Haiduci daci vârcolaci: zvârcolirea

Luna aluneca printre nori ca untul pe o tigaie deloc încinsă. Ținându-și cămașa de noapte cu o mână, ca să nu calce în balegă, tânăra se strecură în grajd. Nici unul dintre soldații tatălui ei nu o văzuse. Era bine. Nu ar fi lăsat-o să umble noaptea în afara conacului. Pentru că nu o înțelegeau. Nimeni nu o înțelegea, în afară de el. Apăru din penumbră și o apucă de mână. Simți cum o căldură și o liniște i se urcă în stomac.

”De când te-am văzut, știam că știai că sunt specială”, îi șopti Cecilia Alupigus, privindu-l intens. În ciuda vârstei de 15 ani, tânăra romană avea deja chestia aia pe care o au femeile și după ce știu că o au, sunt foarte mândre de ele. Nu era chiar  frumoasă, dar chestia aia o avea și era foarte clar. Își mușcă buzele roșii. El încercă să se apropie de ele dar îl opri. ”Nu încă…”, șopti ea și mai intens.

”Oh, Cecilia, îmi frângi inima, îmi scuturi încrederea în mine zilnic”, șopti tânărul, mângâindu-și părul facial atent neîngrijit. Era blondiu spălăcit, cu reflexii roșiatice pe alocuri. Mult mai deschis decât părul din cap, aproape brunet. Surprinzător de des pentru un băiat ce părea abia trecut de 18 ani. O sărută pe frunte. Era înalt. Nu chiar făcut, dar zvelt și mlădios. Dacă s-ar fi născut fată, ar fi fost o fată frumoasă. Dar așa era doar un băiat ok, care arăta puțin cam sensibil.
”Mereu spui cele mai poetice lucruri, Rubobostes!” zâmbi ea, smulgându-se din brațele lui și lipindu-se de perete.
”Te rog, zi-mi Bubu. Ca toți prietenii mei. Suntem prieteni, nu?” O urmă, înghesuind-o între trupul lui fremătând și perete. Ea îl roti, proptindu-și sânii emergenți în pieptul lui lipsit de păr. El dădu să o sărute din nou. Ea se feri.

”Nu știu, suntem?”

”De când te-am cunoscut mi-am dat seama instantaneu că pura ta prezență e tot ce am nevoie pentru a fi fericit. Mi-am dat seama că ai acolo niște calități și trăiri complet unice, care așteaptă să fie descoperite.” spuse el, gâfâind romantic în timp ce încerca, în înghesuială, să scape o mână pe o țâță. Nu era nici o șansă. Era atentă, a dracu’.
“Nu știu ce mă face specială. Ce am eu înăuntrul meu și ai văzut tu din prima clipă când m-ai văzut și ai început să mă urmărești obsesiv”

”Uneori mă suiam în copaci și mă uitam la tine cum dormi” oftă tânărul, dându-și o șuviță rebelă de păr din ochi.
”Poate am eu doar 15 ani, dar dacă nici asta nu e definiția romantismului, atunci nu știu ce e. Și faptul că tu vezi cât de specială sunt e de ajuns pentru mine cât să mă îndrăgostesc de fascinația ta față de mine!”
”Sună complicat, dar și eu te iubesc!”. Și deodată o lacrimă tulbură ochii lui atât de verzi și atât de blajini în lumina lunii. Bubu se dădu un pas în spate și se uită spre lună ca un neînțeles. ”

“Există o parte din mine pe care nu o cunoști. Un secret întunecat pe care dacă l-ai ști, nu m-ai mai iubi…”

Și ea zâmbi ca o femeie care are chestia aia. ”Știu secretul tău. Știu că nu ești un orfan etrusc crescut de pescari. Știu că ești un dac! Nu contează! Te iubesc așa cum ești!”

Bubu făcu ochii mari, uimit, și își luă basca în mână. Era deșteaptă. Și asta doar îl făcea să o iubească mai mult.

”De unde știi?”.

”Din cauză că ai bască. Romanii nu poartă bască. Doar dacii poartă bască.”.

”Să sperăm că ceilalți romani nu știu asta”, șopti el conspirativ, punându-și basca la loc în cap. ”Dar nu ăsta e secretul meu întunecat. Există ceva și mai cutremurător decât faptul că sunt dac. Nu sunt doar un dac.” Pe fața lui Bubu se vedea că se duce o luptă internă, dar ea veni din nou și îl apucă strâns de mână.

”Știu și secretul ăsta al tău. Știu că ești un haiduc dac și că tatăl meu este dușmanul tău de moarte, dar asta nu contează pentru mine. Te iubesc oricum. Nu sunt superficială” spuse ea, apoi zâmbi și îi făcu cu ochiul.

”Dar de unde te-ai prins?” se uimi din nou Bubu, luându-și basca în mână și pipăindu-și arcul pe care îl lăsase proptit de perete.

”Pentru că ai arc și trăiești în pădure și nu ai un loc de muncă” răspunse ea mândră de sine, luându-l în brațe.
Dar Bubu făcu încă un pas în spate. Lacrima din ochi începu să se scurgă în jos, pe față, ca untul pe o tigaie deloc încinsă. Se uită spre lună ca spre o boală veche.

”Mă tem că secretul meu ascuns este și mai cutremurător de atât. Și mai întunecat. Sunt mai mult decât un haiduc dac. Sunt un haiduc dac vârco”

Un tropot de cai opri feeria. Făclii și oameni agitați umplură ulița. Cei doi îndrăgostiți se pitiră după o căpiță de fân. Cecilia îl văzu pe fratele ei și aproape răsuflă ușurată. Dar Victor avea părul năclăit de sânge, sulița ruptă și căra în brațe un soldat mai mult mort decât viu. Îl pasă la doi sclavi și își scoase o săgeată din umăr pe care tocmai o observase. Armura lui de centurion era aproape tăiată în două, așa că o dădu jos, rămânând la bustul gol. Victor avea pătrățele și lumina torțelor făcea umbre jucăușe pe ele.

”Chemați-l pe tatăl meu! Am prins unul! Am prins un haiduc dac!” răcni el smulgând un om legat bine de pe șaua calului și trântindu-l în glod. Avea un sac în cap și sacul se umplu de nămol. Victor își propti piciorul pe grumazul prizonierului.

”Pentru că ai atacat soldați romani, mâine dimineață vei fi crucificat, dacule!”. Îi scoase sacul din cap și dacul se ridică și răcni prin călușul ce-i acoperi gura. Urlă ca un animal rănit. Ca un urs constipat care tocmai și-a văzut, pe geamul de la baie, nevasta sărutându-se cu vecinul. Și lupii din pădure urlau o dată cu el. Caii își luară spaimă și începură să alerge bezmetici. Victor îi dădu prizonierului un picior în cap, și acesta căzu moale.

Înima se zbătea în Bubu ca musca între geamuri. Pentru că prizonierul din nămol nu era nimeni altul decât fratele lui.

***

Comentarii (24)

  • MyEvilTwin spune:

    Kind of long winded. Good but not your best.

  • Antipaxis spune:

    Chestia asta are un potential foarte mare. Foarte bine scrisa.

    • mike spune:

      Într-adevăr, textul aluneca ca untul pe o tigaie deloc încinsă.

  • Dragos spune:

    Presupun ca de abia asteptai sa-ti zica cineva ca “privindu-l”, asa ca…:-)

    • Radu Post author spune:

      nah. uneori doar de la deficitul de interes scap chestii.

  • lolmoxes spune:

    bine scris. ca musca intre geamuri ~ instant classic.

    • Dan spune:

      E veche asta cu musca, dar de cand cu termopanele nu se mai foloseste, ca nu pricepe lumea.

  • Alex spune:

    Sfinte Cacatostes, as plati pentru asta.

  • nechifor spune:

    varcodaci

  • Alexandru spune:

    Parca il si vad ecranizat, iar coloana sonora sa fie doar populare romanesti. Am zis!

  • Red9 spune:

    Finally… asta e sequel sau prequel?

  • Bucifal spune:

    Cecilia avea tzatele mari?Ma asteptam ca in episodul asta sa apara din pamant utilajul Varvara condus nebuneste de Florin Salam calator prin timp

  • Liviu spune:

    Mai fain decat Varvara! Ma tine in suspans.

  • Dumitru Marius spune:

    Ce misto ai … Hai, las-o dracu’, nu te mai laud, ca te lauda destui p-aci, da-te dracu’ de talentat!

  • Doctor Jekyll spune:

    alupegus at-aM !

  • pizdologul spune:

    in realitate romanii sunt corcituri dintre unguri si tzigani !

  • manele 2016 spune:

    Mon dios, era su padre!
    De puta madre!

  • gigidormeza spune:

    tu o sa pilotezi centaureasa mobila la concursu ala de redbull?

    • Dariusz spune:

      Eu ma duc sa-l vad !
      Hai Centaure Radu !!

      • Radu Post author spune:

        bai, eu nu mai sunt la nimic nou, ce sa zic.

  • Fane spune:

    cecilia you’re shaking my confidence daily:)))))))

    • Radu Post author spune:

      hai ca s-a prins unu. am ascuns o gramada de tampenii in textu asta.

  • Ovidiu-Florin Bogdan spune:

    Am crezut că-i o carte asta și o căutam ca disperatu’. Îmi place. Dacă faci o carte din asta, dă-mi te rog de știre, să fiu primu’ în linie.

  • dutzareputza spune:

    Surprinzător de des pentru un băiat ce părea abia trecut de 18 ani…sa inteleg ca se indesea avansand in varsta!!!

Adaugă un comentariu