Bendeac era în baie. Se uita în oglindă. Lucra la un zâmbet nou, care să-i facă ochii să lucească mai proeminent când privirea îi alunecă pe o fotografie cu el copil de pe panoul cu fotografii cu el copil din baie. Lucra la zâmbetul ăla de pe atunci. Se vedeau temeliile lui chiar şi în pozele de la mare, Mamaia 1989, cu găletuşa, lopăţica şi slipii ăia roşii, de copil. Erau gri închis în poză, dar el ţinea minte că erau roşii. Şi cum se uită atent la slipii de pe fundul ăla propriu de copil, simţi o furnicătură şi un zvâcnet plăcut în pantaloni.
Deodată se auzi o bătaie puternică în uşă. Se uită sfios pe vizor fix în chipiele a doi poliţişti. Deschise uşa cu zâmbetul atent studiat. Era şi timpul să-l testeze pe oameni. Nu păreau impresionaţi. Avreau nişte priviri seci, de oameni care nu înţeleg arta. Unul îi suci mâna şi îl lipi de perete. Celălalt citi de pe o hârtie, cu un ton grav dar dezlânat, de om care nu ştie să facă artă.
– Domnule Mihai Bendeac, eşti arestat.
– De ce?
– Pentru că aşa scrie pe hârtia asta.
Bendeac puse multe întrebări, pe diferite tonuri dramatice tot drumul spre secţia de poliţie. Cei doi ori nu ştiau nimic, ori erau imuni la puterea de convingere a unui actor bun, ceea ce era greu de crezut. Probabil nu ştiau nimic. Noaptea fu rece şi apăsătoare în celula întunecată prin care bătea curentul. Se trezi cu un ţiuit în ureche. De la curent. Şi atunci îl lovi realitatea. Era grav. Era arestat, fără să ştie de ce. Şi mai grav de atât, patul era tare şi simţea cum îi boţise faţa. Se simţea urât. Şi plânse atunci cum nu a mai plâns de zile bune.
Avocatul din oficiu semăna cu un viezure. Mic şi viezuricios, viezurea din ochii ăia mici de viezure spre el.
– Spune-mi că ai un retard funcţional. Că asta te-ar rezolva. După faţă pare că ai un retard funcţional. Ai vreo hârtie care să dovedească retardul funcţional de care suferi?
Vorbea repede şi puţin peltic. Nu avea dicţie. Nu ar fi putut să fie niciodată actor.
– Domnule avocat, eu nici nu ştiu pentru ce am fost arestat! vociferă Bendeac arcuind sprâncenele la gradul perfect de contrariere pe care l-ar fi necesitat situaţia.
– Nu merge aşa, se încruntă avocatul, posomorât. Degeaba o faci pe retardul dacă nu ai hârtie.
Judecătorul era buhăit şi obosit. Căsca a sictir şi ridica ochii din când în când din dosar, să-l pironească cu privirea. Bendeac stătea în picioare de jumătate de oră deja şi simţea cum cătuşele ălea îi limitau mişcarea. Dacă ar fi fost nevoie să joce ceva în momentul ăsta, nu s-ar fi putut exprima cu tot limbajul corporal. Asta îl întrista. Judecătorul îşi drese vocea. Încercă să vorbească dar avocatul ca un viezure i-o luă înainte.
– Onorată instanţă, clientul meu nu şi-a dat seama. E actor. Nu înţelege ce înseamnă să fii om. Să ai limite. Chiar nu ştia ce face!
– Linişte! i-o tăie răspicat judecătorul, făcându-l să dea un pas înapoi. Să vedem ce are de zis inculpatul. Avocatul înghiţi în sec şi se uită cu compătimire spre Bendeac.
– Să zic despre ce, domnule judecător?
– Domule Bendeac. Pentru binele tău sper că eşti inconştient. Că a doua variantă ar fi că mă iei de prost!
– Dar chiar nu ştiu de ce am fost acuzat, domnule judecător! continuă Bendeac pe un ton forţat slugarnic.
Judecătorul se uită din nou în foaie, concentrat.
– Domnule Bendeac, ai scris pe Facebook, pe data de 10 iunie următoarele cuvinte? Citez: „În ziua când am împlinit 30 de ani, am vrut să rezum, într-o singură frază, cu ce gând trăiesc. Am luat o foaie şi am scris aşa: VREAU CA, PESTE 50 DE ANI, EXISTENŢA MEA PREZENTĂ SĂ FIE CONSIDERATĂ ISTORIE, NU TRECUT”. Este sau nu adevărat?
– Da. Şi?
– Cum adică „şi”? Nu îţi regreţi fapta, canalie?
– Tot nu înţeleg, domnule judecător, care faptă?
– Domnule judecător, iertaţi-l. E la prima abatere. Era beat! se băgă avocatul cu ultimul strop de curaj.
– Nu eram beat! ripostă Bendeac. Nu înţeleg care e problema!
– Uite, nu era beat, din câte văd eu aici în dosar nu e nici la prima abatere şi mai rău, nu înţelege care e problema! Judecătorul zâmbi parşiv spre actor. Domnule Bendeac, cum să spui tu despre tine aşa ceva? Cum să te pupi singur în cur în aşa hal? Pentru aroganţă de prost gust şi băşini de divă eşti condamnat la 12 de palme peste ochi.
Se afla într-un beci umed. De când îl legaseră de scaunul rece, de fier, nu îşi mai simţea mâinile. Becul îi bătea fix în faţă. Un bărbat intră. Era în contralumină şi nu i se vedeau deloc trăsăturile. Ce intrare proastă. Nu s-ar fi putut face niciodată actor cu intrări de genul.
– Domnule Mihai Bendeac, sunt inspectorul Liviu Vasiliu şi împreună vom executa pedeapsa dumneavoastră de 12 de palme peste ochi.
Bendeac încercă să spună ceva dar nu putu de ciorapul înfipt în gură. Clipi spre inspector, plin de expresivitate. Observă că acesta avea nişte braţe lungi şi păroase. Ca de gorilă. Mâinile erau mai mult late decât lungi, cu degete butucănoase, terminate în unghii minuscule, tăiate din carne.
Prima palmă veni cu mâna stângă, deschisă, şi degetele răsfirate. O simţi din frunte până-n bărbie şi din nas până în ceafă cum se lipi.
A doua fu în acelaşi loc, dar mai încet. Parcă de fixare a ţintei.
Atunci veni a treia. Un dos de palmă, dat cu dreapta, fix în acelaşi loc în care veniseră şi primele două. Durerea îi amorţi faţa şi nu o mai simţi pe a patra, deşi după zgomot, fusese sănătoasă. Tot cu dosul dreptei.
A cincea veni fix după a patra, din aceeaşi mişcare fluidă. Veni prin surprindere, nu se aştepta ca dosul de palmă cu dreapta, peste partea dreaptă a feţei să se transforme într-o palmă normală pe partea stângă.
A şasea fu un dos de palmă cu stânga. Simţea cum şi partea stângă a feţei începea să se tumefieze. Pe cea dreaptă nu o mai simţea. Era complet amorţită.
A şaptea şi a opta fură fix la fel şi în acelaşi loc ca şi a şasea.
Ochiul i se umflase deja şi nu o mai văzu pe a noua. Aproape că nu o simţi. În schimb, amorţeala din partea dreaptă a feţei începu să se transforme în usturătură şi apoi iar durere. Şi călăul îşi dădu seama şi el de asta. Se vedea că e un adevărat profesionist.
A zecea se întoarse spre partea dreaptă a feţei, neglijată la ultimele lovituri. Un dos de palmă venit cu sete, din fundul grădinii. I se tăie filmul.
Când s-a trezit habar n-avea unde era, cum îl chema şi ce o gorilă se uită la el cum doarme. Pierduse noţiuenea timpului. Liviu, ca un adevărat profesionist, îi înţelese confuzia.
– Suntem la executarea pedepsei. Ai leşinat niţeluş. Nici zece secunde. Ţi-ai revenit repede. Băiat mare. Hai, mai avem două şi scăpăm.
Următoarea veni din alergare. Văzu cum mişcarea porneşte din şoldul stâng şi circulă în sus. Liviu arcui din umăr în spate şi tot braţul zvâcni cu furia unui tren. Căzu de pe scaun. Ceva trozni şi simţi cum nasul şi gura i se umplu de sânge.
Ultima fu lejeră. Cu dragoste, o pălmuţă peste bot, ca între prieteni. Liviu era un adevărat artist.
Comentarii (68)
PRIMU BOSS CEL MAI CEL ARTICOI .
Hai ma iarta-l, a facut 30 de ani. Cine se astepta?
Too long to read … revin maine cand sunt mai treaz
e mai amuzant sa il citesti cand nu esti treaz dar e ok, iti inteleg lenea
„Mâinile erau mai mult late decât lungi, cu degete butucănoase, terminate în unghii minuscule, tăiate din carne.”
Sa-i trag plme lui Bendeac, fix asa arata mainile mele! :))
si presupun ca ai 120 cm inaltime !
merita si un viol
aia nu e la fel de bășinoasă ca „niciodată o femeie nu va sta in calea carierei mele”.
O palma adevarata porneste din picior nu din sold.
Finalul… Excelent !
hahaha m-as pisa pe mine de ras sa-l vad pe bendeac luand bataie!! Ar trece prin toate rolurile lui in timp ce ia omor ca T-1000 in Terminator 2 cand moare in metalul ala incins :)))))
In alta ordine de idei, am vomitat putin in gura citind articolul ala „cel mai frumos gen de femei” de pe blogulluivoma. Si am varsat mancarea de acum trei zile cand am citit si o parte din comentarii. Cum fac sa evit oamenii care simpatizeaza cu asemenea texte in viata reala???!!?! Ca de pe facebook ii sterg da sunt unii care mai mult ca sigur citesc si nu dau like deci cum ii recunosc?
Ca sa nu existe dubii, am intrat acolo pentru ca se tot facea reclama la mine FB-ul vietii si am vrut sa vad de ce atata agitatie.
te pricepi prea bine, mai vrem din astea!
Radule, Bendeac nu poate fi palmuit! E asa de chel si de manjit cu rahat pe la gura, incat ti-ar aluneca palmele.
e fucked up ca am simtit si eu un fior de placere in pantaloni citind articolul asta?
da, este.
urmeaza si partea a 2a cu violul din ghe? Soapdrop nigga’
Si deci, cum ramane cu tzatzele alea, nenea Radule ?
Sau ai uitat ?
Sau nu ai primit nimic ?
Eu in nici un caz nu am uitat ce ne-ai promis !
Ca ne suparam, nenea Radule !!
Arate-le tzatzele tale la fraieri, putin asa ca poate redescopera sexul anal!
da’ zi-ne tu despre sexul anal, ca suntem curiosi. Cu lux de amananunte daca se poate.
Sa incepem cu palmuta……
Dorel Visan ar fi potrivit in rolul gaborului care il palmuie pe Gandac…aaa pardon,Bendeac
ce duma de cacat ai reusit
Mars, ca a fost chiar funny!
gandac-bendeac. tu esti mircia badea?
Bă Radu, mai joci WoW sau numa’ D3?
nici nici. tu o mai futi pe figuranta aia sau e la liber?
De ce? Vrei să te bagi?
nah. prea departe.
Nu l-a batut, a luat bendeacu’ la laba.
Asteptam o carte scrisa de tine :)
Meriti un sut in coaie ca-i citesti fb-ul lui Bendeac.
nah, mai rau. citesc tabloidele. interes de serviciu.
trist………………
„Se uită sfios pe gaura cheii fix în chipiele a doi poliţişti”
Nu un politist pigmeu, doi politisti pigmei care se rastesc la bendeac si care nu vor putea fi actori niciodata, ca n-au intonatie.
Sau nici bendeac nu ajunge la vizor, ca oamenii, deci e scena exclusiv cu pitici.
da poate are vizoru foarte sus , repede nod in papura plm. asta ai inteles tu .
<>
nu prea stiu sa dozez tonul, plm, in scris nu se vede ca nu eram incruntat. ca sa intind pelteaua aiurea, sa spun ca daca te poti uita prin gaura cheii, inseamna ca e din aia foarte veche sau de sifonier, deci bendeac locuieste intr-un dulap. ceea ce face totul mai urmuz, sau mai naomi.
da’ mai ziceai sa semnalam de-astea, ca ti-e lene sa stai sa le vanezi.
si am inteles toata povestea, chiar placut la mine.
<>
scris cu font prietenos fara magarie
fuck. voiam sa zic vizor. de unde si pana unde gaura cheii? mi-a scapat de undeva.
Se cheama freudian slip
ai invatat si tu ceva si te dai smecher. se cheama eram obosit si in capu meu tot ruleaza sinonime si lucurri similare. si uneori mai scriu arbore in loc de arbust. pulamea.
iete pula, mărioară.
păi e clar că poliţaii, oameni educaţi cu forţa, îşi dăduseră jos chipiele de pe cap şi le ţineau în mîini, exact la nivelul găurii respective.
mare greutate era să-ţi dai seama, ce căcat.
hai că m-aţi şi enervat.
si cum te uiti tu prin gaura cheii de la intrarea in casa? ai cheie din aia de la 1900? gaura cheii e suficient de mare incat tacto sa iti dea muie prin ea? pe acolo bate vantul? prin ea iti iei tu flegme in ochi de la vecini? e destul de larga gaura ta incat sa o deschizi cu degetul? sau tu crezi ca toate gaurile de cheie sunt ca alea de la dormitorul alor tai, unde inca dai tu laba?
auzi, tu ai hartie igienica inghesuita in gaura cheii, ca sa nu te vada vecinii ca iti sugi cainele?
tu eşti nefutută.
îmi pare rău, nu sînt interesat.
cand cacat schimbi tema?!
liviu era un artist.
ahahahaha
esti genial
Draga Pulea Pastaru,
Vorbesti de simpla ruptura din chiloti, pe unde ti-o scoti si te pisi? Ca Fred nu stia de astea!
Bendeac a jucat și în procesul lui Kafka?!
A jucat, intr-o seara in fata oglinzii, fix intre doua auto-imbratisari, cu bataie apreciativa pe umar.
Bravo Radu, acest articol e sublim!
Tema trista a blogului. Doispe palme ar rezolva problema….
coaie. tu reaLizezi ca te plangi de o gratuitate, nu? ca eu nu fac nici un ban din asta, nu iti cer nici un ban din asta si tu behai ca posmagii nu-s inmuiati.
Omu e nemultumit de un lucru gratis,poate face si o reclamatie la OPC
Da ce o sa mai behaie nenorocitul! Stai sa vezi!
Din sutele de analfabeti ce-ti constituie masa de cititori, doar doi insi au sesizat asemanarea cu Procesul lui Kafka.
Ca sa nu ne simtim prosti prin comparatie, fa-ne hatarul si spune-ne daca e o simpla coincidenta sau te-ai simtit inspirat.
In orice caz, foarte mestesugita adaptarea. Ai putea publica un volum de scurte nuvele. Chapeau
normal ca e intentionata. io i-am zis lu teo de citatu din bendeac si ca intr-o lume normala ar trebui sa fii condamnat la ceva pentru asta, la care el zice da, la palme peste ochi, moment in care mi s-a aprins beculetu sa scriu procesu de kafka cu bendeac care sa se termine cu executarea lui cu palme peste ochi. sfarsitul a iesit din parodie si s-a dus spre visceral ca am vrut si ceva mai mult decat tribut kafka.
dragos cititorul cel mai fin: https://www.youtube.com/watch?v=ey-D8yorOUw
sa te lauzi ca recunosti kafka in 2013 e ca si cum te-ai da mare in 2006 ca stii sa umpli cada cu apa calda.
singura scuza ar fi sa ai 14 ani si tocmai sa fi descoperit literatura. altfel, arati cam ingamfumurat ™. nu de alta, dar kafka nu parea genul care sa se dea balon prin praga. ca a citit el nietzsche. si taranii nu.
si riscai sa treci drept un om, daca nu incepeai cu „analfabetii”. asta e blestemul omului superior, sa fie cotofan.
Bai ce destept e Dragos asta…..
A scapat de la balamuc saraca
Oana ce fumezi ca vreau si eu :))
Oana, te cheama Livia Gina?
sa indrazneasca sa ce? sa te bage in seama?
radule, raspunde-i, stiu ca ti-e frica, dar na, n-ai ce face… nu mai amana!!!
Oana,ai dreptate!Acum a sosit momentul sa ne pui la dispozitie niste poze cu tine nud,evident atat timp cat ai sub 70 de kg.
asa, moca, sa nu te simti cumparata
in conditii ideale, orice cumpara si orice poate fi cumparat (poate in afara de talent).
si tu pe noi, da’ nu te lasa, poate pe alt blog o sa ai mai mult succes
Fin.