Ziua 7
Faur era un om gras. Nu genul de gras după care să întorci capul pe stradă, uimit că e anatomic posibil ca acel munte de grăsime să meargă pe două picioare, dar destul de gras încât să-ţi înjuri norocul dacă te duci cu maxi-taxi-ul până la Focşani şi se aşează pe aceeaşi banchetă cu tine.
– Sper că ai un motiv bun pentru care m-ai pus să mă deplasez până aici, comisare, mormăi adormit directorul general de la Regionala de Salubrizare, uitându-se plictisit spre ceas. Ştia clar cât arătau limbile. Dar poate din gest înţelegeau şi cei doi poliţişti că e un om ocupat.
– Ştii şi tu de ce te-am chemat aici, n-o mai face pe prostul, răspunse Rareş pe un ton calm, plimbând scobitoarea în gură dintr-o parte în alta. Să-mi spui tot ce ştii despre dispariţia căcatului.
– Dispariţia căcatului, rânji Faur dispreţuitor. Tu ştii cine sunt eu? Tu ştii de la ce partid sunt eu? După cum ţi-a spus şi secretara mea, la telefon, habar n-am despre ce vorbeşti. Din câte văd eu, n-a dispărut chiar tot. Mai sunt vreo doi pe aici. Mă scuzi, dar am lucruri mai importante de făcut, comisare.
Rareş era încă de un calm admirabil. Dar Liviu ştia, după cum îi luceau ochii bătrâni, în penumbra celui mai mare rezervor septic din ţară, că e doar calmul de dinaintea furtunii. Urla ciuda în el. Tânărul subinspector era sigur ce o să urmeze dar, cu toate acestea, aşteptă semnul, cum fusese obişnuit. Rareş clătină sec din cap spre el. Liviu îşi trosni degetele de la mâna stângă şi, într-o mişcare fluidă îi infipse grăsanului un pumn în plexul solar. Directorul horcăi şi alunecă, în genunchi, pe podea.
Liviu îşi aprinse o ţigară şi se sprijini de scară. Şunca de pe burta directorului era mult mai tare decât părea la prima vedere. Totuşi, fusese un pumn bun. De-ăla, prins din plin, care te bucură pe dinăuntru. Dacă ar fi fost în Mamaia, la un aparat de-ăla de dat cu pumnul în minge, aparatul ar fi ţiuit acum, dat peste cap, şi nişte ţoampe s-ar fi uitat galeş spre el. Grasul nu avea contor, dar după cum gemea, abdomenul lui era de acord că fusese un pumn bun. Ţigara era aproape terminată în momentul când corpul directorului Faur îşi reveni din şoc destul încât să-i permită să vorbească.
– Sunteţi… nebuni. Când ies de aici vă îngrop carierele la amândoi. Habar n-aveţi cine sunt eu, bolborosi Faur, respirând greu.
– Da, grasule, da’ vezi tu, încă n-ai ieşit de aici, rânji Rareş. Totuşi, eu cred că am pornit cu stângul. Mă rog, cu stânga, nu-i aşa Liviule?
Subinspectorul zâmbi de complezenţă. Faur se uită nedumerit la amândoi. Simţi o mână păroasă pe guler şi, fix atunci, în capul lui lat cât un cuptor cu microunde un gând încolţi: că nu mai vrea pumni în stomac.
– Pe cuvântul meu, chiar nu ştiu nimic, bâigui Faur, pe un ton brusc plângăcios.
– Hai, n-are cum. Trebuie să ştii tu ceva. Ia gândeşte-te mai bine. Rareş îl ajută să se ridice, scuturându-i haina cu gesturi largi. Să o luăm de la început. De când a început să dispară rahatul?
– Păi.. de vreo lună tot se strângea din ce în ce mai puţin. Şi de 7 zile a început să dispară tot. N-am mai găsit nici un strop.
– În rezervorul ăsta septic? întrebă Livu, cu un carneţel în mână. Îi plăcea să noteze detalii mici într-un carneţel. Îl făcea să se simtă mai important.
– Nu… în toată ţara…
– În toată ţara?! izbucni furios Rareş, trântindu-l de un perete pe director. Scobitoarea din gura comisarului se apropie milimetric de unul dintre ochii porcini ai lui Faur. Directorul începu să plângă. Cine l-a furat şi de ce, grăsane?
– Să moară toată familia mea dacă ştiu! Chiar nu m-a interesat! Tu ştii câţi bani economisim zilnic pentru că nu trebuie să ne mai ocupăm de asta? Nu mai trebuie să plătim vidanjorii, transportul, depozitatea, sporuri… câştigăm milioane de euro zilnic! Calul de dar nu se caută la dinţi.
– Şi nu te-ai gândit şi tu aşa, să raportezi la cineva ce a dispărut tot căcatul din România? Nu ţi se pare, totuşi că ar trebui să se ştie? punctă Liviu, băgând carneţelul în buzunar.
Rareş simţi că directorul mai are puţin şi urinează în pantaloni, aşa că îl lăsă să se prăvălească înapoi pe jos. Avea pantofii ăia vechi în picioare, în care mai intră apa când plouă, şi nu voia să rişte să simtă ceva călduţ la ciorapi.
– Păi… am zis că oricum ajunge la TV în câteva zile , şi să mai scot şi eu un ban cât se poate, până dă Măruţă pe post…
– Măruţă? Întrebară cei doi poliţişti într-un cuvânt.
– Păi… nu el a făcut sesizarea? întrebă directorul nedumerit. De 7 zile mă sună zilnic şi îmi spune că ştie ce se întâmplă, şi dacă nu repar problema mă dă în gât la poliţie. I-am zis că îi dau bani să tacă, dar n-a vrut să audă. Mă gândeam că de la el ştiţi…
– Stai aşa. Cătălin Măruţă, ăla de la televizor, de face emisiunea aia pentru gospodine cu 7 clase? Ceva brusc nu mai avea sens în capul bătrânului organ.
Cei doi poliţişti se uitară unul la altul.
– De unde naiba ştie Măruţă de treaba asta? se întrebă subinspectorul Liviu Ion, cu voce tare, retoric.
– Şi, mai important, de ce nu a spus la nimeni? completă comisarul Rareş. Hai, bibanule, cred că trebuie să-i facem o vizită acasă lui Măruţă.
Liviu zâmbi. De când voia mă-sa un autograf cu prezentatorul de la Happy Hour.
Comentarii (34)
Frumos. Eu tot sunt de parere ca Mircea Badea (sau Hipsterul Anului) a mancat cacatul.
bine,tu il mananci pe al lui udrea, mult mai bun.
Nu fa cockblock artistic
„nu face”
.
băi nazist gramatical, da’ „nu făcea” (cu accentul pe „ă”) ce are ?
Epopeea maro continua :-D
mai andrei, de ce nu i-o zici tu lu’ badea in fata, asa, barbateste, si o arzi Dunning Kruger p-aici? numa’ zic, no offense, dar cred ca plictisesti. poate, totusi, poti mai mult.
hai, baga-ti pula, zi mascari. nu prevad o reactie mai articulata de atat.
sper sa isi ia omor maruta
ahahaha maruta cap de maimuta, mancatorul da hahat
Ba, Radule, tu n-ai copirait pe ce scrii tu aci, nu? Adica, daca io iau astea de-aci si le bag intr-o carte, zic ca-s ale mele si fac bani cu ea, tu n-ai ce-mi face, nu? Legally speaking. Esteem!
Off-topic: uite ceva pentru colectia ta de „Super-eroi” http://bestblackframe.over-blog.com/article-emo-hair-100873481.html
Ma gandeam ca ar putea deveni personaje in jocul ala pe care-l proiectezi tu. Esteem again!
Articolul asta despre cacat e de cacat DAR, deja sunt curios cine a furat cacatul.Sper ca atunci cand se ajunge la marutza sa vorbesti despre tzatzele lu Andra si despre hapilica.Incep sa cred ca este foarte important ce sa intamplat cu cacatu!
Subscriu.
Your comment was a bit too short. Please go back and try again.
Virgula se pune inainte de ‘dar’, iar dupa un semn de punctuatie se lasa spatiu. Cati ani ai, 8?
ma doare in pula unde se pune virgula.Si in general de orice regula traim in o tara de 3 lei asa ca nimic nu conteaza.Astea sunt fitze de pseudointelectuali..cum poarta manelarii tricou armani asa scri si tu corect gramatical.Figuri.
Grozav!!!Bun!!!De mult nu am simtit tensiunea unui scenariu politist cu suspans!!!Astept continuarea!!!Sincer imi place!!!!In episodul urmator se gaseste o hazna plina in Dorohoi si se pune sub observatie 24 din 24 de catre 24 de politai si 12 caini….!!!!
Vrem urmatorul episod!
hai mai lasa-ma-n pula mea cu rahatul asta de hazna. cum ramane cu rpg-ul ca-mi stau dezvoltatorii degeaba..
te drecu de bucovschi!!!!
Heh, a zis „capul batranului organ”! :D
Da’ de ce nu e amuzant cand vizualizez? Nici in romana, nici in engleza, nici macar ca film mut alb-negru, ca tot e’n trend.
Genul de operara literara care nu merge ecranizata. E faina asa.
Daca nu ruleaya fin in imaginatia’mi, inseamna ca nu’i faina. Daca atunci cand imi imaginez seamana cu genericu’ de la băbăbăieţi buni, tot nu’i faina. Deci nu’i faina. Cu asta de jos nu vorbesc pentru c’andraznitt sa ma aproape jigneasca sau ceva.
pentru ca esti tu antihaz.
Da de unde , asta are treaba cu guta si masina timpului , si ceva cu maneaua biciuita … maruta e doar paravan pentru aia … acu serios sa se lase macar cu 5-10 pumni si o balta de sange cand ajung la manruta , guta puta … altfel n-o sa se vinda …
e bine scrisa si asta, dar sper ca nu te-ai dat batut cu romania rpg-ul. tre sa aflu ce hateshit se poate spune de constanteni ca mine.
baga un roman ………………
La urma urmei aşa mare fu mirarea de mă scapă căcarea!
Stie Liviu ce stie. Ceva nu-i miroase a bine in toata treaba asta.
Bai frate ,lasand gluma la o parte, Haznaua e chiar marfa ,as vedea un film noir pe tema asta cu muzica de fundal la vioara si sunete de cacat.Da’ sincer Radule de ce nu creezi ceva pe bune, o chestie mai serioasa ,adica ok chestiile astea sunt amuzante si tot ce vrei da’ cred ca daca incerci tu chiar poti sa scrii ceva epic, ai stil frate.
hai ca le zici bine:))
moare Badea de oftica ca i-a luat Maruta fata in blogul tau.
Il doare’n pula pe badea. . .pe maruta s.ar putea sa.l doara un pic.
excelent, deabia astept continuarea… pe cand urmatoru episod?