Şi într-o zi te hotărăşti să intri în sistem. Râdeai de oamenii ăia care se trezesc în fiecare zi la aceeaşi oră, ca să se înghesuie în trafic. Dar râsul nu ţine de foame. Aşa că accepţi să faci şi tu chestia asta. E temporar, îţi zici. Până poţi să te apuci de chestia aia care îţi place cu adevărat.
Te duci la muncă şi râzi de pozitivismul lor dobitoc. De regulile mici, de grup mic de oameni care nu au nimic în comun decât treabă în aceeaşi clădire. Şi îţi zici că nu o să ajungi niciodată ca ei.
Într-o zi te îmbraci şi tu, ca ei, la costum. Business. Ţi se pare amuzant. Te simţi ca de halloween cum arăţi tu profi aşa. Nu o faci la modul serios. O faci la mişto. Dar la muncă ai numai reacţii pozitive. Aşa că parcă te mai îmbraci o dată aşa. Ăsta e primul pas. Aşa te prind.
Al doilea e cu cartela. După o lună te saturi să tot faci cu mâna la paznic să-şi dea voie în clădire. Aşa că depui o cerere de cartelă. Strângi semnături de la 4 şefi de departamente pe care nu-i cunoşti şi te duci la HR cu ele. Îţi mănâncă jumătate de zi. Te bucuri că ai scăpat de muncă. Dar deja anticipezi ziua când liftul o să răspundă la comanda ta, nu o să mai trebuiască să rogi pe cineva să apese pe buton. Nu mai mergi cu autostopul la lift. Ai liftul tău. Aşa te prind.
Eu nu am apucat cartela. Până când a venit, eram plecat deja. A întârziat destul cât să mă prind ce se întâmplă. Că următorul pas ar fi fost să mă gândesc serios să mă duc la petrecerile de firmă, ca să nu par sociopat.
Dar la un moment dat te resemnezi. Eşti cetăţean. Ai pierdut. Dar e călduţ şi bine. Şi ţi se pare că e ok aşa. Că nu e atât de rău precum pare. Ai impresia că ai ajuns la forma ta finală. Dar cetăţean nici măcar nu e forma ta finală.
Într-o zi începi să vezi faptul că eşti cetăţean ca un merit, nu ca o situaţie cu care să te resemnezi. Şi încep să te deranjeze lucrurile din jur. O venă ţi se umflă pe gât şi o voce îţi zice în cap: „dar cum se poate întâmpla aşa ceva? Sunt cetăţean! Am drepturi. Am muncit ca să ajung ce sunt! Mi se cuvin nişte chestii cetăţeneşti!”. Şi atunci nu mai vezi cetăţeneala ca pe o înfrângere. O vezi ca pe o investiţie.
Şi aşa devii gospodar.
Comentarii (54)
dupa gospodar vine treapta finala a sistemului. birocratul care converteste spiritele libere spre cetatenie
Asta e oficial cea mai trista chestie pe acare am citit-o.
Exagerezi. Cetatenii mai destepti care se complac in corporatie stau acolo, fura ceva meserie si apoi pleaca pe cont propriu. Nu e dracul asa de rau.
Altii raman sclavi pana la pensie.
corect. dar pentru asta e important sa nu-ti uiti scopul
Si unii si altii sunt de 10 ori mai ok decat sarantocii care merg la proteste antiRMGC, iau inca bani de la parinti sau lucreaza ca barmani prin ceva cacat de birt sau magazin de skateri, si la 30 de ani o ard filozofic si parazitar, ca la 18.
Asculta inca DnB, fac chete prin parcuri pentru tigari si bautura si rad de restul.
Gresit… nu e chiar asa… am facut-o din prima zi cu placere pentru a reusi sa am o viata cat de cat decenta intr-o tara de rahat.
Recunoaste ca esti putin invidios.
esti retardat
multumesc, esti un dragut.
prefer sa fiu retardat si sa imi pot petrece vacanta in Cuba decat sa fiu baiat trendy ca tine si sa mananc paine cu untura :)
„Pac pac. Am facut si eu o aroganta.” Hai ba bigi ca acu-i complet.
Oricine poate alege sa nu mai fie cetatean. Se muta intr-o cabana in padure, traieste din vinat, din ce cultiva si creste pe linga cabana, si gata. Free to be wild! Da’ tot mai bine e sa stea cetatean. Sa vineze si sa creasca altii si el doar sa cumpere.
Altfel, cetatean esti prin simplul fapt ca traiesti intr-o comunitate. Chiar daca n-ai costum si cartela.
Nu cred c-ai inteles. Mai citeste odata.
imi place de astia care incep comentariile cu „gresesti”. Ei n-o ard la modul e opinia ta da’ ma pis pe ea ca a mea e diferita, ci la modul „asta-i opinia mea, suge-o si vezi are destula sare”. Acuma numa’ sper sa inceapa careva comentarii cu „gresesti” ca sa nu para comentariul meu ceva gest altruist de-i dai unui decupat de la pelviala in jos o piatra ponce sau ca dreptul de vot.
Gresesti, nu sunt de acord cu tine.
e foarte mainstream sa incerci sa nu pari minstream…
toti sunt speciali aici… unul mai special ca altul, incepand cu autorul :)
Ba eu nu-s special deloc, ba-s foarte main-stream. Mai am doar o ramasita de luciditate care-mi face ficatu’ sa ma intepe ori de cate ori realizez ca-s in main-stream cu d-alde tine. Bezele!!!
Radu, citesti Palahniuk?
Plina lumea de idioti de astia care se cred reusiti in viata da-s busiti psiho-emotional. Asa-s astia . Necasatoriti, divortati sau in curs de. Ii prosteste cu niste maruntis, ii duce la munte si mare, ii imbata si ii impreuneaza, poate mai pun de un copil, deci obligatie. Sunt sinistri si ii vezi in weekend in centru vechi, morti de beti, cum se mint ca traiesc si au un rost. Da n-au. Is varza, nu zambesc veac, au aceeasi cautatura de iepuri corciti cu vitei. Sunt un fel de pseudo hipsteri. Si au tot timpu telefonu in mana ca nu prea vorbesc intre ei. N-au ce si oricum is precauti sa nu zica vreo prostie care sa-i coste. Ei sunt semi gay iar ele cretine ce urca pe bar si urla ca in coyote ugly . Sa vada lumea ca-s ca in america. Plagiatu e baza.
Ba traiti-ar tie ce-i cu clecia asta de tema?
Nu are cine sa-ti faca o tema decenta?
Parca ai zis ca schimbi design-ul site-ului acum o luna si ceva
COAIE aproape ca mi-a venit sa plang ,nu mai scrie drame de astea
Nu stiu cine dracu’ spunea ca suntem victimele propriei noastre minti.
Realitatea unuia e visul altuia, uite ba ce tare e ala, vreau si eu la fel.
Apoi daca stradaniile personale nu conduc la rezultatul scontat, nu-ti ramane decat sa devii un impostor jegos, pentru a simula imaginea pe care vrei sa o emani imprejur. Cu pretul eludarii altor bucurii firesti, din viata ta marunta si personala, dar macar ai un scop in viata, nu?
Bag pula-n petrecerile lor. NU SUNT SOCIOPAT!!!
„gospodar” :)) n-am auzit termenul de ani de zile, il foloseam frecvent intr-un grup de prieteni acum vreo 10 ani.
la postul asta cred ca ai facut o treaba care stiu ca te pasioneaza: ai pupat in cur corporatisti anarhisti wanna-be. nu ma intelege gresit, si eu sint corporatist anarhist wanna-be, da’ macar imi dau seama de partea cu wanna-be.
alora care o dau cu „intr-o zi o sa fii pe cont propriu” le transmit ca prea putini o fac. nu e neaparat vina lor, e ca sistemul nu permite. ce faci daca esti intr-un domeniu unde proiectele sint de facto gigantice, unde trag 30 de oameni 2 ani la unul? iesirea din cercul ala vicios e grea. daca e sa dau vreun sfat de om care e bun doar la sfaturi, v-as zice ca mai bine va treziti devreme cind sinteti intr-un domeniu de genul asta, care mai mult taie drumuri. oricum, daca ai nevoie sa-ti zica altcineva lucrurile astea, na, intuiti voi ce indica asta :)
si tuturor curvelor (indiferent de sex) de HR le transmit ca vreau sa moara de cancer.
ce caraghiosi imi par oamenii care isi poarta cartela legata cu un snur de curea, mai ales cand merg si li se falfaie ca o mica pula de plastic care sa compenseze organul uitat si cazut de la atata munca si prosteala.
primii cinci ani din viata merg. dupa asta ajungi pe mina lor si ei incep sa lucreze ca albinutele la tine sa te faca cetatean. cind ai terminat scoala, gata esti cetatean. dupa asta fiecare e liber sa se iluzioneze ca a scapat sau poate sa mai scape.
Si centaure care esti tu mai invatat si mai destept ca noi. Ce propui sa facem? Cum ar trebui sa traim bine? Imparte cu noi muritori secretul vieti frumoase.
Te-ai gandit sa pui pe site o sectie cu top 10 comentarii agiornat din saptamana in saptamana? Ar fi amuzant de vazut.
citesc comentariile in diagonala. am chestii ami interesante de facut
eu cred ca are valoare idea. Si in viitor o sa poti comercializa hiturile scriindule pe tricouri si vanzandule la cititori (cu bani).
tu esti genu de om foarte prost
Si analfabet.
si simt ca devreme ce-am futut in git natia de rupti a HR-ului, cadre cum va zicea pe vremea lu’ Ceasca, trebuie o explicatie.
nu va doresc cancer pt. ca va luati in serios meseria inutila. pt. ca printati smileys si-i lipiti la afisier. nu, nu de asta. nici ca la exit interview (o mincatorie de cacat unde te intreaba de ce ai plecat, ca cica sa poata imbunatati conditiile) te trag de limba pt. cit pleci, cu toate ca salariul pe care ti-l dadeau ei era confidential. nici ca pun oamenii sa-si spioneze subalternii, ca sa afle daca vreunul se gindeste sa plece, ca ei sa mai produca vreo 2 absolventi proaspeti in locul lor.
pt. astea va doresc o hepatita, ceva.
cancer va doresc de cind faceti PR in media. de cind va sugeti pulele singuri, explicindu-le oamenilor ce sa le placa si ce nu. de parca multinationala a fost facuta odata cu Adam si Eva si voi sinteti Cristosi trimisi sa explicati vulgului cum se pune problema. nu ca ati fi vreo inventie artificiala, si ca nimic nu e cum e doar pt. ca mincati voi.
asadar, va anunt pe calea asta: nu va ia nimeni in serios, ruptilor. nici drone care fac de ris natia dronelor nu va iau in serios. va sugeti singuri pulele degeaba. poate aveti vreun target de mincat cacat in media si va creste salariul cu 50 de lei per kg de cacat mincat. nu stiu. dar poate e cazul sa faceti odata cancer ca sa scapati lumea de PR de HR.
si totusi, resursele umane, ce fac cu resursele umane, le scuipa sau le inghit ?
grav e ca am vazut si un fel de barbati la HR.
nu zic, densitatea maxima de futabile in multinationale la HR e. da’ oricit de futabile ar fi, tot as vrea sa-si bage inapoi capu’ in cur in loc sa tot manince prin presa.
Corporatizdu’ tru şi hardcore nu face cancer. Nici de stomac, fiindcă mănâncă raw vegan udat cu ceai de pulă de maimuţă tibetană, nici genital, fiindcă n-are de unde lua HPV dacă nu se fute şi nici limfatic fiindcă n-are niciun stres pe lume. Se limitează la hepatită A, de la consumul zilnic de căcat.
Adica, sa intelegem ca urmeaza un articol intitulat „gospodar”, nu?
Doar ca in lumea asta nu ti-ar intinde nimeni o mana, si tot in biroul cela te intorci. cateodata nici macar munca istovitoare nu e suficienta.
Mai bine corporatist decat un inutil sarantoc si parazit „anti-sistem”.
Macar ca si corporatist ai bani de tigari si de un concediu anual, iar cand te saturi sa o arzi birocratic poti incepe ceva pe cont propriu, fiind competent cat de cat la una, la alta si cunoscand mai bine realitatile vietii cotidiene.
Spre deosebire de un jepat de student permanent, cu figuri si pretentii dar care nu-i in stare sa-si cumpere nici hartie de sters la cur, dar face pe interesantul dupa ce se uita la Zeitgeist si le explica altora „cum sta treaba”.
argumentul cancer. poti sa nu fii nici una, nici alta.
Absolut, dealtfel am si scris asta intr-un comentariu mai sus – am ales exemplul aceluia care isi ia soarta in maini pe cont propriu, dar la un nivel realist si matur, cu mici exceptii. In fond, nu cred ca e ceva intrinsec in neregula cu betiile ocazionale la 30 de ani, dar una e sa bei 10 tuborg rosu intr-un birt de studenti labagii, si alta e sa o arzi cu whiskane pe marginea piscinei, la tine acasa.
Yo’ da pimp, ma man !
„o sa fac ceva pe cont propriu”, „asta e ultima bere” etc.
ce crezi tu ca o sa faci pe cont propriu? eu n-am vazut oameni sa treaca de la corporatie la cont propriu. ba am vazut care sa treaca invers. si de ce ai nevoie de corporatie inainte? in afara de-a pupa in cur niste oameni ca sa-ti faci „retea”. am impresia ca ai niste vise erotice cu vreun idol de-al tau care te-a aburit odata. idol care a pornit de la „zero”, despre care afli intr-o zi ca afacerea e cu bani de la tat’su.
inainte de a deveni cetatean, devii sclav. sclavul verzisorilor
mama cati de-a corporatisti pe-aici
da’ ce te miri frate :))
a dat Centauru interviu nu stiu unde si a zis ceva gen „publicul meu e format din corporatisti cu fantezii”. si crezi ca nu e asa? ma mir ca nu va prindeti cum se distreaza gidilind orgolii de ochelaristi cu fantezii de anarhisti.
asta cu gospodarul e de pe defunctul gigel.org
da. am notat-o in 2007 si am asteptat sa uite toata lumea ca sa o copiez si sa zic ca e a mea.
esti idiot.
parintii lui sebi sebastian baargaau sunt inca in iasi. pe langa ciric. se vor muta in cimitir curand.
fain articol,de mult nu am mai citit un articol cu care sa rezonez 100%
„comfortabil amortit” :)
Dude, m-ai deprimat… Eu am primit cartela din prima zi.
Eu nu stiu cum sa fac sa nu ma duc la petrecerile de firma… Incerc cu toata forta sa nu rad la glumele fara haz ale colegilor, sefilor.
Deocamdata am reusit sa am tinuta propie, nu impusa. Si inca rad de ei, nu cu ei.
Mai am o sansa.
stai ma, sa vezi ce fain e cind observi cum rid/nu rid unii cu tine functie de cum i se pare vreunui sefulica prezent gluma :)
iar sint nevoit sa dau sfaturi: ia-ti repede nevasta si fa 2 plozi, astfel o sa fii nevoit sa-ti placa. sa te vad cum te mai plingi cu 2 plozi care nu vor sa mearga la cersit. daca nu le dai de mincare oricum o sa platesti pensie alimentara si astfel fericirea cu forta e asigurata.
Radule nu cumva tu scriai mai demult (prin 2008?) articolele alea cu jurnalul lui Tetelu/celui mai mare piticdin lume si premiile oscarici?
daca da ar trebui sa le reiei sau reinventezi,erau amuzante rau :)
PS din academia catavencu,am omis sa precizez
nu. ala era musat. plm, tetelu a inceput cand aveam vreo 14 ani.
a inceput lumea sa scrie de florin dobre si hipsterime: http://karamazov.ro/index.php/polemici/355-hipsterism-la-banca-centrala.html