Buun, după lungi aşteptări a celor maxim 3 persoane care se uită aici, ete că profailărul recidivează din nou pentru a doua oară (reloaded). Dacă în episodul trecut am analizat fin neteziciunile creierului pseudointelectualei coclite, astăzi trecem la un alt personaj de lângă casa omului pe care n-are cum să nu-l cunoaşteţi.
Origini: Viermele corporatist nu poate fi catalogat clar de mic. E un individ normal care se transformă brusc pe la o anumită vârstă. Poate să fi fost tocilarul clasei, rebelul jmecher care chiulea să fumeze după şcoală, naşpeta din prima bancă sau curva şcolii. In general provine din familii cu venit mediu sau mediu-superior. ţineţi minte cuvântul mediu, că acesta reprezintă esenţa acestui individ. Nu a fost niciodată cel mai sărac, cel mai prost sau cel mai urât. Dar nici invers. Prima mare frustrare a individului ăsta scârnav a fost că niciodată în copilărie nu a fost în cercul social în care a vrut să fie. Nu a avut destulă (calitatea x) să se asocieze cu gaşca de oameni care-s X. S-a mulţumit cu ăia din Y, net inferiori, cu care umbla doar din lipsă de altceva iar faptul că nu a fost acceptat de alde X l-a făcut să se simtă tot timpul pe dinafară. De aici s-a născut nevoia lui nehalită de a aparţine de ceva. De a fi considerat o rotiţă mică dar importantă într-un mecanism imens.
Educaţie: Viermele corporatist nu e prost. E destul de deştept încât să nu fie prost şi destul de prost încât să nu fie deştept. A rămas tot timpul undeva în mediocritate, frustrarea lui principală izvorând exact din faptul că nu a fost cel mai bun la nimic. Gigi-menţiune, ăla primu sub dunga de oameni interesanţi dintr-un anumit punct. Rezultatele şcolare sunt irelevante şi bazate pe cât şi-a dat interesul, pentru că la şcoală, mediocrul are posibilitatea de a fi şi primul, şi ultimul, depinzând doar de cantitatea de muncă investită. O trăsătură esenţială este că toţi viermii corporatişti au avut o pasiune mare în şcoală (in general artistică) la care, din păcate, oricât s-ar fi chinuit, nu au reuşit să fie decât excepţional de mediocri şi au fost nevoiţi să renunţe undeva prin facultate, să se apuce de ceva serios, ca sa nu ajungă muritori de foame.br
De ce îţi vine să îl calci pe muie: Viermele corporatist e exact ca chest-bursteru din filmele alien. Niciodată nu ştii clar din cine poate să iasă. Poate să fi fost cel mai bun prieten al tău la un moment dat, brusc metamorfozat într-un costumat slinos, bărbierit bine şi mirosind a after-shave aplicat generos. Dacă înainte era oricând disponibil de o bere sub nas şi de o conversaţie în care să contribuie cu o sclipire genială de mediocritate, de la transformarea in vierme, are tot timpu’ de muncă. Un proiect, o prezentare, un raport, un eveniment la firmă, un powerpoint o circularăsiocafeadefacutlasefu’satraitidomnusef. şi când dai de el, dichisit ca un mormon, omoară orice conversaţie cu poveşti anoste despre munca lui. Întâi deturnează conversaţia cu un fin „EXACT aşa mi s-a întâmplat şi mie la serviciu ieri”, apoi te trozneşte in ficat cu o descriere a ultimului timbilding şi mamă ce chestii marfă au făcut ei acolo şi să vezi ce a zis Georgescu (pe care nu îl cunoşti şi nici nu vrei să îl cunoşti). O să afli iar ce salariu mare are, ce beneficii şi şanse de viitor şi chit că stă zece ore pe zi acolo, îi mai trage câte o cârjă secretarei – pardon assistant manageriţei- după program. Uneori a mai şi prins romgleză de la workplace şi are impresia că e la socialising cu colegii şi dă cu limba de lemn în tine până îţi învineţeşte creierul şi te abţii să-i fuţi una că totuşi e amicu’ icsulescu cu care acu 5 ani beai Săniuţa şi alergai câini să te pişi pe ei şi mereu îl prosteai să îi ţină el şi uita de ce are mâinile ude după 10 minute.
Nevoi speciale: E FERICIT. E fericit că e acceptat ca fiind un peon plictisitor şi fără minte. În sfărşit s-au găsit alţii exact ca el care să-l considere esenţial. ţie nu-ţi pasă că e fericit, dar lui nu-i pasă că ţie nu-ţi pasă. Uneori mai menţionează că munceşte mult dar apoi o întoarce că are salariul baban şi că se merită. ţie nu îţi pasă de salariul lui. Îi explici că totul e un cerc vicios izvorât din faptul că are pula foarte, foarte, da’ ştii cum, miscroscopic de mică. Lui nu-i pasă că are nanopulă. Compensează bine. Cel mai sănătos este să îl tăiaţi din lista de crăciun, şi să îl ignoraţi complet. Eventual va ajunge, pe la 40 de ani, într-o depresie cruntă şi, după ce va sparge un salariu trăgând cocaină scumpă dintre bucile unei prostituate ieftine, se va spânzura de calorifer cu un singur bilet mic, scris de mână, agăţat de gât:
„Cîcat. Am luat viaţa in serios”
Comentarii (21)
Ce te faci daca dai peste un vierme corporatrist care-i o pseudointelectuala coclita?
daca dai peste asa ceva , mult alcohoool
e amuzant scris, da io nu inteleg ce e asa la moda sa faci misto de corporatisti. nu-i nu stiu ce deviatie artistica. e ca barfele interminabile despre secretarele de la facultate. un lucru pe care toti il avem in comun. asta, scarba de emo si dispretul fata de corporatisti.BR/BR/sper sa fie iar la moda sa fii anti ce e la moda.
Dom’le te inteleg.
1. Nu-s de acord cu puctul de vedere exprimat in acest articol pentru ca decat sa pierzi vremea scriind ceva ce poate citesc, de plictiseala, eu studentul, supraveghetor sala de internet in timpul liber, fara prea multi bani in buzunar, mai bine corporationist, facand ceva util cu timpul tau si pentru tine si pentru societate si nu in ultimul rand pentru omul care-ti da un loc de munca si iti pune o paine pe masa.
2. A munci in orice domeniu nu e o rusine, banul nu aduce fericirea dar te ajuta sa fi fericit, intr-o lume corporationista banul face pamantul sa se invarta, nu ideile. Daca principala ta ocupatie e sa vorbesti despre altii, sa crittici si sa barfesti gasesteti un loc de munca in presa de scandal.
3. Petru ca tot timpul exista si un punct trei magic specific romanesc, in momentul in care muncesti in domeniul privat sau corporationist, orele suplimentare sunt normale intr-o societate in care oamenii vor cat mai multi bani, si e normal sa vrei mai multi bani, poate are familie, poate are rate, poate locuieste in chirie, poate are o prietena, poate multe alte lucruri pe care tu nu le iei in seama, daca io trage secretarei nu-i problema ta, daca nu mai are timp sa iasa cu prietenii la o bere iarasi nu te intereseaza pe tine, daca iti vorbeste despre servici poate simte nevoia sa se descarce de tensiunea adunata pe parcursul unei anumite perioade de timp.
4. punctul specific mie, cred ca in lipsa de o ocupatie, si dintr-o anumita doza de invidie, adunandu-se la toate acestea stiulul tau usor flegmatic te cam grabesti sa judeci persoanele fara a analiza situatia in profunzimea ei, ceea ce te face pe tine mediocru si superficial, si daca punem si aerul de superioritate care emana din articolele tale as zice ca esti si fals.
see ya!!
Faza cu „ai o prietena” d aia ai nevoie de bani…cumva ti se aplica?:))))) lol
ce spalat pe creier esti, „prietene”
ori esti corporatist ori nu te-ai prins! :))
Alex, Radu nu a spus ca e o rusine sa muncesti, iar faptul ca el rade de o anumita tipologie nu inseamna ca sustine opusul ei. Daca Radu gaseste ridicoli corporatistii nu inseamna ca ii plac somerii, asa cum daca ar scrie un pamflet despre doctori aceasta nu ar insemna ca ii plac bolnavii. In plus, exista o diferenta intre ironie si critica, articolul ridiculizeaza unele lucruri pe care le fac corporatistii; critica ar presupune o discutie serioasa ceea ce nu e cazul, articolul fiind un pamflet. Din aceleasi motive trimiterea la presa de scandal nu isi are locul. Articolul nu ia in deradere faptul ca se lucreaza mult in corporatii, ci discursul corporatistului vizavi de asta, lipsa lui de imaginatie si de implicare in orice altceva ce nu are legatura cu corporatia. Argumente de genul acesta, cum ca exista lucruri mai rele decat munca in corporatie, spre exemplu somajul sau pur si simplu statul degeaba, nu adauga un plus de valoare corporatistului in niciun fel. Si nici nu vad de ce ar trebui sa il fereasca de ironie.
bah, misto finalu.
Da, e de la Bill Hicks. D-aia e mişto.
e de la multi. dar da, is fan bill hicks. nu mi se pare nimic gresit in a a fura idei de viata. nu fur glume. da cand esti de acord cu un om, mi se pare absolut normal sa-i duci cuvantul mai departe.
atat de bland si de elegant articolul…
pula mica nu e o proplema per se (exista penseta), ci faptul ca copro-ratistii nici laba nu mai pot sa faca, pentru ca din reflex o ia sperma in sus spre gat (unde este blocata de cacat) in loc s-o ia in jos pe putulica…
am lucrat alaturi de ei; ii cunosc; sunt specia mai libidinoasa decat pedofilii si mai delicata decat poponarii…
cu care ocazie cu sfiosenie le urez: sugeti pula mai ceva ca securistii – macar aia stiu ca sunt cacati
Am avut o prietena de genul asta…a venit la bucuresti din provincia sa isi faca pula mare ca nu ii mai placea orasu mic. acuma e probabil la supt putica de corporatist ca sa ajunga si ea mare si tare sa i-o suga si ei cineva…de parca un apartament cu 2 camera nu e de ajuns dar nu vrea vila si masina in gatii ei de avara :P
Nu pot sa cred, baiatuleeeeeeee….am exact o astfel de cunostinta.
Prieten de-un fum,glume bune de altfel, insa doar la adresa altora…cand venea vba de el tinea sa mentioneze ca el „le-a fumat ” gen p-astea, uitand desigur imaginea de ansamblu de „ars” pe care-o afisa….Ziua- white-collar, noaptea- sepcar dungat ketaminat.A dat un tun de 30.000 E pe care i-a aspirat(se itnelege aici cox de buna calitate din crapatura unei curve infecte) mai ceva ca un furnicar, iar ulterior….cu parere de rau o spun, he ends up in streang la Spitalu 9.Cauza?Tulburari de personalitate cauzate de lipsa cocii (cox-ului) si inlocuirea sa cu etnobotanice.E usor sarcastic commentu si am ceva mustrari de constiinta din pricina asta…insa point-ul care vreau sa-l evidentiez imi scuza mijloacele: o generatie bazata pe niciun EU singular, ci o adunatura de mai multi EI mimetici.Lipsa personalitatii si a unui schelet duce la sinucidere(nu neaparat fizica, dar spirituala cu certitudine )
auzi da tu de unde stii?
unde ai citit astea, sau ce drac de slujba poti avea de te freci cu astfel de oameni, atat de des incat sa poti despica firul in asemenea hal?
cloşcar ameţit prin viaţă
Like if u read this in 2015!
ma regasesc in articolul asta :)) la partea cu mediocritatea , sper sa nu devin in final un vierme ;)) super lectura ,din fericire mi-a dat de gandit ,rara chestia la mine :)) ma bucur ca am gasit blogul asta keep up the good work
Prietene… jale
Te piși pe câini, a?
Bine ca am dat de tine ca ma vedeam un d asta peste cativa ani in ritmul pe care l aveam. Sa stii ca ai ajutat pe cineva…a,te doare n pl, ok :((