pornind cu warp 9 spre destinație. Ambele motoare au explodat, aruncând nava din hyperspațiu direct în orbită de coliziune cu o stea. Din fericire au reușit să activeze scutul în jurul motoarelor înainte de explozie și să teleporteze echipajul de acolo. Avariile pe restul navei sunt minime și nu au existat fatalități însă traiectoria eliptică în care nava lor sever avariată a fost prinsă îi va duce la o distanță de stea incompatibilă cu viața în mai puțin de cinci ore! Din fericire chiar și cu o viteză lejeră de warp 5 suntem la o distanță destul de mică de ei încât să ajungem în timp util și să salvăm pe toată lumea. Ce noroc pe Federație că există români în spațiu!
*
Am primit mesaj de la comandorul Ndoumbe că și nava Tesla este gata să plece în misiunea de salvare a echipajului de pe Nisos. Am insistat că ne descurcăm și singuri, că Tesla deja a trecut prin destule peripeții, dar doctorul Ndoumbe nu a vrut să audă. Nava lui e capabilă de warp 9,6 în condiții optime și ar putea ajunge la destinație în mai puțin de o oră, oferind amplu timp de salvare. Am să verific cu locotenent-major Spătaru în cât timp vom ajunge și noi. Estimez că dacă toate merg bine vom ajunge exact la finalul operațiunii de salvare și nu va fi nevoie de noi dar, după cum am observat în scurta noastră misiune, în spațiu mereu se întâmplă ceva neprevăzut.
Nava Întreprinderea va fi din nou planul de rezervă și plasa de siguranță a unei misiuni de salvare. Doar că de data asta salvatorul a devenit salvat și salvatul salvator. Pentru noi nu s-a schimbat nimic. Această răsturnare de situație ne-a răsturnat fix în poziția în care eram deja. Preotul Macarie a intensificat nivelul de alertă religioasă la două rugăciuni pe oră. Nu am considerat necesar să ridic nivelul de alertă de la galben la portocaliu, ca să nu stresez echipajul inutil, dar am schimbat nuanța de galben într-un galben mai intens, mai apăsător, cu mici tendințe oranj, pentru a fi în concordanță cu seriozitatea operațiunii. Am pornit cu warp 5 către sistemul în care se află Nisosul.
Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord
data românească 30 ianuarie 2401
N-ai cum să zici că rahatul ăsta e vina mea!
E o chestie elementară, dracu, te învață în clasa I la școală. Dacă ai o scuză bună să nu faci ceva, nu faci! Ce rahat morți pișat i-a apucat să plece în misiune de salvare cu impurități la dilitiu? Aveau o scuză bună! Puteau liniștiți să dea mesaj „am încercat să vrem, dar nu s-a putut”. Orice om normal așa ar fi făcut! Cum să faci ceva când poți să nu faci și să nu dea nimeni vina pe tine că ai fi putut să faci? Cum să riști să-ți explodeze motoarele pentru o misiune de salvare? Clar le-a spus computerul de bord că au impurități cristalele! Nu e vina mea de nici o culoare! De unde să știu eu că ăștia sunt tâmpiți și se riscă pentru binele altuia? E împotriva naturii! Doamne ferește ce idioți. Și acum dacă se află chestia cu țuica la dilitiu, mie o să mi se spargă în cap. Că doar pe cine o să dea vina? Pe Spătaru, ca de obicei. Nici o problemă nu e problemă dacă ai pe cine să dai vina. Te învață și la școală în clasa I!
*
Am rulat niște simulări pornind de la datele de diagnostic ale fregatei Nisos venite cu mesajul de SOS. Vaporizarea alcoolului din țuică în rezervorul de dilitiu a crescut presiunea din interiorul reactorului la 2100 de kilopascali. Constrictoarele magnetice nu au putut fi blocate la presiunea aia fără a risca imposiblitatea reinițializării reacției de dilitiu, moment în care au apărut microfracturi pe reactorul warp și na, știe toată lumea ce se întâmplă când apar microfracturi pe reactorul warp. E la mintea cocoșului.
Am stat și m-am mai gândit la situație și mi-am dat seama că poate principii pe care noi, românii, le considerăm de bază în societate, ca „nu face absolut nimic dacă ai o scuză bună să nu faci nimic” și „nici o problemă nu e problemă dacă ai pe cine să dai vina” nu sunt atât de elementare și pentru restul Federației. Poate ăia 100 de ani în care s-au bătut olteni cu moldoveni, apoi moldoveni aliați cu olteni împotriva ardelenilor, apoi iar moldoveni cu olteni, apoi insurecția bănățeană și chiar și partea aia în care toată lumea s-a adunat să construiască lagăre de exterminare pentru maramureșeni ne-au rupt de restul planetei, cultural. Poate ne-am format un set de apucături și principii care nu-s neaparat la fel cu apucăturile și principiile restului Federației. Poate a fost puțin și greșeala mea că am presupus că amiralul Clinton și echipajul navei Nisos o să gândească românește.
Chiar am futut buha grav.
Dar, din fericire, cu ajutorul unui alt motor warp putem preînâmpina colapsul reacției de dilitiu. Pur și simplu redirecționezi fragmentarea spre alt reactor, compensezi și stabilizezi. Nu e mare chestie. Se poate face și cu motorul nostru, și cu motorul navei Tesla, care oricum o să ajungă la orbita de derivă a Nisosului înaintea noastră, cu viteza lor nativă de warp 9.
*
A venit căpitanul Bucelan în cabina motoarelor. Era la fel de palid și tras la față ca și mine. Îl măcina clar. Dau și zic „Căpitane, cred că ideea aia a noastră cu…” și el mi-o taie brusc. ”Locotenent Stelian Spătaru, nu știu ce vrei să implici dar nimeni de pe nava asta n-are vreo responsabilitate legat de ce se întâmplă pe altă navă. Pe deasupra, de ce să vorbim despre lucruri care n-are rost? Și ca să se stabilească clar, eu n-am avut nici o idee și nu știu ca tu să fi avut vreo idee. Și dacă, să presupunem, ai fi avut vreo idee, nu vreau să știu de ea, s-a înțeles?”. Am tăcut, am înghițit în sec. După care scoate fazerul și începe să îmi topească alambicul până-l face artă abstractă. După care se relaxează puțin, se așează pe scaunul meu și zice cu o față gravă, frecându-și fruntea în palme:
„Mă Stelică, înțeleg din raportul tău că e foarte ușor atât pentru nava noastră cât și pentru Tesla să salveze nava Nisos aflată într-un accident regretabil.”. Dau din cap și zic. ”Probabil se descurcă Tesla până ajungem noi acolo”, la care el oftează și zice. ”Fix de-asta am venit la tine, măi Stelică. Îți dai seama cum ar arăta pentru federație și țara noastră și mai ales cum e văzută țara noastră în Federație să fim noi ăia care-l salvează pe amiralul Clinton? N-ai cum să ai pilă în Forțele Armate mai mare decât el. Păcat că o să ajungă ăștia de pe Tesla înaintea noastră. Oare nu există, totuși, vreo posibilitate?”.
*
Am stat și m-am gândit pur teoretic, așa. Știm traiectoria pe care Tesla o să plece în warp după ce-și calculează traseul. Pur teoretic așa, zic. Dacă am inversa polaritatea unei torpile de fotoni și am detona-o fix când ăștia intră în warp și devin undă, am putea, pur teoretic, să formăm un câmp gravitațional local destul de puternic încât să le devieze traiectoria cu vreo 10 grade. Ceea ce ar însemna că ar ieși din warp la ceva ani lumină distanță de destinație, timp lejer pentru Întreprinderea să ajungă înaintea ei. Și nu explodează nimic, nu e rănit nimeni. Pur teoretic. E datoria mea să raportez la căpitan această posibilitate și nu mint, ca inginer mi-ar plăcea să văd dacă funcționează. Dar ca ofițer o să îi recomand căpitanului să nu apelăm la așa ceva. Sunt un patriot și aș face orice ca România să fie văzută în lumina pe care o merită, dar sabotarea unui aliat chiar nu e ceva ce se face. Mai ales a doua oară.
4.
Jurnalul oficial de bord adițional al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea
data românească 30 ianuarie 2401
O zi de însemnătate deosebit de tragică s-a abătut asupra Federației. Nava Tesla, perla științifică a federației, a deviat din motive imposibil de conceput de la traseul warp prestabilit și a ieșit din hyperspațiu în interiorul unei stele din sectorul Sirius-Epsilon-344. Mi se spune că cel mai probabil au fost dezintegrați la nivel molecular într-o fracțiune de secundă. Cuvintele sunt de prisos. 820 de membri ai echipajului de bord împreună cu Prof. Dr. Comandor Ahmed Ndoumbe, cea mai importantă minte științifică franceză a secolului trecut, au pierit instantaneu. Ce accident imposibil de înțeles. Ce soartă crudă și bizară. Parcă erau blestemați. Întâi accidentul științific în care au fost blocați extradimensional și acum asta. Cum au putut ieși din warp in interiorul unei stelei nu se poate ști. E funcția principală a unui computer de bord să calculeze traseul în așa fel încât așa ceva să nu se întâmple. Tot ce pot specula e că nava lor nu era încă deplin funcțională din cauza accidentului anterior.
Cred că resimt pierderea inestimabilului Prof. Dr. Comandor Ahmed Ndoumbe mai tare decât alții, ținând cont de cât de mult l-am apreciat. Îmi vine doar să strâng din dinți și să scutur un pumn în aer, sfidător cu această soartă care-i stinge pe cei mai buni dintre noi. Nici măcar n-am apucat să joc cu el o partidă de-aia de șah spațial cu patru planșe una peste alta, cum joacă oamenii deștepți. Nu pot să nu mă gândesc însă și pozitiv, la tot ce a lăsat în urmă stimabilul om de știință. 4 premii nobel. Nenumărate descoperiri științifice. Un întreg subdomeniu al fizicii extradimensionale denumit după el. Patru copii dintre care trei cu cariere muzicale promițătoare. Sunt sigur că data viitoare când voi vizita Comandamentul Central al Federației, printre statuile de la intrare ale nenumăraților eroi galactici voi vedea și fața blândă, nasul cârn și barba stufoasă a marelui om de știință Ahmed Ndoumbe. Sunt sigur că mă voi uita la acea statuie, o lacrimă îmi va da în colțul ochiului și mă voi gândi că poate într-o zi, lângă acea statuie va fi și o statuie a persoanei mele.
Dar destule regrete. Suntem oameni militari aflați într-o misiune critică. Cei de pe nava Nisos se bazează acum doar pe noi. Soarta întregului echipaj și a amiralului Clinton e pe umerii capabili ai singurei nave românești din spațiu! Nu avem timp de lamentări. Avem oameni de salvat! O să avem timp de lamentări după!
Jurnalul personal adițional al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord
data românească 30 ianuarie 2401
M-am dus la căpitan. Era la el în cabină. Direct un pumn în gură i-am dat, nici n-am stat pe gânduri. S-a clătinat puțin, că n-am dat prea bine și a zis „carceră, curte marțială și minat pe asteroizi scrie pe tine, canalie!”. Râd la el și zic „Da? Cum mă arestezi, cum dau pe goarnă tot, băi marinar de apă dulce. Am înregistrat toate conversațiile cu tine. Dăm la târnăcop împreună, să moară mama, că toată ideea cu sabotajul a pornit de la tine. Cică calculează mă Stelică cu torpila aia pur teoretic, așa. Pur teoretic, futu-ți morții mă-tii!”.
După care sar să-i mai dau un pumn dar se ferește și-mi dă unul în tâmplă. Da așa, fără să strângă pumnul bine. Și începe să țipe și să se țină de degete. Și le-a îndoit mai tare decât m-a durut pe mine. După care sare să mă gheruie și să mă tragă de păr și mă înfig și eu în părul lui și îl apuc de guler și ne tot lovim și ne tot zgâriem vreun minut așa până ni se taie respirația și cădem în cur. Am impresia că amândoi am fost surprinși de cât de proști eram la bătaie. Eu, cel puțin, nu-mi imaginam că doi oameni care nu știu deloc să se bată se pot extenua în așa hal fără să se lovească serios unul pe altul.
După care se ridică icnind, se sprijină de biroul lui și zice. „Acuma că ne-am calmat și că am stabilit că asta e, n-ai ce să faci, eu zic că mai bine te duci să storci cât poți din motorul ăla warp al nostru cât poți, ca să ajungem la Nisos până explodează. Încă putem să ieșim eroi din rahatul ăsta, locotenent-major!”.
*
În mod normal Tesla n-ar fi avut cum să iasă din hyperspațiu direct într-o stea. Mă gândesc că din cauză că au fost blocați în spațiu extraplanar, timpul lor subiectiv nu s-a mai suprapus cu curgerea normală a timpului și calculatorul de bord a calculat pozițiile stelelor la săritură la alt timp decât cel prezent, de unde și eroarea fatală.
*
S-a înecat motorul. L-am supraturat. Nu pot sări de warp 4.5 fără să risc să mi se oprească de tot reactorul. Nu cred că reușim să ajungem la Nisos până explodează. Am o zi foarte proastă.
5.
Jurnalul personal al locotenent-comandorului Ștefan Manea, ofițer secund
data românească 31 ianuarie 2401
Am o mâncărime care nu pot s-o descriu.
*
Cică suntem în nuștiu ce sistem, ceva, misiune critică. Zice căpitanul că echipajul unei nave a ajuns pe o planetă cu capsulele de salvare și trebuie să îi salveze cineva de acolo, că e o planetă destul de nașpa. M-am băgat. Toată lumea știe cum fac gagicile când le salvezi: „Mamă, Fănele, ce curajos ești, ai iubită? Eram așa speriată, credeam că n-o să mai apuc să fac sex vreodată!”. Cum să nu se bage băiatu’?
*
Mda. N-a fost cum mă așteptam. Erau vreo trei-patru care ar fi arătat OK în mod normal da acum erau destul de jigărite și pline de nămol și cu hainele rupte și nu ca-n filmele porno când au și machiaj pe dedesubt. Toată lumea era șocată de la aterizare și înghețau de se căcau pe ei și sincer cumva le înțeleg că nu prea le ardea de flirtat. Am zis un „Ce faceți fetelor, ce mișto se vede ceru’ de pe planeta asta și chestii, ia uite, au două luni, ca să vezi!” și chiar n-a percutat niciuna. Am dat uniforma jos și am cărat la navetă la bustul gol un fraier cu genunchii pocniți și tot nimic. Până la urmă mi s-a tăiat și mie. Măcar am salvat pe toată lumea. 642 de oameni a zis locotenentul Stelian că sunt, 642 am adus.
*
20 de drumuri am făcut cu naveta. Asta e muncă de șofer de autobuz. Descarc ultima tură de zgribuliți și zice căpitanu’ că mai e un tâmpit pe o navă de adus. Zic hai că na, tot am curul amorțit de la scaun, ce mai e un drum. Oricum nu fut nimic azi. Mi-a dat doi băieți de la securitate cu mine.
*
Deci era un moș pe punte, nu știu ce încerca să zică, da’ era foarte agitat și avea un fazer. A tras în tavan cu el și băieții mei s-au tupilat instantaneu. Trag în el să-și ia somn și îi iese nuștiuce scut din mână. Avea mână de robot cu șmecherii în ea. Și cum apăsa el pe butoane la mânuța lui bag sprint, sar peste o consolă și direct un genunchi în coaie. De-ălea n-avea de robot. Vin și băieții mei, îl târâm la navetă și fix când plecăm cedează scutul navei mari și începe să se topească ca o ciocolată lăsată pe bord în spatele nostru. Cât bulan să ai?
*
Zice lumea că cică i-am stâlcit un testicul amiralului Clinton. N-am auzit de el, sper că nu e vreun om important. Căpitanul a dat mâna cu mine și toată lumea m-a aplaudat. Cică m-a propus pentru o medalie. Super tare! Sigur o să fie impresionat tata!
Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord
data românească 31 ianuarie 2401
A venit idiotul la mine. Și doar i-am zis că nu pot să bag mai mult de warp 4.5 fără să explodeze motoarele. Zice „Măi Stelică, dar dacă aruncăm niște balast? Poate niște canapele. Avem foarte multe canapele pe navă. Nu ne-am mișca mai repede?”. Zic „Categoric. Dacă am fi pe Dunăre și Întreprinderea ar fi vapor. Dar în spațiu nu e ca pe brațu’ Sulina, ce să faci.” I-a picat fața.
*
Nu! Nu avem undă tractoare! De ce mă tot întreabă lumea abia acum dacă avem undă tractoare când am scris în toate rapoartele că nu avem undă tractoare? Chiar nu citește nimeni rapoartele mele? Au demontat-o de la docuri că nu avea unde să pună cuviosul Macarie biserica de campanie.
*
Nisos a fost nevoită să detoneze cuplările dintre punte și motoare și să le ejecteze înainte de a exploda. Nu au reușit să se distanțeze și explozia a avariat sever puntea, care e în continuare în orbită de coliziune cu o stea. Dacă am avea cu ce să o tragem de acolo, ce frumos ar fi. Poate se roagă cuviosul Macarie foarte tare și o mișcă cu puterea rugăciunii, nu?
*
A venit și idiotul la mine cu tonul ăla mieros. „Măi Stelică, sigur nu se poate face ceva? Inginerești și tu ceva, cum ai făcut până acuma!”. Și îi zic „Măi Aristide, dacă aș fi putut să scot o rază de tractare din cur, vedeai cum îți iese de la baie periuța de dinți prin aer deja”. I-a picat fața.
*
De fapt am zis „Nu” scurt și atât. Aș fi vrut s-o zic pe aia cu periuța de dinți dar mi-a venit mai încolo replica. Ar fi fost frumos. Nici pe-aia cu Dunărea n-am zis-o.
Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea
data românească 31 ianuarie 2401
Am ajuns cu întârzieri imposibil de prevenit în sectorul în care epava navei Nisos plutește în derivă. Din fericire tot echipajul, 643 de suflete, a reușit să ajungă la capsulele de salvare. Norocul lor că au un echipaj atât de mic încât să încapă. Într-o situație similară, Întreprinderea ar avea la dispoziție doar 500 de locuri în capsulele de salvare, unde au prioritate personalul birocratic, pentru că așa și-au negociat prin sindicat. Ar mai rămâne sub 100 de locuri pentru ofițeri și bagajele lor esențiale. Dar așa e în spațiu, nu poți să le ai pe toate.
*
Locotenent-Comandorul Manea s-a oferit să conducă efortul de salvare a echipajului navei Nisos, care a eșuat cu capsulele pe partea etern înghețată al celei mai apropiate planete de steaua care ne prezintă probleme. Mă simt mândru când văd asemenea inițiativă din partea unui tânăr atât de promițător. Sunt sigur că sunt un exemplu bun pentru el și mă aștept să îi spună asta și tatălui lui, domnul ministru.
*
Se pare că doar 642 de suflete au folosit capsulele de salvare. Amiralul Clinton a refuzat să-și părăsească nava și se află în continuare pe punte. Încearcă să repare motoarele de impuls, avariate în explozia motoarelor warp și să scoată ce a rămas din Nisos din capcana gravitațională a stelei. Am vorbit cu el și era foarte agitat și incoerent. Repeta obsesiv cuvinte ca „sabotaj” și „imposibilități statistice”. Mi-a ordonat să pornesc unda de tractare și să ajut în scoaterea navei din degradare orbitală. Am încercat să îi explic că forțele gravitaționale deja depășesc puterea undei noastre de tractare și nu are rost să o pornim dar a insistat că dacă nu o pornesc, va considera gestul meu un act de trădare asupra Federației.
*
Am decis să îl consider pe amiralul Clinton a nu fi în deplin control asupra facultăților sale mintale și să trimit un detașament înarmat pe Nisos, să îl înlăture de acolo cu forța. Din nou Locotenent-Comandorul Manea s-a oferit voluntar pentru a îndeplini această misiune. Înțeleleg că amiralul a adunat un orgoliu imens în cei 40 de ani de carieră și că preferă să moară decât să se prezinte în fața Federației fără Nisos, fregata cu care a condus atâtea campanii victorioase și a zdrobit dușmanii Federației. Nimeni nu este imun la presiunile responsabilității de căpitan. Eu, personal, în tinerețe am aruncat un matelot peste bord din cauza unor alge la elice. Nu sunt mândru de asta și l-am recuperat câteva minute mai târziu dar pot spune că înțeleg prin ce trece amiralul.
*
Secundul meu a îndeplinit cu succes încă o misiune extrem de riscantă. Echipajul navei Nisos a fost recuperat în totalitate. Din păcate nava în sine, perla flotei, a fost pierdută în totalitate, lichefiată de steaua în jurul căreia se învârtea. Două nave ne-au răpit stelele azi. Cele mai importante nave ale întregii Federații. Aș putea spune că stele sunt în spațiu exact cum sunt algele pe Dunăre. Apar de nicăieri, nu știe nimeni ce vor și ce sunt în stare să facă și aduc pierzanie dacă te culci pe o ureche. Amiralul Clinton a fost sedat și este tratat de hernie testiculară extremă. Cu toții sperăm că atunci când se va trezi va fi raționalul amiral Clinton pe care îl știm și îndrăgim cu toții. Poate chiar vom apuca să jucăm un șah de-ăla cu patru table una peste alta, cum joacă toți oamenii deștepți în spațiu.
*
Amiralul Clinton s-a trezit și e în continuare paranoic și ostil. Vrea ca tot incidentul să fie judecat cap-coadă de un tribunal militar. Spune că motoarele navei Nisos au fost special sabotate cu o combinație de alcool etilic, metilic și particule organice neidentificabile care au dat peste cap toți senzorii de diagnostic ai reactorului. Și-a downloadat în mână cercetările parțiale asupra substanței și insistă să folosească echipamentul de pe Întreprinderea să termine identificarea acesteia și originile ei. Am ordonat să fie sedat ușor în continuare și să nu fie lăsat să își părăsească camera. Este o zi sensibilă pentru federație și avem nevoie de liniște și împăcare cu dramatismul faptei, nu de supoziții și investigații.
*
Ne îndreptăm cu warp 4.5 spre baza stelară 515 unde ne vom întâlni în trei zile cu transportorul Phobos care va prelua tot personalul salvat de pe fregata Nisos. Cu toții sperăm ca până atunci amiralul să se calmeze pentru că genul lui de gândire nu face bine la nimeni. Trebuie să ne concentrăm pe faptul că Întreprinderea a salvat cu succes întreg echipajul navei Nisos. Să vedem partea bună a lucrurilor. Măcar atât, dacă atât s-a putut. L-am pus pe cuviosul Macarie să facă consiliere religioasă post traumatică cu el în ritm intens.
6.
Jurnalul monahal de sihăstrie spațială a cuviosului Macarie, preot de campanie și psiholog al navei Întreprinderea
data românească 27 ianuarie – 1 februarie 2401
Se împlinesc două luni de când m-am despărțit de nevastă-mea. N-am iubit-o niciodată. Era necesar să mă însor pentru post. Dar când mi-a zis că unul din noi trebuie să plece din casa aia, și să aleg eu care, am simțit o gaură în piept. Nu am divorțat încă dar atât timp cât nu suntem pe aceeași planetă, ce mai contează un act și niște cuvinte spuse în fața lui Dumnezeu?
*
Am crezut că printre stele o să mă simt liber. Că o să fie un nou început. Dar stelele mă înghesuie și mă apasă de pe fiecare hublou. Mă fac să-mi pun întrebări pe care nu vreau să le pun. De ce s-a concentrat Dumnezeu în așa hal de mult pe planeta noastră? Și de ce sunt atât de multe rase de extratereștri, fiecare cu religia ei, care nu-s de acord că Dumnezeu a făcut Universul special pentru oameni? Mă simt înconjurat de chestii care ar fi trebuit menționate măcar în Biblie și nu-s. Mi-a ieșit o iritație pe spate care mă mânâncă și doctorița refuză să-mi dea o cremă să mă dau că cică e pe bază de stres. Nu sunt stresat. Doar simt că o să cadă cerul pe mine din toate direcțiile în orice moment.
*
A fost o decizie proastă să mă ofer voluntar pentru misunea asta. Știau ei ceilalți colegi ce știau când au refuzat politicos onoarea. Da’ am vrut eu să fac un gest dramatic în fața Saftei. Să vadă că nu sunt concentrat numai pe ce simt eu și ce probleme am eu, cum zice ea. M-am dus la ea și i-am zis „Dacă asta vrei, să nu mă mai vezi, să știi că am să plec de planetă. Am să fiu primul preot ortodox în spațiu. Poate așa o să ai loc, să nu te mai plângi că ești sufocată de nevoile mele!”. Și în loc să zică „Nu, stai, ce nevoie am eu să mă simt independentă?” a zis, „Foarte bine, poate niște spațiu o să ne prindă bine!”. Acum avem amândoi spațiu. Sper că e mulțumită. Eu nu sunt. Dar nimeni niciodată nu-l întreabă pe Macarie dacă e mulțumit.
*
Spațiul nu e făcut pentru oameni cuvioși ca mine. Spațiul e făcut pentru atei. Simt că-s în pericol de a-mi pierde credința. O să încerc să evit situațiile și oamenii care ar putea să mă pună în fața unor întrebări periculoase.
*
Azi nu m-am dat jos din pat. Le-am zis tuturor că e zi de rugăciune și post. De parcă le-ar păsa lor de ce nu-mi vine să mă dau jos din pat. Nimănui nu-i pasă de Macarie. Am mâncat un kilogram de colivă de la replicatorul de materie. Păcat că coliva are o conotație de-astea de nu poți să te bucuri de ea în public. E un desert excelent, mai ales când nu te simți în stare să dai piept cu viața.
*
Mă tot gândesc la gaura aia neagră pe care trebuie să o sfințesc. Cum, mai exact se așteaptă Patriarhul să dau cu aghiazmă, unde și cât? Dacă timpul este încetinit în interiorul găurii negre și aghiazma nu ajunge niciodată până la ea, se mai pune sau nu că e sfințită? Normal că nu mi-au dat instrucțiuni clare. Se descurcă bietul Macarie, lăsa-ți-l să se chinuie. De ce să îl ajutăm?
*
Tot vin membri ai echipajului la mine, „Cuvioase Macarie, roagă-te pentru nuștiu ce navă” „Cuvioase Macarie, roagă-te să nu explodeze nuștiuce motor”, „Cuvioase Macarie, roagă-te să prindem nuștiucât warp”. Da’ pentru Macarie cine se roagă? Nimeni. Absolut nimeni.
*
M-a pus căpitanul să vorbesc cu răniții de pe o navă care a explodat și i-am salvat noi. Cică au trecut prin multe momente șocante și au nevoie de consiliere. Da’ ce, eu n-am trecut prin momente șocante? Ce, să ajungi acasă, să te descalți și în loc să îți găsești femeia în bucătărie făcând de mâncare, o găsești fumând în balcon făcând hotărâri luate de una singură nu e șocant? Să te trezești singur pe o navă în mijlocul spațiului nu e șocant? Să te simți părăsit de toată lumea, inclusiv Dumnezeu nu e șocant? Ce să zic. Le-a explodat o navă. Nu mai pot eu. Da’ de faptul că lui Macarie i-a explodat toată viața cui îi pasă?
*
M-a obligat căpitanul să stau de vorbă cu amiralul Clinton, care are un episod maniacal de când a fost salvat și se împotrivește calmantelor. I-am explicat toată situația mea cu Safta și l-am întrebat sincer, în experiența lui de om bătrân, dacă crede că există vreo șansă ca lucrurile să se întoarcă la normal, dar el o ține pe-a lui cu sabotaj și că suspectul cu siguranță a fost ori de pe nava lui, ori de pe a noastră, ori de pe baza stelară 515. Insistă să nu îi mai prescriu calmante ca să își continue investigația. Mi se pare normal. Prost sunt eu, că mă așteptam la empatie din partea lui. Fiecare e concentrat pe problemele lui și parcă eu nu exist. Ce-a făcut, Doamne, robul tău Macarie de merită o asemenea soartă? Măcar dă-mi un semn, un scop în viață. Arată-mi că-ți pasă!
*
Căpitanul m-a rugat să îl las să vorbească personal cu amiralul Clinton. I-am zis că n-are rost, că e egoist și fixat doar pe problemele lui dar căpitanul a insistat. Treaba lui. Oricum nu aveam de gând să mai stau de vorbă cu omul ăla. Numai bine, îmi pun de o baie cu spume, pun niște muzică bisericească și mă înmoi până uit de grijile lor la fel cum uită și ei de grijile mele. Nimeni nu știe cât de greu e să fii Macarie.
Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea
data românească 2 februarie 2401
La insistențele cuviosului Macarie, am avut o discuție personală, de la om la om cu amiralul Clinton. Am lăsat tactul pentru care sunt cunoscut deoparte și i-am spus sincer ce cred. Că această fugă de realitate și responsabilitate a lui din ultimele zile e o pată neagră asupra unui profil militar perfect. Că e absurd să caute vinovați în incidentul nefericit în care a fost implicată nava lui. Un căpitan demn e responsabil și își asumă responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă pe nava lui. Căpitanul nu e doar ăla care dă ordine. E ăla care-și pune toată onoarea garanție pentru soarta echipajului. Că orice se întâmplă pe o navă pornește de la o comandă a căpitanului ei sau de la lipsa unei comenzi. Că dacă vrea să găsească un vinovat pentru tragedia de pe Nisos și chiar și pentru tragedia de pe Tesla, ar face bine să se uite în oglindă. Sper că cuvintele mele de îmbărbătare au fost înțelese de bravul căpitan cu tăria de caracter și rațiunea pe care a dovedit-o de nenumărate ocazii. Când am plecat din salonul medical în care era ținut mi-a mulțumit, m-a bătut pe umăr și mi-a spus că știe ce are de făcut. Mă bucur că am putut să-l ajut pe acest neprețuit om, legendă vie a Federației, în momentele lui dificile.
*
Am primit vești tragice de la cabinetul medical al navei. Se pare că în cursul nopții amiralul Clinton s-a spânzurat cu propria curea de la proprii pantaloni. O lovitură greu de calculat pentru Federație și un gest de neînțeles pentru asemenea om. Tot ce pot bănui e că încărcat de responsabilitatea celor două tragedii a ales să-și ia viața pentru a-și păstra onoarea, ca generalii ăia orientali de pe vremuri. O decizie pe care o înțeleg ca bărbat și militar dar pe care nu o înțeleg deloc ca civil. O înțeleg cât de cât ca căpitan de navă dar ca membru al Federației mă revoltă. În calitate de român însă respect că acum vom putea lăsa aceste două tragedii în urmă. Viitorul e înainte!
Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea
data românească 3 februarie 2401
Am lăsat echipajul navei Nisos pe transportorul Phobos și ne-am reluat misiunea spre brațul Perseus unde vom măsura și sfinți o gaură neagră. Locotenent-major Spătaru m-a informat că a găsit pe traseul nostru o planetă de categoria A++ cu viață vegetală pe care încă nu a revendicat-o încă nici o ființă conștientă. Putem pune steagul mândrei noastre țări nestingheriți acolo. Corpul birocratic al misiunii a aprobat operațiunea. Galaxia întreagă va afla de România și de implicit nava Întreprinderea și implicit de mine. Până la urmă spațiul e doar o Dunăre mai lungă și mai lată. Și mult mai adâncă. Curaj, echipaj al navei Întreprinderea. Nu uitați că cel mai important e, oriunde am fi, să fim români!
Capul sus tinere corporatist! Doar pentru că lucrezi într-o corporație asta nu înseamnă că ești doar o dronă înconjurată de oameni anoști care trebuie să se păcălească singuri prin delir de autoconvingere în fiecare dimineață că nu au o viață searbădă și nonvalorică! Spiritul ludic poate fi eliberat în jeturi social acceptate chiar și la locul de muncă! Uite 5 idei care ar putea însenina ziua întregii corporații și ar putea asigura că la următorul teambuilding ție o să ți se zică „Glumețul”.
