Dacia, anul 144
Soldatul Dorelus își șterse sudoarea de pe frunte și își înfipse casca bine, la loc, peste ea. Apoi trase ușor de frâiele calului, domolindu-i pasul. Drumul intra în pădure și se strâmtora, pierzându-se printre copaci.
”Mai repede, că ne prinde dimineața!” răcni decanus Cornelius, uitându-se urât spre grupa lui de soldați romani. Se simțea mult mai bine transportând lucruri prețioase în ascunzișul nopții.
”Trebuie să fim atenți, decanus, pădurea asta e super misterioasă. Ca toate pădurile dacilor.” șopti Dorelus comandantului lui. Acesta pufni, sictirit, arătând spre ceilalți opt soldați, înarmați până în dinți cu câte o sabie.
”Mă piș pe daci și pe pădurile lor. Dacă întârziem cu aurul guvernatorului Severus Alupigus, o să ne taie tuturor din soldă!”.
Deodată, din penumbra desișului apărură doi oameni. ”Ce caută oamenii ăștia în drum?” Se indignă Cornelius indignat.
”Nu sunt oameni oarecare, sunt daci!” Exclamă soldatul Dorelus, observând că aceștia aveau bască.
”La o parte, dacilor!” țipă Cornelius, pe un ton de conducător. ”Dacă întârzii din cauza voastră cu aurul guvernatorului, vă iau capul”!
Unul dintre daci, blondiu, zvelt și pletos rânji către romani. Arăta super bine. ”Ăla nu e aurul vostru. E aurul dacilor. Aur cu care strănepoții noștri o să construiască o civilizație glorioasă și invidiată de tot continentul, dacă nu cumva, complet fără vina lor, soarta îi aruncă între popoare inferioare și invidioase”
”Tot ce e aici este al dacilor. Și aurul, și varza și viezurele și brânza și mânzul. Așa că lasați aurul ăla și cărați-vă din pădurea noastră, dacă nu, pe Zamolxe că vă spintec pe toți!”, mârâi celălalt dac, brunet, cu barbă și atitudine misterioasă de om violent într-un mod șarmant. Și el arăta super bine și ochii negri îi luceau în lumina lunii pline.
Sătul de impertinența dacilor, Cornelius scoase sabia din teacă și aceasta îi zbură din mână, într-un vâjâit de săgeată. Un al treilea dac, cu un arc în mână, se ivi de după un copac. Nu părea să aibă mai mult de 16-17 ani după fața copilăroasă, dar era legat mlădios. Avea ochi albaștri și o alură așa, de personaj principal romantic.
”Șefu, ăștia nu sunt daci normali! Ăștia sunt haiduci daci!” exclamă uimit soldatul Dorelus.
Dacul bărbos scoase două cuțite de la cingătoare și răcni spre romani, gata să sară la bătaie foarte ușor, ca un tip super temperamental. În mod normal ar fi fost deranjantă atitudinea asta violentă gratuită, dar la cum arăta el îl făcea doar să pară mai șmecher. Dacul blond îi puse mâna pe umăr și îl opri: ”Nu te grăbi, frate. Romanilor, ați fost avertizați! Lăsați aurul și plecați din pădurea dacilor! Nu e al vostru. Nici al nostru. E al urmașilor urmașilor noștri, de aceea o să îl îngropăm în locuri secrete, unde doar descendenți adevărați ai dacilor l-ar putea găsi!”
”Nu mi-e mie frică de niște daci, chiar dacă sunt haiduci daci! Pe ei, legionari!” țipă decanus Cornelius în timp ce soldații romani își frecau sulițele a scandal. Cei nouă soldați îi incercuiră pe daci. Aceștia stăteau spate în spate, ca frații, toți trei și erau prea cool ca să se alarmeze. De lângă cal, Cornelius văzu doar o înghesuială de oameni și praf. Zgomot de fier pe fier și ciudă și sânge și lucruri intense. Și luna intră într-un nor.
Deodată se auzi un răcnet animalic și soldatul Dorelus zbură prin aer, izbindu-se de cal. Romanii se împrăștiau urlând. În urma lor, în praful drumului rămaseră trei siluete care nu mai erau umane. Păreau niște urși. Ba nu. Niște lupi în două picioare. Ceva între lup și om da’ mare cât un urs.
Dorelus țipă alarmat. ”Șefu! ăștia nu sunt haiduci daci normali! Ăștia sunt
HAIDUCI DACI VÂRCOLACI!
Și chiar erau haiduci daci vârcolaci. Da’ vârcolaci de-ăia bestii, cu mâini lungi și gheare ca cuțitul, care aleargă în patru labe dar stau în două picioare. Nu de-ăia fix ca lupii, ca în Twilight și True Blood. Și cu bot lung, ca de lup și păroși, nu ca vârcolacii ăia cărora le cresc doar dinții și perciunii. Erau foarte fioroși.
Decanus Cornelius alergă prin pădure. Își pierduse și casca și pelerina. Se împiedică, scăpă sabia și fugi fără ea. Îi auzea pe haiducii daci vârcolaci în spate, cum veneau după el. Trebuia să existe o scăpare. Deodată văzu încă un om într-un luminiș. O poiană plină de brusturi, unduindu-se în vântul nopții, cu un bătrân tăcut în mijloc. Era dac, că avea bască. Și avea doar o singură mână. Scoase cuțitul de la cingătoare. Poate pentru viața bătrânului o să o cruțe pe a lui. Se uită în spate. Trei bestii alergau după el, dărâmând copaci. Bătrânul era aproape. Sur, bărbos și bătut de soare. Mâneca goală îi flutura în vânt. Un prizonier perfect. Soldatul se împiedică din nou și căzu cu fața în pământ. Și umbra bătrânului se schimbă în pocnet de oase și de piele. Un munte de păr, mușchi, colți și gheare stătea în fața lui. Cu singura lui labă, mare și păroasă, vârcolacul alb îl ridică de la pământ pe soldatul roman și se uită cu ochii lui roșii, în ochii înlăcrimați ai acestuia. Printre bale și colți horcăi o propoziție scurtă și guturală.
”Fiii mei te-au avertizat să nu intri în pădurea dacilor!” Laba vârcolacului se strânse în jurul capului romanului și craniul acestuia pârâi ca un bostan copt călcat de căruță.
VA URMA
Comentarii (54)
Sfinte cacat.
INCREDIBIL. DA CLICK AICI CA SA VEZI CINE ERAU CU ADEVARAT DESCENDENTII NOSTRII.
RAMAI PROST,CA NU E NIMIC EDUCATIV !
cine a zis ca trebuie sa fie educativ?
da de ce trebuie sa fie ceva educativ? si doi la mana este clar ca esti prost si nu ai nici cea mai vaga idee despre cine au fost dacii in Istorie.
Ești prost!
Am impresia ca nu știi ce însemna descendent sau nu am prins ironia.
o fi vrut sa spuna corespondenti, dar a ramas prost el insusi.
Te asteptai sa fie educativ ? E prima oara cand citesti ce scrie ?
Adica stramosii nostri nu erau varcolaci? Asta explica multe
Se pare ca cineva nu si-a luat pastila de ironie astazi .
Nu stiu cine sunt descendentii tai, dar daca sunt la fel de prosti ca tine, veti fi o familie foarte fericita pentru ca va fi de ajuns un bec aprins pentru a va amuza.
MAI BAGA!
Decanus Cornelius alergă prin pădure. Își pierduse și casca și pelerina. Era fain dacă-şi pierdea şi virginitatea.
Smekeri rau dacii astia,dar cum se face ca in ziua de azi am ajuns o cloaca de olteni si moldoveni?
daca era anul 144 si aveau basca atunci erau basci din pirinei.
Si un comic strip pe cand?
cand o sa invat sa desenez
coisan, daca o continui si e faina, s-ar putea s-o desenez eu daca n-am de lucru.
Boss ! Ma ofer eu voluntar
pai baga un test. vezi ce-ti iese.
@Radu Alexandru
Bre, oltene, „fiii mei” se scrie cu 3 „i”.
n-am scris cu 3? pula mea. nu e analfabetism, e problema cu numarat betele.
Știu că nu e analfabetism. Data viitoare numără pe degete. Aproape sigur, sigur, sigur nu greșești. ;))
eh… mai da-te-n sloboz cu latratura si pune laba pe abac, amice!
deci alupigus e in latina nume de roman !
totusi am vaga impresie ca apare si florin salam calator in timp aici :))
o sa fie un cross over
Apare laun moment dat si Florin Salam călător in timp?
Imi place.
daca n-apare si mengele, ‘geaba
dacii erau niste mosi cu barbi albe si imbracati numa in alb. ei mai erau pasnici. cultivau pamintu pasnic imbracati in hainele lor albe pasnice in timp ce le flutura barba alba pasnica in vint. mai cresteau si albine. erau de o bunatate extraordinara. am mai spus ca erau pasnici?
se inchinau la zdamasii, zeul lor pasnic. copii nu aveau ca erau toti niste mosi cu barbi albe. copii pe care ii faceau romanii cu dacele ii aruncau cind asa vroia zdamasii in sulite. numa asa de-a dracu.
dacii aveau barbi albe si erau pasnici. da femeile lor iereau curve. asa ca romanii au format cu ele poporu roman. dacii nu s-au dus peste altii sa le muta femeile. nu dom’le. ei cultivau cereale imbracati in alb si culegeau cu barbile lor albe mierea, in timp ce femeile lor… curvele dreaq.
zdamasii nu i-a putut salva. era beat. si tot mai multi romani le faceau la femeile lor ce i-a facut bou apis lu iuropa. curva deaq.
Și să știi că, printre altele, dacii erau și pașnici… și aveau bărbi albe. Reține.
Ce caraghioasa e exprimarea.
” Se indignă Cornelius indignat”
„Avea ochi albaștri și o alură așa, de personaj principal romantic.”
Esti noul Tolkien, ce sa spun
radu, ar trebui sa postezi articolul Informatii generale (dreapta sus) intre oricare doua articole, ca sa priceapa idiotii ca zedicus despre ce e site-ul asta si ce faci tu in el. Sau poti pastra strategia de pana acum si sa iti bati pula de ei, si aia merge.
tu esti asa idiot ca nu-ti dai seama cand cineva e ironic
Aaaa…. Da… Adica… Ce?
Inainte scriai cacaturi care aveau haz….de la o vreme dispare hazul
Ce prost e ăsta! Parcă l-a siluit mama lu’ Radu să intre aici și să citească. Și își mai zice și bibi.
Bă mă piș pe mine de râs…. Aștept următorul segment. Dar te rog / rugăm cu toții, termină Florin Salam CPT în primul rând. Nu că ar fi treaba mea să ți spun cum să ți prioritizezi munca dar na. Sau chiar scrii o carte întreagă FSCPT ?
Dom’le te imparti in prea multe locuri. Cu Varvara e ca-n gara… Pacat.
coaie asta e varvara reintegrata in absolut, cu naframa varza pe care canta viezure! e usor a scrie belefutristica cand nimic nu ai a spune
chiar ai umor. bun asa
Si varza si barza si branza si caciula si copilul si mosul !
Ala blondiu ierea stramosu bastarn a lu Iohanis.
sunt curios care-i spielu’ mai departe :).
*zpielu’
Brava tarabostes! Mai rar asa promovare a valorilor , i-ai dat rusini lui Bram .
Tot ce e aici este al dacilor. Și aurul, și varza și viezurele și mai ales pizda :)
Manualele tot zic de cuvintele cu z, da’ nimeni nu aminteste de asta. Va dati seama ca dacii probabil aveau exact acelasi cuvint care-l folosim azi?
Ti-ai schimbat dealer-ul? Nu de alta da suna foarte bine.
Raluca, asta nu-i nimic, sa vezi continuarea cand de fapt dacii aia nu vor fi doar haiduci daci vircolaci ci si sa te iau la umeri craci!
nu mai pune italic la dialog tard, e de ajuns ghilimele
sa arate frumos
Nu a aparut nici un hipster sau mare critic literar pe aici sa explice influentele zeitgeistului cultural si inaintasilor literari in textu’ asta? Dezamagitor.
Transcedental!
Daci sant stramosi nostri sfanti, nu traiesc an anul 2014
like daca citesti asta in 2019