Ziua 7
La a treia bătaie insistentă, ușa scârțâi dureros și, în fanta mică și întunecoasă apărură doi ochi gălbui și înfundați în orbite.
– Da?
– Casa Măruță? Comisar Mircea Rareș și subinspector Liviu Ion. Am venit să-i punem câteva întrebări domnului Cătălin Măruță.
În cei doi ochi se aprinse o lumină tulbure.
– Intrați.
Ușa se deschise complet și cei doi polițiști pășiră în penumbra holului. Un miros înțepător-stătut le uscă nările. Comisarul Rareș își duse mâna la nas, scârbit. Pe Liviu nu-l impresiona mirosul. Avea o mătușă invalidă de care avea grijă zilnic, în speranța că-i va lăsa moștenire garsioniera de 32 de metri pătrați din Rahova. De 5 ani baba trăgea să moară și n-avea spor. În schimb, tânărului subinspector îi stârni curiozitatea omul din fața lui: slab cu un păr rar și creț, lipit cu transpirație de cap, se târa tremurând și cocoșat în fața lor. Cei trei se opriră într-o cameră întunecoasă, cu pături în geam. Rareș se așeză pe un fotoliu, la insistențele gazdei. Liviu se propti de un perete. Ceva i se părea în neregulă cu omul din fața lui și, înconștient, își pipăi pistolul pe sub haină. Ochii i se obișnuiră cu luminozitatea și îl recunoscu pe omul din fața lui. Sau ce mai rămăsese din el.
– Cătălin Măruță, bănuiesc.
Omul rânji afirmativ, dezvelind niște gingii lipsite de dinți. Ochii bătrâni ai lui Rareș se obișnuiau mai greu cu întunericul, și nici nu era genul de om care să se uite prea mult la televizor. Însă și pentru el era complet evident că era o diferență mare de la Cătălin Măruță de pe micul ecran la arătarea costelivă din fața lor.
– Ăsta e? Dar ce ai pățit, domnule Măruță, de ai ajuns în așa hal? întrebă calm comisarul.
– O, am fost bolnav, domnilor polițiști, răspunse prezentatorul și începu să râdă. Râsetul se transformă într-o tuse horcăită. Foarte, foarte bolnav. Vă pot servi cu ceva? Un ceai, o cafea?
Rareș dădu din cap negtiv în numele amândurora. Măruță rânji din gingii și gura lui lipsită de dinți semănă pentru o clipită cu cea a unei lipitori imense.
– Ei bine, eu am nevoie de ceva. Mă scuzați un minut.
Liviu dădu o tură de cameră. Încercă un întrerupător, fără succes. Uitându-se în sus, la lustră, observă că becurile erau smulse de la jumătate, de parcă cineva a încercat să le culeagă, ca pe pere. Pe covor se mai ghiceau niște cioburi mici. Cineva strânsese în grabă becurile sparte. Se mai vedeau și niște pete maro, ce ar fi putut fi sânge, însă era mult prea întuneric ca să îți dai seama cu siguranță. Subinspectorul se uită la Rareș. Bătrânul nu părea atent la împrejurimi ci, mai degrabă pierdut pe gânduri. Avea obiceiul ăsta, să rămână blocat în conexiuni și în încercarea de a vedea imaginea completă, ignorând lucrurile mici, din fața lui.
– Și unde-i Andra și copilul? întrebă Liviu tare.
– I-am trimis departe. Departe de țara asta oribilă și ce se întâmplă aici, se auzi vocea din bucătărie, apropiindu-se. Cătălin Măruță apăru în cadrul ușii. Ținea un furtun de aspirator în mâna stângă și un cuțit în dreapta și Liviu putea să bage mâna în foc că brusc, părea mai sănătos. Mai în putere. Chiar nu aș fi vrut să fie aici, să vadă prin ce trec, și incompetența organelor poliției, ce m-a adus în asemenea hal.
– Ce incompetență? î-o întoarse Rareș răspicat. Abia am aflat de caz astăzi! De unde naiba să știm ce se întâmplă, dacă oamenii ca tine, care știau ceva nu au spus nimic? Așa că lasă mesajele criptice și spune mai repede tot ce știi, ca să rezolvăm tâmpenia asta și să revenim la viețile noastre normale!
Pe Liviu nu-l interesa dialogul. Era mai atent la cuțitul pe care prezentatorul îl strângea atât de tare în mână încât i se albiseră pumnii. Nu folosise niciodată pistolul în interes de serviciu. Avea piedica pusă și nici un glonte pe țeavă, și încerca să rezolve aceste două mici probleme până când comisarul Rareș nu-l provoacă prea tare pe nebun. Dar știa că deja, probabil, era prea târziu.
– Să revenim la viețile noastre normale? Mult prea târziu pentru asta, domnule comisar. Cel puțin pentru mine. Și mult prea târziu și pentru tine, pentru că am să-ți sug tot căcatul, direct din intestinul gros! completă Măruță cu un rânjet diabolic, năpustindu-se ca o fiară peste fotoliul în care stătea comisarul.
Două focuri de armă răsunară în camera întunecoasă și puturoasă. Măruță se prăbuși pe jos, zbătându-se bizar pe covorul ce se îmbiba cu sânge. Rareș sări peste el și-l apucă de guler. Șiroaie de roșu închis, ca vinul de țară, bolboroseau din cele două găuri proaspete din cap ale prezentaorului. Liviu nu putu să tragă la corp, de teamă să nu-și ochească și colegul. Cu toate astea, nebunul încă mai era viu. Două gloanțe în ceafă, ieșite prin frunte și obrazul drept, și Măruță încă mai clipea, horcăind.
– Zi-mi ce s-a întâmplat cu tot căcatul! urlă Rareș, scuturând ultima suflare din trupul muribundului. Ciudat, dar răcnetul se auzi extrem de stins, ca un ecou îndepărtat a ce ar fi trebuit să se audă.
– Prea… târziu… Monica Tatoiu… l-a mâncat pe tot… mai izbuti să spună Cătălin Măruță în timp ce lumina i se stingea din ochi.
Rareș încercă să-și șteargă mâinile pe cămașă și le luă de acolo mai murdare de sânge decât erau. Nu mai înțelegea nimic. Adrenalina momentului îi părăsi corpul, și fu înlocuită de o durere înțepătoare între coaste. Se uită nedumerit spre Livu. Liviu se uita fix la el, livid și blocat, cu pistolul în mână. Comisarul privi în jos, și abia atunci văzu cuțitul de bucătărie, adânc înfipt în propriul piept păros. Un gust metalic și sărat îi invadă gura și se înecă. Rareș se prăbuși.
va urma
Comentarii (42)
Foarte tare :)))
dafuq! dafuq!! dafuq!!!
Na, bine, vroiam doar să apreciez seria în scris, dar aparent trebuie să fii tare vorbăreţ ca să ai voie. Aşa că na, felicitări cu buburuze şi păpădii.
te iubesc j j
he. imi plac cretele.
da. grozav. previzibila solutia enigmei, dar e bine. semeni la scris cu rodica ojg brasoveanu :)
o stii?
da nu e nici o solutie. ai aflat doar antagonistul. asta nu e o solutie. asteapta si tu capitolu’ 5 si nu te mai caca pe tine.
ntz, brasoveanu avea umor.
ma rog, am mincat un o, ca tatoiu, dar intelegi tu….
The plot thickens.
S-ar vinde bine Radu Alexandru in librariile din Romania. Afara ai tu un pseudonim, sigur…
sulu de hartie igienica se pune in suport cu hartia pe langa perete sau pe dinafara?!
Pe din-afara ca sa-l controlezi mai bine cand rupi hartia.
RIP Comisarul Rareș
Cu cutitul.. nasol !
Transforma-l in script si du-te la Tarantino cu el. De la Reservoir Dogs n-a mai avut el storyline asa pizdos.
Tarantino nu are nevoie de un script, ci de mai mult LSD!
numa’ nu-i omori pe toti, lasa si tu loc de un sequel, ca-i fain.
intrebarea e ce facea maruta cu furtunul de aspirator… hm, dubios.
Il infigea in „butoniera” pe care urma s-o execute in burta lui Rares si sugea prin el. Doh, nimic nu stii, parca n-ai fi mutilat sau omorat pe nimeni pana acum.
si ala pe care il caca monica unde e ?
Daca moare Rares nu mai are farmec. In plus , cine ar avea cele mai paroase maini din Politia romana in cazul asta?
ma-ta
Am mentionat „din politia romana” , sau poate nu ai vazut partea aia din cauza coaielor lu` tac-tu care se izbeau de ochii tai in timp ce statea in maini si iti tragea la muie
Fizic, gravitational si anatomic imposibil. Dar… Suntem totusi in Romania, nu?
si daca unul din ei sta in maini?
@Iluzia. . .tie foame?
intestineinteresant.
Esti bolnav rau. Cauta-te…
de ce e asa somaj pe futezatorii?
@ alex – aha! acu’ se esplica, dom’le!
ce uameni…
Mai mult sange , si mai putine haine … si se va vinde ca painea calda , ma rog rahatul cald :))
din cauza ta a murit un copil inecat cu cacat si alti doi s-au murdarit de el, http://www.gandul.info/news/trei-copii-au-cazut-in-fosa-septica-din-curtea-unei-scoli-din-dambovita-o-fetita-a-murit-9391802
lasa rahatu asta si fa partea a 3a de la romania rpg-ul :))
nunu. juranalul anticristului rulz!
Era superbă fata lui Dinescu. Ce mai ştii de ea?
daca ai publica o carte, fie ea despre cacat, sigur as lua-o de pe net!
Benton! Abia astept episodul urmator.
…mhm… scrii frumos, dar usor plictisitor scenariul…mai astept. :*
Maestre lasa gargara si treci de scrie episodul urmator ca-s nevricos si nu suport tensiunea!!!In episodul 2457 in haznaua din Palatul Poporului se gaseste un praf alb dubios…..
Tocmai am comis un kk in Lehliu (Gara, ca mai e si Lehliu Sat). Radule, da-i un pont anonim lu’ Tatoiu sa-l haleasca.
Perfect! Citesc serialul numai pe wc, invaluit in mirosul propriului cacat. Ii da un aer de autenticitate cum nici nu banuiesti.
Monica Tatoiu =))))) mor =))